1,082 matches
-
atunci încă foarte tânăr, își luă vioara și cântă un concert de Bach. Eu, care nu-l mai auzisem până atunci, foarte emoționată mă adresez Reginei, de care nu ședeam prea departe: „Tot al nostru e mai mare”. Uimită de exclamația mea, Regina după o clipă spuse: „Copilița asta de 9 ani a vorbit adevărul!” Veni și rândul meu de a arăta ce pot și cântai din Bach și altele. Kubelik fu atât de surprins și de încântat, încât a doua
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
își concentrau atenția asupra prezentării proprii sau a unor oaspeți(o tehnică folosită chiar și în prezent - Shouting Ouț).Aceste trupe activau pe scena ore la rând,cu puțină improvizare și un beat simplu 4/4,fiind însoțiți doar de exclamații folosite în momentele de reorganizare a ideilor(ex.:1-2-3 y'all,to the beat,y'all). Succesiv,MC-ii și-au dezvoltat diferite variante de abordare ritmica și vocală,asumându-și versuri scurte,deseori cu fundal sexual sau jignitor,tentând de
Istoria muzicii hip hop () [Corola-website/Science/315898_a_317227]
-
Ecce homo ("Iată Omul"): exclamația atribuită în "Evanghelia lui Ioan" (19,5) procuratorului roman Pilat din Pont, în momentul în care acesta ar fi arătat mulțimii pe Isus, cu coroana de spini pe cap, lângă din Ierusalim. A supus mulțimii însă, la alegere, spre condamnare
Ecce Homo () [Corola-website/Science/317307_a_318636]
-
al Boemiei, pe care l-au ales monarh datorită proverbialei sale slăbiciuni. Acest rege era cunoscut ca regele „Dobže” (în traducere „Bine”), datorită obiceiului său de acceptarea a oricărui act care îi era pus în față pentru semnare cu această exclamație. Rege Valdislav al II-lea a donat cea mai mare parte a proprietăților regale marilor nobili. Prin această metodă, regele a încercat să câștige sprijinul magnaților și să-și întărească puterea. După această încercare naivă de câștigare a sprijinului nobilimii
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
drept Sanda Ghimpu care a asistat la vizionările cu public de la un mare cinematograf bucureștean consemna următoarele: „[...] chiar și ultimul loc era vândut, spectatorii stăteau și pe jos, sala fremăta, ofta, se întrista sau se bucura copilărește, cu comentarii spontane, exclamații admirative și aplauze la scenă deschisă”. Filmele cu comisarul Moldovan au avut parte de un mare succes în România din anii '70 - '80 ai secolului al XX-lea. După afirmațiile criticului literar Angelo Mitchievici, copiii care mergeau la cinematograf în
Un comisar acuză () [Corola-website/Science/312632_a_313961]
-
satului. Excursiile mai lungi nu sunt agreate din cauza problemelor pe care muncile din gospodăria țărănească le ridică. Se constată o prezență mare a bătrânilor la excursii, acestea fiind considerate un fel de recompensă pentru munca lor. Poate fi auzită des exclamația „Am și eu dreptul măcar la atâta, după un an de muncă!”. De asemenea, de obicei bătrânii vin însoțiți de nepoți reușind astfel să realizeze conexiuni puternice ale nepoților la lumea bunicilor, realizându-se o punte între spațiu și timp
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
final. Ex.:"Cine până la ora aceasta nu știe despre ce e vorba, va afla acum: discutam despre rolul Bisericii în stat. " Apostrofa este o întrerupere a expunerii în care vorbitorul adresează unui interlocutor (prezent sau absent) o întrebare, afirmație sau exclamație. Ex.:"Campania lor a avut rezultate foarte bune, dar cred oare domnii directori ai companiei că ne pot minți pe față?" Interogația retorică este o întrebare la care nu se așteaptă răspuns, acesta fiind evident și cuprins sau sugerat în
Figură de stil () [Corola-website/Science/300651_a_301980]
-
la fel și astăzi. Auzind ce oaspete de seamă este venit, sătenii, cu mic cu mare, au îngenuncheat după datină și l-au primit cu caș în loc de pâine și cu sare. Cașul a fost atât de mare încât a stârnit exclamația unui supus: "„Mărite, doamne, ce caș avan!”" Aflând Ștefan cel Mare că acesta a fost făcut într-o vană, a dat numele orașului Cașvana. Și de atunci numele orașului nu s-a schimbat, chiar dacă stăpânii și ocupațiile s-au tot
Cajvana () [Corola-website/Science/299254_a_300583]
-
ani. Rivlin a îngrijit-o până în ultima zi a vieții. Yona Wallach a fost înmormântată în cimitirul din orașul Holon. Wallach a activat în cercul „Poeților din Tel Aviv” format în jurul revistelor literare „Ahshav” (Acum) și „Siman Kriá” (Semn de exclamație) și a publicat adesea în periodicele literare israeliene. A scris texte pentru o formații de muzică rock, cu care a și apărut în concerte. În anul 1982 poezii de-ale sale au fost puse pe note și înregistrate într-un
Yona Wallach () [Corola-website/Science/337340_a_338669]
-
scurte precizări, care delimitează planurile: "„Astfel zise mititica/ Dulce netezindu-mi părul”" sau "„Înc-o gură-și dispare.../ Ca un stâlp eu stam în lună”", apoi în final "„Și te-ai dus.../ Și-a murit iubirea noastră”". Aceste detalii, completate de exclamații meditative: "„Ah! Ea spuse adevărul”" sau „Floare-albastră/floare-albastră.../ Totuși este trist în lume!” demonstrează că povestea de dragoste este pusă într-o ramă, într-o altă poveste, a bărbatului. Rezultă că planul al doilea, atât de redus în economia poemului
Floare albastră () [Corola-website/Science/306556_a_307885]
-
idei proprii: catrenele trebuie să conțină cadrul unei drame, terținele drama propriu-zisă, iar ultimul vers trebuie să fie cel mai puternic și surprinzător. Sonete sale utilizează o imagistică bogată și au elanuri oratorice, rămânând de multe ori la nivelul unor exclamații în versuri. În 1969 Cuclin îi consedera drept cei mai mari scriitori români pe Negruzzi, Ghica, Odobescu, Creangă și Delevrancea, ca prozatori, și ca poeți pe Eliade-Rădulescu, Bolintineanu, Alexandrescu, Alecsandri, Eminescu, Vlahuță, Coșbuc și Goga, ceea ce arată clar gusturile sale
Dimitrie Cuclin () [Corola-website/Science/303525_a_304854]
-
au loc într-un interval de timp nespecificat, dar care include momentul vorbirii. Adevăruri general-valabile, legi ale naturii: 2. Acțiuni obișnuite, repetate care au loc într-o perioadă de timp generală sau specifică: 3. Opinii, preferințe 4. Comentarii sportive, demonstrații, exclamații: 5. Prezentul simplu cu valoare de viitor. "Tomorrow is Saturday." - Mâine este sâmbătă. "We leave Bucharest at eight." - Plecăm din București la ora 8. "We'll get home before it gets dark." - Vom ajunge acasă înainte să se întunece. 6
Prezentul simplu în limba engleză () [Corola-website/Science/324281_a_325610]
-
as vrea să rump!", „Mai știu eu ce-astept în prag!". Dezorientat de atitudinea neașteptată a Linei, flăcăul trăiește o răsturnare de valori („Mi-e greu capul că de lut") intuita cu finețe de autor și sugerată prin repetiții și exclamații: „Nu mai vine! / E târziu și nu mai vine.L "—Timpul trăirii se împarte între un „ieri" (când Lină îl aștepta în prag) și un „azi" (când zăvorul nu mai „sună"), iar ritualul iubirii nu mai poate fi reluat. Transpunandu
Mânioasă () [Corola-website/Science/300813_a_302142]
-
celelalte puncte sunt citite în ordine ascendentă de către purtătorul de cuvânt, culminând cu scorul maxim (12 puncte). Țările trebuie să își anunțe punctajele în una dintre limbile oficiale ale EBU (engleză, franceză), iar prezentatorul va repeta scorurile în cealaltă limbă. Exclamația „"douze points"” („douăsprezece puncte” în franceză) este frecvent asociată Concursului Muzical Eurovision. În perioada 1957-1962, țările participante erau apelate în ordinea inversă interpretărilor scenice, iar în perioada 1963-2003, în ordinea interpretărilor scenice. În 2004, s-a folosit ordinea alfabetică a
Concursul Muzical Eurovision () [Corola-website/Science/299763_a_301092]
-
numai în poezia lirică. Aș spune chiar dimpotrivă, adăugând că oniricul și liricul se află într-o relație de suspiciune reciprocă. După părerea mea, poezia, mai exact atitudinea lirică în fața obiectelor din realitate, ține de dorința de cunoaștere imediată, prin exclamație chiar [...], de tendința de apropriere a lumii din jur cu ajutorul aproape magic al metaforei. [...] Poetul liric e robul metaforei, pentru că metafora e aceea care concentrează realitatea, „înghite” timpul și accelerează viteza versului. Citindu-l pe Dimov, sare de la început în
Onirism () [Corola-website/Science/297610_a_298939]
-
care G. Ibrăileanu fondase cu cinci ani mai înainte „Viața românească” și care devine și director al ei. 3 Poezia a apărut în ziarul menționat la 20 iunie 1889. 4 G. Ibrăileanu a recurs de mai multe ori la această exclamație virgiliană, îndeosebi în polemicile sale.
Debutul lui G. Ibrăileanu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/4011_a_5336]
-
să distrugă regularitatea! De aici, farmecul lucrurilor vechi și ruinate. Ceea ce se numește lacul timpului: ruinarea apropie obiectul de natură. Câte cărți ce nu sunt citite fiindcă vor să fie cărți!” (fără dată - vol. fr., p. 26).Profundă această ultimă exclamație, prin care pictorul se delimitează de abuzul de spirit (a se citi: intelect), formă a orgoliului, sesizabilă la conaționalii săi (21 iunie 1844). „[francezii] îl pun [spiritul] pretutindeni în operele lor sau mai degrabă doar ca peste tot să se
Un pictor diarist: Eugène Delacroix by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4809_a_6134]
-
un grup se înghesuia pe poartă, aproape se ciocniră cu câțiva ostași călări care intrau la galop. Mai presus de orice așteptare, călăreții erau proprii lor comandanți, care se întorceau de la bătălie, iar strigătele jalnice ale soldaților se transformară în exclamații de bun venit, în timp ce-și agitau spadele și lăncile, conducându-i pe ofițeri înăuntru. Un călăreț, apoi altul, și încă unul, intrară cu viteză; al optulea era Ieyasu, cu o mânecă a armurii sfâșiată și trupul acoperit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
E periculos! Dacă aluneci, cazi tocmai până-n vale! Încercară să-l oprească, dar omul escaladă peretele de piatră, agățându-se de vițe. Silueta sa părea a unei maimuțe în vârful muntelui stâncos. — O, nu! E îngrozitor! strigă el pe neașteptate. Exclamația lui îi surprinse pe toți cei de jos. — Ce este? Spune, ce vezi? Omul de pe margine stătea tăcut, aproape ca și cum ar fi fost amețit. Unul după altul, ceilalți se urcară până în locul unde stătea. Când ajunseră în vârf, îi apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Hideyoshi mergând pe țărmul dinspre miazănoapte, companie după companie. — Ei, uite-i! — Stindardul de comandant cu tidvele aurite. — Hideyoshi trebuie să fie înconjurat de vasalii lui. Honda și oamenii săi, care călăriseră fără oprire, priveau spre malul celălalt, arătând cu exclamații zgomotoase și punându-și mâinile streașină la ochi. Cu toții trepidau de emoție. Distanța era atât de mică încât, dacă oamenii lui Honda ar fi strigat, glasurile inamicilor ar fi putut ajunge înapoi la ei. Chipurile soldaților dușmani se vedeau bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de pelerin la Locurile Sfinte. Minuțios ca îndeobște, atras de detaliul care cât de cât semnifică, evlaviosul („căzui în genunchi și sărutai piatra funerară”) e cotropit, după propria spusă, și de „delicii estetice”. Ce folos, ele își pierd pulsul în exclamațiile calpe („uimitor” ș.a.). Roman sentimental, Getta (1916) vădește un anume fler psihologic, manifestat în sugerarea efectelor chinuitoare ale geloziei. Patima crescândă a unui tânăr, Aurel Chiru, pentru o „drăcoaică”, Getta, soția plină de frustrări a unui bărbat obtuz, e minată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288099_a_289428]
-
frumos acest chip rotund, ai fi zis buhăit, cu pomeți roșii, cu o mustață groasă care masca o gură hilară, gata să se întindă în rânjet (căci de râs cu gura mare nu râdea aproape niciodată)... Vorbirea îi era mieroasă, exclamația și accentul puternic dialectal, și în loc de virgulă frazele sale erau punctate de un ie, care era când persiflator, când trădând un cinism care reducea totul la universul său și te făcea, în conversația cu el, ori să-i întorci spatele
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
eu mohorât. " Cum care Tasia, nu știi cine e Tasia? râse ea foarte veselă, pe un fond de voci care strigau ceva, râdeau în timp ce Matilda le spunea fără să îndepărteze receptorul: Nu știe cine e Tasia... Apoi iar strigăte și exclamații. Dragă, mi se adresă, Tasia e cumnata mea, ai cunoscut-o într-o zi, he, mai demult, e adevărat, când mi-a adus ea un cozonac mare și am mers într-o excursie. Ți-amintești excursia?!" Da, știu, răspunsei, spasiba
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
întoarcerea mea acasă, nu se mai putea drege cu nimic, nu exista o explicație care se putea da de ce o soție nu schimbă un cuvânt cu soțul ei într-o vizită, nu schimbă o privire, un gest, un surâs, o exclamație... Nu era ceva care putea fi înțeles, trebuia doar înghițit, iar în ceea ce privește urmările și sensul, nu putem forța nimic de pe acum. Vom vedea mai târziu. Vrusei să-i spun: Niciodată nu mi-ași fi putut închipui că..." dar mă oprii
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
înstrăinîndu-se de mine aproape îndată ce începusem să trăim în aceeași casă era ceva bun pentru ea, la care nu trebuia să renunțe. Referirile mele la un trecut care îmi umplea sufletul, deși foarte prudente acum, nu-i aduceau decât o exclamație scurtă, a, da, sau, sigur, era foarte frumos, până când într-o zi îmi spuse chiar mirată: "Parcă ai fi un moșneag care trăiește din amintiri. Sîntem tineri, trăim în prezent... Nu pot să-i înțeleg pe cei care vorbesc mereu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]