227 matches
-
este un personaj în care lumea s-a polarizat maniheic. Cu un ochi privește mereu spre ceruri, spre zările pure ale transcendenței, iar cu celălalt scrutează scurtcircuitările satanice ale istoriei, mizeria morală și neîntrerupta proximitate a păcatului. Denunțul materiei prin exhibarea sărăciei sale, autodenunțul prin expunerea fără menajamente, încărcarea celui mai simplu gest cu o măreție tainică și tragică fac din Ion Grigorescu un artist greu de încadrat. Promotor al artei tradiționalist-creștine, el este și un precursor al celor mai radicale
Mic dicționar de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10973_a_12298]
-
devine firească, după trezirea din Întunecata vrajă legionară, tocmai pentru că nu se produce În numele marilor „principii” retorice, lesne manipulabile, ci stă sub iradierea unui principiu mai curând implicit și imuabil, care este și instinct genuin, al frumosului. Adorația, iluminarea, iconoclastele exhibări provocatoare, senzualismul, intensitatea aspirației devin flăcările unei existențe care nu poate sta decât sub Înalta benefică turmentare: frumusețea ca libertate, libertatea ca supremă frumusețe. Experimentul jubilației gregare rămâne doar „deviere” inițiatică, pregătind novicele ușor de fermecat să cumuleze mefiența față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
proximitate, În Istoria de care cotidianul se Înlănțuie. Retrospectiv privind, rezultatele sunt relative, firește. Destui au fost scriitorii care și-au găsit, Într-adevăr, o nouă Înzestrare și misiune, Întregind-o pe cea anterioară, destui au eșuat Într-o ieftină exhibare pamfletară sau În rutina profitabilului comercialism. O anume senzație de zădărnicie pare greu de ocolit când recapitulăm vârstele jertfite În afara vocației. Complementarele angajări nu sunt, totuși, neglijabile. În momente privilegiate, scrisul convertește efemerul În durată, dar suntem definiți de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
proporții și se plămădește ca o ființă proteică”. Se luptă nu doar cu torsiunile trupului, ci și cu primejdia de a nu deveni, cumva, după expresia sa, „un profesionist al emotivității și al susceptibilităților”. N-ar suporta scrisul ca o exhibare și nici doar ca transfigurarea suferinței... implicarea, prin cuvânt, apare ca adâncirea unei experiențe existențiale limită, pe care „supraîncărcarea”, urgența, alternanțele catastrofice o aduc spre plinul intensității, acea „ardere de tot” ca preț și, eventual, promisiune a sublimării În artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
venețian, care chiar satira morții o celebra, cu sarcasm și cruzime glumeață. În pregătirea evenimentului, măștile care manipulau tenebroasa față a plăcerii dominau toate vitrinele orașului. Carnavalul, dintotdeauna o burlescă sfidare iconoclastă a convenției, Înfruntarea bufonă a Morții, sărbătorea dezinhibarea, exhibarea. Sub protecția măștii, Însă. Transgresarea, ardentă eliberare erotică și sexuală a diferențelor sociale, ca și a gradelor de rudenie, beneficiase de egalizarea prin mască. Prezentul nu prea mai avea, Însă, ce bariere sociale sau morale să Înfrunte, masca devenise derizorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
și de toate felurile. Siguranța cu care se proclamă aberante convingeri, sentimente, experiențe? Justificarea sacrosanctă: „asta este părerea mea!...”. Vidul plin de „self-esteem”. Reperele, comparațiile, inhibițiile anulate? Orice admonestare devine „paternalistă”, deci inacceptabilă? Spectacolul nu este obligatoriu amuzant. Și totuși, exhibarea liberă a calităților și defectelor nu este săracă În revelații (chiar și aceea că „prostia” nu este totdeauna atât de prostească precum pare...). Neobosita energie de autorealizare marchează chiar „specificul” și succesele democrației americane. Populară democrație (cum altfel?), deci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
tău destinat publicului pune ideile tale, dar niciodată sentimentele tale, adică partea intimă a personalității tale, niciodată imaginația ta, adică produsul imediat al personalității tale" (126). Poate că Ibrăileanu avea în vedere imposibilitatea comunicării dintre oameni, dar și pudoarea, respingerea exhibărilor. Consecvent rămâne faptul că domini oamenii prin inteligență și că depinzi de ei prin sentimente. Astfel, dezvăluirea dezavantajează in bello inter homines. Ca altădată Anatole France, prin personajul său Bergeret, Ibrăileanu consideră că sinceritatea ar reprezenta pentru societate o adevărată
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
reduse la o simplă confruntare, cum procedează Ioan Holban ("raporturile erotice sunt raporturi de forță", p. 275; și: "Cei doi participă la duel cu scopuri diferite: Adela vrea săsupună, Emil Codrescu vrea să cunoască", p. 277). Sunt și alte mobiluri. Exhibarea dorinței sale, rușinoase, comune, l-ar coborî în propriii ochi. Teama de Adela, de nefericirea ei, în ipoteza însoțirii lor nepotrivite, este în fond teama de sine, teama de a nu tulbura intelectualitatea pură. Intelectul își permite răgazuri, chiar luxul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
piept în conștiință imaginii funebre a nopții" (121). Între conceperea personajului masculin și feminin există similitudini sau nivelări, despre care am vorbit. Analogia se păstrează și în privința raportului dintre personaj și roman. Știm că personajele sunt sobre, decente, că resping exhibările intimității corporale. Dar conștiința lui Codrescu ia foc în momentul unei incidentale promisiuni de dezvăluire a piciorușului ori mâinii Adelei. Și textul romanului se caracterizează în primul rând prin decență stilistică. Sobrietatea își permite însă, ca Adela, mici scăpări ori
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
tolerată femeilor pe toate canalele mediatice: adică disponibilitatea către sex, „zi de zi, ceas de ceas și în proporție de masă”. Acest tip de libertate nu îi cutremură pe paznicii virtuților femeiești pentru bunul motiv că nu de libertatea de exhibare trupească se tem ei, ci de cea de exprimare. Știm sigur că în tradiția noastră iudeo-creștină „instituționalizată” femeile trebuie să tacă: în biserică, în politică, în cultură, în mass-media, să tacă inclusiv despre femei, căci ele nu-și pot fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
complexității ideatice din versurile și proza lui Eminescu. Luările de poziție „în apărarea” scriitorului au fost (cu câteva excepții) la fel de penibile. Semnalăm și un fenomen recent: o încercare de „recuperare” a unui Eminescu libertin, autor de versuri licențioase, precursor al exhibărilor pansexualiste din scrierile „postmoderne” ale unor autori care țin să-și ia revanșa, se pare, după ce au suportat pudibonderia afișată ostentativ de un regim politic (comunist) remarcabil prin vulgaritate și urât social. Și de data aceasta se glosează „după ureche
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
complexității ideatice din versurile și proza lui Eminescu. Luările de poziție „în apărarea” scriitorului au fost (cu câteva excepții) la fel de penibile. Semnalăm și un fenomen recent: o încercare de „recuperare” a unui Eminescu libertin, autor de versuri licențioase, precursor al exhibărilor pansexualiste din scrierile „postmoderne” ale unor autori care țin să-și ia revanșa, se pare, după ce au suportat pudibonderia afișată ostentativ de un regim politic (comunist) remarcabil prin vulgaritate și urât social. Și de data aceasta se glosează „după ureche
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
muzeului Zambaccian și a cartierului de la Curtea Veche, și posibilitatea unor descinderi „private”, mai discrete și mai speciale, la domiciliul unora dintre scriitorii care tăceau. în jur de treizeci de scriitori acceptară („pentru reușita grevei” spuneau ei) acest exercițiu de exhibare a actului lor de revoltă. în definitiv nu aveau nimic de pierdut, pentru că oricum timpul era sacrificat pe altarul grevei. De ce să nu accepte, deci, cîteva ore de ceremonie voaioristă pe zi, mai ales că vizitatorii ar fi urmat să
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
trebuie să cauți. Găsești numai ceea ce ai aflat deja. Dacă toată lumea ar citi poezie, așa cum mănâncă pâine sau cartofi, s-ar banaliza ceea ce ar trebui să fie un lucru excepțional Zici undeva că poezia este intersecția dintre cădere și înalt, exhibarea unor răni invizibile...! Mai este și altceva? Îți spun un secret: e atâta poezie pe lumea asta, nedescoperită, netrăită, că e o fericire să o descoperi, să o jefuiești. Situația e comparabilă cu cea de la invadarea teritoriilor care au devenit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ne desprindem de lumea asta. Mai vine vorba pe-acolo, în poezia ta din "Frig", despre "un înger beat criță", apoi despre "un sfânt întors prea târziu de la birt"...! De unde deducem că poezia e dincolo de intersecția dintre Cădere și Înalt, exhibarea unor răni invizibile. Ce are asta în comun cu treburile noastre mundane, atât de adânc terestre, în care suntem cufundați până-n gât? Cine este bobocul cu ochii încă ne-deschiși: omul de rând sau poetul? Poetul disimulează în individ obișnuit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
lanțuri de coral. / Mă ndepărtez pe valuri spre noul ideal.“ (Maria Marin) „Tulpina - o rază / retezată cu ochii, / răsădită în inimă, / neîncetat izvorând. // Iar sus: / amprentele sufletelor care cred în veșnicie, / sigiliu / încoronând apoteotic / statuia unei sfinte iubiri.“ (Ioan Nistor) Exhibarea mizeriei, fără o justificare estetică. Poate fi identificată în cărțile (proaste) de poezie, proză și teatru, nu și în cele de critică literară (deocamdată). Este greu de stabilit dacă autorii în cauză vor să-i șocheze pe cititori, pentru a
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Așa se explică de ce a publicat o carte cu titlul Mari’ (Dacia Europa Nova, Lugoj, 2001), pe a cărei pagină de gardă stă scris: „pentru Mari Ofițeru“. Și de ce cartea este plină de declarații de dragoste. Până la urmă, nici această exhibare în sine a iubirii nu este condamnabilă. Eminescu a procedat la fel când s-a îndrăgostit. A „povestit“ pentru contemporanii lui și pentru generațiile viitoare ce simțea. Singura problemă este că Petre Dobrescu n-are talent. Nu numai că n-
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
sârg pe picioare de barză, Luisa mai întâi ezitant, iar Ronja cu privirea sigură de somnambul, au găsit chihlimbare cât firimiturile în iarba de mare, noi doi am apreciat expierea în public a ultimului papă, cel polonez, ca pe o exhibare lipsită de orice rușine. Eu am spus „dezgustător“, ea, „lipsit de bună cuviință“. Mie mi-au mai trecut prin minte adjective și mai rele; ea a înghițit câteva, care probabil că ar fi fost mai tari decât ale mele. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de a nara a autorului este enormă, emisia, licitarea, insațiabile, coșmare agonice admit instantanee paradisiace, în perenul sentiment al unei iremediabile rătăciri. Poate fi la mijloc intenția auctorială de a fascina, poate fi un pur joc de provocări decadentiste, de exhibare calofilică, sub mistificatoare măști inițiatice, risipă de virtuozitate de tipul oricărei manifestări performante. Cutia cu bătrâni ar avea însă și atunci, cum afirmă de altminteri prefațatorul cărții, dl Dan C. Mihăilescu, un scop de exorcizare, caz în care ceea ce dânsul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Jesuit Joe al lui Pratt. Vestul sălbatic se reconfigurează, ca și în filmele lui Sergio Leone, ca spațiul în care amoralitatea și ambiguitatea se substituie clarității comics-urilor americane. Lumea de hârtie a lui Manara refuză tăietura etică unidimensională și exhibarea plată de curaj. În ea, un sentiment al absurdului, grotescului și incomunicabilității contrastează cu seninătatea pedagogică a mitului fondator american. L’homme de papier poate fi citit, la un prim nivel de semnificație, ca o poveste de dragoste cu final
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
un intrus e în lumea lor. Bună dimineața! Știi că m-am trezit cu gândul foarte precis că am treabă să continuu povestea? Trebuie să ne gândim la un titlu foarte oximoronic, ceva care să reflecte și arhaismul autohton, și exhibarea lui e-mailată. Doamne, când mă uit la ce expresii folosim, rămân mută. Brazda, brazda și mânzul se combină într-o veselie cu această neolatină academică, engleza sans frontières. E un fel personal de a trăi raportul globalizare-localism. Hamburger și mititei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Vedem oare în accidentul de mașină o prevestire sinistră a unui mariaj coșmaresc dintre sex și tehnologie? Ne va oferi oare tehnica modernă mijloace până acum de neînchipuit pentru sondarea propriilor noastre psihopatologii? Ne este oare de vreun folos această exhibare a perversității înnăscute? Există vreo logică deviantă care se manifestă mai pregnant decât aceea oferită de rațiune? De-a lungul romanului acestuia am folosit mașina nu doar ca imagine sexuală, ci și ca metaforă totală pentru viața omului în societatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și, ațîțată că s-a trecut peste puterea ei de pricepere, caută, oftînd după nimicurile ușor digestibile, să insinueze că literatura ar fi în decadență. (...) Există totuși o literatură decadentă la noi. Ea se îndeletnicește, sub pretext de tradiție, cu exhibarea cotidiană a muzelor dospite de vreme. În locul poeziei lui Eminescu, ni se dă limonadă de clar de lună, în locul unui Odobescu, unui Hajdeu, unui Caragiale, ni se dă... citiți vă rog ce se publică de obicei. Imitația în literatură mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
n-ai fost nu-mi pasă/Dragoste provincială în curent cu mișcarea literară/ Sufletul tău e curat și e bine informat - asta-i/Partea principală pentru cîntarea sentimentală” („De-ai fi fost croitoreasă“). Frapează, în „primele poeme” ale lui Tzara, exhibarea vacuității convenției (ceea ce e sinonim cu conștiința ei...), percepția jucat-infantilă a provincialului/provincialei ca mecanism stereotip, păpușă mecanică, marionetă: „Fii păpușă/Să-ți înțeleg mecanismul/Fii pisică/ Să mă joc cu tine altfel/Fii soră mai mică/ Să mă îngrijești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o „tragedie ironică sau o farsă tragică”, o „operă poetică” despre „relativitatea lucrurilor, a sentimentelor și a evenimentelor”. Trei personaje care își păstrează identitatea pe parcursul întregii piese; apar șase comentatori care joacă 17 roluri diferite; întreaga piesă se bazează pe exhibarea caracterului de ficțiune teatrală; electricienii și mașiniștii sînt prezenți pe scenă; decorurile nu au rolul de a crea iluzia realității, ci doar acela de a marca locul acțiunii; fiecărui act îi corespunde pe un ecran cîte o carte poștală ilustrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]