617 matches
-
și mai catifelați, nu se mai aflau la locurile lor. Tulpinile firave fuseseră brutal frânte, încât se înălțau din pământ fără a mai purta în vârfuri acei bulgări ușori de petale înfoiate, mândre de culoarea lor desprinsă parcă din soare. Exasperat, domnul învățător interogă pe rând copiii din cartier și căută fără izbândă, dar cu o îndârjire feroce, timp de două săptămâni făptașul. Cu soția purtă certuri prelungite, reproșându-i pe drept că n-avea destul sprijin din partea ei se ocupa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
disponibilă decât unii aliați din N.A.T.O. ai Americii. Românii au trimis soldați În Kosovo, apoi În Afghanistan. Au luat prompt partea Americii În delicata chestiune a scoaterii militarilor americani de sub jurisdicția tribunalului penal internațional, În dezacord cu atitudinea europeană. Exasperat, un responsabil european a Întrebat, retoric, dacă România aspiră să devină membră a Uniunii Europene sau, mai curând, al 51-lea stat al Statelor Unite. În sfârșit, românii au colaborat din plin cu Statele Unite În războiul contra Irakului; o importantă bază
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
a drege oarecum busuiocul, conchide că lipsurile n-ar fi de natură structurală, ci doar... funcțională. Aș! Scopul fusese atins iată, împăratul e gol! Plin de stângisme conjuncturale, dar mustind de semnalări grave, dure, sincere, "Raportul", creație a unui intelectual exasperat, este mult mai coroziv și inflamant decât puținele proteste ce au făcut niscaiva valuri în epocă... Un singur reproș: nimic despre soarta intelectualilor arestați. Probabil, ar fi fost prea mult și se primejduia receptarea ansamblului. În acea vreme, fiecare pas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
a boom-ului tehnologic. Reporterii nu Încetau să-l bombardeze pe Gates cu variațiuni ale aceleiași Întrebări: „Domnule Gates, acțiunile la Internet sunt o afacere perdantă, nu? Sigur că sunt, nu-i așa? Trebuie să fie“. În cele din urmă, exasperat, Gates le-a dat peste nas reporterilor: „Măi deștepților, sigur că sunt o afacere perdantă, dar voi nu Înțelegeți altceva. Afacerea asta perdantă atrage foarte mult capital În industria Internetulul, astfel Încât stimulează apariția tot mai rapidă a inovațiilor“. Gates a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
rupe barem cinci minute din program pentru a participa. Spre deosebire de președinte, chinezii au tradus raportul imediat. Tot ce scriu aici este adevărul adevărat. La puțin timp după summit, am discutat cu Craig Barrett, directorul Intel, care părea de-a dreptul exasperat că Washingtonul, incluzând ambele partide politice, pare să nu priceapă sensul real al acestei crize tăcute - sau cel puțin, să nu-l priceapă cu repeziciunea cerută de gravitatea acestei crize. „Vom angaja oameni talentați, indiferent de locul de rezidență“, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
la socoteală faptul că sunt capabili să colecteze atâtea fonduri prin intermediul organizațiilor caritabile și al moscheilor din Întreaga lume arabo-musulmană - este că prea mulți musulmani de treabă lor resimt aceleași sentimente de frustrare și umilință ca mulți dintre cei mai exasperați tineri. Există, de asemenea, un oarecare respect pentru felul În care acești tineri violenți s-au pregătit să facă față cu demnitate lumii și liderilor din țările lor și să apere onoarea civilizației arabe. Când, la câteva luni după 11
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
Ele nu sunt fără legătură cu ideea fundamentală a perpetuării, supraviețuirii miticului. În jurul Oanei, Fărâmă țese o altă plasă de povestiri care Împing narațiunea centrală spre anul 1700: „Cum să vă povestesc urmarea, fără să mă Întorc Înapoi ?” (), spune el, exasperat, anchetatorilor. „Întoarcerea” vrea să spună: la originea Întâmplărilor, În starea În care oameni ca Iorgu Calomfirescu, Arghira, Zamfira cunoșteau fapte miraculoase. Efortul lui Fărâmă este să stabilească o legătură cu această lume care nu mai trăiește decât În memoria lui
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
de interese”). Se insista pe reducerea chiriilor, a impozitelor și taxelor comunale pentru funcționari și pensionari. Renașterea din 5 martie avea titluri și articole mult mai incitante: „Eftinirea traiului se va face! Nu însă de guvern, ci de organizațiile cetățenilor exasperați și aruncați în mizerie de indolența și nepriceperea conducătorilor”; „Tragedia continuă”; „Reducerea datoriilor la puterea de plată a debitorului de astăzi”; „Cum își bate joc ministrul de finanțe de salariații publici”. În materialul „Un îndemn” Ștefan Morariu, licențiat în drept
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
poată apărea. În ultima fază, când cartea urma să plece la tipar, s-a ivit însă problema - inac ceptabilă pentru noi - a unor eliminări masive din ultimul capitol al primului volum, „Anul 1878“, care începea, bineînțeles, cu subcapitolul „Felonia rusească“. Exasperat, am decis, în ultimă instanță, să eliminăm de bunăvoie întreg ca pitolul cu gândul că poate vor veni, cândva, niște vremuri mai bune care să permită apariția lui. Nici nu bănuiam atunci că „vremurile mai bune“ vor veni exact peste
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
erau neapărat membre ale Pactului de la Varșovia. (Una a fost și a ieșit, cealaltă nu a fost niciodată.) Cu acea ocazie, exista o foarte puternică stare de tensiune, mulți dintre colegii mei urmăreau fascinați, unii dintre ei extrem de stresați, iritați, exasperați, numărarea faimoselor cartele perforate din Florida. Personal, fac parte dintre cei care cred că s-au respectat procedurile democratice. Mircea Mihăieș: În orice caz, cele legale. Vladimir Tismăneanu: Absolut! S-a mers pe bază procedurală, conform Constituției. Sunt foarte mulți
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
cea a așa-numiților Bikkshu budiști care se stropesc cu benzină și ard de vii ca protest împotriva cutărei idei considerate nejustă. Astfel de tipuri de eroism își au originea pe de o parte în dezlănțuirea daimonului într-o epocă exasperată care a pierdut credința în viață și om ca entitate sacră, iar pe de altă parte în chiar idealul Ahimsa, nonviolența gandhiană aplicată însă pe dos."457 Dreptul fiecăruia de a-și alege "stilul de adevăr" este certificat de însăși
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
senzație se cere comunicată cu sagacitate celorlalți. Acest vacarm grațios și clovnesc ocupă locul temei singurătății și disconfortului existențial, ce caracterizează versul altor optzeciști. Atitudinea cea mai frecventă este fuga spre intrarea în rol, spre travesti, spre arlechinada provocatoare și exasperată de real. Un personaj feminin deranjează cu „chițăitul ei fezandat”, altuia „îi ghiorăia un râs prin mațe” sau „iarna își suflă mucii direct în parbriz”, „ne-am închis într-o cameră/ și am / schimbat capetele între noi”, „mi-am tras
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287489_a_288818]
-
Miu aici? Mai dă un pic cu unghia și Tippexul începe să curgă de pe pagină, ca fulgii de zăpadă. O, Doamne. Fă să nu vadă... — Sephora... și Joseph... Nu-i nici o mirare c-am depășit creditul! Îmi aruncă o privire exasperată. Becky, contul ăsta am zis că e pentru cheltuielile casei. Nu pentru fuste de la Miu Miu! OK. Luptă sau fugi. Îmi încrucișez brațele și ridic bărbia spre el. — Așa deci... după părerea ta, fustele nu intră în cheltuielile casei. Asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și de chestiile astea atât de... materiale! Poate că familia mea e mai importantă pentru mine decât ele! Așa cum e și tradiția... și... ideea de onoare. Luke, ne aflăm pe planeta asta pentru prea puțin timp ca să... Ajunge! spune Luke, exasperat. Ai câștigat! Dacă e o problemă chiar așa de mare, uită toate astea! Nu trebuie nici să vii la petrecerea de logodnă dacă n-ai chef - și facem nunta în Oxshott. Ești fericită acum? — Eu... Tac și încep să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu o fustă vaporoasă. — Robyn! o strig, cât pot de discret. Robyn! Nu vor să mă lase să intru! — Becky! îmi răspunde Robyn veselă. Hai înăuntru! Pierzi toată distracția! Și îmi face semn veselă cu paharul de șampanie. — Vedeți? zic exasperată. Cei dinăuntru mă cunosc. Nu dau buzna aiurea peste ei! Femeia de la ușă mă privește lung, apoi ridică din umeri. — OK. Puteți intra. Serge vă va lua haina imediat. Aveți cadou? — Păi... nu. Femeia își dă ochii peste cap de parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ca cineva, într-o zi, să poarte o haină făcută de mine și să se simtă transformat. Și mă târâi mergând în mâini și pe genunchi, și toate ușile mi se trântesc în față... — Hai, gata! zice Christina, pe jumătate exasperată, pe jumătate amuzată. Vrei să-ți dau șansa vieții tale? Dă-mi să-ți văd creațiile. Se lasă o tăcere intrigată. Îi arunc lui Danny o privire grăbită. Poate că ăsta e momentul care îi va schimba viața! Christina îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Am ajuns. Mașina oprește și șoferul vine să ne deschidă portiera. Elinor mă privește. — Îmi placi, Rebecca. Foarte mult. Coboară din mașină și ochiul i se fixează asupra piciorului meu. Vezi că ți-ai zgâriat pantoful. Arată groaznic. — Vezi? spun exasperată. Vezi la ce mă refer? — La ce? Mă fixează nedumerită. N-are nici un rost. Apartamentul lui Elinor e luminat de razele soarelui de dimineață și tăcerea este absolută. La început cred că probabil se înșală și Luke nu e aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
la binomul inteligență-trăire în "Eseu despre Duminică"84, reflecții extrem de subtile în semnificații. Tînărul filosof era, ca și în alte eseuri cu încărcătură creștină, în (re)găsirea rostului religios (un înăuntru) al celei de-a șaptea zi a creației, sancționînd, exasperat, raționalismul excesiv care a golit de sensurile ei sacre și l-a făcut pe omul mediocru să trăiască, dar să nu înțeleagă, ziua de Duminică. Noica nu înceta să vitupereze, împotriva curentului, inteligența goală, cea care nu depășește etica (în
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
te dai mare și spui că ai fost la pelerinaj ? Aluneci pe stradă pe varza rămasă de la sarmale, oamenii dorm pe unde apucă, asta numesc ei organizare ?” Un „Mitică” nemulțumit și sceptic, în variantă sa de Iași. Părea sincer nemulțumit, exasperat chiar de neplăcerile cauzate timp de o săptămână de pelerinajul „ce-mi joacă prin fața casei”. Chiar așa a spus, „îmi joacă prin fața casei”. Iași, octombrie 9 octombrie 2010 Campionatul național de raliu. Pelerinii de „primul moment”. Pregătiri pentru marea sărbătoare
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
dacă prin casă nu se află lichide inflamabile. Stătea treaz pînă adormea soția și, din acest motiv, era mai tot timpul obosit. Ești obosit, ai? Unde v-ați întîlnit? A lipsit și ea de acasă, ce, crezi că-s proastă? Exasperat, Aquiles a luat decizia să divorțeze. Dimineața, după o noapte de nesomn, a spus: Aurora, azi mă duc la notar să divorțez de tine. Femeia i-a răspuns cu un calm înfricoșător. Știu. Aquiles a făcut actele și a respirat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Cu această mizerie de fotografie voiau - și ne cereau - cei de la „foruri” să înlocuim nobilul chip al marelui poet, al Poetului nostru național (pentru semnele de exclamare cuvenite - vezi mai sus). În redacție domneau stupefacția și revolta. Țin minte că, exasperat, i-a spus domnului Valentin Silvestru pe care, după cum mi-a mărturisit mai târziu, expresia feței mele îl șocase: „Credeți că e normal ca în locul lui Eminescu să apară în acest număr fotografia cutăruia...”. Nu, nu socotea normal un asemenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
care nu o putem depăși. Ne-o spune pe tonuri apocaliptice, ceea ce s-a întâmplat în lumea noastră sărmană. Chiar și în materie strict religioasă, trebuie să fim mai mult decât atenți la pașii greșiți. Într-un climat de naționalism exasperat, conviețuirea Bisericii cu Statul devine dificilă și încordată. „O autoritate străină și superioară statului, o societate care se extinde în afara granițelor naționale, o putere care scapă controlului organelor statale, nu este în contradicție cu exclusivismul ideii naționaliste? Biserica ori se
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
de a lua o decizie, preotul se găsește într-un greu impas mai cu seamă moral. Pricepând că nu se poate consacra ridicării „aproapelui sărac și osândit” fără a se subordona celor avuți, el își vede amenințată și virtutea fecioriei. Exasperat, măcinat de nehotărâre, se destăinuie epistolar duhovnicului său de departe, căruia îi mărturisește „groznica văpaie”, chinul lui. În romanul Doctorul Taifun, un conclav improvizat de bărbați judecă, în prezența ei, o tânără Magdalenă de care unii dintre ei beneficiaseră. Ideea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
de săbii poruncite de Vodă Ștefan și plătite pe jumătate numai?!"... Trece-l pe răboj! Dă-i ceva-ceva să-i umpli gura... Să pună judele o vorbă bună; de cerut știu să ceară apărătură. O arvună, ceva... De unde?! răbufnește Juga exasperat. Mi-am sângerat buricele degetelor zgrepțănând haznaua. Că n-o fi lada ceea fermecată, din care să tot iei și de fund să nu mai dai! Mai caută, iubitule, îl îndeamnă Ștefan cu blândețe. Mai zgreapțănă, mai scormone. Cine caută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu-mi pasă! Prostii!! răbufnește el, brutal. Și ce?! Crezi că mi-i frică de moarte?! îl înfruntă ea. Nu-mi pasă dacă... Teribili sunteți voi, tinerii! Vă despărțiți de viață de parcă v-ați arunca cămeșa de pe voi! izbucnește el exasperat. Nici n-ați apucat s-o trăiți bine... După ce că-i așa scurtă... Știi cum e viața, Voichițo? E ca și cum ai intra pe-o ușă și-ai ieși pe alta. Viața e un vis. Când te trezești, nici n-ai băgat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]