2,012 matches
-
printre propriile măști. G. Călinescu folosea, în poeziile sale, o metodă pe care a numit-o "uitare în model". Emil Botta se uită în modelul proiectat de propria sa putere imaginativă, își caută, bâjbâind prin obscuritate, chipul deformat și ciopârțit, exilat fără milă în interiorul ființei sale. Căutarea de sine seamănă cu o hilară Odisee. Are momente de surpriză, de candoare și de măreție, când crede că s-a regăsit: Odată crezui că m-am regăsit. Am început să strig, lovindu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
în vreme ce Katherine Mansfield duce o viață nomadă, călătorind în străinătate, încercând să își vindece boala de plămâni prin schimbarea climei, dar și mutându-se mereu dintr-o casă într-alta, în funcție de starea financiară a cuplului, Hortensia Papadat Bengescu se vede exilată în spațiul amorf al orașului de provincie, departe de evenimentele ce se petreceau în capitala culturală a Regatului. Într-o scrisoare adresată lui Garabet Ibrăileanu, mentorul său spiritual dinaintea întâlnirii decisive cu Eugen Lovinescu, scriitoarea afirmă: „Totdeauna am spus că
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
apărut în univers conștiința de sine a omului, acesta a avut două reacții: pe de o parte, uimirea de a exista și fiorul cosmic în fața nemărginirii și a misterului; pe de altă parte, conștiința că este un străin, o singurătate exilată într-o lume pe care nu o cunoaște, iar destinul său este finitudinea, ignoranța și moartea. Pentru a depăși această realitate dramatică, pentru a-și contracara criza existențială, conștiința transmundană a omului a trebuit să găsească o soluție care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Alex părea genul care și bea cafeaua dintr-o cană mare cât un hârdău) aduce a cimitir parizian, din care un cadavru proas păt livrat încă mai fumegă. Transport direct din plămânii lui David. David e un pelerin 100% neras, exilat de o săptămână pe Tărâmul Sfânt al apartamentului fratelui mai mare. Big Brother. Űbermensch. Ochiul care nu doarme. David e posesorul unei perechi de ochi umflați (de plâns? de nesomn? retenție de lichide? Iată un detaliu care ne scapă, dar
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
la bloc, în capot și papuci să ducă gunoiul, ca pretext să rămână de vorbă cu doamna Veronica, vecina de palier, care s-a hotărât într-o dimineață să pună perdeluță la ghenă, nu de alta, dar să-și poată exila acolo bărbatul după masa, să-și facă și Mitică-al ei, poftim, damblaua, adică mici la grătar, care, dintr-un motiv ce și are probabil originile în tainele bucătăriei trace, afumă de nu mai știi cum să despuțești casa de
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
A semnat Pactul de familie și, astfel, ne-a dăruit Corsica. Politica sa avea la bază alianța cu Austria și Spania, pe care a susținut-o cu entuziasm și energie; a fost însă încercat de crude decepții. Atunci când a fost exilat la Chanteloup, societatea franceză i-a serbat plecarea. În epocă era moda vizitelor, iar oamenii s-au grăbit să-l viziteze, timp în care Frederic al II-lea a ordonat ca în vârful domului care surmonta noul palat, de la Potsdam
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
la Viena (1757). În intervalele 1758-1761 și 1766-1770 este secretar de stat la Afacerile Străine, iar în intervalul dintre ele, 1761-1766, la Armată și Marină. Este perioada "Războiului de șapte ani" (1756-1763), pierdut de Franța. Căzut în dizgrație (1770), este exilat. La moartea lui Ludovic al XV-lea, încearcă să revină în viața politică, însă noul rege, Ludovic al XVI-lea, nu îl acceptă. Până la moartea sa, survenită în anul 1785, nu va mai reveni pe scena politică a Franței. 11
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
1766-1817). Romancieră franceză de origine elvețiană. Fiică a bancherului genevez Jacques Necker, ministrul reformator de finanțe al regelui Ludovic al XVI-lea. A avut o viață agitată. La început susținătoare, apoi adversară redutabilă a lui Napoleon Bonaparte, care o va exila în Elveția. Autoare a lucrărilor: Despre influența pasiunilor asupra bunăstării indivizilor și națiunilor (1796), Despre literatură luată în considerare în raport cu instituțiile sociale (1800), Delphine (1802), Corinne sau Italia (1807), Despre Germania (1810-1813). 12 Carles-Maurice de Talleyrand-Périgord (1754-1838). Cleric, om de
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
om de stat și memorialist din veacul al XVII-lea, rămas celebru prin Memoriile sale, scrise în perioada 1675-1677 și publicate postum, în 1717. Frondeur, opozant al cardinalului Mazarin, va fi întemnițat dar va reuși la scurtă vreme să evadeze. Exilat de acesta, după moartea cardinalului, nu va mai reuși să revină pe scena politică a țării, tânărul rege Ludovic al XIV-lea neprivindu-l în mod favorabil. 42 A se vedea nota nr. 3, referitoare la prințul de Condé 43
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
plăcerilor olfactive) și de finețuri tactile. Când te întorci în țară conceptul de barbar capătă noi note (depășind cu mult ideea de purtători de barbă!). Cred că occidentalii au o mai bună înțelegere a umanului sau, pentru a nu ne exila la capătul lumii, un alt sens al acestuia, centrat nu pe preocuparea exclusivă pentru binele individual, ci pe grija persoanei față de semeni (ca grijă față de sine); ceea ce duce, într-un mod aproape paradoxal pentru noi, la sporirea binelui individual. Au
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Siberia și, timp de 19 ani, nu a mai știut nimeni nimic de el, iar lumea l-a crezut mort. Rămasă fără bărbat în casă, mama ei a fost nevoită să-și găsească repede un soț, pentru a nu fi exilată în Basarabia, unde își avea originile, scrie click.ro. „Am trăit timpuri foarte grele. Tata a plecat în Siberia și nu am mai primit nici un semn de la el 19 ani. Am crezut că e mort. Între timp, românii au vrut
Stela Popescu, mărturii cutremurătoare despre tatăl biologic by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/71853_a_73178]
-
vorbesc, prea puțin cunoscut la noi în afara cercului de prieteni de odinioară. Hristos Ziatas s-a născut în 1937 în satul Halara din Grecia, regiunea Kastoria. Abia fusese dat la școală când ai lui s-au văzut nevoiți să se exileze, în împrejurările războiului civil, refugiindu-se în România. Aici Ziatas a făcut restul de școală primară, apoi studiile medii și universitare. A absolvit Facultatea de Filologie din București, cu doi sau trei ani după mine, coleg și prieten cu C.
Un greco-român by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8744_a_10069]
-
repliază într-un mediu rustic, dedicîndu-se ocupațiilor de fermier și stabilind amicale contacte cu localnicii, conturînd astfel o postură cu funcție de antidot al gloriei literare. Inițial autoexilat în timp, prin actul recuperării unui trecut idilic, la un moment dat se exilează la propriu, stabilindu-se mai întîi la Bulbucata, apoi la Jimbolia, localități ce-i inspiră creația. Străin de "monumentalitatea" unor confrați, intră tot mai adînc în fluxul vieții imediate, ca într-o baie demistificatoare. Chiar dacă și acesta e un de-ghizament
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
că ai un moment de prostie - că s-a întors în România pentru că speră, nu fiindcă se aștepta că va găsi aici societatea perfectă. Cînd a venit, spera că o va găsi mult mai bine decît atunci cînd s-a exilat. Nimeni nu-i perfect, se scuză. De curînd face desene și pentru Le Monde. Dacă te invită la el acasă, descoperi un om de un umor grațios, mai prevenitor decît un dansator pe poante. Căpățînosul și chichiriciosul dispar, înlocuiți de
Căpăţănosul şi genialul Grebu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9859_a_11184]
-
în secolul al XVII-lea, cel mai important oraș industrial al Europei, care a dat celebra bursă de diamante, printre altele născându-se în el și un filosof de mărimea lui Spinoza, acest Descartes iudeu, autorul Panteismului Deus sine natura, exilat din sinagoga coreligionarilor săi. Spinoza a pățit ce au pățit toți cugetătorii creștini de mai înainte, victime ale Inchiziției creștine, ca Giordano Bruno sau Gallileo Gallilei cu vestitul său E pur si muove. Și tot au avut noroc, că amândoi
Amsterdam, Spinoza, Centrul Mondial al doctrinelor nonconformiste by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9919_a_11244]
-
XIV-XV, originile literaturii române, deschizând sinteza, în versiunile a doua și a treia, poate la sugestia lui Mihail Diaconescu care a creat această marotă, cu un capitol despre "ipoteze privind cultura și literatura străromână", capitol absent în versiunea inițială. Ovidiu, exilat la Tomis, ar fi întemeietorul absolut, mai degrabă simbolic. Sunt invocate apoi scrierile patristice din epoca străromână, începând cu Ulfila, episcopul goților, și continuând cu Nicetas de Remesiana, Ioan Cassianus și Dionisie Exiguus. Un subcapitol se ocupă de fondul autohton
Tristetea istoriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8936_a_10261]
-
să spună această eroare. 2 Soția lui Jean Mouton. 3 Câțiva ani după aceea a fost arestat, împreună cu sora lui; ea a făcut cincisprezece ani de închisoare. El, trimis la Canal, s-a îmbolnăvit de tuberculoză. în 1963 s-au exilat la Londra, unde am avut plăcerea să-i avem aproape de noi în cursul șederii noastre acolo. 4 Fiica soților Mouton. 5 După instaurarea Republicii Populare Române, averea i-a fost confiscată și colecția sa transformată într-un mic muzeu pe
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
și-a intitulat inițial romanul Candid la Isarlîk. }inta șarjei sale este în continuare maleficul sistem comunist, în spectrul căruia crede a putea descifra balcanismul nostru funciar, inadaptarea endemică a românilor la normele civilizației, el însuși socotindu-se un mittel-european, exilat pe viață într-un topos care-l aliena. Două sînt nivelele acestui mediu reprobabil. Mai întîi, la scară națională, "epoca de aur", specificată de josnica inflorescență a cultului "celui mai iubit fiu al poporului", ecou al despotismelor asiate. Nepotismul, traficarea
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]
-
pictor Carl Larsson, care abandonase pictura devenind "o soție ideală" cu toate că după picturile din tinerețe ea fusese la fel de talentată ca și soțul ei). Dar nu numai femeile au fost sabotate de timp și de prejudecățile societății, silindu-le să se exileze, ci și bărbații - pentru că au existat și alte cauze pentru care pictorii s-au exilat. De exemplu, Ivan Agueli a fugit departe de țara lui, Suedia, departe de atmosfera străină a "cuștii" din Sala, ca să scape de brutalitatea tatălui său
Corespondență din Stockholm - Istoria captivă în tablouri by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9461_a_10786]
-
ea fusese la fel de talentată ca și soțul ei). Dar nu numai femeile au fost sabotate de timp și de prejudecățile societății, silindu-le să se exileze, ci și bărbații - pentru că au existat și alte cauze pentru care pictorii s-au exilat. De exemplu, Ivan Agueli a fugit departe de țara lui, Suedia, departe de atmosfera străină a "cuștii" din Sala, ca să scape de brutalitatea tatălui său. La fel s-a întâmplat și cu Harry Martinson, viitorul poet și laureat al Premiului
Corespondență din Stockholm - Istoria captivă în tablouri by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9461_a_10786]
-
cuvinte că au devenit scriitori mai buni desenând și pictând, chiar mai profunzi decât dacă s-ar fi abținut de la idealul antic al artistului plurivalent. Sunt multe de spus și despre scriitorul de limbă germană Peter Weiss, care s-a exilat în Suedia, în anul 1939, atunci când nenorocirile lumii au culminat cu holocaustul. Peter Weiss a pictat poate tabloul cel mai vizionar al expoziției Teatrul lumii în care un timp fără centru a explodat creând un teatru apocaliptic. Ca și cum existența ar
Corespondență din Stockholm - Istoria captivă în tablouri by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9461_a_10786]
-
acordarea premiului și până la declanșarea scandalului. Ce s-a întâmplat după aceea nu mai contează, pentru că nu vizează câtuși de puțin romanul, ci biografia scriitorului. Forma narativă e simplă și cursivă: romanul prezintă sub forma unui jurnal reflecțiile lui Ovidiu exilat la Tomis de Augustus și uitat acolo și de succesorul său, Tiberiu. Acuza principală era că poezia sa din Ars amandi a contribuit la coruperea tineretului, îndemnat la orgii, una dintre victime fiind chiar fiica lui Augustus, Iulia. Nu ar
Dumnezeul exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9609_a_10934]
-
lumi materiale foarte diferite (dacii, grecii, sarmații și romanii), dar și la intersecția unor curente spirituale ireconciliabile (politeismul latin și grec, cultul dacic al lui Zamolxe, anunțarea Mântuitorului dinspre Ierusalim). În acest fel, Vintilă Horia pune pe conștiința lui Ovidiu exilat la Tomis o încărcătură spirituală foarte mare, cum nu face nici un alt prozator român. Tocmai de aceea romanul, chiar dacă îl considerăm în absolut un eșec, câștigă o importanță simptomatică în istoria epicii românești. Judecată în toate implicațiile ei majore, cartea
Dumnezeul exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9609_a_10934]
-
era, chiar și administrativ, decontextualizat, constrîns la însingurare și fatalmente ținut la distanță de acel privilegiu unic al oricărui profesor de specialități de a-și replica personalitatea, de a se prelungi în discipoli, de a face, cu alte cuvinte, școală. Exilat între viitorii muzeografi, istorici și critici ai artei, el făcea mai curînd educație unor amatori, în sensul etimologic al cuvîntului, decît participa la construcția unor creatori, așa cum orice artist și-ar fi dorit-o și ar fi meritat-o. Avîndu-l
Singurătatea lui Florin Mitroi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8174_a_9499]
-
scriitori străini sunt salvate, literar vorbind, la Negruzzi prin aceea că ele explicitează originalitatea personajelor și luminează trama narativă. De o notabilă precocitate intelectuală, Negruzzi dovedise - încă de copil - talente poliglote evidente. La doar 13 ani era interlocutorul lui Pușkin, exilat pe atunci în Basarabia; cînd începe să scrie proză, știa franceza, greaca veche și modernă, germana, italiana, se descurca în rusă, în latină și în slava veche. Orizont remarcabil, cu atît mai mult cu cît autorul își folosește cunoștințele lingvistice
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]