298 matches
-
piese constitutive într-un enorm proces de sintetizare. Nu forma de exprimare contează aici, nici strategiile și nici limbajul propriu-zis, ci o tensiune irepresibilă care se distribuie pretutindeni cu aceeași energie și cu aceeași lipsă de prejudecăți. Rațional, de o exasperantă luciditate în relație cu exteriorul și cu sine însuși, ludic și grav în același timp, Paul Neagu investește creația artistică și nenumăratele sale forme de acțiune cu un conținut, în cel mai exact înțeles al cuvîntului, terapeutic. El încearcă, simultan
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10525_a_11850]
-
noastre, ce efect a avut lectura Orașului colaj asupra unuia dintre comentatorii săi, Donald Appleyard, în APA Jurnal: „Deschizând această carte într-o dispoziție mai degrabă sceptică, trebuie să spun că mi s-a părut contrariantă, edificatoare, briliantă, spirituală și exasperantă, pentru că își susține teza cu un soi de acrobații gramaticale, pe care nu le pot numi altfel decât captivante. Este o carte despre ideologiile arhitecturii moderne, a originilor lor filosofice, a manifestărilor lor și a modului în care acestea ajung
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3047_a_4372]
-
mine!" (Împlinire). Înstrăinată, prin ipostaza-i publică, de eul său, poeta se simte dependentă de convenția (literară, dar și literală, adică ezoterică!) a unui nume, care-i trasează, el, drumul, care-i fixează obligațiile și-i cere fidelitate. În chip exasperant, ființei, în funcția ei producătoare de viață, i se substituie un nume: "Să mă nasc/ Ca în ritmurile inițiatice/ Din numele meu,/ După ce decenii întregi/ Tot ce eram/ S-a concentrat, s-a chircit/ În sîmburii cîtorva litere oarecare?/ Și
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
piese constitutive într-un enorm proces de sintetizare. Nu forma de exprimare contează aici, nici strategiile și nici limbajul propriu-zis, ci o tensiune irepresibilă care se distribuie pretutindeni cu aceeași energie și cu aceeași lipsă de prejudecăți. Rațional, de o exasperantă luciditate în relație cu exteriorul și cu sine însuși, ludic și grav în același timp, Paul Neagu investește creația artistică și nenumăratele sale forme de acțiune cu un conținut, în cel mai exact înțeles al cuvîntului, terapeutic. El încearcă, simultan
Mic dicționar de clasici ai sculpturii contemporane by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7554_a_8879]
-
anii cei mai negrii ai istoriei postbelice, desigur cu excepția anilor ‘40-’50, în orice caz un regres cultural și social fără precedent? Reprezenta Festivalul o „oaza de speranță“, un „balon de oxigen” etc. într-un peisaj altfel tern și exasperant? A. I.: Am fost, într-adevăr, în copilărie „martor ascultător” la câteva episoade memorabile desfășurate în deceniul 7, unele dintre ele cu participări internaționale de excepție. Îmi amintesc, de pildă, că la un recital de pian al celebrului S. Richter, poliția
Festivalul Enescu este un real brand de ?ar? -de vorb? cu Adrian Iorgulescu by Doinel TRONARU [Corola-journal/Journalistic/83848_a_85173]
-
indici nu sunt oare suficient de subiective? În cîmpul literaturii, toleranța (exagerată) poate fi precizată uneori doar cu întîrziere, avînd inițial alura comprehensiunii. E situația unor reputații pompate în exces, cum s-a întîmplat cu unii șaizeciști, afirmați după un exasperant răstimp de secetă, reduși treptat la dimensiuni mai rezonabile ori rămași... în așteptare. Iar spiritul critic, să zicem anticipativ, care nu rezonează într-un mediu orientat precumpănitor spre verdicte aprobatoare, nu pare a fi reacția unui căutător de noduri în
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
Liiceanu întîmpină dificultăți în plasarea pe aceeași lungime de undă cu interlocutorul ce-i „alunecă” printre degete. „Simțul comic și umorul rafinat” asupra cărora atrage atenția fac parte dintr-o strategie a camuflajului printr-o autoderiziune împinsă pînă la umilință, exasperantă adesea, dar trădînd o ironie „socratică”. „Sunt puternic pentru că sunt slab”, iată deviza - similibudistă - a lui M.I., a cărui figură tutelară e antifraza. Mereu în contrapunct cu „maximalismul” grav al lui Liiceanu, dar contaminîndu-l de naturalețe și umor pînă la
Măștile adevărului poetic by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4766_a_6091]
-
scenă a lui Mihai Măniuțiu. Avem de-a face cu tonul amar al unui gazetar silit să contemple eșecul unui regizor de teatru. Se subînțelege că obiectul simpatiei ultragiate este chiar Mihai Măniuțiu: "Mai rar așa cădere în sine, vid exasperant și fioroasă umplere cu noroi cum am avut la spectacolul lui Mihai Măniuțiu cu Iubirea Fedrei, acea dihanie oribilă semnată de Sarah Kane! ș...ț Poate că pentru Sarah Kane și adepții desfigurărilor ei dezumanizante toată tragedia greacă se rezumă
De la Măniuțiu la Preda by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9663_a_10988]
-
Chiar dacă, de la un moment dat, se impusese ca și ele să se deschidă cu "portretul", neasortat la tematică - umor, cinema, SF, fantasy, gastronomie, mode etc. - cititorul știa că în pagini va găsi ceva care să-l distragă din realitatea toxică, exasperantă. Almanahurile deveniseră un cadou predilect de Crăciun și monedă forte pentru "atenții", la concurență cu Kentul și săpunul Lux. Apăruseră și profesioniști în confecționarea acestor cărțulii compozite, în care intrau ca ingrediente obligatorii multe poze, anecdote, caricaturi, cuvinte încrucișate, "curiozități
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16516_a_17841]
-
temeiuri ale rațiunii, consecințe morale, exemple etc. Din acest motiv, relicva aceasta scolastică, ajunsă pînă la noi sub forma a 41 de manuscrise păstrate în felurite biblioteci occidentale, rezistă prin latura de vestigiu latinesc al originalului, altminteri stufoșenia omiletică este exasperantă. În secolul al XII-lea, moravurile făceau ca plăcerea provocată de cazuistica iubirii să concure voluptatea dată de practicarea ei. La medievali, pasiunea de a discuta amorul este scop în sine, un deliciu speculativ de a cărui savoare un ins
Argumente și alegorii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3162_a_4487]
-
piese constitutive într-un enorm proces de sintetizare. Nu forma de exprimare contează aici, nici strategiile și nici limbajul propriu-zis, ci o tensiune irepresibilă care se distribuie pretutindeni cu aceeași energie și cu aceeași lipsă de prejudecăți. Rațional, de o exasperantă luciditate în relație cu exteriorul și cu sine însuși, ludic și grav în același timp, Paul Neagu investește creația artistică și nenumăratele sale forme de acțiune cu un conținut, în cel mai exact înțeles al cuvîntului, terapeutic. Însă dincolo de imagini
Paul Neagu, între materie și poezie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8409_a_9734]
-
survine soluția echilibrării psihice în dragostea pentru Eta, care-i va deveni a doua soție, jurnalul își pierde utilitatea: nu-l mai scrie când merge clar spre însănătoșire (p. 256). Preocuparea excesivă de propriul destin îl obosește, ca și mărirea exasperantă și obsesivă a conștiinței de sine (p. 257). Alături de beneficiul exercițiului de scriitură în perspectiva transpunerii în ficțiune a unei experiențe a slăbiciunii și alături de profitul terapeutic, jurnalul lui Preda contribuie și la perfecționarea sensibilității scriitorului în confruntare cu limita
Beneficiile nevrozei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12518_a_13843]
-
ceasul prunciei. Viața e suportabila doar dupa 60 de ani. Viața e suportabila atîta vreme cît ce e mai bun e înainte"7. Sau despre înfrîngere: ai căzut? Minunat! "Înfrîngerea e locul din care te ridici ca să mergi mai departe". Exasperanta viziune pentru cineva care are priză directă la real. Iar șirul de convertiri ale negativului în pozitiv ar putea continua la nesfîrșit. Pentru Noica dimensiunea tragică a existenței a dispărut cu desăvîrșire. Unui Sartre care exclamase în auzul tuturor că
Despre donquijotismul lui Noica by Laura Pamfil () [Corola-journal/Journalistic/17664_a_18989]
-
care le dau, natura substanțelor cu care vin în contact. Acestei fragilități identitare - personajul lui Mariaș este cumva volatil, spațiul și timpul îl alterează sau îl redimensionează - este contrapotentată de însuși spiritul Oxfordului, tern dar și etern, de o statornicie exasperanta și în același timp reconfortanta. Simbolul desăvîrșit al acestei lumi este bătrînul portar Will, un nonagenar cu privire limpede, îmbrăcat mereu în aceeași salopeta albastră, care pur și simplu nu știe în ce zi trăiește. În fiecare dimineață el decide
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
patrie/ neconsemnate pe nici o hartă" (Mesagerul bibliofililor). în această perspectivă ațîțată găsim o contopire a fastuoasei nostalgii simboliste cu șocul suprarealist, precum o alinare a banalității ce-a configurat destinul poetului, cutezătoarele protuberanțe ale fanteziei fiind exact contrasensul arzător al exasperantelor clișee, provocatorul revers al monotoniei răbdător asumate: "acolo perfecțiunea atinge apogeul/ fructele coapsa femeii piatra și crupa calului/ sînt diamante forme șlefuite de uneltele/ vîntului născut în violoncelul cu corzi de infinit/ acolo simbolurile își arată învelișul transparent// acolo nu
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
debut ca pe adevărate momente de extaz și pe care le-a integrat imediat în propria sa creație, înfrățindu-se astfel cu Rochefoucault, cel ce considera că atunci cînd admirăm sîntem egali cu obiectul sau fenomenul admirat. Surprinzătoarea și, uneori, exasperanta sa carieră componistică adăpostește toate ingredientele unei mentalități specifice frondelor mijlocului de secol 20 și al dezideratului lor manifest: succesul, chiar și cu prețul scandalului; gloria, chiar și prin anihilarea oricărei tradiții. S-a născut în 1928 la Altenberg și
Variație și contrast by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8946_a_10271]
-
Geometria inițială a pînzei este supusă unui interminabil joc analitic, de combinații aleatorii și de cadențe serialiste, în care sînt convocate mai toate formele primare și derivatele lor legitime. Pe fonduri în general negre sau gri, perfect neutre și ușor exasperante - în ultimă instanță, o ipostază geometrică a neantului -, înfloresc orbitor tonurile crude ale cîte unui roșu, galben citron sau albastru. Cursul introductiv în limbajul plastic ar fi tentat să ne avertizeze că ne găsim la lecția despre contraste - de cantitate
Despre Arta concretă (o rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9366_a_10691]
-
băștinași Dacia Felix, Bancorex, Bankcoop, Banco... Țigareta unu, doi, trei, opt, șaptesprezece... - Dar pe tejgheaua aia, ce e? - Manualele alternative de istorie... - Ajunge! s-a supărat brusc Dumnezeu. Să vină Ilie Testviteanul la mine. Rapid! După minute bune de așteptare exasperantă a intrat în încăpere chematul cu o figură de invitat la „Marius Tucă show - țineți și mai aproape!”. - Unde umbli, domnule? l-a întrebat Creatorul impacientat. Te sun de-o oră pe Connex Go - „ce-i al tău e-al
Manual conjugal-alternativ by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/13220_a_14545]
-
intervenții umane de excepție, la fel de spectaculoase ca mediul înconjurător.” Acestă lucrare inginerească românească ne câștigă și mai mult admirația dacă o privim din orizontul anului 2012: astăzi, în domeniul acesta al construirii de căi ferate, autostrăzi, poduri, ne remarcăm prin exasperantă anemie și chiar neputință. Despre distrugerea Bucureștiului Dar nu numai adevărul construim puțin și prost se verifică astăzi, ci și o completare a sa e valabilă: nu suntem în stare să păstrăm nici ce avem. Constatăm acest fapt citind, în
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4200_a_5525]
-
Am citat cu (amarnică) voluptate, fiindcă rezumă starea multora dintre noi, atât în ceau șism, cât și - oroare! - în prezentul cel mai concret. Oare nu retrăim tot mai acut senzațiile de umilință, stupoare și furie neputincioasă, de resemnare larvară și exasperantă inutilitate, încercate atunci!? Oriunde umblu și discut cu unii și alții, prin piață, magazine, redacții, metrou, în vizite banale ori simandicoase, la țară sau în edituri, corul lamen tațiilor mă proiectează direct pe mormanul lui Iov. Până nu demult persiflam
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
bărbat care să nu aibă curiozitatea pentru ineditul unei legături cu o femeie străină, după cum nu există femeie lipsită de aceeași curiozitate pentru un bărbat străin. Și tu! Da, și tu, și tu!" (p. 145). Demn de reținut este rechizitoriul exasperant al gelosului. Ludwig o supune periodic pe Hilda următorului interogatoriu, desfășurat logic, pe puncte: ,1. Cu cine m-ai înșelat? 2. Să presupunem că răspunzi Ťcu nimeniť. Atunci cu cine erai cât pe-aici să mă înșeli? (...) 3. Dacă și
Gelozia maladivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11185_a_12510]
-
a lui Ludwig echivalează cu o persecuție. În cele din urmă, Ivănescu este pentru Hilda, indiferent de calitatea îndoielnică a individului, inferior lui Ludwig, o alternativă necesară, o experiență tentantă. Conștiința Hildei, mutilată de captivitatea prelungită și întunecată de suspiciunea exasperantă, o conduce involuntar spre sfidarea moralității de cuplu. Prozatorul sugerează că atracția Hildei pentru Ivănescu este o răbufnire freudiană a unei refulări nocive, ce nu mai putea fi cenzurată. Un freudism schematic a fost de ajuns pentru ca o critică îngăduitoare
Gelozia maladivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11185_a_12510]
-
Rebreanu senzația umilitoare că nu este liber de trecut - un trecut demonizat de alții, considerat obscur și încărcat de vinovății ascunse. Remus Lunceanu trăia obsesia acestor suspiciuni, pe care Liviu Rebreanu, îndeosebi până la Unirea din 1918, o trăise el însuși exasperant. Confesiunea din Calvarul se naște din dorința de a elucida un trecut ce părea altora nebulos și culpabil. Asupra lui Rebreanu însuși pluteau în timpul primului război suspiciunile de spionaj și colaboraționism. De aceea, pentru un cunoscător al biografiei scriitorului, Calvarul
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
singură pe Hangerliu și să-l ducă în automobil. Voia să vadă dacă îndrăzneau canaliile să împuște o Hangerlioaică și să facă măcel printre săteni. Țăranii nu se arătară deloc entuziaști de această propunere și mai dovediră pe deasupra un bun-simț exasperant. Majoritatea făcuse serviciul militar. . - Ostașul, zicea un țăran, dacă are ordin să tragă, trage.Eu să fiu unul, îndeplinesc porunca superiorului. . - Soldatul e țăran și el, zise Hangerlioaica; să vedem,trage într-ai lui? . - Tragi și-n părinți dacă așa
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Spațiul gol scoate în evidență, prin contrast, prezența actorilor, puși astfel total în valoare, sau poate sugera nonsensul existenței umane, absurdul, disperarea. în piesa En attendant Godot, de Samuel Beckett, regăsim unitatea locului clasic, dar Beckett exprimă prin acestea inerția exasperantă a vieții celor patru vagabonzi, faptul că eroii sunt prizonierii unei zadarnice așteptări. Singurul element al decorului este un arbore care crește în decursul piesei, semn că timpul se scurge inevitabil, antrenând personajele către moarte. Spectacolul de teatru nu se
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]