271 matches
-
din Regimentul Regal. Căpitanul mînuia mai bine sabia decît el, dar Scipion ieșise dintr-o eschivă cu o lovitură de atac atît de rapidă și de puternică, încît nu reușise să-i stăpînească efectele. Cînd primise comanda acestui regiment al exilării, maiorul dăduse un banchet de despărțire, la București: "N-ați scăpat de mine, domnilor. Nici eu de dvs. - O să ne întîlnim pe front." În 1937, cînd a venit la Medgidia, Scipion le-a ținut un discurs secret ofițerilor. "Presupun că
Duelul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7985_a_9310]
-
vindeca!" - în Virgil Ierunca, Postfață la Rebarbor, București, Ileana, 1997, p. 133). De altfel, la capătul acestui ultim eveniment, Monciu-Sudinski este obligat să plece din țară, alegînd exilul în Suedia (1978). După 1977 și reprimarea milițienească a mișcării Goma, metoda "exilării" semi-forțate a disidenților (prin presiune și șantaj) le oferă autorităților comuniste de la București o rezolvare politică eficientă a problemei intelectualilor "indezirabili", "recalcitranți" și cu "potențial dușmănos". Un scriitor care dispare Cine este, însă, Alexandru Monciu-Sudinski? Născut la 13 iulie 1944
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
În primii ani ai regimului comunist din România prețul disidenței sau al opoziției (am spus că le cred echivalente, în cele din urmă) nu putea fi decât închisoarea, iar uneori chiar moartea. Ulterior, în anii lui Ceaușescu, prețul disidenței era exilarea forțată. Al doilea episod, puțin cunoscut (deși am scris despre el în 1994 în volumul meu Incursiuni în literatura actuală), ce merită consemnat când reconstituim istoria disidenței literare românești, privește cazul avangardistului Victor Valeriu Martinescu. Există un document artistic al
A existat disidență înainte de Paul Goma? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8401_a_9726]
-
romanului are o dată precisă de naștere (10 aprilie 1910), un nume, Salvatore, un prenume multietnic Cippico, Cipiko și un spațiu real și ideal, matern și generator al mitului, în golful dintre Trieste și Istria, așa cum era pentru Foscolo "marea grecească". Exilarea din insula Lussino se află la originea furiei lui distructive, arătându-ne chipul vulgarității, cruzimii, josnicia unei istorii și a unei vieți "desacralizate", deposedate de călătoriile fantastice și mitopoetice, fără de care rămâne pe poziții de atac doar negația, moartea în
Romanul cu o sută de voci by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7003_a_8328]
-
vezi cap. Stilul villonian), în și, poate cea mai celebră baladă a sa, „Balada spânzuraților” ( La ballade des pendus). În urma apelului lui Villon [Balada apelului lui Villon (Ballade de l’appel de Villon), 1462.], pedeapsa i-a fost comutată la exilarea din Paris pe o perioadă de zece ani. Pe 5 ianuarie 1463, la vârsta de 31 de ani François Villon a părăsit Parisul și a dispărut definitiv. Deși „Semincerul” ("Le Lais") este considerat ca poemul său de debut, Pinkernell consideră
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
că numai cu o purtare cinstită va șterge acea pată ce și-a făcut. Astfel nu s-a vărsat sânge".1 Tot o acuză de deconspirare a generat premisele unui alt duel, cel dintre Nicolae Bălcescu și Christian Tell. După exilare, acesta din urmă era obsedat să nu fie recunoscut de autorități și arestat. Ca atare, cerea tuturor căuzașilor să-i folosească numele conspirativ, Dimitrie Petalla. În decembrie 1848, ,călătorindu-se prin Serbia austriacă" (cum scrie A.G. Golescu), Bălcescu a uitat
Din nou despre duelul la români by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11326_a_12651]
-
Ulterior, a fost marginalizat în Senat, a scris despre politică, despre stat, despre conducători. Nu l-a iubit pe Cezar dar a sperat în Octavian și în Marc Antoniu - care, însă, l-au condamnat la moarte. Cu oarecare tristețe, după exilarea sa din Italia, el scria: "Cei cumpătați acționează cu întârziere și ignoră pericolele, până când izbucnește criza. Acești oameni acționează anevoios și sunt dornici să accepte pacea fără onoare, însă tocmai inacțiunea îi face să le piardă pe amândouă". O constatare
Adrian Năstase, cuvinte dureroase. 'Țara supraviețuiește doar în cuvinte. Am pierdut totul' by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/21369_a_22694]
-
din 1965 până în 1989 - este constatarea cea mai banală ce se poate face și observația generală cea mai la îndemână. E foarte simplu să găsim acestei perioade două viteze de centrifugare culturală: acalmia relativă a intervalului 1965-1970 și accelerarea ritmului exilării scriitorilor după 1971, odată cu enunțarea alarmantă a tezelor din iulie, care înseamnă instaurarea cultului personalității lui Ceaușescu și dezvăluirea noilor metode anticulturale ale dictaturii comuniste (masificarea culturii, festivalul național "Cântarea României", întețirea cenzurii). Am încercat să culeg și să înregistrez
Cronologia exilului literar postbelic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8355_a_9680]
-
a cultului personalității). Ultimul deceniu al dictaturii comuniste este marcat spectaculos de cel puțin două cazuri, de nuanță diferită în modul de exercitare și exprimare a disidenței: Ion Caraion, exilat în 1981 în Elveția, își afirmă opiniile violent anti-ceaușiste după exilare, opinii adunate în volumul Insectele tovarășului Hitler, publicat la München în 1982; Dorin Tudoran formulează în 1984, din interior, cea mai aspră critică a comunismului ceaușist în eseul Frig sau frică - despre condiția intelectualului român, difuzat întâi de "Europa liberă
Cronologia exilului literar postbelic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8355_a_9680]
-
se afla în țară. După chinuitoare hărțuieli ale Securității, interogatorii, greva foamei, memorii, Dorin Tudoran emigrează în 1985 în SUA, unde obține azil politic. Este, după Paul Goma, cel mai important caz de disidență din rândul scriitorilor, disidență exprimată înainte de exilare. 1977 și 1985 sunt cei doi ani de vârf al disidenței românești, deopotrivă vârfuri ale exilului prin numărul de cazuri. Reluând cronologia exilului literar postbelic, tabloul de după 1980 arată astfel, cu unele lacune inevitabile: 1981: Ion Caraion (Elveția), Roxana Eminescu
Cronologia exilului literar postbelic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8355_a_9680]
-
dorința de a-și reclădi existența într-o țară mai prosperă sau incapacitatea de a mai rămâne în România și de a suporta condițiile de acolo, cazul soților Sonia și L. Raicu părându-i-se exemplar pentru această ultimă categorie (Exilarea lor a fost, pentru toată lumea (de aici, de acolo) o surpriză - fiindcă noi încă gândeam plecarea de acolo încoace ca un act politic; ori unul de interes, al celor care au de gând să-și facă altă viață, în altă
Exilații despre exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7764_a_9089]
-
violențelor istoriei, B. Nedelcovici a ales să plece în lume spre a nu se lăsa înfrânt de constrângerile din țară (Unii au cedat prin resemnare, abandon, lașitate, trădare, compromis... alții prin fuga în exil - J, 89). Pentru G. Astaloș decizia exilării dintr-un crez al demnității echivala cu respingerea normelor și cerințelor puterii comuniste, căci actul dezrădăcinării dă un sens refuzului de a se supune unei morale căreia nu-i acceptă canoanele (E, 205). P. Goma a înțeles surghiunul ca opțiune
Exilații despre exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7764_a_9089]
-
conștiințe. Noul roman, Întâlnirile mele cu Orlando, poate fi citit și ca eliberare masivă, nu definitivă, de obsesii. Nu altfel se poate explica accentul pe sentimental (eroul tânjește sub teii înfloriți, cum altminteri?, la o femeie frumoasă și pură) și exilarea politicului într-o marginalitate aproape derizorie, deși imixtiunea sistemului în destinele personajelor e în continuare agresivă și umilitoare. Ca și alte dăți, Cornel Nistea delegă un narator la persoana întâi (martor pedant, moralist când acid - toate femeile pictorului sunt dame
Schimb de dame by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4139_a_5464]
-
europene asupra românilor din afara granițelor s-a ameliorat. l Vicepremierul Israelului a declarat că uciderea lui Yasser Arafat ar fi o cale de rezolvare a problemelor din Orientul Mijlociu, în timp ce premierul Ariel Sharon a declarat că respinge această ipoteză, susținând doar exilarea liderului palestinian. l Referendumul din Estonia referitor la aderarea țării la U.E. a relevat faptul că majoritatea locuitorilor este pro-europeană, în timp ce în Suedia majoritatea electoratului a votat împotriva adoptării monedei euro. l Șeful Statului Major al forțelor armate din Guineea
Agenda2003-38-03-3 () [Corola-journal/Journalistic/281472_a_282801]
-
învîrtesc de colo pînă dincolo, nesățioși, lacomi. Sînt înghețată pe puntea unui vas cu care străbat iute, într-o oră, secole de istorie și cultură, de povești, de întîmplări. Casa unde a stat Regina Mamă, în scurte sau mai lungi exilări, palatul în care s-a semnat nu știu ce înțelegere, partea eurpoeană față-n față cu cea asiatică, pămînt, apă, pămînt, apă. Fragmente de imperiu sînt risipite pe maluri și-n cuvinte. Undeva, cocoțată în vîrful unui parc, zăresc o casă elegantă
Altfel de spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10870_a_12195]
-
că o face și azi. Este unul din efectele dispensării de cenzură a acelor scrieri altădată atât de strict controlate, când nu cu totul interzise. Că a fost rău în comunism, că au existat închisori și lagăre, deportări, deținuți politici, exilări forțate, astfel de lucruri se pot spune acum în documente sau în cărți ale unor oameni care trăiseră ei înșiși sub teroare, care scriseseră chiar în epocă, pe ascuns, despre ce se întâmpla atunci, iar acum își scoteau mărturiile la
Valul memorialistic by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2868_a_4193]
-
1931. Familia regală nu putea accepta mezalianța cu fiica divorțata a unui moșier sărăcit din Tohani-Buzău, iar scandalul, asemănător celui declanșat cinci ani mai tîrziu în Anglia de către Eduard al VIII-lea și d-na Simpson, s-a sfîrșit cu exilarea definitivă a prințului. Agitația produsă în mediile politice de această căsătorie neîngăduita e urmărită de prof. Gaița în memoriile lui Argetoianu, Gafencu și Mihail Manoilescu, iar destinul prințului Nicolae ne e descris pînă la moartea sa, în 1977. Un personaj
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18174_a_19499]
-
îl include, iar studiile și monografiile existente îl expediază în câteva vorbe printre epigonii urmuzieni. Cu toate acestea, textele sale nu sunt deloc Ťlipsite de personalitateť, cum le vedea G. Călinescu. O posibilă explicație a ignorării lor ulterioare ar fi exilarea la Paris, via Israel, a autorului, în 1959, în urma acuzațiilor de sionism și a citării într-un proces politic intentat vechii sale prietene Milița Petrașcu. Oricum, Enciclopedia exilului literar românesc postbelic a lui Florin Manolescu îl ignoră.ș...ț Primul
Acreditare de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9326_a_10651]
-
acolo și de succesorul său, Tiberiu. Acuza principală era că poezia sa din Ars amandi a contribuit la coruperea tineretului, îndemnat la orgii, una dintre victime fiind chiar fiica lui Augustus, Iulia. Nu ar fi fost fără importanță în decizia exilării nici faptul că Ovidiu ar fi adoptat filosofia pitagoreicilor, participând (am zice cu un limbaj actualizat) la activitatea unui grup de meditație transcendentală, care submina autoritatea lui Jupiter și a celorlalți zei romani. Ovidiu era deci un subversiv ce trebuia
Dumnezeul exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9609_a_10934]
-
valorilor tradiționale. La Victor Eftimiu, comentatori ai acțiunii sunt două personaje secundare cu un caracter îndoielnic, servitorii Than și Li. La Ștefan Zicher, corul mare și cel mic reprezintă o simplă masă de manevră și pronunță, în numele poporului, sentința de exilare a lui Oreste dorită de primejdiosul Gorgias. La Vlad Zografi, coreuții de la Delfi apar în ipostaza de actori fără talent care dau o reprezentație scenică mediocră. E adevărat, în final ei reiau atribuțiile originare ale corului antic și anunță solemn
Dramaturgii români și Antichitatea by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3035_a_4360]
-
de susținere a intereselor etnicilor malaezieni și de promovare a unei politici sociale islamice. În 1969, în urma criticilor pe care le-a adus premierului de atunci, Tunku Abdul Rahman, a fost exclus din partid și din parlament. În perioada de exilare politică a scris o carte controversată, care i-a sporit reputația de susținător al intereselor naționale, astfel că a fost inclus din nou în partid, reales în parlament, în 1974, și numit ministru al educației. În 1979 a fost desemnat
Agenda2003-24-03-3 () [Corola-journal/Journalistic/281110_a_282439]
-
rigla de-a lungul unui fir bine întins pe care distanța îl face invizibil. Un binoclu mi-a adus mai aproape povestea asta cu mingi, risipindu-le misterul. Gloria unor șuturi foarte înalte trebuia plătită și s-a plătit cu exilarea pentru totdeauna pe acoperișul fierbinte a celor câtorva zeci de baloane de diferite culori și consistențe, despre care eronat ne dădusem cu părerea că ar fi lampioane, ornamente bizare, în nici un caz mingi de fotbal provenind de pe terenul de sport
Însemnări din balconul botanic by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12761_a_14086]
-
fi parte, din depărtarea New York-ului, din juriul care l-a onorat pe prietenul meu de-o viață cu premiul de poezie Fundoianu, nume scump amândurora și, sunt convins, tuturor celor pentru care poezia a rămas o formă privilegiată de exilare din cotidian și de asumare și transfigurare, În același timp, a cotidianului, cu deloc puținele exiluri pe care ni le-a tot dăruit. Ca mare poet român și mare poet al exilului, Fundoianu Înnobilează premiul acordat astăzi unui confrate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
săi colegi de breaslă) și, În sfârșit, anularea pricăjitului premiu al Uniunii au contribuit, firește, deși nu decisiv, la plecarea mea. Erau destule alte argumente copleșitoare, la data aceea, pentru ca asemenea „necazuri” să-mi pară, În context, frivole. Dar „definitivarea” exilării nu am avut puterea (nici inteligența, recunosc) a o opera decât - mărturisesc rușinat - abia În... 1991!!! Nu este Întâmplător că, În pofida firii mele mai curând retrase și retractile, am fost, deși deja departe de țară, din nou eroul unui scandal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ar putea fi demontată de simpla alăturare a specificației inițiale făcute de autor că acțiunea piesei se desfășoară cu zece ani înainte de Hristos și a notei biografice (la scena a VIII-a din actul I) compusă de Alecsandri cu privire la data exilării lui Ovidiu la anul 9 după Hristos : s-ar zice că e vorba de o contradicție asumată de dramaturg, iar nu de o probă a ignoranței sale în materie de istorie romană. Dincolo de acest aspect, se poate susține, dimpotrivă, că
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]