571 matches
-
metafizicii apare cu epuizarea atitudinii prin care ființarea este luată drept ființă, substituție prezentă de la Platon încoace sub diferite forme, manifestată în modernitate prin domnia tehno-științei, adică prin capacitatea ei de a prinde orice realitate într-un calcul. Umanismele și existențialismele au reacționat față de domnia tehno-științei și au propus o recentrare pe Ființă. Spre deosebire de acestea, Heidegger nu mai creditează o trăire autentică, privilegiată, a Ființei, fiindcă în toate aceste relații ni se dă o ființare, nu Ființa. Teoriile metafizice au fost
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
ș.a. Poet provenit din întâlnirea mai multor influențe, V. e un modernist întârziat, cu elanuri defensiv-paseiste în zona sentimentului, resimțite ca „lucruri de rușine” și contraatacate prin acidularea tonului. Critica a crezut că vede aici o poezie barocă, tensionată între „existențialism” și „estetism” (Gheorghe Grigurcu), dar se mai poate observa că această descriere, ca și alegerea termenilor, este exagerată, autorul fiind doar un liric indecis în alegerea mijloacelor de expresie. Simptomatic, unele poeme amestecă într-un discurs bazat pe topică neomodernistă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290629_a_291958]
-
succesive de eșecuri ale concepțiilor filosofice despre morală din societatea modernă: de la Diderot și Hume la Kant, de aici la Kierkegaard, apoi la filosofii celor două școli caracteristice ale secolului al XX-lea, care sunt filosofia analitică, pe o direcție, existențialismul și sociologia asociată lui, pe altă direcție. Ele au dat naștere la eticile care vorbesc despre sinele emotivist, apărut ca urmare a separării indivizilor de rolurile lor sociale, a răspunderii morale de particularitatea fiecărui individ ce intră în componența comunității
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
și virtuților morale, definitorii pentru lumile oamenilor de astăzi, de la cele mai "primitive" care se conservă prin tot mai rarele rezervații la cele mai "expandate" în Cosmosul Apropiat. (38) Structuralismul, hermeneutica și filosofiile mai vechi, de genul pozitivismului, fenomenologiei și existențialismului, nu pot lipsi din eforturile de înțelegere a orizonturilor și limitelor societăților și oamenilor care trăiesc în ele. În 1994, R. Trigg scria pentru ediția românească a uneia dintre cărțile sale că "Nici o persoană nu poate exista fără a avea
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
familie de diplomați. Și-a petrecut o parte din copilărie, cu părinții, la Paris. în 1970 a absolvit Facultatea de Litere a Universității de Stat din Moscova. în anul 1975, și-a susținut teza de doctorat cu lucrarea Dostoievski și existențialismul francez. Este exclus din Uniunea Scriitorilor în 1979 pentru organizarea revistei "Metropol", o ediție samizdat, în care urmau să fie publicați scriitori sovietici mai puțin conformiști sau de-a dreptul dizidenți. (își va lua revanșa îngrijind și publicând, în 2001
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
în calitate de corector la diverse tipografii și chiar a-și vinde biblioteca. Marea pasiune a lui C. Beldie a reprezentat-o publicistica. Tipărește două broșuri scrise într-un stil flamboaiant, Ce vrem și Glossa spiritului cărturăresc ambele din 1918, prevestitoare ale existențialismului nostru interbelic, în care se pronunță în astfel de accente antiintelectualiste: "Lucrarea se înfățișează ca un efect al crizei intelectuale și morale pe care tinerimea de astăzi o poartă în sînul său ca pe un vierme. Elementele acestei crize sînt
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
Era o carte foarte bună. Una pe care o citisem și eu. Eram înnebunită după cărți. Și eram înnebunită să citesc. Și eram înnebunită după bărbații care citeau. Eram înnebunită după bărbații care erau în stare să facă diferența dintre existențialism și realism magic. Iar ultimele șase luni mi le petrecusem lucrând cu oameni care abia reușeau să citească revista Stage (cu trudă și silabisind în gând fiecare cuvânt în parte). Am realizat dintr-odată, cu durere, cât de mult îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
am mai spus, eu tot timpul îmi băteam joc pe seama celor care susțineau că totul se întâmplă dintr-un anumit motiv. Sigur că nu eram la fel de rea ca Helen, dar, în același timp, eram departe de a fi indulgentă. O, existențialism, numele tău e Claire! Abordarea mea obișnuită ar fi fost să spun ceva de genul „Eu și Adam am făcut sex fiindcă amândoi aveam chef de-o tăvăleală. N-a existat nici un alt motiv“. Dar, oricât aș fi încercat, pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
teatrului antic grec a legendei Electrei, a doua reia problematica destinului implacabil din perspectiva filozofiei existențialiste, Sartre, plecând de la premisa că resortul principal al tragediei grecești este libertatea, ideea de fatalitate fiind doar un revers al acesteia. Temele mari ale existențialismului, ca vina, decizia, opțiunea, responsabilitatea se găsesc reunite în această 5 capodoperă ce propune o nouă și originală viziune asupra unui subiect preluat de la antici. Dacă figura Electrei a reușit să înfrunte timpul, aceasta s-a datorat și faptului că
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
îl consideră prin excelență burghez, el se declară partizanul teatrul de situații, formulă adecvată genului de angajare susținută de autor, dar și întregului sistem filozofic existențialist. Interesant este că atunci când, în 1943, Gabriel Marcel a pus în circulație conceptul de „existențialism”, Sartre preciza că nu știe ce este acesta, el fiind preocupat de filozofia existenței. Premisa fundamentală a filozofiei sartriene este de natură existențială, căci vizează modul de situare a omului aruncat într-o lume care așteaptă de la acesta s-o
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
opțiunea pentru o anumită alternativă: „pentru realitatea umană a fi înseamnă a alege [...]; ea este condamnată să primească sau să accepte [...]. Astfel, libertatea nu este o existență; ea este existența omului, ceea ce înseamnă neantul ființei sale”1. Temerile mari ale existențialismului, ca vina, decizia, opțiunea, responsabilitatea au fost acumulate în piesa Muștele. Lucrarea de față nu și-a propus prezentarea tuturor pieselor care, de-a lungul timpului, s-au inspirat din legenda atrizilor; în urma acestei succinte treceri în revistă se poate
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
interbelică. Găsește totuși loc și timp să vadă în Bacovia "ipostaza literară și morală a Cenușăresei", dar și un veritabil precursor al literaturii absurdului. Începând cu Svetlana Matta (1958), care a văzut în Bacovia "o excepțională punte de trecere" între existențialism și modernitate, critica autohtonă se apropie treptat de poezia bacoviană, văzută fie ca un produs "avant la lettre" al expresionismului sau ca un discurs al Ființei, întemeiat pe "ontologia plumbului", așa cum procedează V. Fanache (1994). Rezultatul este cel puțin spectaculos
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
însuși, în mai multe rânduri, fără ca nimeni să-l priceapă și să-l poată ajuta." Această "maladie misterioasă" se numește, la Soren Kierkegaard, "Maladia mortală", esență a gândirii filozofice a pastorului danez, titlu al faimosului său eseu existențialist înainte de apariția existențialismului ca atare. Theodor Codreanu esențializează în câteva cuvinte grele și profunde întregul său demers critic: "Bacovia nu suferea de o boală a existenței, ci de una a ființei. Și el o resimțea, desigur, ca venind din propria lui insolită experiență
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în discuție. O propoziție, aleasă la întâmplare: „Faptul că exist eu dovedește că lumea n-are nici un sens”. Iată o idee care-l plasează în sensul filosofiei existențialiste europene. „Trăirismul” tinerilor din anii ’30 reprezintă, în fapt, o formă a existențialismului european, și anume expresia lui românească. C. aduce în această experiență un paroxism al stărilor negative, o exaltare în refuz. Nu trece neobservată, încă de pe acum, vitalitatea acestui refuz al lumii și al valorilor ei, cum nu rămâne neobservat uriașul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
edite și inedite, traduceri în și din aceste limbi. Republicări sunt versurile din ciclul După melci de Ion Barbu, cu ilustrații și portretul pictorului de G. Tomaziu, și o selecție de Aforisme de Lucian Blaga. Inedite par a fi eseul Existențialism - umanism, semnat de Virgil Ierunca și consacrat cărții lui J.-P. Sartre L’existentialisme est un umanisme, monoactul cu antract Artistul și moartea de Emil Ivănescu și eseul Dezumanizarea poeziei. Observații asupra meritelor și neajunsurilor poeziei contemporane de Petru Comarnescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285203_a_286532]
-
parte, îi reduce capacitatea de a percepe lumea exterioară, iar pe de alta, îi accentuează aria de cuprindere intuitivă a aceleiași realități prin cuvânt și imaginație. Unii critici au văzut aici un roman sartrian, în vreme ce alții fie au identificat în existențialismul textului mai mult un „stil” decât o alcătuire de adâncime, fie l-au negat, din cauza faptului că personajul nu caută să compenseze un handicap, ci să îl cultive, să îl exploateze pozitiv prin discurs și fantezie creatoare. Scriitura are și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290715_a_292044]
-
rari și neprețuiți prieteni, Geo Bogza și soția lui, n-aș fi putut scrie această carte 36. Tot Nicolae Manolescu, în studiul citat, aprecia că primul roman al lui Blecher are influențe expresioniste, naturaliste și suprarealiste, ,,fără a-i ignora existențialismul hrănit de Kierkegaard și Blake, care i-a indus în eroare pe partizanii autenticității în anii '30"37. La un an distanță, în 1937, Blecher publică romanul Inimi cicatrizate, lucrând în paralel la ultimul său roman, Vizuina luminată. Acesta va
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
astfel, personajele blecheriene corespund întocmai filosofiei existențialiste 54. Analizând cu foarte mare atenție opera lui Blecher, Negoițescu va evidenția acele forme ale suferinței pe care le va numi în cartea sa ,,constante formale". În Volumul și esența, Al. Protopopescu apropia existențialismul lui Blecher de cel al lui Kierkegaard, insistând asupra crizei eului naratorial care ,,dirijează întrega viziune romanescă"55. Nicolae Balotă, continuă teoria începută de Negoițescu, până la un moment dat, deoarece criticul se desprinde de teoria suferinței lui Jaspers afirmând că
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Asociației „Mihai Eminescu”, a susținut, în cadrul Universității Libere organizate de Petre Sergescu, ciclul de conferințe Pașoptism și liberalism și a fost primul președinte al Asociației Ziariștilor Români Liberi din străinătate. În romanul Frunzele nu mai sunt aceleași, V. cultivă un existențialism cosmopolit, foarte înrudit cu cel al lui Mircea Eliade din cărți precum Isabel și apele diavolului, Maitrey, Huliganii sau Lumina ce se stinge, în parte caracteristic perioadei interbelice: trăirea ca esență a viețuirii de fiecare zi, supremația faptei, fie ea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290574_a_291903]
-
ale realității” - și încă ale uneia în care vechiul concept dickensian al „abjecției” este ilustrat cu asupra de măsură. În aceeași linie, ipoteza lui R.W. Flint conform căreia Philip Marlowe ar fi o întrupare a „eroului existențialist” (dacă prin existențialism se înțelege o formulă anume de raportare la realitate și nu neapărat o doctrină atent articulată), poate fi luată în considerare pentru a pune în evidență felul său straniu de a gândi lumea înconjurătoare. El aparține unei familii de eroi
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
nevoie, ar fi putut chiar deveni familiar cu unele din ideile sale. Nu m-ar mira, de altfel, ca în bizara lume academică, mereu în goană după asociații senzaționale, să se găsească cineva capabil să demonstreze existența unei filiații a existențialismului practicat de filozoful danez, după cum vor fi existând și exegeți pentru care lumea californiană străbătută de Philip Marlowe nu e decât o variantă a universului coșmaresc al lui Kafka! Abia acum, la a cincea încercare și cincisprezece ani după ieșirea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
care pare să-l sublinieze Hans Jonas cînd compară gnosticismul cu filozofia existențialistă, cea din urmă fiind o transformare destul de naiv-excesivă a pesimismului, din moment ce respinge principiul antropic, dar nu statuează nici o consubstanțialitate Între oameni și o lume mai bună. (Potrivit existențialismului, sîntem pur și simplu rătăciți Într-o lume În care nu ne avem locul; potrivit gnosticismului, sîntem rătăciți Într-o lume inferioară, atîta timp cît ignorăm că locul nostru este Într-una superioară.) Comparat cu acele curente majore care definesc
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
există valoare dacă nu există un metasistem În cadrul căruia să se definească valoarea. Aceasta este experiența trăită de filozofii existențialiști și ea este, din nou, echivalentul specular al experienței dualiste, căci ambele recunosc necesitatea transcendenței; Însă dualismul o afirmă, iar existențialismul se plînge de totala ei absență. Un scriitor ca Albert Camus a utilizat În mod constant metafore dualiste gnostice În titlul operelor sale importante: Exilul și Împărăția, Străinul, Căderea. Vom analiza, În cele ce urmează, fără pretenția de a le
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Grenzen der blossen Vernuft (1793) Își apropriază antropologia gnostică. Omul este rău prin natura sa, Însă conține În fundul sufletului (Seelengrund) o scînteie divină de bunătate. Această scînteie Îi va Îngădui să devină un „Om Nou”, printr-o „revoluție morală”. Cazul existențialismului a fost discutat În altă parte 45. Ca și romantismul, existențialismul prezintă puternice asemănări cu gnosticismul și Înseamnă totuși, În cele din urmă, chiar contrariul gnosticismului: În vreme ce gnosticismul este campionul transcendenței, existențialismul este recunoașterea finală a absenței acesteia. Nu vom
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
rău prin natura sa, Însă conține În fundul sufletului (Seelengrund) o scînteie divină de bunătate. Această scînteie Îi va Îngădui să devină un „Om Nou”, printr-o „revoluție morală”. Cazul existențialismului a fost discutat În altă parte 45. Ca și romantismul, existențialismul prezintă puternice asemănări cu gnosticismul și Înseamnă totuși, În cele din urmă, chiar contrariul gnosticismului: În vreme ce gnosticismul este campionul transcendenței, existențialismul este recunoașterea finală a absenței acesteia. Nu vom zăbovi aici asupra asemănărilor dintre mitul gnostic și biologia neodarwinistă puse
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]