308 matches
-
ea ca și cum s-ar fi aflat într-o hală de pește. Îi relatez toate acestea, precum și micile tribulații legate de articolul privind expoziția, pe care încercasem să-l public la "Romînia literară". Este "filozofie caldă - mi-a spus G.I. - care exorcizează cititorul. Trebuie să mă înțelegi, "Romînia" e mereu vizată, după articolul din "Scînteia" cu rezerve la expoziție, risc prea mult, în perioada asta îmi fac bine logoreele vide ale unora etțetera, știu, ai să spui că sânt grobian - și sânt
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
construcții care era închinată lui Wottan, zeul tunetului și al furtunii. Este un soare putred de toamnă, locul e straniu prin amestecul acesta de puritate și măreție naturală cu impuritatea utilizării lui istorice. Și, ca și cum în felul acesta ai putea exorciza Umbra Răului, simți nevoia să te înstăpînești asupra locului altfel, ― prin joc ―, cu gândul secret că, prin inocență și gratuitate ludică, spațiul acesta ambiguu s-ar putea purifica. Ce lucru minunat să îți propui să faci un concurs de "cine
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
unească pentru rugăciune. Doamne, Doamne, oamenii. Mda, mda și la urma urmelor am fost desemnat să particip la golirea veselă a sufletelor lor, ca să-i scarmăn, să-i devalizez, să fac cenușă din porcăria dovedită, să gazez... Adică bineînțeles să exorcizez. Doamne, Doamne, oamenii. Scurt și plin de înțelegere a trebuit să-i slujesc și să îmi fac griji pentru ei... În numele Domnului. TATĂL LUI MARIEDL: A, deci țineți de noi. Și cum se lovește toată chestia la capitolul costuri și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
autorilor recenzați. Un caz de artist cu rezultate majore este Manole Crudu din Moartea unui artist de Horia Lovinescu. El e un sculptor de mare succes internațional și moare lucrând la răpunere pentru a termina o statuie în care își exorcizează frica de moarte. Cenzurii nu îi convine, nu e clar de ce, acest final. Într-o variantă “îmbunătățită”, Lovinescu își pune eroul să distrugă lucrarea. Tot cu cenzura are de-a face Scriitorul atacat și batjocorit de doi spărgători în Gluga
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
poeticii romanului-melodramă) coincide, în timp, cu etapa redactării primelor două volume de Memorii, putem spune fără teama de a greși că Lovinescu devine romancier în adevăratul sens al cuvântului abia după asumarea lucidă a predispoziției evocator-nostalgice și a moldovenismului temperamental, exorcizat în literă scrisă. Așa se explică diferența majoră dintre Memoriile lovinesciene și proza memorialistică a moldovenilor: în primul caz avem de-a face cu o operă "obiectivă" prin excelență, fiindcă recurge la "purificarea prin depersonalizare" a discursului confesiv, atribuind criticului
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ordin pur sufletesc într-o problemă esențială și chiar capitală: problema vieții și a morții" "documentul psihologic al unui om născut cu moartea în el". Numai că Bizu nu e în stare să verbalizeze trăirile sale inconștiente, nu le poate exorciza prin scris. Din acest motiv, aspirațiile lui nu depășesc faza reveriei și a preparativelor laborioase, care anulează practic nevoia de acțiune. El face parte din familia intelectualilor ("moldoveni") obosiți de viață, alături de Neculai Manea și de prințul Lai Cantacuzin, însă
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ruralilor: Marin Sorescu, Ileana Mălăncioiu, Ion Gheorghe, Gheorghe Istrate, George Alboiu, Ioan Alexandru și alții; toți deschiși spre arhetipal și genuin. La Ioan Alexandru din Cum să vă spun frapează un milenarism patetic; duhul satului, sedimentat într-o gestică repetitivă, exorcizează și confiscă, unificând ca la Blaga subteranul (chtonicul), pământul și bolta celestă. Publicat concomitent cu Ana Blandiana (în colecția "Luceafărul", tentat de "zări necunoscute", "atras de ritmuri" și pregătit de jertfă, el era gata, în același timp, să citească la
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
anxios, Eu programat nu numai pe explorarea Sinelui veghetor dar și pe cea a condiției umane în totul. Cu altă filozofie a existenței, divinul Dante slăvise Paradisul ca revers radical al Infernului; Ileana Mălăncioiu, statornic instalată în funerar, acționează unidirecțional, exorcizând în modul său particular, adică transferând realul în spectral și fantastic. Nici o consonanță cu mioriticul, acesta sfârșind într-o pacificare sui generis, moartea convertindu-se în amintire fastuoasă sub o netulburată boltă astrală. După Pasărea tăiată (întâia ei carte) începea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
alcătuite. Cu ochi fascinanți, cu trup vibratil, Purtând combinații de ultima modă: Turchiz cu negru. Sunt șapte pe umărul unei singure flori. Trec zilele, strig, și-mi aduc brusc aminte Vorbele mamei: "Nu zilele trec, Ci zilele noastre!" Natura eternă exorcizează. O ploaie estivală face să întinerească frunza, iarba și "verdele ochilor" poetei. Lacul, Râul, Muntele, Un sat din Ardeal, câte un Colind, câte o întâlnire cu îngeri cheamă la purificare. În câteva cuvinte, fondul liric al Carolinei Ilica are rădăcini
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
privat și material, pe când sărbătoarea e colectivă și rituală. Totuși, similitudini există. Tot așa cum sărbătoarea are, simbolic, menirea de a reda viața, după haos și moarte, unui corpus social, actul consumului vizează, prin căutarea noutății, să redinamizeze complexul aici-acum, să exorcizeze uzura timpului individual, să reintensifice durata. Dacă universul consumului nu poate fi separat de raportul cu lucrurile, preocuparea pentru timp constituie acum, în mod paradoxal, motivația lui subterană. Din tumultul nevoilor, trebuie distinsă vocea celor porniți în căutarea unei tinereți
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
Genezei nu este Dumnezeul suprem al tradiției platoniciene. Această concluzie a fost revoluționară, Însă poate că n-a fost surprinzătoare; platonicienii epocii de mijloc, precum Numenius, au cugetat uneori la o distincție similară Între Dumnezeu și Demiurg 214. Filon a exorcizat asemenea interpretări radicale În doctrina sa despre Logos, deschizîndu-le Însă În același timp calea din moment ce numește Logosul - Dumnezeul secund. Ajunși aici, devine indispensabilă o scurtă prezentare a teologiei lui Filon, axată pe opoziția Logos-Sophia. 13. Dumnezeul secund, Dumnezeea secundă Filon
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și responsabilităților. Este în strânsă relație cu tema simbolică a înecului și întoarcerea la origini percepută ca regresie. Dar imaginea potopului are și o valoare pozitivă, de purificare. Baie primordială spală în plan inconștient persoana de rătăcirile sale și îi exorcizează culpabilitatea. Rouă Roua are o semnificație pozitivă, de fecunditate, fiind legată de apă, și de speranță, dar și de auroră. Ea dezvăluie prin urmare, potențialitățile subiectului gata să înflorească, bogăția interioară care nu cere decât să fie exploatată și utilizată
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
simbolizează chemarea în ajutor a unui membru al anturajului său. În orice caz, strigătul sparge legea tăcerii și simbolizează încetarea refulării, libera exprimare. Unele terapii folosesc de altfel funcția eliberatoare a strigătului și îi invită pe pacienți să urle, să exorcizeze cuvântul până atunci reprimat și reținut. Corn Cornul este simbolic asociat cu luna (vezi Cer). Exprimă, prin urmare ciclul, feminitatea, variabilitatea, ritmul sacru și universal. În vis, fie că apare sub forma cornului lunii sau a cornului de patiserie, pune
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
îl salvează în măsura în care înseamnă supraviețuire prin retragerea din fața vieții. Nu întâmplător vorbește despre „extazul neputinței” (II, 292). Când împlinește cincizeci de ani, notează: „Toată viața am fost bolnăvicios. Atenția pe care-am consacrat-o beteșugurilor mele mi-a îngăduit să exorcizez demonul plictiselii. Am fost, orice s-ar spune, un om ocupat” (I, 73). Nu-i vorbă, și-a secătuit așa rezervele de milă („căci mi-am secătuit rezervele de milă cu mine însumi, îngrijindu-mi bolile permanent și mai ales
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mulțumesc Nicoletei Grossu pentru că a scris cartea. ..”. Iar regizorul Nicolae Margineanu apreciează că: Dacă pentru majoritatea celor care și-au scris memoriile, închisoarea este dominată de ură, descrierile predominând în schingiuiri, torturi, umilințe, dimpotrivă, în cartea Binecuvântată fii, închisoare, suferința exorcizează răul, întărește spiritul și face bunătatea și solidaritatea posibile..” In același spirit al cinstirii martirilor închisorilor comuniste, pentru martirii cumplitei închisori de la Aiud se înalță mausoleul celor 7 cruci, ridicat prin contribuția celor “care au rămas”, pentru “cei care nu
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
părea de un comic absurd celor care nu au trăit acele timpuri și nu au cunoscut sinistrele personaje. Cei care le-au trăit știu însă că necruțătoarea caricatură dezvăluie o crudă realitate. Pentru că memoria noastră este scurtă, Alexa Visarion a exorcizat demonii trecutului depunând mărturie pentru posteritate prin Ana, necruțătoare radiografie a ratării schimbării de destin a României. Este menirea adevăraților artiști să pună în fața semenilor o oglindă a adevărului. Dar ei sunt rari. Un asemenea artist este Alexa Visarion. Manuela
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
grup care îl subordonau unei instanțe colective sau unei ierarhii...". El observă două tendințe contrare: tendința spre individualizare, care "nu ajunge la o înflorire fericită dezvoltîndu-se, ci prezintă perturbări și tulburări", și cea opusă, spre comunitate sau religie, pentru a exorciza tendința spre nihilism." Comunicarea pe care o stimulează "noua cultură" (televizor, automobil...) nu este, pentru el, decît o "comunicare spectactorială": în mașină privim lumea în calitate de spectatori, iar prin cinema și televiziune‚ "toată iubirea care fierbe în noi se revarsă pe
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
ludens în linia lui Kafka sau Lewis Carroll. Farsele agrementate cu mici ceremonii și formule repetitive sunt săvârșite de homunculi care nu-și dezmint logica de copii perverși, de monștrii infantili care joacă non-stop "marea comedie a sfârșitului". Spre a exorciza psihanalitic, nu-i așa, orice cenzură: rațiunea, conștientul, convențiile social-morale, culturale, artistice. Nu altceva au făcut copiii teribili optzeciști spre a veșteji cele mai sus pomenite, supradimensionate de decalogul ideologiei comuniste. Duhul rău ce stăpânește lumea lui Urmuz, provocând "mutații
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
vârstei, frumos și arătos", care-și alege consoartă pe Acrivița, femeie alunecoasă, prefăcută, schimbătoare de la o zi la alta. Ruinat, Kir Ianulea fuge de negustori, urmărit pentru anumite datorii, și îl cunoaște pe Negoiță, care face pact cu diavolul: să exorcizeze răul din femeile posedate. Pactul era valabil doar de două ori. A treia femeie posedată era fiica lui Vodă, dar încercarea lui Negoiță nu dă rezultate și apelează la Acrivița, care-și descoperă această ultimă "vocație". Era o femeie cu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
sprijin pecuniar pentru cei aflați în nevoie, iar utopiile sociale proliferau în mare grabă, pe măsură ce lumea se simțea mai expusă, mai conștientă de riscurile existenței. Cum se asigurau cei vechi contra fricii de orice fel? Ce ritualuri colective menite a exorciza, dezvinovăți, proteja, vindeca, foloseau într-un moment sau altul? O lungă suită de interogații și răspunsuri formează materia acestui volum substanțial, a cărui lectură nu e doar instructivă, ci și pedagogică. Omul modern, mai ales a stat în atenția autorului
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
sperând din toată inima să iasă la lumină. Infernul creat de Saramago este atât de penetrant și contagios, încât lectura însăși este o probă de rezistență față de un vis rău personal care poate deveni oricând universal. Cu acest vis rău, exorcizat de Saramago într-o capodoperă, a avut de furcă Mioara Caragea, reușind să dea la rândul ei, o capodoperă, adică versiunea românească a romanului. Capitolul VI Eros, delict, parabole S.F. Iubirea și patimile Hannei Bernhard Schlink (n. 1944, Bielefeld) este
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
nu suportă organic indivizi cu proiecte, furnizori de speranță în viitor. Dimpotrivă, Magistratul are obsesia și euforia încremenirii în prezentul fără perspective și nu agreează, din același instinct al prezervării puterii personale, tipologia sau fermenții "destabilizării" și ai subversiunii. Magistratul exorcizează visul lui Nietzsche, în care locul judecătorului. și al polițistului este luat de creator. Stațiunea, un oraș cu statut special, parte a unui Regat, poate fi localizat oriunde pe harta lumii, de ce nu și în România. Aici, Magistratul, ca bun
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ai lumii, precum cel al dublului din oglindă, al labirintului kafkian sau borgesian, al hermafroditului, al bilocației și multiplelor corespondențe dintre varii vârste sau experiențe ale individului se fac resimțite în narațiunea spusă cu sufletul la gură parcă, spre a exorciza răul de care suferă Victor, chipul din oglindă al naratorului. Venit la stațiunea Cumpătu (un fel de Zauberberg autohton), adultul încearcă să scrie spre a revizita rănile și metaboliza traumele copilăriei (preventoriul de la Voila, unde fusese îndopat cu hidrazidă și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
casa înnegurată, care, Cu ochiul stins, "grăbește venirea morții") se contorsionează în eforturi disperate de a se aclimatiza cu propria agonie. Fără a da semne că ar fi însetați de marile certitudini, dar mărturisind, fără excepție, tentația de a-și exorciza proprii demoni. Energumeni sublimi, alterii lui Petru Aruștei ascultă în primul rând de propria conștiință, una paralizantă, a morții resimțite, cioranian, drept o realitate lăuntric verificabilă, venită din sine și mereu egală cu sine. Fiecare dintre acești alteri pare a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
înfățișări pe care în cazul său le ia "această diferență specifică". Căci dubla vocație este resimțită drept sursă de valorizări fertile, egal stimulatoare abia aici, în acest spațiu bine delimitat, unde "eu, sălbatecul mâzgâlitor/ de hârtie și pânze" își poate exorciza aproape toate soiurile de demoni. Oricât ar părea însă de puțin probabil, demonii artistici ai lui Traian Mocanu sunt exact sursa epifaniilor necesare. Spre finalul celui de-al doilea volum de Mocanorfoze, revelația îmbracă certitudinea finalității religioase a artei: "Întruparea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]