751 matches
-
și suficient de tulburător („Aș fugi și eu de la recital, dar n-am pe unde să ies. Ușile sînt închise.”). Poate fi efectul lecturii retrospective, poate fi o proiecție de cititor post-totalitarist care încearcă să găsească semnale care să confirme exasperarea unui scriitor adevărat copleșit la bătrînețe de onoruri cu iz politic și care se complace la nesfîrșit în reverențe. Dar, oricum ar fi, nu se poate nega că acel final în care Tudor Arghezi spune, la capătul unei perioade în
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5194_a_6519]
-
tine este o condiție necesară." Cu atât mai necesară, cu cât, sub influența nefastă pe care Certkov o avea asupra lui Tolstoi, pericolul de a-și pierde drepturile de succesiune după moartea acestuia devenea iminent. Grijă la care se adăuga exasperarea provocată de anturajul invaziv, indiscret, turbulent: "Așa numiții lui discipoli vin aici zi de zi acum, adulându-l ca pe Isus Christos însuși și Liovocika permite asta. E atât de lacom de faimă, atât de însetat de laude! Dacă lumea
Un „docu-roman“ by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6744_a_8069]
-
excesul de zel și lipsa de scrupule a unor vameși de la granița dintre România și Republică Moldova. O călătorie ce ar trebui să fie o simplă rutină se transformă într-o comedie absurdă, în care dinamică dintre interogările vameșilor și exasperarea crescândă a celor trei duc totul spre un final hilar, cu o întorsătură neașteptată și unică”, a spus Cristina Jacob, regizorul și scenaristul filmului, care-i aduce în rolurile principale pe Criști Iacob, Diana Dumitrescu, Florin Călinescu, cărora li s-
Coppola, apariție spectaculoasă în pelicula În film la Naşu’ () [Corola-journal/Journalistic/66098_a_67423]
-
ruptură sufletească, caz în care credința, ca să apară, trebuie să fie precedată de o zdruncinare. Cu alte cuvinte, nu există convertiri blînde, adică alunecări duioase în starea de grație a degustării divine. Fără o răscolire de esență traumatică, fără o exasperare sau o suferință în urma căreia să simți cum, sub unghi lăuntric, viața nu mai poate fi ca înainte, fără o astfel de clătinare, solzii de pe ochi nu cad. De aceea, condiția convertirii e scrîșnirea, indiferent că e una extatică, provocată
Săgeata bucuriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6077_a_7402]
-
de pe stadioane, rămâne omul cel mai popular din Cehoslovacia, cuvintele lui nu rămân fără ecou. Dar toată povestea durează mai puțin de un an căci sora mai mare se neliniștește de-a binelea: supărarea se transformă în mânie, mânia în exasperare, așa că într-o noapte de august sovieticii intră în Cehoslovacia cu avioane, cu tancuri de asalt, parașutiștii iau controlul asupra aeroportului din Praga, apar unități mecanizate blindate ale trupelor pactului de la Varșovia (în România, Ceaușescu realizează marea lui cacealma, care
Sportivul și ordinea de stat by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/6085_a_7410]
-
răspunsul său, Manolescu depășește cu mult cadrele unui răspuns la o anchetă cu privire la cărțile anului 1963 și dezvoltă un fel de polemică cu autorii (cu pseudonim) care i-au combătut demersul critic. Tînărul cronicar invită la luptă deschisă. E probabil exasperarea tînărului care supărase deja pe mulți în fața unei lupte neoneste, dar e și un semn de mare curaj și de forță. Prezența anchetei în sine în paginile Gazetei literare spune mult despre importanța tot mai mare pe care o aveau
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5010_a_6335]
-
respingem și să refuzăm, în masă, sunetul și imaginea acestor vulgarități. Acesta e șocul, cel puțin pentru mine, care scriu rar la persoana I plural. Rezistența ignoranței triviale mă angoasează zi de zi și ceas de ceas.” Îi înțelegem scriitorului exasperarea. Să mai observăm că articolul în care îi dă expresie este atât de bine scris încât devine un exemplu de rezistență prin cultură, serie nouă. Matei Vișniec, omagiat de „Vatra“ Ultimul număr din 2011 al revistei VATRA îi dedică un
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5011_a_6336]
-
revărsare a masei verbale cu formarea unor prelungiri retorice care te duc cu gîndul la acromegalie (extremități mari). Vrînd să surprindă cît mai multe nuanțe, Vladimir Pătulescu înghesuie cuvintele într-o litanie doctă, de curgere anevoioasă, care îl împinge la exasperare pe cititor. Mai mult, autorul face aici teoria unui stil pe care nu ajunge nicicînd să-l practice, rămînînd mereu în preambulul a ce promite să facă. „Scrisul la care visez și pe care vreau să cred că îl fac
Acromegalia verbală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5018_a_6343]
-
în stradă se află acolo mânat de altceva. Ceea ce, în loc să fie un semn de slăbiciune al mișcării, ar trebui, dimpotrivă, să ne îngrijoreze foarte tare. Înseamnă că oamenii sunt cuprinși de o stare de nemulțumire profundă, abstractă, generalizată, de o exasperare atât de mare încât nu vor decât schimbarea, nu-i mai interesează ce pun în loc. Ei doresc să dărâme sistemul, ordinea dată, care nu le reprezintă interesele. Oamenii politici de la putere și, deopotrivă, cei din opoziție s-ar cuveni să
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4979_a_6304]
-
nu mi-am închipuit că cineva își va da seama că eu fac bășcălie de Ceaușescu, sub forma lui Arpagic, căruia i s-a urcat la cap celebritatea. Meritul acelui mare scandal nu este al meu, este al nivelului de exasperare al cititorilor, care erau atât de tensionați, încât observau orice. Observau uneori și ce nu exista chiar. În orice caz, cartea a dispărut din librării imediat și, de altfel, a fost interzisă imediat. Lui Ceaușescu a început să i se
De la cenzura ca formă de libertate la libertatea ca formă de cenzură1 by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/4986_a_6311]
-
care scrâșni și tremură sub greutatea neobișnuită, și gândi fără convingere: „Încearcă să mă sperie. De aia nu răspunde.” Se desprinse cu dificultate de balustradă și începu să coboare treptele. Se mișca greu, cu gesturi lente și chinuite. Furia și exasperarea începeau să facă loc fricii. Când ajunse la primul palier, își spuse cu fermitate: „Trebuie să cobor înainte să vină Maria Rita.” O spusese cu voce tare, pe tonul autoritar al unui ordin, ca să se oblige să coboare imediat, căci
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
nici o mișcare până ce nu se desprinse de el. Apoi ea îl privi o clipă, din celălalt capăt al mesei, cu fixitatea blândă a ochilor săi mari și întunecați, ca și cum încerca să descifreze, pe chipul posac și supt de nesomn, motivul exasperării lui. Avea nervii atât de zdruncinați, încât de-abia putu să se atingă de mâncare. Se ridică brusc de la masă, traversă bucătăria din doi pași și ieși în liniște, fără să o privească, cu buzele strânse și fața încruntată. Restul
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
începuse s-o îmbrățișeze și s-o sărute cu o furie plină de dorință și disperare. Își afundase fața în curbura gâtului ei, încercând să dezbrace cu mâini tremurânde trupul ce i se oferea supus. Se întinse nesățios, simțind că exasperarea și agonia poftelor acumulate timp de atâtea luni se topeau într-un spasm languros. O strivi sub greutatea nefirească a corpului său, iar ea scoase doar un sunet ușor în timp ce primea brutalul impuls. Din noaptea aceea se stabili un obicei
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
au dus democrația până la capăt, furând plasme pentru a putea urmări mai confortabil analizele atât de fine ale tonomatelor de serviciu. Să fi declanșat soarta SMURD toate aceste nobile pasiuni stradal-televizive? Sau doar carisma domnilor Antonescu și Ponta? Sau poate exasperarea galeriilor fotbalistice a fost stârnită de dictatura PDL?", adaugă Teodor Baconschi. "Habar n-am. Știu însă că un lucru devine din ce în ce mai clar pentru toți românii de bine. A început încleștarea pe viață și pe moarte între forțele trecutului și proiectul
Baconschi: "Opoziţia socialistă a trecut în sfârşit la fapte" () [Corola-journal/Journalistic/46413_a_47738]
-
conștiința cinstei” (p. 11), însă nu și capacitatea de a insufla altora această convingere despre onestitatea sa. De aici decurge toată drama sa, din faptul că e o victimă sigură a suspiciunii, ca regim moral maladiv. Remus Lunceanu trăia cu exasperare, ca și Liviu Rebreanu, aceeași amenințare a suspiciunii generalizate și a culpabilizării nedrepte. Similitudinile dintre Remus Lunceanu și Liviu Rebreanu (observate și speculate de critica biografică) sunt deopotrivă frapante și evidente, în ciuda unor amănunte derutante, nepotrivite tocmai pentru a crea
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
epitetul „dezinteresat”. O angajare teoretică și simbolică, foarte inflamantă (și el era român, ar fi zis Caragiale...) plachează, însă, paradoxal, scoaterea lui din chestiune. Aș risca să spun că diatriba celei mai dușmănite dintre cărțile lui nu iese dintr-o exasperare sinceră. E, mai curând, fasonarea unui destin cu instrumente și sedimente culturale. Cioran nu poate uita ceea ce știe, și nu e visceral și brutal decât înăuntrul unui sistem de repere. Nu critică decât ridicând ochii la ceea ce a învățat să
Vast program... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5652_a_6977]
-
de la extazul captării formelor și sensurilor lumii, la frenezia livrescă („Sunt asaltat de idei și de cuvinte din toate părțile memoriei culturale”) sau la irizările melancoliei, recurente în mai multe sintagme emblematice pentru o astfel de atitudine existențială („mirosul umbrei“, „exasperarea întunericului“, „trubadurii istoviți“, „incendiul harfelor“, „orga în destrămare“ etc. ). În jocul de oglinzi al scriiturii diaristice, călătoria apare ca aventură deopotrivă existențială și spirituală, iar drumul devine metaforă revelatorie esențială, loc de întâlnire al imaginarului și al realului, al iluziei
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
domniș oare care s-au afirmat ca prezențe foarte active în viața mondenă și atât. Ei bine, și această întâmplare a devenit subiect principal în știrile care rezumă România, un subiect tot așa, cu transmisiuni în direct, reluat insistent, până la exasperare, de televiziunile noastre care, iată, prin opțiunile lor, ne strică mințile. Ne amintim că în vara trecută s-a stins din viață un mare prozator român, Constantin Țoiu. La funeralii n-au participat decât câțiva scriitori, nici zece persoane, cu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3312_a_4637]
-
altceva: e încrederea pe care rasa nemților o inspiră în genere, acea putere de a fi principiali și serioși, într-o lume guvernată de șiretenie, duplicitate și înțelegeri de culise. Deși învinși, nemții încep să aibă din nou dreptate, spre exasperarea celor care nu suportă ideea unei expansiuni europene a spiritului german. Iar Joachim Gauck stă pe valul acestei expansiuni, străduindu-se să nege evidența hegemoniei nemțești, memoriile lui fiind de o politețe corectă, și din păcate plicticoasă, dar care merită
Memorii politicoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3319_a_4644]
-
mesajul de acceptare în selecta Societate Roth. Roth@80, hotelul Robert Tret, Newark, New Jersey. Două zile dedicate aniversării de optzeci de ani a lui Philip Roth, poate cel mai incitant, provocator, prolific și nedreptățit autor american în viață (spre exasperarea fanilor, Nobelul se lasă așteptat, deși scriitorul și-a parafat solemn sfârșitul carierei, alegându-și cu atenție biograful oficial). Derek Parker Royal, Debra Shostak, Ira Nadel, Elaine B. Safer, Dean Franco, Adam Zachary Newton sunt doar câteva nume arhicunoscute nu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3685_a_5010]
-
modificări minime (poate că nici n-ar fi deranjat atât de mult un nou volum în maniera Păpușarului...), ci pentru că din neoexpresionismul de tip Ion Mureșan- Angela Marinescu n-a mai rămas, în Cobalt, decât o caricatură. Filmul disperării, al exasperării și al damnărilor căutate se derulează de-a lungul întregului volum, într-o monotonie tematică și stilistică surprinzătoare pentru un atât de bun cunoscător al poeziei contemporane. Cel mai adesea avem de a face, în versurile lui Komartin, cu postura
Suferința în formă fixă by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3532_a_4857]
-
Mușina), trebuie spus că el nu e cultivat în registru pasabil, de anecdotă. Căci nu un episod oarecare, accidental, din viața numitei tenismene fără simbrie și fără noroc constituie centrul de greutate al poemului. Ci însăși viața ei, monotonă până la exasperare. Personajele de aici se află, fără excepție, sub o zodie nefastă. Ele își întind mediocritatea „de gumilastic” (p. 29) pe ani și ani, până la anularea oricărui sens al existenței. Aș zice că aceasta e prima găselniță a lui Mușina: transformarea
Cărțile neliniștirii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3710_a_5035]
-
ro, printre altele, și despre viitorul Opoziției, dar și despre ceea ce se întâmplă în interiorul PDL. Theodor Paleologu consideră că în istoria dreptei din România există "un fel de ciclicitate, anume divizarea și apoi o victorie de scurtă durată pe fundalul exasperării opinie publice față de samavolniciile PSD-ului". Potrivit deputatului PDL, "PSD-ul este partidul hegemonic care pierde din indigestie, de prea multă putere, din când în când, în 1996, în 2004", după care "vine o coaliție heteroclită care începe bâlciul imediat
Paleologu: La PDL, se ceartă calicii pe ceaunul gol by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/37349_a_38674]
-
din când în când, în 1996, în 2004", după care "vine o coaliție heteroclită care începe bâlciul imediat după ce ajunge la putere, CDR în 1996, Alianța D.A. în 2004, PDL-ul în 2008-2009". Paleologu crede că PSD va recidiva, iar exasperarea îi va determina pe români să voteze pe altcineva, însă nu poate să nu constate că, acum, există o dinamică foarte păguboasă de fărâmițare a dreptei. Cum se prezintă PDL, de când Blaga este liderul partidului Nici situația în interiorul PDL nu
Paleologu: La PDL, se ceartă calicii pe ceaunul gol by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/37349_a_38674]
-
Genial sau nu, descreierat sau nu, Nietzsche e totuși un gînditor, și, în ciuda grafomaniei cu care își aruncă divagațiile pe pagină, din răvășeala considerațiilor se pot desprinde cîteva intuiții rare. În acest caz, răbdarea de a-i cerceta litera întrece exasperarea insuflată de incoerența ei, cărțile lui Nietzsche fiind un șir de digresiuni cărora le lipsește direcția unei idei. Cauți trufele în învălmășeala glodului și treci mai departe. A patra formă cere un unghi precumpănitor speculativ, cînd nu te mai preocupă
Gheara leului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3836_a_5161]