725 matches
-
scindă¬rii, în această durere unică, irepetabilă, au dat versuri sacralizând mama, ca arhetip universal al devenirii materiei: „În ce chip poți plânge, cum poți a deplânge pe cel care pleacă din propriu-ți sânge?” Și conchide poetul, cu noema existențialistă în imagine restrânsă: „Ei au murit, poate încă mai mor, spre-a fi vie Ființa. În adâncul ascuns, sub iluzoria lume a slavei deșarte, Ființa-i sinteza de nepătruns dintre viață și moarte”. Finalul elegiilor, Epilogul, fraăează, însă voi lăsa
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
parcurs trasează repere în toate trei etapele creatoare, spiritualizând trăirile interioare până la reflectare divină. Nu este întâmplător motto-ul acestui volum- sinteză a operei poetice de până acum, distinsul professor, doctor în filologie, se află la vârsta biologică propice exprimării existențialiste și la apogeul creației menite reflecțiilor interpretate hermeneutic Cele 111 poezii au ca incipit prologul unui discurs liric unitar, o confesiune despre și cu Dumnezeu, poezii de esență a limpidității contemplative vieții parcurse între capetele segmentului destinat, la final, regăsirea
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
au ca incipit prologul unui discurs liric unitar, o confesiune despre și cu Dumnezeu, poezii de esență a limpidității contemplative vieții parcurse între capetele segmentului destinat, la final, regăsirea înțeleasă divin iar în parcurgerea acestui itinerar aflăm reperele sugerate determinant existențialist. Ce este important să vezi, să înțelegi, să gândești în viață până ajungi să vezi, să înțelegi și să-L gândești pe Dumnezeu? P r o l o g (în tăcere) Aseară am vorbit cu Dumnezeu. La fel de clar, de simplu
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
regăsesc oriunde. Căci între împrejuru-mi și suflet nu-i nimic : Nu pot și nu încerc să le despic Poezia lui Eugen Dorcescu nu poate fi privită de aproape, misterele se percep subtil, la orizontul intuit se călătorește printre sensuri filozofice existențialiste de a fi real sau de a nu fi semnificativ, căci spațiul acestei poezii, vertical, poate atinge prea adâncul sau preaînaltul mistic contemplativ. Mi se pare credibil sau nu, dar singura absență concretă a zilei ești Tu. A zilei de
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
fiind un singur poem (dialogal) scris dintr-o răsuflare în momentul îndrăgostirii. Așadar, poezia din aceste file este un dialog intim între Ea și El (fiecăruia venindu-i rândul de a deschide luna), deci un discurs cu accente de filosofie existențialistă, o declarație de iubire ce amintește atât de un anumit mod de expresie al dramei antice, cât și, mai ales, de celebra Cântare a cântărilor, poem biblic de asemenea dialogal, unde iubirea este sublimată și celebrată în același timp. Precum
EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS-CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353586_a_354915]
-
materia, cum ar fi energiile sprirituale, ale gîndului, ale sufletului, ale subconștientului și supraconștientului, timpului și spațiului și, mai presus de toate acestea, energia iubirii, ce îi dădea vieții nu numai un înțeles major, dar îi și oferea o motivație existențialistă, drumul continua să se aștearnă cu blîndețe sub pașii lor și cerul parcă le mîngîia frunțile, of, Doamne! a exclamat la un moment dat Mancuse, copleșit de aceste senzații, fericirea este, pînă la urmă, atît de simplă ... Cînd au ajuns
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
geloși, intransigenți ... sau cum mai vreți să le spuneți, se gheboșează pe dinăuntru, li se strică echilibrul interior, glandele se resimt, o iau razna, tiroida le depune osînza pe suflete și în loc de frumusețe acești oameni se trezesc sufocați de astma existențialistă. Sînt acești oameni fericiți? Nici vorbă! Greierașul meu iese iar de sub tastatură și pare nervos. Cred și eu, amice, pentru că, pe podul sub care locuiești tu, au trecut legiunile romane. Eu știu că tu mă iubești, și din iubire omul
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
situația de a se alinia permanent la problematica afișată de autoare. Limbajul de comunicare nu e nici simplu dar nici încriptat în formule cu mesaj abscons. Ca stil, scrierea sa este bogată în subtilități semantice, mai ales cu caracter filosofic existențialist, spre care autoarea are o aplecare specială. Teme și noțiuni ca: existența, neantul, angoasa, aventura, frica de ceva, uneori metafizic, Jertfa (de seară), metafora din titlul romanului, revin ca niște motive permanente în țesătura creației sale, nu pentru a da
RECENZIE. VOLUMUL DE PROZĂ „JERTFĂ DE SEARĂ”, DE VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357724_a_359053]
-
că era și constipat din fire. - Soluția, Mult Prea Perfectule, stăpân! Soluția pe care o căutăm de milenii. Putem fi de acum frumoși, puternici, cei mai puternici de pe planetă și, în bună măsură, tineri și nemuritori. Supremul, ieși din angoasele existențialiste și îi croi un picior în bot. - Bă, tu aștepți să te trag de limbă?! Vezi c-o fac și pe asta! Dă, dreacu’ mai rapid pă trompă, nu mă mai ține încordat, că-mi dăunează la tranzit! Savantul surâse
SCENARIU BINE DOCUMENTAT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358670_a_359999]
-
acționează prin “agonie și extaz”, pentru alții prin “bucuria de a fi mântuiți”, iar pentru “ceilalți oameni” gnoza acționează prin “nihilismul modern” și are ca ținta distrugerea civilizației universale și “moartea lui Dumnezeu”. “Iadul sunt ceilalți oameni”, ne spune filozoful existențialist francez J.P.Sartre. Cât de adevărat. Dar nu numai gnoza e gnostica, ci și autorii ei catolici, ortodocși sau musulmani. Totul e gnostic în istorie de la începuturi până azi, reforma, comunismul internațional, bolșevismul sovietic fascismul italian, nazismul german, legionarismul românesc
PROIECT-PILOT PENTRU AMELIORAREA UMANITATII de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360379_a_361708]
-
-ți folosești talentul și creația de idei pentru a inventa produse noi. N-ai propuse noi, n-ai piață, n-ai nimic. Și ne pierdem în mulțime dacă alergăm după toți ceilalți. „Diavolul sunt „ceilalți” oameni”, spunea dramaturgul și filozoful existențialist francez J.P. Sarte. Doamne-ajută! Să auzim de bine! Referință Bibliografică: Despre tranzacții cu cărți și autori români prin editura ICR / Constantin Milea Sandu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1643, Anul V, 01 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
DESPRE TRANZACŢII CU CĂRŢI ŞI AUTORI ROMÂNI PRIN EDITURA ICR de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360392_a_361721]
-
harta jocurilor pure: oamenii creștini mizând pe conexiunea cu Harta Minții lui Dumnezeu, oamenii de la zeii mizând pe “rezonanța holografică”, pe Eonul mesianic, iar ceilalți oameni pe eonul Dracului. “Diavolul sunt“ceilalți”oameni”, spunea prin anii ’70 dramaturgul și filozoful existențialist francez J.P. Sarte. Cât de adevărat! Ca să boicotez sfârșitul lumii, am“transformat cuantic” prin Arta-transformării (PP-EFB*), inclusiv prin “coloane cuantice”, durata profană a jocurilor de“putere hard” ce aparțin unor dimensiuni diferite ale realității - reactualizând întoarcerea la Timpul originar, la
O SCRISOARE PENTRU RALUCA-CRINA FLORESCU (PARTEA A ÎNTÂIA) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360389_a_361718]
-
comunism creștin”, înălțat pe ruinele comunismului și capitalismului sionismului internațional; pentru ceilalți oameni - oamenii fără destin - va fi un comunism marxist și nihilist, nazist și vulgar, sălbatic și agresiv. “Diavolul sunt ceilalți oameni”, spunea nu tare de mult filozoful francez, existențialistul J.P. Sartre. Dacă mai există cu adevărat unii comuniști, aceștia sunt niște legionari comuniști creștini, extrem de fanatici și de religioși, care vor face caz de doctrină “comunismului creștin” mai mult chiar decât fascismul celei de-a patra Romă puritană și
AGONIA UNIUNII EUROPENE. O SUTĂ DE ANI DE RĂZBOI MONDIAL SUB SABIA PSIHOTRONICĂ. VOLUMUL I (2) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360387_a_361716]
-
desfășoară harta jocurilor pure: creștinii mizând pe conexiunea cu Harta Minții lui Dumnezeu, oamenii solari mizând pe Eonul mesianic, iar ceilalți oameni (oamenii fără destin) pe eonul Dracului. “Diavolul sunt ceilalți oameni”, spunea nu tare de mult dramaturgul și filozoful existențialist francez J.P. Sarte. VICTORIA FINALĂ Am, totuși, încrederea că A.M.P., la timpul potrivit și la locul potrivit, va ști cu talentul și știință în dotare să schimbe sensul forței pe axa geopolitică, în sensul dorit, cu o judecată severă
ESEU SCRIS ÎN COAUTORAT CU RALUCA-CRINA FLORESCU de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360375_a_361704]
-
dualiste ale Occidentului, că noi, pământenii, n-am aparține acestei lumi lunatice, raționale și a iluziei, călcată de roțile ET-X-Y-Z, ci uneia mai înaltă și mai bună, solară și frământată de Lumina vie a Soarelui Atlanților din “fortăreața carpatică”.(spre deosebire de existențialiștii materialiști, nihiliști și vulgari, comuniștii codoși și internaționaliști, care zic ei că noi am fi pur și simplu niște rătăciți într-o lume în care nu ne-am avea locul, și că neavând conștiința apartenenței la Sursa Esențială, vom sfârși
DESPRE 'MIGRAŢIA SPIRITUALĂ A SUFLETELOR DE LUMINĂ VIE PRIN TRUPURI SUCCESIVE' ŞI ÎNTOARCEREA ACASĂ A ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1723 din 19 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360395_a_361724]
-
dragoste, n-ai nimic. Și ne hrănim doar din sisteme moarte și reci, și ne pierdem toți în mulțime dacă alergăm alături de ceilalți. (pe Autostrada neagră a informației, cu o singură bandă.) “Diavolul sunt “ceilalți” oameni”, spunea dramaturgul și filozoful existențialist francez J.P. Sarte. Cât de adevărat. “Dacă ne vom redescoperii zeii pe care i-am pierdut sau pe care i-am degradat, va exista viitor. Dacă nu, nu!” ne spunea, atât de pământean și de înălțător, Octavian Paler. TIMPUL NOU
DESPRE 'MIGRAŢIA SPIRITUALĂ A SUFLETELOR DE LUMINĂ VIE PRIN TRUPURI SUCCESIVE' ŞI ÎNTOARCEREA ACASĂ A ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1723 din 19 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360395_a_361724]
-
găsești cărți în librării. După ce îți faci loc printre carnete care îți dau impresia că gândurile tale sunt mai importante, dacă le scrii pe foi cu prețuri extraterestre, în fine, după ce reușești să treci de gume de mestecat cu nume existențialiste, sacoșe imaginate de artiști autohtoni, vederi depresive cu citate din Bukowski, drăgălășenii de pluș, candele cu miros de ceai de migdale și ceai cu aromă de tiramisu, ajungi la rafturi. Și acolo, la intrare, înainte de orice, te așteapta: Cărțile de
Cultura infantilizării și cărțile de colorat pentru adulți. „Un declin general al oamenilor care nu mai vor să facă lucruri care necesită efort” () [Corola-blog/BlogPost/338255_a_339584]
-
fiind un singur poem (dialogal) scris dintr-o răsuflare în momentul îndrăgostirii. Așadar, poezia din aceste file este un dialog intim între Ea și El (fiecăruia venindu-i rândul de a deschide luna), deci un discurs cu accente de filosofie existențialistă, o declarație de iubire ce amintește atât de un anumit mod de expresie al dramei antice, cât și, mai ales, de celebra Cântare a cântărilor, poem biblic de asemenea dialogal, unde iubirea este sublimată și celebrată în același timp. Precum
Emisferele Androginului, bisturiul Zeus-chirurgului şi „Cântarea cântărilor“ () [Corola-blog/BlogPost/339990_a_341319]
-
paturi suprapuse, citeam la lumina unor becuri chioare. Tot atunci am început să scriu cu acul pe săpun. Scriam mai ales reflecții, pe care la sfârșit le ștergeam. Și, în discuții cu profesorul Crișan din Cluj, am descoperit curentul literar existențialist. Am citit mai târziu cărțile lui Albert Camus, Jean-Paul Sartre și ale precursorilor Miguel de Unamuno și Søren Kirkegaard, teologul danez. Am cunoscut ideile lui Martin Heidegger, apoi am citit Sigmund Freud, eseurile filozofice ale lui Henri Bergson, cu intuiția
O viață de luptă, suferință și speranță: VICTOR ROȘCA, inginer, scriitor și publicist () [Corola-blog/BlogPost/339238_a_340567]
-
fiind un singur poem (dialogal) scris dintr-o răsuflare în momentul îndrăgostirii. Așadar, poezia din aceste file este un dialog intim între Ea și El (fiecăruia venindu-i rândul de a deschide luna), deci un discurs cu accente de filosofie existențialistă, o declarație de iubire ce amintește atât de un anumit mod de expresie al dramei antice, cât și, mai ales, de celebra Cântare a cântărilor, poem biblic de asemenea dialogal, unde iubirea este sublimată și celebrată în același timp. Precum
ION PACHIA-TATOMIRESCU: EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS- CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” () [Corola-blog/BlogPost/339475_a_340804]
-
una existențiala, metafizica. Timpul și curgerea să, Infinitul și raportul cu Creatorul, Viața și Moartea, Realul și Irealul, Destinul și Hazardul, Aici și Dincolo, Iubirea și Iluzia, Golul creaționist-Golul interior, Dumnezeu și Creația Să sunt dimensiunile filosofice ale poeticii sale existențialiste. Este o poezie plină de speranță, de un umanism și o bunătate contaminante, dar, în același timp, o poezie gravă care te obligă la reflecție privind existența umană raportată la Divinitate. Topos -urile și simbolurile te poartă cu gândul spre
Catinca Agache: Constantin FROSIN, poet francofon şi imbatabil traducător () [Corola-blog/BlogPost/339507_a_340836]
-
-mi adevărul, / iubirea mea: / pentru cine mă părăsești?“. Interesat de fatum și morav, Edward Foster aplică ipostazele acestora la fapte istorice. Lirica sa conceptuală înglobează motive mai puțin întâlnite în lirica tradițională, de care se apropie totuși printr-un motiv existențialist, somnul. În Fiii lui îmbătrânesc, poem inspirat de cronicile turcești, există o comparație subînțeleasă. Disciplina de a ucide la ordin se uită în vreme, pe când rutina de a fi călău încarcă mult gena urmașilor, cu porniri spre crimă. Poemul are
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339651_a_340980]
-
aici rezultă că și ideea de ”rai” este nejustificată, iar ideile ”mântuirii individuale” și a ”Judecății de Apoi” nu sunt altceva decât impunerea moralului prin frică. Înseamnă că fără Dumnezeu totul e permis, așa cum se întreba Dostoievski? Nicidecum! În opinia existențialiștilor, omul este singur responsabil de acțiunile sale, are libertatea de a alege ce să devină (chiar dacă limitată, ținând cont și de determinările pe care le-am adus în discuție mai sus). În acest caz binele este făcut nu ipocrit în vederea
EXISTENŢIALISMUL TRANSCENDENT de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341980_a_343309]
-
de posibilele reveniri (migrația eternă) preconizate de filosofia indiană, atâta dorin'ă, neputincioasă însă, de a distruge voin'a de a trăi (aceea în care Schopenhauer vedea izvorul vieții), dar și atâta umilință și dispreț de sine (nimicnicia lui) încât existențialiștii secolului al XX-lea apar, pe lângă el, ca niște snobi dezgustați de o viață odioasă. Deznădejdea concentrată aici, atât de cumplită, nu e creștină, însă izbucnește dintr-o sinceritate sfâșietoare”. Acestă sinceritate, deschiderea sufletului ca la o spovedanie, este caracteristică
EMINESCU ÎN ETERNITATE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342345_a_343674]
-
datele pozitive ale științei. La sfârșitul secolului istorismul a avut o importanță capitală, declanșând reacția împotriva academismului și impulsionând mișcarea modernă. În secolul al XX-lea gândirea filosofică se întrepătrunde tot mai mult cu datele științifice, veacul debutând sub semnul existențialiștilor Heidegger și Jaspers. Jean-Paul Sartre realizează o simbioză forțată și nefericită între existențialism și ideile unui „marxism deschis”, aflate la modă în aproape întreg secolulul. În 1920 Max Weber scrie „Etica protestantă și spiritul capitalismului”, în 1921 L. Wittgenstein scrie
PROGRES ? REGRES ? STAGNARE ? – O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN ISTORIA CULTURALĂ A ULTIMELOR SECOLE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342586_a_343915]