112,566 matches
-
construiește cariera un mare actor. Drumul acesta spre performanță trebuie întotdeauna vegheat și punctat de inteligența unui/unor regizor/regizori mare/mari, care să observe starea actorului, să știe să aștepte momentul cel mai bun pentru o anumită apariție, rol, exercițiu, experiment, să știe să dozeze așteptarea și să-l pregătească pe actor pentru întîlnirea cu rolul “acela”, atunci și nu altădată. Asta a făcut Alexandru Dabija de ceva vreme împreună cu Marcel Iureș, așa cum, ani la rînd, a făcut-o Mihai
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
simți o replică, o poveste, de a structura tensiunea și emoția dinăuntru personajului. Și toate astea la vedere, în timpul real în care se întîmplă un gînd, un gest, o stare, cu ochii și respirația spectatorilor foarte, foarte aproape. E un exercițiu pe care au încercat să-l descopere, să-l înțeleagă și apoi să-l practice regizorul Alexandru Dabija și actorul Marcel Iureș la Teatrul Act. Nu e simplu, pe de altă parte, să vezi schimonoseala pe care urîțenia din suflet
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
politicieni sînt însă conștienți de faptul că o carte publicată este, de cele mai multe ori, un excelent indicator al nivelului de competență în domeniu al autorului ei. De aceea, pentru mulți dintre ei o astfel de aventură eșuează într-un lamentabil exercițiu de ridicol. Valeriu Stoica este un politician de o factură cu totul specială în contextul vieții noastre politice. Reputat profesor de drept și avocat de succes, Valeriu Stoica este, pînă în prezent, singurul politician român care a avut demnitatea și
Ce este liberalismul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13469_a_14794]
-
aceeași pagină tensiunile paroxistice ale expresionismului, grația geometriei și tihna solară a decorativului. Cu alte cuvinte, Munch, Klinger sau Barlach sînt înveliți în vastele broderii imperiale din producția lui Klimt. Ceea ce rezultă, însă, din această asociere nu este nicidecum un exercițiu exterior, o simplă retorică a formelor istoricizate, ci o altă pistă pentru încercările existențiale. Între gestul crispat și contemplația lină, artista încearcă să plaseze echilibrul fragil al unei lumi cu o puternică încărcătură metafizică. Printre decoruri vagi și contorsiuni ale
Tineri artiști în prim plan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13495_a_14820]
-
și totodată mult mai credibil astfel, romancierul francez anunță cu exasperare moartea lui homo occidentalus. Cu exasperare, pentru că ține să se acrediteze drept un luptător pînă la capăt. Dacă Foucault conchidea cu moartea omului, în 1966, la capătul unui strălucit exercițiu retoric, pe urmele lui Nietzsche, Houellebecq sugerează că nu e totul pierdut și că, desigur, dacă vrem să evităm moartea speciei (într-o accepțiune cît se poate de biologică), trebuie să facem ceva. Să-i urmăm crezul. Aceasta este “platforma
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
divulgat în gazetele sale nici unul dintre presupunsele „secrete” din cuibarul Securității. O poate afla oricine, răsfoind revistele conduse de „febrilul jucător mediatic”. Asta dacă nu cumva Cornel Nistorescu insinuează că „agricultorul” de la C.N.S.A.S. a furat din dosarele rumegate în exercițiul funcțiunii rețeta vinului pe care încearcă să-l impună pe piață. Dincolo de comicul trist al situației, mă miră că un băiat atât de inteligent precum Nistorescu mistifică esența feciorelnicei firme pe care se străduie s-o apere de influența băiatului
Dublu Dinescu și simplu Nistorescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13540_a_14865]
-
scop unic: restaurarea ingenuității imaginii plastice și reinstalarea în convenția obiectualității. Cu o exemplară consecvență, expunîndu-se deopotrivă suspiciunii de evaziune morală și de retardare estetică, ei încearcă, aproape neobservați, să impună un alt comportament artistic și să recîștige privitorul pentru exercițiul contemplației pure. Despre monumente și eroi (I) Este bine cunoscut faptul, și asta nu de azi, de ieri, că arta noastră monumentală este stăpînită de un sindrom căruia, dacă îi spunem dezordine, n-am spus nimic. Cele mai grele deșertăciuni
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13535_a_14860]
-
sus-menționat despre Bacovia, în care poetul apare în ipostaza de anticipator al postmodernismului. În al doilea rând, aceste două cărți completează un culoar destul de sterp din critica românescă (despre târgovișteni există, de exemplu, două cărți dedicate în exclusivitate, respectiv În exercițiul ficțiunii de Mihai Dragolea și Literatura română față cu postmodernismul de Ion Buzera), întrucât lipsesc monografii, studii de forță sau polemici pe marginea acestor nume. Astfel, Ion Bogdan Lefter deplânge în repetate rânduri situația autorilor pe care îi discută pentru
Din reviste adunate și din nou la lume date by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13565_a_14890]
-
frapează din nou pentru că autorul observa, cu câteva rânduri mai înainte caracterul de “mașinărie perfect fiabilă” al actului sexual din pornografie (?!). Așa că mi-am spus, ca metroul londonez, “mind the gap” și am abandonat lectura. Adrian N. Mihalache, Demonul dimineții. Exerciții la computer solo, București, Editura Vinea, 2003, 367 pag. Andrea Dworkin, Pornography: Men Possessing Women, London: The Women’s Press, 1981.
Pe filiera pornografică by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/13567_a_14892]
-
abstracte, inocente - au fost privilegiate, în vreme ce aspectele sociolingvistice erau ocolite, pentru că se dovedeau mult mai riscante. Un exemplu perfect de limitare prin estetizare îl oferă ghicitoarea. Caracterizările tipice ale speciei sînt sau convenționale (privind presupusul său rol formativ, educativ, de exercițiu al inteligenței, ba chiar ca „expresii ale năzuinței neabătute a poporului spre lumină”), sau centrate asupra mecanismului metaforic. le populare au fost adesea elogiate pentru ingeniozitate și poeticitate în invenția metaforică; interesul pentru această latură semantică fiind exagerat în dauna
Ghicitori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13598_a_14923]
-
în planul interacțiunii dialogale -: cel al echivocului. Multe ghicitori sînt în primul rînd ingenioase capcane verbale, din sfera mai mult sau mai puțin tabuizată a aluziilor licențioase. Exagerîndu-se importanța unui model de receptare intelectual-estetic (conform căruia se spun ghicitori ca exercițiu al minții și pentru plăcerea surprizei), a fost subevaluat mecanismul umoristic-manipulator: faptul că se spun ghicitori pentru a induce o falsă lectură, accentuată de tensiuni psihologice, și pentru a o anula ipocrit. Cam în același fel funcționează, ca forme ale
Ghicitori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13598_a_14923]
-
fereastră de vară/ dacă închid ochii/ aud marșul nestăvilit al florilor/ de rapiță/ din care adie surîsul/ călărețul victorios” (Ce culoare are rapița) sau: „Dinții mei sfîșie semințele serii./ O vrabie tocmai își trece țipătul/ din celălalt capăt al ploii” (Exerciții de apărare). Sau: „și iat-o, furia, năvălind/ ca o ploaie de vară/ prin orașul năucit de arome” (Cînd pîndește furia). Sau: „Strig și strigătul are gust de zăpadă” (Și iarăși strig). Iată și un crîmpei de viziune retro, în
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
mai sunat nici pînă astăzi. De fapt, citind, am uitat cu totul de ce luasem cartea. Și asta pentru că de foarte multă vreme citesc poezia lui Șerban cu o neobosită voluptate. Ea este dificilă pentru cel care nu are un suficient exercițiu al lecturii, pentru cel care citește doar epica unui text poetic, doar anecdotica lui, sau, dimpotrivă, pentru acela care nu vede în poezie decît jocuri de umbre, aerosoli și precipitații atmosferice difuze. Însă și cel care caută doar aburi lăptoși
La aniversară by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13623_a_14948]
-
latențele stihinice ale limbii, se naște, de fapt, printr-un enorm efort arheologic, printr-un procedeu de scufundare în materialul lingvistic pe care puțini creatori pot să îl facă și apoi să îl și valorifice cu aerul jubilatoriu al unui exercițiu ludic. Spontaneitatea de suprafață a poeziei lui Șerban Foarță este, în fapt, produsul unui sacerdoțiu, consecința unui travaliu de miner. Intră cu picamerul și dizlocă strat după strat pînă ajunge acolo unde nucleul mineral zace în stare aproape virgină; adică
La aniversară by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13623_a_14948]
-
un portret al autorului executat de Marcel Iancu. Lucian Boz a readus astfel, nostalgic, în actualitate "icoanele pe lemn" ale lui Arghezi ori singularul "Paradis al suspinelor" al lui Ion Vinea - sau pe prea uitatul Jaque Costin cu savuroasele lui "Exerciții pentru mâna dreaptă" - ori pe nedrept uitatul Constantin Fântâneru și încă mulți alți prieteni scriitori. Se cuvine de bună seamă să nu uităm nici constanta lui colaborare la "Jurnalul literar" unde, începând din 1994 și până în anul 2002, a publicat
Amintirea lui Lucian Boz by Barbu Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/13763_a_15088]
-
despre ea, vorbeam, implicit, despre idei care scurticircuiteaza o epocă, despre izvoarele întrucîtva misterioase ale emulației, despre limitele și adîncimile prieteniei, despre gloria unor cariere strălucite și caracterul lor condiționat istoric, efemer. Tangenta romanesca e vizibilă. Cochet-impresionist, autorul își autoapreciază "exercițiul de meditație asupra "hasdeenilor precum unul ce vorbește "nu doar despre cîștigurile și eșecurile unei aventuri exegetice, ci și despre prietenia și afecțiunea pe care le presupune orice tentativă cărturăreasca. Ceea ce înseamnă că o rază din legatul, inclusiv robust-emotional, al
Romanul "hasdeenilor” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13739_a_15064]
-
lui elementare, maniheiste, explicația constând în neobișnuita plasticitate a teatrului său, capabil să absoarbă cele mai viabile influențe un spirit comparatist ar zice că pe urmele lui William Shakespeare În text ( autorul acestuia ne rămâne necunoscut), A. B. "execută sârguincios «exercițiile» obligatorii ale vremii, scriind despre industrializarea socialistă și sabotorul industrial, colectivizarea agriculturii și reacția chiaburilor de la sate, lupta comuniștilor în ilegalitate etc. etc., "șovăind între oratoriul laic ( sic), comedie și melodramă, fără o preocupare specială pentru formă, urmând însă cu
O sută de magnifici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13740_a_15065]
-
pentru teatrul sacru și pentru teatrul brut, legate prin energia mișcării inepuizabile a teatrului imediat cu care Brook se identifică. Adevărul lui este mișcarea. Deși acest lucru este străin spiritului lui Brook, cred că s-ar putea face apel la exercițiul explicării culturii prin cultură. Pe de o parte, prin virajele și mutațiile lui, el se apropie de artistul multiform care a fost Picasso, pe de altă parte, prin gustul pentru copilărie că experiența primară de ce maturizarea este un proces de
Georges Banu - Itinerar formativ by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13749_a_15074]
-
din el. Într-o carte a sa, superbă, Exercices d’accompagnement, George Banu folosește o imagine din studenție, o imagine sub semnul căreia așează drumul regizorului Andrei Șerban. "O vocație se inventează sau este descoperită?" se întreabă George Banu. Un exercițiu de imaginație la clasă. Andrei a pus pe scenă mai multe mese, una lîngă alta, a agățat un măr de plafon și a plecat de la asta ca să-și imagineze un naufragiu pe mare. Singur cu pluta sa, la discreția valurilor
Zile de naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13775_a_15100]
-
imagineze un naufragiu pe mare. Singur cu pluta sa, la discreția valurilor, a sorții. Aștepta un eveniment care să se producă și care să-l scoată din încurcătura asta. Mărul - miracol așteptat - cade și îl salvează. Nimic previzibil în acest exercițiu pentru o clasă obișnuită cu sensurile concreteții și ale realității. "Inventînd, își anunța vocația de regizor", spune Banu. În același timp, ca o stranie intuiție a viitorului său, Andrei își definea condiția sa de nomad, solitar în fața miracolului teatrului. Salvator
Zile de naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13775_a_15100]
-
de Bèze, în Polonia de Jan Kochanowski, în Germania de Schede-Lobwasser și Winenberg, în Ungaria de Albert Molnar? Fiecare, important pentru literatura țării în a cărei limbă a tradus. Care este efectul de perspectivă a Psaltirii în versuri în asprul exercițiu spiritual al decantării limbii române literare? Semnele de întrebare, așa cum se derulează în direcția formării judecăților de valoare relative la personalitatea și opera mitropolitului Dosoftei, sunt urmare a tot atâtor articulații de gândire. În paginile cărții, ele exercită o fascinație
Tensiunea lecturii by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13769_a_15094]
-
urmă de ce nu s-ar scrie și despre literatura proastă? Măcar din când în când. La cursul de teoria literaturii un profesor ne compătimea că nu avem timp să citim și cărți proaste. Să scrii despre ele poate fi un exercițiu interesant, cititorilor le place "intransigența" și execuția critică în public, scriitorii luați în discuție se mulțumesc cu faptul că le apare totuși numele în revistă ( cum recent relata o astfel de discuție Ioana Pârvulescu într-o Cronică a optimistei), iar
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
poemele sunt corecte, fără stridențe, cuminți, însă tocmai aici apare problema. Fără a fi neapărat nereușită, poezia Liei F. Faur este plată. Se vrea erotică ( de unde și fotografiile), dar lipsită de curaj, inexplicabil de reținută, e doar sexi și neinteresantă. Exercițiul de striptease e doar o fâțâială în halat, fără machiaj și cu perdelele trase. Doar câteva fulgurații în poemul care dă și titlul cărții: "deseară e numărul ei / se dezbracă pentru cei mulți și goi / va fi organic de sexi
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
să spun. n Loriean Carșochie - Poezii, Editura Zedax, 2002, 90 pag. Paul Doru Chinezu - Astfel intrând în cetate, Editura Waldpress, Timișoara, 2002, 150 pag. Paul Doru Chinezu - Astfel intrând în cetate, Editura Waldpress, Timișoara, 2002, 150 pag. Lia F. Faur - Exercițiu de striptease, Editura Mirador, 2002, 40 pag. Valeria Grosu - Miere eretică, Editura Cartier, Colecția Rotonda, Seria Linia întâi, Chișinău, 2002, 48 pag.
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
Elisabeta Lăsconi publică număr de număr convorbiri cu reprezentanți străluciți ai acestei categorii de scriitori altruiști, care spun în esență adevăruri asemănătoare despre munca lor. Iată, de exemplu, ce spune în nr. 670 Irina Mavrodin: "Simt traducerea ca pe un exercițiu de creație, dar și ca pe un exercițiu de disciplină, de organizare a timpului, de răbdătoare obstinație în a duce la bun sfîrșit o muncă uneori ingrat de dificilă. Este și un exercițiu de umilitate («Cei fără nume pe copertă
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13785_a_15110]