320 matches
-
i-a asigurat, în permanență, un public entuziast, dispus să-i pună între paranteze exagerările numeroase. * * * Henry James, unul dintre creatorii romanului modern, este autorul a numeroase proze din registrul terifiantului, dintre care cel puțin una a dobândit statutul de exemplaritate. Este vorba despre The Turn of the Screw 41, un mic roman cu fantome. Acesta are în centru o intrigă mânuită într-o manieră atât de originală și de rafinată (povestirea este narată de un anume Douglas în cadrul unei reuniuni
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
sie nicht weiter gehen kann..." 133. Cu care afirmație, gânditorul neagă ideea de progres în arta (admite în schimb progresul în cultura că finalitate naturală a Umanității 134) în favoarea celei subânțelese de evoluție, de variație și transformare continuă, prin mijlocirea exemplarității, de forme vechi în forme noi. În sensul acestei manifestări, în artist, a forței universale, filosoful subliniază interesul particular înnăscut al poetului pentru natură, calitatea lui de ființă sensibilă la obiectele, formele și culorile ei, receptiva la "graiul" ei. Afinitatea
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
oarecare rezervă. Încă o dată, în modul în care l-am perceput, și sper să nu greșesc, să nu mă înșel (dacă o fac să mă ierte Dumnezeu și părintele Nicolae), el ajunsese la o profundă înțelegere teologică și la o exemplaritate morală. Nu cred însă că avea deja acea uriașă statură duhovniceasca, acel ceva care învăluie anumiți oameni, încă din această viață, în aura sfințeniei. În concluzie, nu cred că trebuie să exagerăm. Mi-e teamă că s-au făcut, adesea
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
impresie greșită) că nu atinsese culmea aceea a nepătimirii pe care o vedem la marii duhovnici. Parcă mai avea încă o zbatere lăuntrică, mai avea câteva neliniști, atunci când l-am întâlnit ultima oară, dar asta, repet, nu diminuează cu nimic exemplaritatea personalității sale. A.S.: Care este cea mai frumoasă amintire legată de părinte? R.D.M.: Am pomenit mai multe aici, dar una e foarte trainică și o repet. Ea se leagă de momentul când am văzut în el pe omul căinței, omul
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
contrargumente. Și nici nu mi se pare tot atît de înclinat spre un moralism oricît de fin sau de subtil, că autorul Abuzurilor memoriei. Într-o manieră foarte explicită, Todorov pleda pentru o universalizare a problemei răului, în sensul unei exemplarități în virtutea căreia un eveniment tragic și oribil să coabiteze, paradigmatic, cu altele de același tip, oricît de diferite circumstanțele istorice producătoare. Nu am impresia că aceeași ar fi miza demersului lui Besançon. Dilemă de la care pornește autorul este următoarea: cum
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
Toma Pavel arată însă și reversul medaliei, "psihanalizând" subtil mentalul clasic: splendoarea este reversul și poate remediul unei profunde neliniști. Paradoxal este faptul că, o dată cu obișnuința extraordinarului, imaginarul clasic insuflă publicului său și pe aceea a singurătății complete. Transcendența și exemplaritatea (având la bază "îndepărtarea clasică") sunt cele două principii generale care se nasc și coexistă în imaginarul secolului XVII. Abordarea tematică, în capitole consacrate imaginarului religios, politic și privat, încearcă să releve acea impresie de unitate estetică și chiar de
O alegorie a depărtării by Alina Chiriac () [Corola-journal/Journalistic/17090_a_18415]
-
care au fost discipolii direcți, mă socotesc și eu un discipol al lui Maiorescu. Profesorul Vianu, și el era în felul lui un maiorescian, marele meu model, marele meu profesor. Socot că pentru ei profesoratul era un apostolat, pentru ei exemplaritatea era nu numai intelectuală. Era și de gestică, de ținută, de interpretare morală a fenomenelor, de care se ocupau în ramura respectivă, fie că era filosofie, istorie, literatură comparată. Această capacitate a unei pedagogii de natură superioară e pe cale de
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
Retorica lui NU, Când vorbesc statuile, Între păgubosul NU și mult prea veselul DA). Dacă o parte din tablete, precum cele de mai sus, au, implicit sau explicit, o bună doză de vehemență, în altele e evidentă consonanța afectivă cu exemplaritatea unor modele (de pildă, seria de bucăți dedicate Iașului - Funcția emotivă și cea de atestare, Biblioteca Asachi - 85, Orașul celor șapte coline, Polenul de sub asfalt), unor pattern-uri de cultură și civilizație (Civilizația lui Peer Gynt, Domnu' Trandafir din Boston
Expresivitatea cotidianului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9652_a_10977]
-
Cuvînt după o jumătate de secol, care a însoțit traducerea românească a scrierii, apărută la Humanitas, în 1995. Este republicat în cartea de dialoguri cu filosoful, realizată de Sorin Antohi, Mai avem un viitor?, care ne prilejuiește comentariul de față. Exemplaritatea conștiinței etice a d-lui Șora, o conștiință de astă dată la vedere ("Transparența este prima bază a eticii", declară d-sa), îl îndeamnă a se "disculpa" pentru o "rătăcire" mult mai puțin sesizantă decît a foarte multora și totodată
La antipod, Mihai Șora (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14518_a_15843]
-
mi se pare a fi (totuși) poate singura metropolă din lume unde este cu neputință să te rătăcești. Inovatorii, exact ca și aventurierii tuturor timpurilor, nu lasă în urma lor "opere finite", "desăvârșite", ci mai degrabă probe ale curajului, dovezi de exemplaritate creatoare, monumente de iluminare și liberă cugetare, cum reușise dealtminteri centenarul Niemeyer, care sughite, bănuiesc, în vila lui din Rio de Janeiro. Aceste gânduri ale mele s-au ivit din respectul pe care îl am pentru cronicarul mondialist Mihai Zamfir
Ecouri by Pop Simion () [Corola-journal/Journalistic/8500_a_9825]
-
călău" (mărunt, totuși...) care face pe "victima". De-am cita (și citi..) doar Fețele tăcerii, originalitatea situației se risipește într-un soi de "consolare": se poate și mai perfid. Doar că prozele lui Alexandru Vlad nu au vreo pretenție de "exemplaritate" a întîmplărilor de care se ocupă. Poate doar o pretenție de terapie, personală și de grup. Așadar, nu-și fac un principiu din a denunța lucruri ce îmbină dureros frumusețea care, în orice context, se păstrează, a anilor de tinerețe
Arta fugii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11647_a_12972]
-
romanul Antoniu și Kawabata (Editura Cartea Românească, București, 2007) de Iolanda Malamen se înscrie în mini-arhipelagul prozei care face din cloșard - locul comun al declasării sociale, al degradării fizice și morale - un personaj literar memorabil. De altfel, tocmai atipicitatea și exemplaritatea "eroilor" săi o individualizează pe scriitoare între alți "exploratori" ai lumii "de jos", ai umanității marginale și marginalizate. Iolanda Malamen e prea puțin atrasă de latura pitorescă a acestei lumi a viciului și a mizeriei, evidentă la Eugen Barbu, și
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]
-
aproape cu o existență apriorica în metabolismul artistic al pictorului și în orizontul sau intelectual. Pentru că în ciuda viziunii sale antropocentriste, în ciuda unui umanism care i-a impregnat fiecare fibră a picturii și în ciuda unei adevărate fascinații pentru individualitatea și pentru exemplaritatea umană, Babă nu este un artist cu o structură mentală de tip occidental. Într-un mai vechi articol publicat în revista Artă, Gheorghe Ghitescu, subtil cunoscător al picturii europene, scria, referindu-se la această problemă, ca , "Babă este un european
Corneliu Baba si Europa Centrală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17701_a_19026]
-
nu există nici umbră de respect pentru textul pe care-l reproduce aidoma. Îl consideră un banal bun comun. Un izvor din care trecătorii beau apă fără să ceară voie și fără să plătească. Nici vorbă de prestigiu ori de exemplaritate. Din contra, un simplu buzunar al nimănui în care nu e interzis să vîri mîna pînă la cot. În al doilea rînd, reproducerea nedeclarată răpește textului de origine orice sacralitate. El e profanat fără scrupule morale ori profesionale. Profanatorul crede
Despre plagiat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13476_a_14801]
-
dau nici pe Herta Müller în ziua de azi (mai incultă, mai mahalagioaică decât „sora” ei mai mare)”. Dintre scriitorii români de expresie germană mizează numai pe Richard Wagner, și doar pe cel din Zi-mi minciuni (2011). Conceptul de exemplaritate pare a fi instrumentul folosit în formarea perspectivelor critice. Cel puțin în problema de mai devreme. Virgil Nemoianu își numește articolele „observații conversaționale”. Ele cresc dintr-o nevoie funciară de „narațiune ca hrană zilnică”. Altfel spus, discutăm, în cazul lui
Lecturi complementare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2813_a_4138]
-
contează definitivarea unei constelații de modele. Ele vor ține seamă, cum aminteam, de principii golite de orice compromis. Prea puțin discutat, chiar și astăzi, colecționar de dușmănii ideologice și adversități literare, Virgil Nemoianu este un erudit candid, sedus de necesitatea exemplarității.
Lecturi complementare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2813_a_4138]
-
rezervele lor mai mult ori mai puțin accentuate față de regimul comunist, i-au adus mari servicii, înregistrîndu-se cu voluptate în rîndul privilegiaților săi. Despre "marea conștiință" a unor scriitori ale căror merite sînt incontestabile, dar, evident, nu în direcția unei exemplarități de conștiință, pe care poziția lor de nomenclaturiști culturali (și nu numai) o făceau imposibilă. Ambiguitatea lor e trecută în contul unei "demnități" și al unei "temerități" jenant exagerate, cînd nu de-a dreptul de fantezie. Și aceasta în situația
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
criticii - Marin Preda a făcut cea mai mare concesie puterii: a evocat pe adolescentul Nicolae Ceaușescu, prevestindu-i, la modul romanesc, destinul excepțional". Nu mai e nevoie a sublinia cît de gingașă e chestiunea atribuirii unui "mare caracter", a unei "exemplarități de conștiință" unora din scriitorii menționați, indiscutabil de valoare (deși nu chiar de "geniu"), pe care pedalează neoesteții "apolitici", e drept, învecinîndu-i (probă de umor involuntar) cu Adrian Păunescu. Îl putem lesne contrazice pe cel dispus a vedea în Virgil
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
la programele desfășurate în vederea pregătirii graduale pentru liberare, și-a format și consolidat o atitudine corectă față de valorile sociale, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, scopul preventiv și educativ al pedepsei fiind atins, iar funcțiile de exemplaritate și eliminare temporară ale pedepsei fiind îndeplinite, astfel încât în viitor să se încadreze într-o viață normală, părăsind câmpul infracțional". Procurorii DNA au făcut recurs la decizia judecătorilor. După motivarea judecătorilor, procurorii trebuie să-și motiveze recursul și Tribunalul București
Adrian Năstase, eliberare condiționată. MOTIVAREA judecătorilor by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/77318_a_78643]
-
intransigent, împins până la - beneficele - sale limite ultime. Patetic și acuzator, confesiv fără a cădea în anecdoticul autobiografiei, reflexiv fără a exila metafora din propriul discurs, Virgil Ierunca și-a asumat, de-a lungul multor ani, povara unei neclintite ținute etice, exemplaritatea unei confruntări cu demonii interiori și exteriori, dintr-o clară nevoie a mărturisirii, a depoziției. Nu există pagină a lui Virgil Ierunca sau enunț al său care să nu depună, într-un fel sau altul, mărturie: fie despre convulsiile interioare
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
să trăiesc atât! Poate în 1994 mă vor pensiona; se vorbește iar de reducerea schemei... De fapt am obosit - chiar numărul acesta de care răspund mă deprimă: articole lungi, specioase - cu pretenția unora din exil de a oferi mereu peltelele exemplarității lor. ...Și totuși pensia ar fi cu totul mizeră față de cheltuieli. 15-16 decembrie 1993 Astă noapte am visat marea - ca-ntotdeauna - iarna - mai ales iarna o visez. O infinitate de albastru, o plajă goală - peste tot erau ruinele castelelor de
Florența Albu - inedit () [Corola-journal/Imaginative/13365_a_14690]
-
dreptate, ,una din trăsăturile definitorii ale momentului literar actual". Acest imperativ i se înfățișează bifurcat în funcționalitatea sa, pe de o parte individualizat, derivat din datele ,axiomatice" ale conduitei creatorului, pe de alta, probînd în anume momente dificile, ,maturitatea și exemplaritatea conștiinței breslei". Ne găsim, remarcă exegetul, într-un astfel de moment. După ,recuperarea estetică" din jurul anului 1960 (mai curînd, să zicem 1965), concretizată nu doar în opere viabile, ci și în reconstituirea nivelului de profesionalitate (elaborarea formei), avem sarcina decisivă
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]
-
N. Tăutu (și poet), Al. Mirodan (adaosurile din paranteză aparțin lui Emil Boldan). Așa arăta panteonul proletcultist în 1961, într-o sinteză a genurilor literare și într-o ierarhie riguros ordonată în funcție de vârstele scriitorilor, vârste care măsoară, prin vastitatea și exemplaritatea ideologică a operei, contribuția la legitimarea și triumful realismului socialist.
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
volum ar fi jenantă. În al doilea rînd, pudoarea cu pricina nu este una pur morală: ea își asociază elemente ideologice inconștiente. De ordin național, înainte de toate. Istoria națională s-ar cădea să fie privită fără excepție în mod pozitiv. Exemplaritatea ar fi un concept obligatoriu. Despre trecut, numai de bine. Cum se vede, nu adevărul e cel căutat, ci idealizarea. Cu toate contradicțiile de rigoare: nimeni nu pare supărat de portretul pe care cronicarul i-l face lui Ștefan cel
Falsa pudoare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17493_a_18818]
-
destui memorialiști de toată mâna (de felul lui Ionel Pop, C. Rosetti- Bălănescu, Dimitrie N. Ghica Comănești, Alexandru Filipașcu sau N.C. Cristoveanu). Prin urmare, extrasele din aceștia nu contează, așa-zicând, în sine. Nu valoarea lor e în discuție, ci exemplaritatea. De pildă, apropo de vânătorile regizate de care aminteam mai sus, Cazimir invocă o întâmplare povestită de un anume Lazăr Băciucu, avându-l ca protagonist pe Nicolae Ceaușescu. Amuzantă (dar atât!), ea capătă relevanță numai cu ajutorul contextului. Epistola către Odobescu
Marcă înregistrată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5499_a_6824]