1,387 matches
-
flottante.// Tout me déchire ici,/ le passé est une bęte de proie,/ un fauve aux aguets qui bondit/ vers le pauvre et humble et malade d'orgueil/ - le fantasque scribe sccroupi" (Le scribe accroupi). Departe de orice cazuistica idealizatoare, condiția exilatului e fixată în imaginea cinica a unei zadarnicii de sisifica turnură: "Leș počtes de l'exil tirent du néant, sans tręve, des seaux de soif. (...) Ils jettent des sondes abyssales/ et inutiles dans la distance,/ ils chassent la pierre philosophale
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
mai departe, la Răsărit, în fundul Siberiei înghețate" -, aprecieri utilizate și în "notițele observatorului ipochondric"10. Articolul, afirmam mai sus, nu e lipsit de o anumită relevanță. Mai întîi, el aruncă o lumină asupra stării de spirit și asupra concepțiilor fostului exilat instalat la Iași, nuanțînd imaginea conturată de "notițele observatorului ipochondric", dar mai ales, asupra experienței lui siberiene, fructificată mai tîrziu în romanul În preajma revoluției. Semnalînd în treacăt o interesantă reflecție cu funcție introductivă, referitoare la deosebirea uriașă dintre psihologia rusească
Începuturile Publicistice ale lui Constantin Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9082_a_10407]
-
folosesc de imaginile unui trecut contrafăcut. Și din acest motiv ele se cuvine aduse nu doar în fața moralei, ci și în fața legii", nu cuibărește la ultimul cat al unui turn de fildeș. Din Amarul Târg, în care viețuiește ca un exilat, el se pronunță. Iată-l pe Ion Iliescu, "un conservator crispat, mânuind un surâs mecanic, tot mai desemnificat", pe Adrian Păunescu, trecut pe sub arcurile de triumf ale tuturor compromisurilor, pe cutare autor de Jurnale, de astă dată, ultra amabil în
În laboratorul alchimistulu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9134_a_10459]
-
ai săi sub cuvînt că, fiind exclus individual, nu poate fi de acord cu o reprimire colectivă. Dar primirea era tot individuală, nici nu se putea altfel, doar că, în aceeași seară, Uniunea Scriitorilor a adresat propuneri asemănătoare și altor exilați care fuseseră, la rîndul lor, excluși. Cît privește cetățenia, Goma a refuzat s-o solicite. Cum legea e una pentru toți (bună sau rea, asta e altă problemă), în lipsa solicitării nu s-a putut face nimic. în sfîrșit, Săptămîna roșie
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9369_a_10694]
-
vs./ modernism, autohtonism /vs./ europeism, Orient /vs./ Occident ș.a. Noile realități europene reclamă, cu atât mai mult, transgresarea polarităților discursive și reinventarea, coerentă și cu potențial competitiv, a identității românești. Nu întâmplător Monica Spiridon glosează pe marginea unor cărți ale "exilaților" Thomas Pavel, Virgil Nemoianu, Matei Călinescu sau Mihai Spăriosu. Succesul lor internațional, în ciuda condiției de marginali, de intelectuali proveniți dintr-o țară excentrică (și aparținând pe atunci blocului comunist Est-European) are la bază doi factori-cheie: voința de (auto)construcție (dublată
Temele identitare by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9424_a_10749]
-
de chinuri personale ca pedepse cosmice sau divine de care suferea pe nedrept, care îl împiedicau să-și împlinească misiunea de savant." (p. 37) - mărturisește Douglas Allen. Este evidentă diferența dintre acel Eliade al anilor '30 din România și Eliade exilatul, Sorin Alexandrescu surprinzând transformările acestuia: "Tânărul revoltat, crezând fanatic în exprimarea convingerilor până la capăt, chit că puteau răni oamenii (vezi cazul Iorga), se maturizase într-un savant occidental, discret, chiar efasat în fața interlocutorilor. Îl caracterizau acum nu explozia de indignare
Omul Eliade by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9431_a_10756]
-
deziluzie politică a comunismului; intrase deci în rîndul Ťinterzișilorť, ca destui alții (între care mă număr). Deși, după '89, a publicat în editurile din România mai mult de zece cărți - adică foarte multe, cred că mai multe decît oricare alt exilat -, cei care își aminteau totuși de el îl știau mai ales ca un critic Ťideologicť și un comentator al literaturii Ťrealismului socialistť, din cei ce se încadraseră în linia trasată de partid. Ceea ce nu era decît în parte adevărat. Așadar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9462_a_10787]
-
atunci toți oamenii (toți rușii, basarabenii sau românii) merită să fie disprețuiți. Paul Goma ne e antipatic pentru că ne urăște pe toți, ca români comuniști (sau ca urmași ai acelora), care i-am refuzat cândva dragostea și salvarea. El este exilatul absolut, pe care nu-l poate mulțumi nici o patrie și nici un om. Anticomunistul neînțeles a devenit un mizantrop incurabil. Proza lui Paul Goma izvorăște dureros și dramatic din propria biografie, dar se instalează durabil ca valoare în ficțiune și în
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
muzicanți pashtuni împrumutați de la Braganza), iar pe noi ne prezenta pompos ca Genuine artists from Paris. Am atacat imnul pakistanez: un șir de terțe candide învățate special pentru această ocazie. Era lume multă și apăruseră fețe noi; o masă cu exilați afgani și o armeancă bătrână în rochie cu paiete, cam beată, care dansa singură cu pași împleticiți, cu capul pe umărul unui partener imaginar, în timp ce trecătorii de pe străduța vecină se înghesuiau la intrare să caște gura la spectacol. Eram în
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
interior, fără colportaj ieftin, senzaționalist, fără bârfă dâmbovițeană. Gelu Ionescu are ceva nemțesc în modul riguros de a aborda un subiect, oricât de personal ar fi acesta. Evocările nu sunt amprentate și distorsionate de afectivitate, nici măcar de fireasca nostalgie a exilatului ce devine septuagenar. Reflecția nu e niciodată suspendată, amânată, ci inclusă în actul și registrul rememorării. Autorul nu se grăbește să dea verdicte, însă după analiza atentă și desfășurarea argumentației acestea vin cu punctualitatea trenurilor intrând în gara centrală din
Sfârșit de partidă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8029_a_9354]
-
scriitorilor demni. Voi pune în paranteză anul în care au murit, pentru a da o idee de supraviețuirea lor în condițiile regimului comunist. Dacă ar fi să sistematizez pe categorii, aș distinge următoarele situații: 1. disidenții și oponenții anticomuniști; 2. exilații; 3. evazioniștii sau indiferenții; 4. victimele regimului comunist; 5. cei care nu au fost membri ai PCR. Mă voi referi numai la câteva situații. V. Voiculescu (1963) și Lucian Blaga (1961) sunt numele mari care pot fi contrapuse imediat marilor
Antologia demnității scriitorului român by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8166_a_9491]
-
încărcătură emoțională deosebită pentru foarte mulți români, deoarece eu nu cred că a existat adolescent sau tînăr din România anilor ’70 care să nu fi ascultat îpentru a se scutura de zgura îndoctrinării scorniceștene) minunata emisiune muzicală „Metronom”, a neuitatului exilat Cornel Chiriac, la 7 postul de radio Europa Liberă, ce le întreținea românilor rezistența anticomunistă și le păstra neadormită speranța că într-o zi vor scăpa de ciuma roșie. Chiar dacă pare o simplă și inofensivă înșiruire de nume străine și
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Plăcințica, aranjându-și o șuviță de păr care i-a căzut pe frunte. Fragilitatea și farmecul ei neobișnuit Într-o lume ca asta, Îl impresionează pe Antoniu. I se pare dintr-odată că monotonia Îngrozitoare cu care-și trăiește condiția de exilat În mizerie, s-a transformat În ceva inexplicabil de frumos.. Ființa asta fragilă are o putere magică asupra lui, Îl face să spere că ziua de mâine va Începe cu un zumzet de cuvinte necunoscut până acum. -Știi, când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
orice fiică!) ce izbucnește în plâns la contactul cu o pistă de aterizare evreiască. Și totuși, lacrimile nu mi-au fost stârnite, cum cred probabil Solomonii și Perlii, de prima priveliște oferită de patria-mumă, de revenirea în patrie a unui exilat, ci de faptul că aud răsunându-mi în urechi propriul meu glăscior de băiețel de nouă ani - vreau să zic, glasul meu, așa cum îmi suna la nouă ani. Eu la nouă ani! Un năzuros, fără doar și poate, un strâmbăcios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pentru că n-au avut încotro profesional. Nepotismele, favoritismele și aranjamentele i-au rejectat din sistem peste Atlantic sau aiurea, în Europa. Nu toți tăticii sunt directori sau membri FSN, PDSR, PSD! Asta este, de fapt, România lui Iliescu în ochii exilaților. Pe lângă motivele materiale, dacă ar fi existat un sâmbure de speranță că legile, organizarea societății, standardele politice agreate de Iliescu pot fi cât de cât ameliorate, n-ar fi plecat. Pancartele de la Montreal o spuneau explicit: «Piața Universității nu te
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
făcut muzică nu "de masă", ci de clasă înaltă. Pentru că n-a colaborat cu puterea, nici n-a avut perspective. Mi-a schițat odată un briefing privind intrarea în PCR. L-am reținut. În 1921, s-au înscris acolo cîțiva exilați, cu bune intenții privind soarta "bluzelor albastre"; în '30, partidul comunist devenise o agentură moscovită; în '50, oportuniștii umpleau rîndurile, din ce în ce mai dese și mai strînse. Pentru ca, după '60, partidul devenit de stat să ofere un statut inferior nemembrilor. Copil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în țarcul No 11, și mă tot întreb de ce n-o fi venit nea Onuț la ziua mea; mama îl invitase. L-or fi invitat din nou prietenii sobri la o voroavă mică? N-apuc să trăiesc prea mult drama exilatului de lux, când aud de la fereastra apartamentului nostru: "Z, vino repede! Avem un chef nebun de "Sara pe deal!"" Eu, bosumflat, nimic. Admir simfonia luminilor care se sting și se aprind, în seara care stă să devină noapte, la ferestrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
VASILE ALECSANDRI este exilat. După ce călătorește prin Austria și Germania se stabilește la Paris, unde se întâlnește cu alți militanți pașoptiști munteni; din perioada exilului datează poeziile Adio Moldovei și Sentinela română. VASILE ALECSANDRI. În mai 1849 pleacă, împreună cu ceilalți exilați, la Brașov, apoi în Bucovina, iar în toamna aceluiași an, la Paris. Scrie primele „cântecele comice" (Șoldan Viteazul, Mama Anghelușa) și câteva scenete comice și muzicale. Se întoarce în țară în luna decembrie. VASILE ALECSANDRI este cel mai cuprinzător dintre
VASILE ALECSANDRI, Google îl sărbătorește la 193 de ani de la naştere by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/80571_a_81896]
-
aceste versuri, ale cuiva care ține mult mai mult de buna lume liniștită, de protocoalele firești, decît de legile marțiale. Nu are timpul și distanța, poetul luat prin surprindere, să facă din ceea ce i se întîmplă tristețe cristalină, ca a exilatului, vers subțire și ascuțit, ca al doinelor de despărțire. Folosește, deci, creionul ca pe un scormonitor de schije, unealtă care-i infectează rănile, făcîndu-le să secrete, spontan, nostalgii. Pe care, neprelucrate suplimentar, le tocmește pe versuri, dulceag-învăluitoare, trezite, din cînd
Campania din Rusia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7029_a_8354]
-
suferința cumplită a celor care, în Antichitate, erau condamnați la exil. Aceasta era una din cele mai cumplite pedepse ce puteau fi date unui cetățean al marilor cetăți grecești sau romane. Exemplul clasic, pentru noi, este cel al lui Ovidiu, exilatul de la Pontul Euxin. Firește că situațiile nu sunt simetrice cu cele ale exilaților contemporani: în cazul invocat, individul era obligat să trăiască într-un tărâm aspru, al barbarilor și barbariei, departe de binefacerile civilizației. Astăzi, nimeni nu e atât de
V-ați gândit să plecați din România? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7446_a_8771]
-
una din cele mai cumplite pedepse ce puteau fi date unui cetățean al marilor cetăți grecești sau romane. Exemplul clasic, pentru noi, este cel al lui Ovidiu, exilatul de la Pontul Euxin. Firește că situațiile nu sunt simetrice cu cele ale exilaților contemporani: în cazul invocat, individul era obligat să trăiască într-un tărâm aspru, al barbarilor și barbariei, departe de binefacerile civilizației. Astăzi, nimeni nu e atât de nebun încât să emigreze de bunăvoie în Somalia sau Bangladesh. Emigrarea voluntară reprezintă
V-ați gândit să plecați din România? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7446_a_8771]
-
la Virgil Ierunca pe care îi pomeniți, totuși, în alte volume: în Plecarea prin luptă, de exemplu. Vă rog să îi evocați în cele ce urmează. - Mă tem că nu am a pomeni referiri mai consistente la importantul cuplu de exilați, în plus de ceea ce voi fi spus cu alte ocazii. Le rămân recunoscător pentru prețioasele îndrumări din primele zile și săptămâni după decizia mea de a nu reveni în țară atâta timp cât va mai dăinui comunismul. "Ieruncilor", cum îmi plăcea să
Ilie Constantin "Sunt egalul celor mai buni" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7457_a_8782]
-
și încă-tânărul autor oficial din anii directoratului la "Viața Românească" și la ESPLA (1953-1958) există o adevărată prăpastie. Experiențele plus modurile de a le trăi și consuma sunt parcă desprinse din biografii diferite. La fel, între realist-socialistul Petru Dumitriu și exilatul căzut, în Occident, într-o prelungită transă religioasă numai numele mai reprezintă elementul de legătură. O ultimă schimbare la față petrecându-se în anii din urmă ai scriitorului, când el și-a redobândit interesul pentru propria operă și a încercat
O vară de neuitat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7952_a_9277]
-
vai, nu mai iese boborul la vînătoare de atari legitimații. Unde nu i-am vedea pe "intelectualii subțiri" de care vorbește Virgil Diaconu trimițîndu-și fiii să se facă scriitori, cu recunoaștere de la Uniune, fiindcă "dă bine la CV"... Vise de exilați, într-o lume avînd cu totul alte azimuturi. Dublu click În conflictul necruțător - în care noi, cei de la România literară, nu credem, dar pe care mulți îl iau în serios - dintre generații, a apărut o nouă forță, impresionantă, capabilă să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7675_a_9000]
-
perioadă când Miles Davis se convertea (și îi acomodă pe melomani) la "electric jazz", Silveștri putea apărea drept reprezentantul unei concepții muzicale revolute, daca nu cumva muribunde. Era epoca radicalismelor contestatare "șaizecioptiste". Cine să-și mai amintească de faptul că exilatul român își începuse carieră că autor al unor compoziții iconoclaste, în răspăr cu ambianța nu prea favorabilă avangardelor muzicale predominantă în patria să? Din fericire, catre finele secolului 20, remarcabilă pianista (româncă stabilită la Londra) Anda Anastasescu a acționat decisiv
Constantin Silvestri o monografie britanică by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/7577_a_8902]