414 matches
-
Qing au suferit o serie de înfrângeri dezastruoase, culminând cu pierderea orașului - capitala regională - Nanjing în 1853. Rebelii au masacrat toată garnizoana manciuriana și familiilor lor și au stabilit orașul drept capitală lor. La scurt timp după aceea, o forță expediționara Taiping a pătruns spre nord, până în suburbiile Tianjinului, aproape de Beijing. În disperare de cauză, curtea Qing comandă unui mandarin, Zeng Guofan, să organizeze milițiile regionale și sătești într-o armata permanentă numită „tuanlian” pentru a contracara rebeliunea. Strategia lui Zeng
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
presiunea exercitată asupra regelui Hussein pentru implicarea în luptă a armatei iordaniene a crescut fără întrerupere. El a găsit o cale de compromis pentru a ajuta lupta arabilor, fără a provoca atacurile aviației israeliene. Astfel, Iordania a trimis o forța expediționară în Siria. El a informat Israelul despre intențiile sale prin intermediari americani, în speranța că Israelul va accepta că asta nu este un casus belli care să justifice un atac împotriva Iordaniei. Dayan a refuzat să ofere orice fel de
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
un casus belli care să justifice un atac împotriva Iordaniei. Dayan a refuzat să ofere orice fel de asigurări, dar Israelul nu avea intenția să deschidă încă un nou front de luptă. Irakul a trimis la rândul lui o forță expediționară pe Platoul Golan, formată din aproximativ 30.000 de oameni, 500 de tancuri și 700 de transportoare blindate. Sosirea diviziilor irakiene a fost o surpriză pentru Marele Stat Major Israelian, care se aștepta la o avertizare de cel puțin 24
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
apoi prin jefuirea crâncenă a Moldovei. Probabil acest lucru l-a determinat pe Iancu de Hunedoara să încerce înlocuirea ambilor domnitori, însă relațiile se normalizează iarăși în toamnă, pentru ca în iarnă să se deterioreze grav, căci Vladislav trimite un corp expediționar care asediază și cucerește o fortăreață a regatului maghiar (probabil Bran sau Ada Kaleh). În primăvara anului următor Vladislav pătrunde în Transilvania pe fondul unor răscoale a populației ortodoxe împotriva încercărilor de catolicizare cu forța inițiate de regatul maghiar în
Vladislav al II-lea () [Corola-website/Science/298781_a_300110]
-
era îndemnată să asigure aprovizionarea armatei ruse cu alimente și furaje. De la Focșani, generalul Rönne s-a îndreptat către mănăstirea Măxineni, unde se credea că există un depozit de provizii al otomanilor. Aceste provizii fuseseră însă evacuate la Urlați. Corpul expediționar rus a pornit apoi în marș forțat spre Brăila la 11 iulie, ajungând după 11 ore la periferiile orașului. Generalul Rönne a încercat să evite o vărsare inutilă de sânge și i-a propus lui Daud pașa să predea cetatea
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
203 Blindate al armatei nord-vietnameze a dărâmat porțile Palatului Prezidențial al Vietnamului de Sud, marcând sfârșitul războiului. Tancurile T-54 au fost folosite în timpul Războiului Civil Cambodgian. În timpul războiului dintre Uganda și Tanzania din 1978-1979, Libia a trimis o forță expediționară pentru a-l ajuta pe dictatorul Idi Amin. Printre ajutoarele trimise au fost și câteva tancuri T-54/55 care au fost utilizate împotriva forțelor tanzaniene. Tancurile poloneze T-55L au fost desfășurate în timpul Legii Marțiale din Polonia, fiind utilizate pentru
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
lungul limitei nordice a platoului Haud, Jiga-Jiga, valea Jererului, Gaburo, rîul Dagato, Munții Djigo din ținutul Ogaden, trecătoarea Durdurului. La 21 decembrie 1895, după 61 de zile de la pornirea dm Berbera, a fost atins Webi Shebeli („Fluviul leoparzilor"), pe care expediționarii l-au trecut la 26 decembrie într-un loc aflat aproape de vărsarea rîului Madesso. Au mers, în continuare, mereu spre sud, încît, la 1 ianuarie 1896, au depășit limita atinsă de expediția condusă de Hoys, iar la 3 ianuarie au
Dimitrie Ghica-Comănești () [Corola-website/Science/308809_a_310138]
-
și culmea Lahovary, au mai fost consemnate și alte denumiri românești. De remarcat că, în timpul expediției africane, Nicolae Ghika-Comănești a urcat, în chip de alpinist, muntele înalt de 1371 m. căruia i-a dat numele primului rege al României. Impresiile expediționarilor români au fost comunicate în două cărți, una în limba română, cealaltă în limba franceză. Ele sînt jurnale scrise cu acuratețe stilistică.
Dimitrie Ghica-Comănești () [Corola-website/Science/308809_a_310138]
-
misiune, în 1529, pe boierul dregător Stoican la Mathias Armbruster, primarul Sibiului, cu somarea de-a recunoaște și a se supune regelui Ioan I Zapolya, sub amenințarea intervenției militare. Nereușita misiunii va atrage represalii, Moise trimițând în noiembrie un corp expediționar condus de Drăgan postelnicul din Merișani și Neagoe din Periș, asasinii lui Radu de la Afumați și, probabil, ai pretendentului Basarab, cu scopul de a cuceri cetățile Vințul și Vupărul (Börberek) și de a-i intimida pe sași. Caracterul misiunii este
Moise Vodă () [Corola-website/Science/298696_a_300025]
-
Bătălia de Pelekanon, cunoscută și sub forma sa latinizată Bătălia de la Pelecanum, a avut loc la 10/11 iunie 1329 între o forță expediționară bizantină condusă de Andronicus al III-lea și o armată otomană condusă de sultanul Orhan Gazi. Armata bizantină a fost învinsă, într-o încercare a acesteia de a ridica asediile otomane a orașelor din Anatolia. După ascensiunea lui Andronic în
Bătălia de la Pelekanon () [Corola-website/Science/329624_a_330953]
-
sud de calea ferata București - Constantă. În plus, Bulgaria putea să exploateze toată Dobrogea până la sfârșitul războiului. Teritoriul României care era deja ocupat de Puterile Centrale (Muntenia și alte regiuni mai mici) rămânea sub controlul cuceritorilor până la sfârșitul războiului. Corpul expediționar francez nu era obligat să părăsească țara, dar nu avea permisiunea să iasă din România. De asemenea, România a fost obligată să accepte tranzitul trupelor Puterilor Centrale. După bătălia de la Dobro Pole, care a dus la ruperea frontului armatei bulgare
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
se predea. Datorită acestui fapt, comandamentul sârb a încercat să-i trimită pe macedoneni în zonele din spatele frontului. După formarea frontului din Salonic, s-a manifestat fenomenul franternizării între soldații ruși (Antanta) și bulgari (Puterile Centrale). În rândurile soldaților Corpului expediționar francez s-au manifestat mișcări de protest în 1917. Ca urmare a înfrângerii suferite de francezi pe frontul de vest în cadrul Ofensivei Nivelle, soldații francezi de pe frontul din Balcani au cerut cu insistență încetarea războiului. Comandamentul forțelor franceze din Băcani
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
s-au ridicat la 402.435 de persoane. Pierderi din Muntenegru s-au ridicat la 15.000 de morți, răniți sau capturați. Numărul total al pierderilor (civile și militare) suferite de Muntenegru a fost 35.000 de oameni. Forțele britanice expediționare au pierdut aproximativ 5.000 de morti în Balcani. Bulgaria a pierdut 87.500 de oameni uciși, răniți și prizonieri, armata austro-ungară a pierdut în campania din Balcani, aproximativ 295.000 de persoane. Armata greacă a ucis aproximativ 9.000
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
fost adunate forțe terestre care au fost însărcinate cu înlăturarea artileriei mobile otomane, așa încât deminatoarele să poată curăța calea pentru vase mai mari. Ministrul britanic pentru război, Lord Kitchener, l-a numit pe generalul Sir Ian Hamilton la comanda Forței Expediționare Mediteraneene ("Mediterranean Expeditionary Force", MEF) de 78.000 de oameni, care urma să îndeplinească misiunea. La acea dată, soldați din Forța Imperială Australiană (AIF) și din Forța Expediționară Neozeelandeză (NZEF) erau încartiruiți în Egypt, unde primeau instrucție în vederea trimiterii în
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
Kitchener, l-a numit pe generalul Sir Ian Hamilton la comanda Forței Expediționare Mediteraneene ("Mediterranean Expeditionary Force", MEF) de 78.000 de oameni, care urma să îndeplinească misiunea. La acea dată, soldați din Forța Imperială Australiană (AIF) și din Forța Expediționară Neozeelandeză (NZEF) erau încartiruiți în Egypt, unde primeau instrucție în vederea trimiterii în Franța. Acești soldați au fost comasați în Corpul de Armată Australian și Neozeelandez ("Australian and New Zealand Army Corps," ANZAC), care cuprindea Divizia 1 Australiană, formată din voluntari
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
și Neozeelandez ("Australian and New Zealand Army Corps," ANZAC), care cuprindea Divizia 1 Australiană, formată din voluntari, și Divizia Noii Zeelande și Australiei, sub comanda general-locotenent William Birdwood. Trupele ANZAC, împreună cu Divizia 29 Britanică, Divizia Navală Regală și cu Corpul Expediționar Oriental, francez, formate atât din trupe „metropolitane” cât și din trupe coloniale, au fost ulterior puse sub comanda lui Hamilton. Cu doar cinci divizii, operațiunea avea să fie complicată de numărul limitat de forțe, de terenul accidentat al peninsulei și
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
fie responsabil de implementarea mai multor inovații, inclusiv de dezvoltarea tancului. Raportul final al Comisiei a fost publicat în 1919, el concluzionând că, cu forțele care au fost disponibile, succesul depindea de acordarea de prioritate de către guvern expediției, lăsând Forța Expediționară Britanică din Franța să se descurce doar cu ce avea. Comisarii au găsit că Hamilton fusese prea optimist de la început și că adăugase la dificultățile lui Stopford la 8 august 1915; dar el a ieșit din anchetă mai favorabil decât
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
Dardanelles” la sfârșitul lui octombrie) au fost subsumate în Armata Orientului și apoi desfășurate la Salonic. În Egipt, trupele imperiale și ale dominioanelor britanice din Dardanele, împreună cu divizii noi din Regatul Unit și cu cele de la Salonic, au devenit Forța Expediționară Mediteraneană, comandată de general-locotenentul Sir Archibald Murray. Ele s-au alăturat Forței din Egipt și au devenit rezervă strategică pentru Imperiul Britanic, constând din 13 divizii de infanterie și de cavalerie cu 400.000 de oameni. În martie 1916, Murray
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
alăturat Forței din Egipt și au devenit rezervă strategică pentru Imperiul Britanic, constând din 13 divizii de infanterie și de cavalerie cu 400.000 de oameni. În martie 1916, Murray a preluat comanda ambelor forțe, comasându-le în noua Forță Expediționară Egipteană (EEF), și reorganizând unitățile pentru a lupta în Europa, Egipt și în alte zone ale Orientului Mijlociu. În vreme ce ANZAC a fost desființat, AIF a fost extins cu trei noi divizii australiene și cu o Divizie Neozeelandeză, toate patru înființate
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
a fost o forță expediționară germană în Africa, care în Campania din Africa de Nord din cel de-al Doilea Război Mondial în Libia și Tunisia a participat la luptele împotriva Aliaților din 12 februarie 1941 până când în 13 mai 1943 au depus armele în fața Aliaților conduși
Afrika Korps () [Corola-website/Science/327381_a_328710]
-
Aliaților conduși de Bernard Montgomery. Reputația corpului expediționar era sinonimă cu cea a comandantului său, Erwin Rommel. Afrika Korps s-a format din ordinul lui Hitler la 11 ianuarie 1941. Hitler l-a numit pe Erwin Rommel comandant al corpului expediționar. OKW și OKH au decis să trimită în Libia „Forțe de blocaj” care să sprijine trupele italiene împotriva britanicilor. În Operațiunea Compass 9 decembrie 1940 - 9 februarie 1941 britanicii învinseseră forțele italiene care au pierdut 118.000 oameni, 400 tancuri
Afrika Korps () [Corola-website/Science/327381_a_328710]
-
împotriva Imperiului Otoman din 1620. La Bătălia de la Țuțora armata poloneză a fost înfrântă, fiind nevoită să se retragă. La întoarcere militarii polonezi au ajuns la Răut la 4 octombrie, lângă satul Bălți. Acest fapt a fost înregistrat în comentariile expediționare. În mod greșit, unele surse afirmă că orașul ar fi fost întemeiat în 1421 de către ducesa Ringala de Mazovia - una din soțiile domnitorului moldovean Alexandru cel Bun. În urma divorțului din 1421, Ringala de Mazovia primise, printr-un hrisov domnesc din
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
în majoritatea lor fideli papei, susținut de francezi și de austrieci. Presa italiană și cea internațională au urmărit atent acțiunile lui Garibaldi: "L'Illustration" descria într-o litografie fiecare etapă a operațiunii: în martie, proclamarea Republicii; în aprilie-mai, plecarea corpului expediționar francez, debarcarea, și un portret al lui Garibaldi cu titlul „Garibaldi, general roman”. Cotidianul britanic "The Times" a trimis un emisar special care nu-și ascundea admirația pentru Garibaldi. După sfârșitul Republicii Romane, Garibaldi a refuzat propunerea ambasadorului Statelor Unite de
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
Corpului II american aflat în dreapta sa. Principalul asalt frontal al Corpului II avea să înceapă la 20 ianuarie când Divizia 36 Infanterie americană urma să traverseze apele umflate ale râului Rapido la 8 km în aval de Cassino. Simultan, Corpul Expediționar Francez, condus de generalul Alphonse Juin urma să continue deplasarea către Monte Cairo, punctul de joncțiune al liniilor defensive Gustav și Hitler. De fapt, Clark nu credea că sunt mari șanse pentru un succes rapid, dar credea că atacurile vor
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
dincolo de coloana vertebrală a Italiei pentru a face joncțiunea cu Armata a 5-a americană și de a ataca de-a lungul unui front de 30 km între Cassino și mare. Armata a 5-a (Corpul II american și Corpul Expediționar francez) avea să se afle pe stânga, iar Armata a 8-a (Corpul XIII și Corpul II polonez) pe dreapta. Odată cu venirea primăverii, condițiile la sol s-au ameliorat și avea să fie posibilă desfășurarea eficientă de formațiuni largi și
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]