398 matches
-
altar, consemnează pe patru coloane numele tuturor ctitorilor de la Sfântul Constantin Brâncoveanu încoace și al tuturor monahiilor și preoților care au slujit în sfântul lăcaș: După 1989, prin grija Preasfinției Sale, Arhiepiscopul Gherasim al Râmnicului, și a Arhimandritului Vartolomeu Androni, exarhul mânăstirilor din Eparhia Râmnicului și starețul Coziei, încep lucrările de restaurare a Mânăstirii Mamu. Pictura realizată de zugravii Pârvu Mutu și Marin este restaurată de Gina Barnovschi și Călin Bârzu, începând din 2004. În 2007 vin de la Mănăstirea Clocociov trei
Mănăstirea Mamu () [Corola-website/Science/322372_a_323701]
-
Astfel, în 727, el a traversat Padul și a capturat de la bizantini Bologna, Osimo, Rimini și Ancona, precum și alte orașe din Emilia și Pentapolis. De asemenea, el a cucerit Classis, portul Ravennei, însă a eșuat să ocupe Ravenna însăși de la exarhul Paul, deși acesta din urmă a fost ucis în cadrul unei revolte populare. Totuși, Ravenna va capitula în cele din urmă în fața lui Liutprand în 737. Primele raiduri ale maurilor asupra Corsicăi au avut loc în intervalul 713-719, pornind din Insulele
Liutprand al longobarzilor () [Corola-website/Science/325085_a_326414]
-
și Pavel", conform descrierii din "Liber Pontificalis". Aceste teritorii constituiau prima extindere a teritoriului papal dincolo de limitele Ducatului de Roma, evenimentul reprezentând începuturile Statului papal. Între timp, împăratul iconoclast Leon al III-lea l-a trimis pe Eutychius, ca nou exarh de Ravenna, cu misiunea de a recupera întreaga Italie. Când Eutychius a sosit la Napoli, el a încheiat o înțelegere potrivit căreia Liutprand ar fi urmat să îl atace pe papă dacă grecii l-ar fi sprijinit să supună ducatele
Liutprand al longobarzilor () [Corola-website/Science/325085_a_326414]
-
Benevento, care dădeau tot mai vizibile semne de independență față de puterea centrală de la Pavia. Cei doi duci în cauză, Thrasimund al II-lea și Godescalc, s-au supus — deși controlul central asupra lor nu a durat multă vreme — iar noul exarh a înaintat către Roma. În dreptul Romei, Liutprand și-a stabilit tabăra pe malul îndepărtat al Tibrului în așa-numitul "Câmp al lui Nero" și a jucat rolul de arbitru, restituind exarhului doar orașul Ravenna dintre multe alte așezări cucerite de la
Liutprand al longobarzilor () [Corola-website/Science/325085_a_326414]
-
asupra lor nu a durat multă vreme — iar noul exarh a înaintat către Roma. În dreptul Romei, Liutprand și-a stabilit tabăra pe malul îndepărtat al Tibrului în așa-numitul "Câmp al lui Nero" și a jucat rolul de arbitru, restituind exarhului doar orașul Ravenna dintre multe alte așezări cucerite de la bizantini anterior și totodată convingându-l pe papă să revină la supunerea față de împăratul de la Constantinopol (730). După moartea ducelui Theodo I de Bavaria, Liutprand s-a îndepărtat de foștii săi
Liutprand al longobarzilor () [Corola-website/Science/325085_a_326414]
-
mai multe de cinci secole pe parcursul evului mediu. În vremea invaziei longobarzilor în Italia, orașul Napoli număra o populație de circa 30-35.000 de locuitori. În anul 615, sub Giovanni de Conza, Napoli s-a răsculat pentru prima dată împotriva exarhului de Ravenna, reprezentantul împăratului bizantin în Italia. Ca răspuns, în anul 638 exarhul Eleutherius a numit primul duce de Neapole, care răspundea în fața "strategos"-ului bizantin de Sicilia. La acea vreme, "Ducatus Neapolitanus" controla o arie care corespundea aproximativ actuali
Ducatul de Neapole () [Corola-website/Science/324514_a_325843]
-
Italia, orașul Napoli număra o populație de circa 30-35.000 de locuitori. În anul 615, sub Giovanni de Conza, Napoli s-a răsculat pentru prima dată împotriva exarhului de Ravenna, reprezentantul împăratului bizantin în Italia. Ca răspuns, în anul 638 exarhul Eleutherius a numit primul duce de Neapole, care răspundea în fața "strategos"-ului bizantin de Sicilia. La acea vreme, "Ducatus Neapolitanus" controla o arie care corespundea aproximativ actuali provincii Napoli, cuprinzând zona Vezuviului, Campi Flegrei, peninsula Sorrento, Giugliano, Aversa, Afragola, Nola
Ducatul de Neapole () [Corola-website/Science/324514_a_325843]
-
1922-1929) și la Facultatea de Teologie din Cernăuți (1929-1933), susținându-și examenul de licență cu teza "„Despre castitate”". După finalizarea studiilor universitare, la 20 aprilie 1934 este hirotonit ieromonah pe seama aceleiași catedrale, apoi hirotesit arhimandrit (25 aprilie 1934) și numit exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iașilor (1934-1935). Publică numeroase articole în „Viața monahala“ și în revistă „Mitropolia Moldovei și Sucevei“. Preda o perioadă ca profesor de religie la Liceul de fete Notre Dame de Sion din Iași (1936-1937). În anul 1937
Partenie Ciopron () [Corola-website/Science/310309_a_311638]
-
după care a fost transferat la biserica din satul Ciocănești. Este numit ca paroh la Ciocănești (30 martie 1870 - 1874), la Jadova (1874-1884) și la Vatra Dornei (1884-1904). Ca urmare a calităților dovedite, i s-au conferit funcții administrative importante: exarh episcopal (1880), protopreviter (1890) și protopresviter districtual al Câmpulungului (1901-1906). În 1891, protopresviterul Gheorghe (George) Balmoș a fost ales ca deputat de Vatra Dornei în Dieta Bucovinei. El a fost nominalizat în cadrul adunării generale a societății politice “Concordia”, care avea
Ghideon Balmoș () [Corola-website/Science/319320_a_320649]
-
Ioan Paul al II-lea a scos toate cele 17 parohii românești catolice de rit bizantin (unite) de sub jurisdicția ierarhiei romano-catolice americane și a constituit un Exarhat Apostolic, dependent direct de "Sfânta Congregație Orientală" și l-a numit ca primul Exarh pe părintele Louis Vasile Pușcaș, cu titlul de "Episcop titular de Leuce". La 26 iunie 1983 părintele Pușcaș a fost hirotonit episcop titular de Leuce de către arhiepiscopul greco-catolic român Traian Crișan, secretar al Congregației pentru Canonizarea Sfinților din Curia Romană
Louis Vasile Pușcaș () [Corola-website/Science/305261_a_306590]
-
Crișan, secretar al Congregației pentru Canonizarea Sfinților din Curia Romană, asistat de către PS Emil John Mihalik, episcop greco-catolic de Parma, statul și de PS Michael Joseph Dudick, episcop greco-catolic rutean de Passaic, statul . Episcopul Pușcaș a fost instalat ca primul Exarh al "Exarhatului Apostolic Românesc de Rit Bizantin din America" la 28 august 1983 în Biserica Saint George din Ohio, de către Arhiepiscopul Pio Laghi, Pro-Nunțiu Apostolic în Statele Unite ale Americii. La 26 martie 1987 papa Ioan Paul al II-lea a
Louis Vasile Pușcaș () [Corola-website/Science/305261_a_306590]
-
să treacă dincolo de Alpi, astfel încât în 703 avea deja puterea consolidată. Din acel moment a condus regatul neîntrerupt, însă domnia sa nu a fost una liniștită. În 703, ducele Faroald al II-lea de Spoleto, vasal al său, a atacat pe exarhul Teofilact de Ravenna, însă Aripert a refuzat să îi acorde sprijin vasalului său, dat fiind că intenționa să mențină bunele relații atât cu papalitatea cât și cu Imperiul Bizantin. În paralel, el căuta să își impună o mai mare autoritate
Aripert al II-lea al longobarzilor () [Corola-website/Science/325046_a_326375]
-
în paralel cu menținerea de bune relații cu bavarezii. De asemenea, el a luptat împotriva avarilor și slavilor și a încheiat un armistițiu cu împăratul Mauriciu al Bizanțului în 598, prin intermedierea papei Grigore I "cel Mare". În anul următor, exarhul Callinic de Ravenna a încălcat armistițiul prin răpirea fiicei regelui longobard. Războiul a reizbucnit astfel și în 602, împăratul Focas al Bizanțului a pierdut Padova, pe care Authari o despărțise de Ravenna cu un deceniu înainte. Pierderea Padovei, la rândul
Agilulf al longobarzilor () [Corola-website/Science/324973_a_326302]
-
sau de Italia a fost unul dintre centrele puterii bizantine din Italia, de la finele secolului al VI-lea până la anul 751, atunci când ultimul exarh a fost executat de către invadatorii longobarzi. Ravenna a devenit capitala Imperiului Roman în anul 402, în vremea împăratului Honorius, datorită portului său bine amplasat, cu acces la Marea Adriatică, și a poziției sale defensive ideale, fiind situat în mijlocul mlaștinilor. Orașul a
Exarhatul de Ravenna () [Corola-website/Science/324529_a_325858]
-
Ravennei), Calabria, Campania, Emilia și Liguria, alături de "Urbicaria" din jurul Romei ("Urbs"). Astfel, până la sfârșitul secolului al VI-lea, o nouă ordine a puterilor era instituită, în încercarea de a se asigura o oarecare stabilitate. Ravenna, care era guvernată de către un exarh ce deținea autoritatea civilă și militară pe lângă cea ecleziastică, se reducea la orașul propriu-zis, portul acestuia și împrejurimile ajungând la nord până la râul Pad (dincolo de care se întindea ducatul de Veneția, nominal în serviciul Imperiului), iar la sud până la râul
Exarhatul de Ravenna () [Corola-website/Science/324529_a_325858]
-
de Veneția, Ducatul de Calabria, Ducatul de Lucania, Ducatul de Spoleto etc.), care cuprindeau în principal orașele costiere ale Peninsulei Italice, dat fiind că "hinterland"-ul era deținut de acum de către longobarzi. Conducătorul civil și militar al acestor posesiuni imperiale, exarhul însuși, era reprezentantul la Ravenna al împăratului de la Constantinopol. Teritoriul înconjurător ajungea de la hotarul cu Veneția în nord până la cel cu Pentapolis la Rimini, granița celor "cinci orașe" din Marche de-a lungul coastei adriatice; cuprindea de asemenea și orașe
Exarhatul de Ravenna () [Corola-website/Science/324529_a_325858]
-
adriatice; cuprindea de asemenea și orașe care nu erau situate pe coastă, precum Forlì de exemplu. Întreg acest teritoriu ajungea până la Munții Apenini. Teritoriile din jur erau guvernate de către duci și "magistri militium" mai mult sau mai puțin supuși autorității exarhului. Din punctul de vedere al Constantinopolului, exarhatul de Ravenna consta în întreaga provincie a Italiei. nu era singura provincie bizantină din Italia. Sicilia bizantină forma un guvernământ separat, în vreme ce Corsica și Sardinia țineau de Exarhatul de Africa. Longobarzii își stabiliseră
Exarhatul de Ravenna () [Corola-website/Science/324529_a_325858]
-
aproape integral pierdute, fie în favoarea longobarzilor, care în cele din urmă au cucerit Ravenna însăși în jurul anului 750, fie în urma revoltei papale, care în cele din urmă s-a separat de Imperiu din cauza iconoclasmului. Relația dintre papa din Roma și exarhul de Ravenna reprezenta o dinamică care putea dăuna sau, dimpotrivă, ajuta Imperiului. Papalitatea putea fi un vehicul pentru nemulțumirile locale, în vreme ce exarhul era considerat de către vechea aristocrație romană ca mai degrabă un străin. De-a lungul secolelor al VII-lea
Exarhatul de Ravenna () [Corola-website/Science/324529_a_325858]
-
care în cele din urmă s-a separat de Imperiu din cauza iconoclasmului. Relația dintre papa din Roma și exarhul de Ravenna reprezenta o dinamică care putea dăuna sau, dimpotrivă, ajuta Imperiului. Papalitatea putea fi un vehicul pentru nemulțumirile locale, în vreme ce exarhul era considerat de către vechea aristocrație romană ca mai degrabă un străin. De-a lungul secolelor al VII-lea și al VIII-lea, pericolul crescând din partea longobarzilor și al francilor, separația dintre creștinătatea răsăriteană și cea apuseană cauzată de problema iconoclastă
Exarhatul de Ravenna () [Corola-website/Science/324529_a_325858]
-
secolelor al VII-lea și al VIII-lea, pericolul crescând din partea longobarzilor și al francilor, separația dintre creștinătatea răsăriteană și cea apuseană cauzată de problema iconoclastă, ca și acerba rivalitate dintre papă și Patriarhia de Constantinopol, au făcut ca poziția exarhului să fie din ce în ce mai dificilă. Ravenna a rămas sediul exarhului până la răscoala din 727 cauzată de disputa iconoclastă. Ultimul exarh de Ravenna, Eutychius, a fost ucis de către longobarzi în 751. Exarhatul a fost atunci reorganizat sub numele de Catepanatul de Italia
Exarhatul de Ravenna () [Corola-website/Science/324529_a_325858]
-
crescând din partea longobarzilor și al francilor, separația dintre creștinătatea răsăriteană și cea apuseană cauzată de problema iconoclastă, ca și acerba rivalitate dintre papă și Patriarhia de Constantinopol, au făcut ca poziția exarhului să fie din ce în ce mai dificilă. Ravenna a rămas sediul exarhului până la răscoala din 727 cauzată de disputa iconoclastă. Ultimul exarh de Ravenna, Eutychius, a fost ucis de către longobarzi în 751. Exarhatul a fost atunci reorganizat sub numele de Catepanatul de Italia, guvernat de la Bari, care va fi și el pierdut
Exarhatul de Ravenna () [Corola-website/Science/324529_a_325858]
-
și cea apuseană cauzată de problema iconoclastă, ca și acerba rivalitate dintre papă și Patriarhia de Constantinopol, au făcut ca poziția exarhului să fie din ce în ce mai dificilă. Ravenna a rămas sediul exarhului până la răscoala din 727 cauzată de disputa iconoclastă. Ultimul exarh de Ravenna, Eutychius, a fost ucis de către longobarzi în 751. Exarhatul a fost atunci reorganizat sub numele de Catepanatul de Italia, guvernat de la Bari, care va fi și el pierdut în favoarea sarazinilor în anul 847 și recuperat abia în 871
Exarhatul de Ravenna () [Corola-website/Science/324529_a_325858]
-
din nord, la începutul anului 570, toată regiunea cuprinsă între Alpi și Po era cucerită. Stabilindu-și centrul la Pavia, își continuă expansiunea spre sud. Nu reușesc însă să pună stăpânire nici pe Roma, sediul papalității, nici pe Ravenna, reședința exarhului bizantin, reprezentant al împăratului de la Constantinopol, nici pe sudul Italiei sau pe Sicilia, rămase sub control bizantin. De aceea, stăpânirea lombardă nu a putut niciodată să asigure unificarea întregii Italii, iar conflictele cu papii de la Roma, în încercarea de a
Longobarzi () [Corola-website/Science/302421_a_303750]
-
numele Paulutius. Urmașul său, regele Ratchis (744-749) este înlăturat și trimis la mănăstirea Monte Cassino de propriul frate, Aistulf care a domnit între anii 749-756. Acesta reușește să înlăture definitiv dominația bizantină din Ravenna, desființând exarhatul și alungând pe ultimul exarh Eutychus în anul 751. În 774, Carol cel Mare, viitorul împărat, îl învinge pe ultimul lor rege, punând capăt istoriei lombarde. Mici formațiuni statale lombarde, precum ducatele de Benevento și Spoleto, și-au continuat existența în centrul și sudul Italiei
Longobarzi () [Corola-website/Science/302421_a_303750]
-
suportat primele atacuri ale vaselor musulmane începând cu anul 652. Este vorba de arabi trimiși direct de către califul din Siria, Muawiyah I, și aflați sub conducerea lui Muawia bin Hudeij, și care au rămas pe insulă vreme de câțiva ani. Exarhul de Ravenna Olympius, a apărut cu trupele sale în pentru a-i respinge pe invadatori, însă a eșuat în încercarea sa. Puțin după aceea, sarazinii s-au întors în Siria după ce au strâns o pradă suficientă. O a doua expediție
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]