460 matches
-
sobol! - dispare, lăsându-l pe „rătăcitul” prinț În plină „criză interioară”, neînțeleasă sau prost interpretată de cei din jur, iar el, pentru a o ascunde, preferă să poarte masca unui nebun. Eul ca o formă a nebuniei acceptate, oricum, expuse, exhibate; iată, după părerea mea, primele semne clare ale psihologiei moderne În artă. Un anumit eu, se’nțelege, un „eu princiar”, așa cum Îl „descoperă” și-l poartă apoi nu puține spirite aristocratice ale literaturii și artei europene. Un eu asumat, agresiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Dar râsul e, în esență, același lucru : exprimarea non-verbală a unei emoții la fel de puternice. Ca și plânsul, râsul în sala de cinema este aprobarea supremă a publicului, și creatorul are dreptul să se împăuneze cu asta așa cum un vânător își exhibă trofeele. Râsul sau lacrima spectatorului anonim este suprema distincție a unui film mai importantă decât orice premiu. Acuma, dacă publicul sesizează sau nu demersul autorial e altceva. Ideea filmelor de autor este produsul criticii. Chiar și cineaștii care au început
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
străine sunt un poem al greșelilor de tipar (sau de gramatică), dar, trecând peste, cronichetele au umor (involuntar uneori) și mult (prea mult...) amor (de Cinema). Cele două tomuri exprimă definitiv un personaj (T.C.) și demonstrează că niciunde nu te exhibi mai mult decât în cronicile laudative... Ce, credeați că măsura unui critic e dată de acreala cronicilor proaste ? Nici vorbă : oricine știe că e mai simplu să scrii de rău ! Dar, vorba unora, ce propui ? Care ți-e lista ? Dacă
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
are de cântat o melodie proprie, dar rezultatul final e consonant. Sună bine. E invers decât în viața noastră politică. Acolo, cei de pe scenă cântă cam la fel: recurg la aceeași retorică, practică aceeași veselie propagandistică, fac aceleași promisiuni și exhibă aceeași, găunoasă, siguranță de sine. Pesedistul mediu și pedelistul mediu fredonează aceleași teme „muzicale“, doar că de la tribune distincte, situate, patetic, în opoziție. Și cu toate astea, sunetul general e dizarmonic. „Orchestra“ noastră politică sună prost. Muzica adevărată ne-ar
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
e chemat să exprime o opinie („părerea mea este că...“), ci să oblojească un convalescent. Evaluarea are, preponderent, un scop terapeutic: trebuie să te simți prost când critici, iar pacientul trebuie să se simtă bine. N-ai voie să-ți exhibi identitatea și convingerile, după cum n-ai voie să faci aluzie la identitatea preopinentului. Ești o instanță abstractă, fără afecte, idiosincrazii, opți uni, sau experiențe de viață proprii. Candidatul, la rândul lui, e îndreptățit în tot ce face, fundamental bun, dar
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
dovezi ale ascensiunii și ale integrării sociale, vectori ai considerației onorifice. Automobilele americane sunt pline de aripioare aerodinamice și de accesorii cromate pentru a impresiona privirea și a crea o imagine a superiorității sociale. Tot așa cum oamenii sunt mândri să exhibe obiectele ca embleme ale standing-ului social, publicitatea glorifică produsele ca simboluri ale rangului: femei machiate savant, elegante și cu „clasă” joacă în clipuri publicitare pentru autoturisme, mixere sau aspiratoare. Analizând comportamentele anilor ’50, V. Packard vorbește de „cei obsedați
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
apărând nu ca un semnificant social, ci ca panoplie de servicii destinate individului. Faza III este momentul în care valoarea distractivă depășește valoarea onorifică, grija pentru propria persoană devine mai importantă decât comparația provocatoare, confortul senzitiv mai important decât semnele exhibate cu ostentație. Pe creasta acestui val uriaș, gustul pentru nou și-a schimbat sensul. Cultul noutății nu este, de fapt, câtuși de puțin de dată recentă: el s-a impus încă de la sfârșitul Evului Mediu, îndeosebi prin emergența modei. Dar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
ea a creat în același timp o cultură cotidiană dominată de mitologia fericirii personale și de idealurile hedoniste 11. Societatea obiectului se prezintă ca fiind civilizația dorinței, care consacră un adevărat cult bunăstării materiale și plăcerilor imediate. Plăcerile consumului se exhibă peste tot, imnurile aduse timpului liber și vacanțelor răsună pretutindeni, totul se vinde ca promisiune a fericirii individuale. A trăi mai bine, „a profita de viață”, a te bucura de confort și de noutățile din comerț apar ca niște drepturi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
decepția și frustrarea, cu cât sunt mai răsunătoare invitațiile la fericirea aflată la îndemâna oricui. Febrilitate compulsivă, nemulțumire, proastă dispoziție: noua Arcadie provoacă o insatisfacție de neînvins, originalitatea ei constând în a aduce mizeria subiectivă în lumea opulenței materiale. Societatea care exhibă cel mai mult sărbătoarea fericirii este cea mai lipsită de mijloace: principiul ei nu este altul decât Penia (pauperitatea). Un al doilea model interpretează universul nevoilor multiplicate ca dezlănțuire a principiului hedonist, ca exacerbare a simțurilor, ca prevalență a dorințelor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
că toate studentele vorbesc așa tot timpul. Dar să revenim la plăcerile lui Margo. Ea are o cameră video, pe care o folosește ca jurnal și pe care o aduce și la petrecerile alea, spre bucuria fetelor, care se pot exhiba lasciv sub ochiul ei. Ah, deci asta era ! Marea lor plăcere e să-și vîre decolteurile în camera lui Cărmăzan. Pardon, în camera lui Margo. Cărmăzan doar stătea și el pe-acolo (datoria, ce să-i faci ?) și apoi, a
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
cred, în paginile Jurnalului meu, atâta cât am editat până acum (două volume apărute, al treilea sub tipar). Nu sunt decât un personaj de plan secund, un "martor". Nici nu sunt eu în măsură să mă scrutez public; să mă exhib încă mai puțin. Dintre toate portretele acestui "personaj", cred că cel mai izbutit mi l-a creionat Dan C. Mihăilescu, al cărui spirit "muntenesc", sagace și vitriolant, îl gust cu deliciu în fiecare pagină a lui! A.B.Și acum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și eretic-religioase, împănate cu referințe culturale și mitologice („prostituatele din Babilon”, „somnul lui Iuda”). Koslov scrie proze mici, construite în jurul unei poante cu iz de parodie sau concepute ca niște parabole degradate. Indiferent de stil și gen, cei trei își exhibă aceeași dorință de a evada din plasa unei tradiții, a unei mentalități, a unei țări pe care, în definitiv, nu ei le-au ales, dar setea de emancipare le alimentează, cred, și un anumit conformism al alinierii... pe sens invers
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
că posedează birou și mașină cu aer condiționat. Însă firește, când șofau nu dădeau drumul la climatizare, făcând economie la benzină, și sudoarea șiroia pe ei, câștigând net pariul cu deodorantele. Fetele n-aveau gel în păr, în schimb își exhibau o arie cât mai mare din celulita de pe coapse. În rest, erau de aceeași calitate cu populația masculină, taioarele fiind mai discret pătate la subraț. Băși se flendurea și el pe acolo numai ca să arate că, poftim!, e și 'mnealui
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mai sus. În acest sens, naratorul ficțional apreciază la cel pe care‑l disecă faptul că, deși avea o mișcătoare nevoie de iubire (referințele din carte sunt clare: Antoniu și Cleopatra, Romeo și Julieta, Anna Karenina, Emma Bovary), nu Își exhiba În vreun fel preferințele sexuale, se masturba pentru a nu transmite altora boala lui teribilă și nu Își politiza homosexualitatea. Această din urmă atitudine a lui „Abe”, abținerea de la orice formă de activism și ideologie (cum ar fi gay pride
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
filozoful politic neoconservator (cu gîndul la prototipul său real, desigur), reamintindu‑ne că „Abe” era el Însuși mare consumator de mode pariziene - numai că e vorba de modele vulgare ale civilizației de consum. Ironia ambivalentă la adresa acestui simptomatic „bonjurism” american exhibat de „Abe” se regăsește În alt obicei observat de „Chick”: folosirea cuvintelor și expresiilor franțuzești. Și aici, Bellow naratorul e previzibil: americanii, care lasă să le scape din snobism cîte un cuvînt franțuzesc (de regulă pronunțat aiurea), sînt foarte atenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
că aveam chiloții salvatori, precum și un șal În poșetă, destul de lat pentru a‑mi acoperi părțile sensibile până când am reușit să prind un taxi. Taximetristul a rămas probabil convins până În ziua de azi că În acea noapte a transportat o exhibi‑ ționistă. Exercițiul nr. 3 Toată viața mi‑am dorit să Învăț să merg pe bicicletă. În copilărie, Janet a Încercat să mă Învețe pe bicicleta lui, dar nu a reușit : am căzut, mi‑am julit genunchii și n‑am mai
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
să fie teatralizate în așa fel încât să dea mai bine la montaj. Claude Lanzmann este un orgolios autentic, fascinat și îndrăgostit de grandoarea propriei sale persoane. Nimic nu dă mai exact măsura acestei egolatrii decât candoarea cu care-și exhibă - la fel de sigur de sine, la fel de trufaș - atât virtuțile cât și păcatele. Îl vedem, student, furând cărți de la o bibliotecă publică pentru a le vinde. Sau, deghizat în preot, solicitând donații pentru scopuri de binefacere fictive. Sau în alte ipostaze deopotrivă
Filmele din carte by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5951_a_7276]
-
avânturi peste cenușa inactualului; trâmbițați imnuri triumfale, sărbătoriți grandoarea eternei primeniri.” Această retorică juvenil-teribilistă reflectă, în felul ei, acel climat de depășire a simbolismului programatic înspre iconoclastia avangardei. Majoritatea versurilor anonime adăpostite de revistă atestă însă confuzia „talentelor” care își exhibă precaritatea artistică. Ecouri argheziene, minulesciene, bacoviene etc. se întâlnesc în mod obișnuit; poezia cu care se deschide primul număr se intitulează Psalmii unui analist, alta e o „rugă”, iar sub titlul Pagini nouă și cu un semnificativ moto din poemul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287096_a_288425]
-
O „versiune liberă”, cu nervuri de parodie și ingeniozități de limbaj, după Un yankeu la Curtea regelui Arthur, romanul lui Mark Twain, este piesa Regele și yankeul. Aventura imaginativului „yankeu” într-un ev de demult - aceeași predilecție pentru balansul timpurilor - exhibă un aer carnavalesc, secvențele de bufonadă fiind colorate de un haz frust, cu seve folclorice. Adaptări - unele puse în scenă la mai multe teatre din țară - sunt și Prinț și cerșetor, tot o versiune liberă după Mark Twain, Un boț
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288553_a_289882]
-
lui este de a oferi coerență culturii românești. Cronicile de la "Europa Liberă" nu pot exista în afara dialogului argumentativ și polemic. Camil Petrescu subliniază contrastul dintre textele sale și insuficiența, eroarea, falsul criticii impresioniste: "om al "antitezelor" încorporate, trăite pasional și exhibate pe un plan estetic psihologizat, într-o "lăcomie" de tensiuni, scriitorul își ascute stilul diatribelor, muindu-l în substanțe corozive"265. Pentru Monica Lovinescu, critica este artă și știință, studiu sistematic al literaturii diferit de literatură, prilej de îndrumare al
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
ca și la Cezar Paul Bădescu, de pildă, avem de-a face cu exuvii, cu bildung. Apoi, eul expus în Exuvii sau în Tinerețile lui Daniel Abagiu, ca și în majoritatea ficțiunilor evocate mai înainte, este departe de a-și exhiba statutul literar de voce, de origine a cuvintelor rostite. El apare în mod limpede ca o construcție pusă în scenă în enunț, nu ca o sursă a enunțării. Lucrurile sînt cît se poate de evidente în cazul romanului lui Cezar-Paul
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
o anumită carență care ține de Ťprofesiať mea, nu simt în fapt că am pierdut ceva. Pasiunea pură care mă purta către Ťa știť un autor sau altul s-a stins de mult". Și ca să nu persiste nici un dubiu, își exhibă dezabuzarea precum o pierdere a apetitului pentru hrană: "Dezabuzarea. De fapt, e ca și cum îți pierzi pofta de mîncare culturală: nici un fel nu te mai atrage, nici o carte nu-ți provoacă apetit cerebral". Să fie aceasta o stare generală, vagă, o
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
Adică, de ce n-aș trage chiulul? - și-mi tăie calea. - Mă fantomă, îi zisei, parafrazând stilul fabulelor lui Breslașu, ce motive te împing la dezertare poți avea, eu nu știu, dar buletin de populație oricum n-ai. - Deci, zise acela, exhibând o dantură cu colți lipsă, ăsta ce-ar fi, și flutură un buletin de populație jerpelit de vremi, l-am recunoscut fără efort. Intenționam să i-l retrag, dar ipochimenul fu mai spontan, și-l trase înapoi. - Ce câștigi? l-
În competiție cu dublul meu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13394_a_14719]
-
-lea al Seminarului de la Blaj, pregătit pentru o carieră ecleziastică. Știe carte latinească, după cum o demonstrează textul Memoriilor, dar și istorie, filosofie, literatură. Spre deosebire de Lăcusteanu, care este vizibil egocentric și contra-revoluționar, Moldovan este revoluționar și, ca majoritatea colegilor săi blăjeni, exhibă un frumos patos al devoțiunii. Luciditatea colonelului muntean cade adesea într-un cinism delectabil (pentru noi), în timp ce luciditatea lui Moldovan coexistă cumva cu credința fierbinte într-o cauză superioară. Ochiul lui Lăcusteanu este întors către fantasmele sinelui, iar lumea românească
Un memorialist uitat de la 1848 by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6390_a_7715]
-
aparență și că, de fapt, el se opunea impresionismului post-călinescian. La seminarii, încerca să ne acomodeze cu un limbaj substanțial raționalist și cu lumea tare a ideilor. Modelul său pedagogic și literar era Tudor Vianu.(...) în intimitate, abandona morga publică, exhibînd ingenuități copilărești și disponibilitate pentru bîrfa flecară. Păstra însă politețea, aproape ceremonioasă, și în cea mai tainică relație". Marian Papahagi, definit inclusiv cu ajutorul unor sintagme ale comilitonului lor, Ion Vartic, era "Ťun dandy fermecătorť, fără nimic prețios și artificial, de
Un "cronicar" al Echinoxului (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12373_a_13698]