592 matches
-
astfel o contradicție conceptuală. Prima teorie afirmă manifestarea unei relații liniare negative între nivelul de dificultate al obiectivelor și expectanța privind performanța în muncă, deoarece obiectivele mai grele sunt mai dificil de atins decât cele ușoare. Contrar acestei relații, teoria expectanței postulează existența unei relații liniare pozitive între expectanța privind succesul și performanța asociată acestei expectanțe. Soluționarea acestei contradicții este posibilă din perspectiva lui Latham prin luarea în calcul a obiectivelor stabilite în cadrul grupului și nu a obiectivelor stabilite de persoane
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
unei relații liniare negative între nivelul de dificultate al obiectivelor și expectanța privind performanța în muncă, deoarece obiectivele mai grele sunt mai dificil de atins decât cele ușoare. Contrar acestei relații, teoria expectanței postulează existența unei relații liniare pozitive între expectanța privind succesul și performanța asociată acestei expectanțe. Soluționarea acestei contradicții este posibilă din perspectiva lui Latham prin luarea în calcul a obiectivelor stabilite în cadrul grupului și nu a obiectivelor stabilite de persoane care aparțin unor grupuri diferite (situație în care
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
dificultate al obiectivelor și expectanța privind performanța în muncă, deoarece obiectivele mai grele sunt mai dificil de atins decât cele ușoare. Contrar acestei relații, teoria expectanței postulează existența unei relații liniare pozitive între expectanța privind succesul și performanța asociată acestei expectanțe. Soluționarea acestei contradicții este posibilă din perspectiva lui Latham prin luarea în calcul a obiectivelor stabilite în cadrul grupului și nu a obiectivelor stabilite de persoane care aparțin unor grupuri diferite (situație în care apar diferențele cu privire la expectanță). Cea de-a
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
performanța asociată acestei expectanțe. Soluționarea acestei contradicții este posibilă din perspectiva lui Latham prin luarea în calcul a obiectivelor stabilite în cadrul grupului și nu a obiectivelor stabilite de persoane care aparțin unor grupuri diferite (situație în care apar diferențele cu privire la expectanță). Cea de-a doua soluție propune interpretarea teoriei expectanței în termenii auto-eficacității, care include toți factorii care pot influența performanța (cunoștințe, abilități, resurse existente), nu doar efortul așa cum stipulează teoria expectanței. Teoria controlului, o teorie dezvoltată după anul 1980, este
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
din perspectiva lui Latham prin luarea în calcul a obiectivelor stabilite în cadrul grupului și nu a obiectivelor stabilite de persoane care aparțin unor grupuri diferite (situație în care apar diferențele cu privire la expectanță). Cea de-a doua soluție propune interpretarea teoriei expectanței în termenii auto-eficacității, care include toți factorii care pot influența performanța (cunoștințe, abilități, resurse existente), nu doar efortul așa cum stipulează teoria expectanței. Teoria controlului, o teorie dezvoltată după anul 1980, este întemeiată pe un model cibernetic și postulează că sursa
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
unor grupuri diferite (situație în care apar diferențele cu privire la expectanță). Cea de-a doua soluție propune interpretarea teoriei expectanței în termenii auto-eficacității, care include toți factorii care pot influența performanța (cunoștințe, abilități, resurse existente), nu doar efortul așa cum stipulează teoria expectanței. Teoria controlului, o teorie dezvoltată după anul 1980, este întemeiată pe un model cibernetic și postulează că sursa motivației este bucla (loop) feedback-ului negativ care are rolul de a elimina discrepanțele dintre obiective și performanță, reglând astfel comportamentul. Această
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
care au avut ca subiect motivația în muncă, cei doi autori identifică un grup tematic al "vechilor prieteni" și unul al "noilor fețe". Astfel, temele tradiționale ale cercetării motivației se regăsesc și în literatura anilor '90: motivele și nevoile, teoria expectanței, echitatea și teoria justiției, stabilirea obiectivelor, teoria evaluării cognitive, designul postului, teoria întăririi. "Noile fețe" ale cercetării despre motivație sunt: creativitatea, grupurile și echipele, cultura. Din altă perspectivă, Mitchell (1982) vede dezvoltarea cercetării privind motivația în trei direcții: i. elaborarea
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
pe individ cu cele centrate pe influența mediului. Fig. 10. Ciclul înaltei performanțe (după Latham, 2007, p. 81) Schema logică este una de tip inductiv și integrează relațiile cauzale confirmate prin cercetări care valorifică mai multe teorii ale motivației (teoria expectanței, teoria social-cognitivă, teoria controlului, teoria echității, teoria întăririi). Obiectivele specifice și dificile la care se adaugă eficacitatea personală sunt dimensiunile necesare pentru realizarea înaltei performanțe. Obiectivele și eficacitatea influențează direcția comportamentului și efortul depus, persistența în atingerea obiectivului și totodată
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
dupa bunul plac. Acești părinți fac încă uz de un principiu pedagogic vechi, de mult demodat și primat și anume utilizarea pedepselor fizice, respectiv bătaia.Sursa de conflict care conduce la bătaia copilului provine din faptul că părinții au o expectanță nerealistă asupra posibilităților de înțelege re ale unui copil la o anumită vârstă. Adultul de enervează și se descarcă producând groază și durere copilului. Copilul, mai ales cel mic, nu poate înțelege de ce adultul, care este într-adevăr mai puternic
Atitudinea părinţilor din mediul rural şi efectele asupra adaptării şcolare by Elisabeta Elena Sardariu () [Corola-publishinghouse/Science/815_a_1535]
-
complexe de inferioritate ) , delirul, coșmarul, visul, reveria. 2. imaginea mintală - care tinde spre formele creative, permițând vederea cu ochii spiritului. Imaginea mintală ca formă intermediară cuprinde imaginația speculativă, reproductivă, substitutivă ( din empatie ). 3. imaginația creativă - cuprinde numai imaginația anticipativă ( cu expectanță creatoare ) și imaginația propriu-zisă, având două funcții: de căutare, explorare și de schimbare. Imaginația creativă Unele teorii ale imaginației creative susțin că imaginile există și sunt depozitate în mintea inconștientă, iar mintea conștientă poate lua act de ele. Cenzura eului
Creativitatea : latură a personalităţii by Gabriela Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/713_a_1307]
-
poate deveni un zid care ne împiedică să vedem semnificații, relații sau idei noi. Aceste bariere ne împiedică să avem o percepție lărgită, complexă și adecvată asupra lumii. * Barierele culturale Normele sociale și instituționale sunt cele care stau la baza expectanțelor sociale, presiunilor pentru conformare, iar individul ar trebui să se comporte așa cum crede că vor ceilalți să o facă. * Barierele emoționale Pot fi de la cele mai banale (furia, frica, ura, dragostea) până la cele mai grave (sursele de insecuritate și anxietate
Creativitatea : latură a personalităţii by Gabriela Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/713_a_1307]
-
durată. Creativitatea și circumstanțele familiale sunt inexorabil legate, susțin studiile care au avut în vedere analiza importanței implicării parentale și a mediului casei în stimularea potențialului creativ al copilului. Variabile precum mediul fizic parental, receptivitatea emițională și verbală a părinților, expectanțele parentale, coeziunea familială și armonia joacă un rol important în stimularea creativității. Cum pot stimula părinții creativitatea copiilor lor? În întâlnirile învățătorilor cu părinții este important să existe frecvente referințe legate de posibilitățile părinților de a încuraja și stimula manifestarea
Creativitatea : latură a personalităţii by Gabriela Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/713_a_1307]
-
incluzive și a integrării elevilor cu cerințe speciale În școlile obișnuite este oferit de rezultatele experiențelor practice care susțin că absolvenții școlilor speciale prezintă mai multă lipsă de Încredere În forțele proprii, diminuarea nivelului motivațional, dezorientare, absența intereselor și a expectanțelor pozitive În activitățile cotidiene, obișnuința de a fi ajutați În permanență, imposibilitatea de a identifica alternative, de a opta și de a lua decizii, toate acestea conducând la ideea unei pseudoalienări În plan social-acțional și relațional (În raport cu posibilitățile reale), pe
[Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
școlară a acestei categorii de copii depinde și de atitudinea profesorilor din școlile obișnuite față de specificul nevoilor acestor elevi, care le solicită un efort substanțial, de gradul de Înțelegere manifestată față de ei, precum și de atitudinea părinților, nivelul de implicare și expectanțele lor În ceea ce privește rezultatele școlare ale copiilor lor. 8.4. Integrarea școlară a copiilor cu dizabilități fizice/locomotoare tc "8.4. Integrarea școlară a copiilor cu dizabilități fizice/locomotoare " Este o componentă a Învățământului integrat Întâlnită și până acum În unele
[Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
globale asupra predării. d. Anii de predare Vârsta, vechimea În domeniu, nu corelează, de regulă, cu evaluările studenților. e. Productivitatea În cercetare Între productivitatea În cercetare și evaluările studenților există o corelație pozitivă, dar nesemnificativă statistic. 4. Caracteristicile studenților a. Expectanțele privind notarea Studenții care se așteaptă sau consideră că vor primi note mari la examen vor face evaluări ușor mai favorabile decât cei care se așteaptă să primească note mici. b. Interesul anterior față de disciplină Studenții cu interese anterioare constante
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
pot fi dispuse în trei categorii: promovarea stării de bine și a sănătății clientului; dezvoltarea personală a clientului; prevenția situațiilor care aduc atingere stării de bine și dezvoltării personale a clientului. Indiferent de orientările și tipurile de consiliere sau de expectanțele clientului se pot identifica anumite categorii comune de scopuri generale ale procesului consilierii: Schimbarea comportamentală considerată o condiție a optimizării personale, a posibilității de a trăi mai bine în mediul familial, profesional și social; Dezvoltarea capacităților adaptative la noile situații
ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Camelia Soponaru () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_632]
-
direct simptomatologia; ei sunt necesari declanșării tabloului clinic, dar adesea nu sunt și suficienți. Unul dintre factorii declanșatori cei mai importanți în psihopatologie se referă la discrepanța cognitivă dintre motivația pacientului (de exemplu, scopuri/dorințe exprimate în așteptări/hopes și expectanțe/expectancies etc.) și evenimentele activatoare. Cu cât această discrepanță este mai mare, cu atât problemele psihologice sunt mai severe. Studiile arată că discrepanța este cu atât mai severă cu cât motivația noastră este mai imperativă, extrema fiind formularea scopurilor/dorințelor
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
a avea scopuri/dorințe. Ele sunt exprimate în prelucrări informaționale de tip așteptări ideale (hopes) (de exemplu, „Mi-aș dori să reușesc primul la acest examen, cu nota maximă, dar este puțin probabil să se întâmple”) și/sau de tip expectanță (expectancies) (de exemplu, „Îmi doresc să reușesc la aceste examen, dar nu cred să fie așa”). Ele marchează diferența dintre „eul real” (expectanțe/expectancies) și „eul ideal” (așteptări/hopes). Din păcate însă, realitatea nu ne satisface mereu aceste scopuri/dorințe
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
la acest examen, cu nota maximă, dar este puțin probabil să se întâmple”) și/sau de tip expectanță (expectancies) (de exemplu, „Îmi doresc să reușesc la aceste examen, dar nu cred să fie așa”). Ele marchează diferența dintre „eul real” (expectanțe/expectancies) și „eul ideal” (așteptări/hopes). Din păcate însă, realitatea nu ne satisface mereu aceste scopuri/dorințe. Discrepanța dintre ceea ce ne dorim (mai ales la nivelul eului real!) și ceea ce se întâmplă este una dintre cauzele fundamentale implicate în psihopatologie
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
sunt asociate și cu evenimente activatoare specifice, ele formează structuri cognitive evaluative locale, în forma gândurilor automate. Așa cum am mai spus, structurile cognitive raționale sau iraționale sunt predicții în forma așteptărilor/hopes (cum sperăm/vrem să fie) și/sau a expectanțelor/expectancies (cum ne așteptăm să fie); după cum vom vedea în secțiunea dedicată consecințelor afectiv-emoționale/subiective, această distincție poate să fie una importantă. Prin urmare, alternativa la formularea absolutistă (trebuie cu necesitate) nu este nepăsarea (indiferența), ci formularea intensă a unor
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
sau greșite. Totodată, având în vedere că oamenii sunt înclinați să caute mereu gratificarea imediată și împlinirea rapidă a dorințelor lor, unul dintre obiectivele intervenției noastre este ca pacienții să învețe să își urmărească cu realism scopurile, fără a emite expectanțe iluzorii asupra condițiilor de viață. Sintetizând (vezi figura 3.1), structurile cognitive evaluative generale (cognițiile evaluative centrale - trebuie/preferință -, care le influențează pe cele intermediare - catastrofare/non-catastrofare, toleranță scăzută la frustrare/toleranța la frustrare, evaluare globală/evaluare contextuală), în interacțiune
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
datorită unei istorii familiale „încărcate”, renunță la studiile universitare și își planifică viața în avans, pe segmente de câte cinci ani, intenționând să devină un „Michael Fox al HD”. Aflarea rezultatului negativ la testul genetic răstoarnă tot acest set de expectanțe și scopuri și duce la o adevărată criză: femeia nu mai vede care este „sensul vieții sale”. Soțul său este la fel de debusolat, întrucât planul său de a avea grijă de soție pe termen lung devine la fel de lipsit de sens. Cuplul
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
pacientului, să o încadrăm teoretic, ea devine mai comprehensibilă și își pierde o parte din forța „malefică”; să sugereze existența unor tehnici de intervenție eficiente în reducerea simptomatologiei. Prin aceste caracteristici, conceptualizarea clinică dobândește funcție placebo - dezvoltă speranța (așteptarea și expectanța) de însănătoșire -, cu efecte terapeutice. După cum se observă, conceptualizarea clinică nu trebuie să fie adevărată pentru a fi utilă; este important ca pacientul să o creadă adevărată. Pacientul are nevoie de o conceptualizare care să-i explice simptomele și să
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
standard. Dacă aveți între 50 și 60 de ani, adăugați încă 10 ani la cifra standard, deoarece ați demonstrat deja că sunteți destul de rezistent/ă. Dacă aveți peste 60 de ani și sunteți încă activ/ă, adăugați încă doi ani. Expectanță de viață standard Evaluați în ce măsură vă caracterizează fiecare dintre itemii de mai jos și adunați sau scădeți numărul corespunzător de ani din expectanța de viața standard. 1. Istoric familial Adăugați 5 ani dacă 2 sau mai mulți dintre bunicii dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
rezistent/ă. Dacă aveți peste 60 de ani și sunteți încă activ/ă, adăugați încă doi ani. Expectanță de viață standard Evaluați în ce măsură vă caracterizează fiecare dintre itemii de mai jos și adunați sau scădeți numărul corespunzător de ani din expectanța de viața standard. 1. Istoric familial Adăugați 5 ani dacă 2 sau mai mulți dintre bunicii dumneavoastră au trăit 80 de ani sau mai mult. Scădeți 4 ani dacă unul dintre părinți, bunici, soră sau frate a murit din cauza unui
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]