212 matches
-
așteptau rezolvarea” cu acest prilej. Se conturează două tabere: „tradiționaliștii” și „experimentaliștii”. Primii apară tradiția și „valorile emblematice ale spiritului rus”, ceilalți pledează pentru o mai mare deschidere către modelele europene. „Tradiționaliștii” sunt comuniști sau nostalgici camuflați în ortodoxiști, iar „experimentaliștii” s-au „vândut” Occidentului, nu au nimic cu viața din Rusia și consumă - „fără demnitate” - granturi străine... Un refren pastișat, parcă, după procurorii literari de la Chișinău. Din punct de vedere fizionomic, reprezentanții celor două tabere adverse împărtășesc, cu câteva excepții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
rolul și profilul unui romancier se trădau „relicvele” ideologiei post-memorandiste ardelene și, deși estetica mea e mai aproape de Camil Petrescu sau H.P. Bengescu, de fapt, în anii aceia, Liviu Rebreanu sau un Victor Hugo mi-erau modelele și mai puțin „experimentaliștii”și admirabilii Svevo, Proust sau Joyce. De Proust m-am apropiat însă, ca și de Mann, mai ales în anii „recluziunii” mele sociale și de „pelerinaj”!Ă Ambiția mea, pur literară și socială, sub șocul „Tezelor din Iulie”, când mi-
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cărțile mele și ale colegilor noștri de generație, care au apărut în tot acest timp, inclusiv după 1989, sunt o specie de literatură artificială, monocordă, manieristă, extrem de săracă și cu totul nenaturală, un fel de evaziune a minimalismului textual, sau experimentalist, paralel cu tragediile care s-au întâmplat și se întâmplă în viețile oamenilor, curgătoare pe albia reală a istoriei din preajmă, ca un râu subteran de care știe prea puțină lume, sau mai degrabă ca un curent atmosferic, cu mult
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
JANET, N. VASCHIDE, H. PIÉRON). Psihologia se desprinde astfel de ultimele legături care o mai mențineau sub dependența filosofiei. Ribot însuși spusese că în laboratorul său se studiază fenomenele psihice, nu se face metafizică. Un astfel de curent pozitivist și experimentalist nu putea să nu se manifeste și în pedagogie. Și aici a apărut după cum s-a arătat o reacție față de pedagogia veche, acuzată de a fi avut un conținut constituit din norme deduse exclusiv din scopul educației, scop furnizat de
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
experimentale de la sfîrșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX considerau în mod eronat că pedagogia poate deveni științifică numai prin renunțarea la orice legătură cu filosofia și, totodată, aveau naivitatea să creadă că este cu putință ca un experimentalist să poată interpreta datele cercetărilor sale desprins de orice concepție filosofică. Cu toate acestea, pedagogia experimentală a constituit un moment important în dezvoltarea teoriei pedagogice. Practica educativă simțea nevoia înlocuirii opiniilor contradictorii, întîlnite în diverse scrieri pedagogice, cu un sistem
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
evitat să se ocupe de scopul educației. Scopul pretindeau ei se află în copil, și el trebuie descifrat în zestrea sa ereditară. Iată un alt punct unde pedagogia experimentală se întîlnea cu pedologia. Reprezentanții cei mai de seamă ai curentului experimentalist în pedagogie au fost ALFRED BINET în Franța, sprijinit în activitatea sa și de TH. SIMON, iar pentru o scurtă perioadă de timp și de către românul N. VASCHIDE; în Germania s-au remarcat AUGUST LAY și ERNST MEUMANN, în Belgia
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
exclusiv normative, autorul Introducerii în pedologie și pedagogia experimentală aprecia că pedagogia modernă se va sluji, în continuare, de filosofie, dar se va întemeia pe datele disciplinelor legate de experiență. Este acesta un punct de vedere înțelept, pe care mulți ,,experimentaliști" l-au nesocotit, în dauna cercetării însăși. Experimentarea, lipsită de orientare filosofică, devine limitată și lipsită de un criteriu care să confere unitate interpretării datelor obținute. Se cunoaște, de asemenea, că, de cele mai multe ori, reprezentanții pedagogiei experimentale au tins spre
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
societatea "A. Binet" și care a publicat, în 1924, Pédagogie experimentale. În S.U.A., Edward Lee Thorndike s-a impus ca principal promotor al tehnicilor de măsurare în domeniul pedagogiei. Lor li s-a adăugat cea de-a doua generație de experimentaliști în pedagogie sau în psihologia educației: Raymond Buyse și T. Jonckheere (Belgia), J. Piaget (Elveția), F. Clarke (Anglia) etc. Acum, în deceniile trei și patru, spre deosebire de perioada antebelică, se considera că pedagogia experimentală este numai o ramură a pedagogiei nu
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
că nu era de acord cu atitudinea pedagogiei experimentale față de filosofie; aprecia, de asemenea, că experimentul nu poate aborda decît unele aspecte, de o mai redusă complexitate, ale fenomenului educativ. Nu înseamnă însă că era cu totul refractar oricărei orientări experimentaliste; dimpotrivă, susținea necesitatea ca înainte de a se aplica pe scară largă, orice programă și metodă școlară să fie experimentată: ,,nu ne este îngăduit scria el în Pedagogia contemporană (1935) să adoptăm o metodă pînă n-o experimentăm. Dar, adăuga el
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
planul abstract al cunoștințelor. Tot Comicescu, sub îndrumarea magistrului său, a efectuat cercetări asupra asociațiilor la copii, iar împreună cu acesta a realizat o serie de experimente în vederea etalonării testelor de inteligență pentru copiii români. În spiritul promovat de cei mai mulți pedagogi experimentaliști, întîlnim și la Comicescu părerea că științifizarea pedagogiei ar rezulta din apropierea ei de biologie. Lucrarea sa, Orientarea biologică în știința educației, apărea tocmai în 1931, cînd în pedagogia românească începuse să se manifeste o tendință într-o direcție opusă spre
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
lucrarea sa de două aspecte: a) individualitatea, cu tot ceea ce viza "echipamentul său nativ" și b) învățarea (53). Se impune precizarea că, pe lîngă "temelia" biologică a educației, autorul avea în vedere și o "temelie" sociologică. Iată dar un alt experimentalist român care nu se închista în limite biologiste. Pentru a se distinge de modul tradiționalist de înțelegere a teoriei despre educație, el propunea înlocuirea termenului de pedagogie considerat ca depășit cu acela de știință a educației. În Psihologia educației, D.
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
îndoială că inițiativa constituirii unui "cerc de studii", pentru promovarea unor investigații experimentale, era binevenită. Școala avea motive de cercetări meticuloase asupra unor aspecte în care se confruntau puncte de vedere contradictorii; pedagogia românească, dominant filosofică, avea nevoie de cercetători experimentaliști, capabili să impună noi adevăruri, verificabile și la îndemîna practicii educative. Chiar atitudinea de frondă, polemică a cercului era binevenită. Catedrele de pedagogie ale universităților de atunci își constituiau sau dezvoltau fiecare propriul său sistem, fără a purta între ele
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
profesor la școlile normale din Pitești, Măgurele și București, care a efectuat o serie de "experimente" și a publicat mai multe lucrări (Autoconducerea de sine a clasei, 1924; Experimentări și realizări în spiritul școlii active, 1930 ș.a.). Dar astfel de "experimentaliști" nu făceau decît să reia unele inovații și să le aplice în clasele lor, fără a utiliza însă tehnicile specifice unor experimente autentice și fără a ajunge la concluzii sau probleme noi. 63. Acestora li se adaugă și I. C. Petrescu
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
treizeci de ani într-o cafenea literară, îi găseai pe John Donne al poeziei ebraice la aceeași masă cu Byron al poeziei ebraice și cu Allen Ginsberg al poeziei ebraice. Găsești și azi, laolaltă, poeți metafizici, clasici, romantici, moderni, postmoderni, experimentaliști. Îi găsești pe toți, plini de viață și gata să dea cu piciorul unii în ceilalți. La noi, totul s-a comprimat într-un timp foarte scurt. De fapt, totul provine dintr-o tradiție, în parte europeană, în parte iudaică
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
anumite școli pentru care eu sunt diavolul: ar trebui să fiu demolat, distrus, dat la o parte, pentru a face loc la ceva nou, la ceva diferit. Eu sunt genul de realist desuet, care trebuie anihilat pentru a face loc experimentaliștilor. E un lucru pe care-l înțeleg. A.R. Dar dumneavoastră cum vă considerați, cum vă definiți realismul? A.O. Eu nu mă consider un realist, eu mă simt cel mai apropiat de poeții metafizici. Dar îmi prelucrez me ta
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
nimic, Conversații cu o moartă, Bunica se pregătește să moară. Poză sau adevăr, întîmplarea a făcut ca scriitorul să moară tânăr, dând fixațiunii sale calitatea unei turburătoare presimțiri. Încolo motivul literar unic este raporturile între bărbat și femeie. Egoist și experimentalist, eroul lui Anton Holban se refuză și el tiraniei căsătoriei, de unde tot procesul. Bărbatul, misogin, apăsând prea mult asupra drepturilor lui de artist, se lamentează disproporționat de inferioritatea femeii, căreia îi cere totul, nedîndu-i în schimb nici poziția socială și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
-i familiariza pe prieteni cu metoda sa de investigare a memoriei prin literatură. Acest text va fi fost primit, probabil ca o curiozitate sau un joc de societate; din relatări ulterioare vom afla că Eduard Gruber era un foarte activ experimentalist risipind cu vervă, pe la întâlniri de cenaclu, multe observații similare cu acelea din „Edelweisz”. Dacă se hotărăște să publice este pentru că tot acum își ține și conferința și are, probabil, un program bine articulat. Din păcate, acest program nu prinde
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
totuși extremă, dacă nu chiar extremistă din punct de vedere epistemic -, trebuie totuși să recunoaștem că, dintre toate modalitățile de cercetare, experimentul pare să asigure nivelele de rigurozitate și chiar de obiectivitate cele mai ridicate. Metoda experimentală, de fapt, viziunea experimentalistă, fiind vorba despre mai mult decît despre o simplă metodă, a apărut în științele exacte și ale naturii încă din Renaștere, odată cu nașterea „spiritului științific modern” (Bachelard, 1938)1, și s-a dezvoltat în științele antropologice la sfîrșitul secolului al
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
în care autorul află că prototipul personajului său, cu aceeași istorie și cu același nume, există și în realitate. Și în Salvatorul (1979) T. încearcă să suplinească deficitul epic prin inovații narative. Biografie a unui inadaptat, construită după regulile prozei experimentaliste, romanul este în bună parte nereușit din pricina obsesiei autenticității, care îl face pe autor să amalgameze inabil mai multe modalități de reconstituire a vieții protagonistului: depozițiile a două personaje-martor, fragmente de memorii, jurnal, scrisori etc. Deseori prozatorul provoacă cititorului dificultăți
TATULICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290098_a_291427]
-
grotesc în poezia lui Emilian Galaicu-Păun, „Limba română”, 1997, 3-4; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 246-247; Constantin Dram, Lumi narative, Iași, 1998, 14-19; N. Leahu, Literatura română postbelică..., Chișinău, 1998, 571-577; Emilian Galaicu-Păun, PRA, I, 135-148; Daniel Corbu, Tânăr, neliniștit și experimentalist, CL, 1999, 7; Cărtărescu, Postmodernismul, 472; Mihaela Ursa, Cine mai crede în poezie, ST, 2000, 7-8; Bucur, Poeți optzeciști, 85-89; Cistelecan, Top ten, 12-14, 185-188; Pop, Viață, 296-301; Marius Chivu, Panica rătăcirii și căutării, RL, 2003, 10. M.C.
GALAICU-PAUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287130_a_288459]
-
a părut lui Lejeune contra naturii. Protocolul modal romanesc l-ar exclude pe cel nominal autobiografic. Decizia prohibitivă a lui Lejeune, cartezian În spirit și-n practică, l-a provocat pe Serge Doubrovsky, care Începuse deja lucrul la lungul și experimentalistul roman Fils (ce avea să apară În 1977). Romancierul i-a scris poeticianului autobiografiei, sugerîndu-i că În căsuța liberă s-ar putea instala el: “je ne suis pas sûr du statut théorique de mon entreprise, ce n'est pas à
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
deja În colecțiile de buzunar. Annie Ernaux cu romanele sale domestice participă la rețeta editurii Gallimard. Dintre francofone, chinezoiaca Shan Sa, o limpezime de cristal Însemnată cu eticheta politică, este abonată la premii de la debut, frumoasa japoneză Linda Lê, o experimentalistă greu lizibilă, cubaneza Zoé Valdès dau culoare unui perimetru oricum surapopulat, senegaleza Fatou Diome scrie despre experiența dezrădăcinării În Le Ventre de l’Atlantique (2005). Vor mai fiind multe altele (Paule Constant a primit chiar premiul Goncourt În 1998). Trebuie
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ci și repusă În contextul ei cultural. Dar, o dată cu secularizarea culturii și cu transformarea literaturii beletristice În avangarda oricărei mișcări revoluționare, fie la nivel politic (literatura națiunilor), fie la cel psihlogic și moral (literatura libertină), fie la cel lingvistic (literatura experimentalistă de Început de secol XX), o dată cu diseminarea autorității prin ruperea de tradiție, cum mai putem pretinde să predăm literatura În școală atîta vreme cît spiritul ei democratic, iconoclast, interzice ierarhia și deci anulează posibilitatea canonizării? Dimpreună cu celelalte arte, literatura
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
clasică și bucurându-se de un loc durabil în istoria psihologiei -, în care el a introdus principiul „condiționării operatorii”. Cartea a dus la organizarea unor conferințe anuale la Indiana, începând cu 1946, despre analiza experimentală a comportamentului (the behavior’s experimentalist ic analysis); aproximativ un deceniu mai târziu, din această activitate a rezultat fondarea Jurnalului despre analiza experimentală a comportamentului și a Secțiunii 25 (Secțiune pentru analiza experimentală a comportamentului) a Asociației Psihologice Americane. Ideile despre instruirea programată care l-au
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
stins din viață pe 11 iunie 1967, totuși în glorie. A fost însă copleșit de onoruri: Premiul pentru contribuții științifice deosebite al Asociației Psihologice Americane, organizație al cărei președinte a și fost în 1959; Medalia de Merit a Societății Psihologilor Experimentaliști și Medalia Wundt (a societății Die Deutsche Gesellschaft für Psychologie, al cărei președinte onorific a fost numit la cea de-a 80-a aniversare). Alte publicații importante ale lui Köhler sunt: Gestalt Psychology (Psihologia Gestalt) - 1929, revăzută în 1947 -, în
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]