212 matches
-
deja În colecțiile de buzunar. Annie Ernaux cu romanele sale domestice participă la rețeta editurii Gallimard. Dintre francofone, chinezoiaca Shan Sa, o limpezime de cristal Însemnată cu eticheta politică, este abonată la premii de la debut, frumoasa japoneză Linda Lê, o experimentalistă greu lizibilă, cubaneza Zoé Valdès dau culoare unui perimetru oricum surapopulat, senegaleza Fatou Diome scrie despre experiența dezrădăcinării În Le Ventre de l’Atlantique (2005). Vor mai fiind multe altele (Paule Constant a primit chiar premiul Goncourt În 1998). Trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ci și repusă În contextul ei cultural. Dar, o dată cu secularizarea culturii și cu transformarea literaturii beletristice În avangarda oricărei mișcări revoluționare, fie la nivel politic (literatura națiunilor), fie la cel psihlogic și moral (literatura libertină), fie la cel lingvistic (literatura experimentalistă de Început de secol XX), o dată cu diseminarea autorității prin ruperea de tradiție, cum mai putem pretinde să predăm literatura În școală atîta vreme cît spiritul ei democratic, iconoclast, interzice ierarhia și deci anulează posibilitatea canonizării? Dimpreună cu celelalte arte, literatura
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
rețeaua. 2. Știința sau științele cognitive Științele cognitive: Dacă este vorba de științe cognitive la plural, adică de cercetări experimentale avînd ca obiect creierul în raporturile sale cu cunoașterea, așa cum le practică astăzi Jacques Mehler, Jean-Pierre Changeux, Guy Tiberghien sau experimentaliștii americani, nu avem nici o obiecție. Dar în spatele acestor adevărate științe la plural, modeste și precise, se profilează o intenție care înțelege să readucă pluralul la singular; multifațetele cunoașterii se reduc la o esență comună și cedează fascinației uluite a Întregului-Unu
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
JANET, N. VASCHIDE, H. PIÉRON). Psihologia se desprinde astfel de ultimele legături care o mai mențineau sub dependența filosofiei. Ribot însuși spusese că în laboratorul său se studiază fenomenele psihice, nu se face metafizică. Un astfel de curent pozitivist și experimentalist nu putea să nu se manifeste și în pedagogie. Și aici a apărut după cum s-a arătat o reacție față de pedagogia veche, acuzată de a fi avut un conținut constituit din norme deduse exclusiv din scopul educației, scop furnizat de
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
experimentale de la sfîrșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX considerau în mod eronat că pedagogia poate deveni științifică numai prin renunțarea la orice legătură cu filosofia și, totodată, aveau naivitatea să creadă că este cu putință ca un experimentalist să poată interpreta datele cercetărilor sale desprins de orice concepție filosofică. Cu toate acestea, pedagogia experimentală a constituit un moment important în dezvoltarea teoriei pedagogice. Practica educativă simțea nevoia înlocuirii opiniilor contradictorii, întîlnite în diverse scrieri pedagogice, cu un sistem
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
evitat să se ocupe de scopul educației. Scopul pretindeau ei se află în copil, și el trebuie descifrat în zestrea sa ereditară. Iată un alt punct unde pedagogia experimentală se întîlnea cu pedologia. Reprezentanții cei mai de seamă ai curentului experimentalist în pedagogie au fost ALFRED BINET în Franța, sprijinit în activitatea sa și de TH. SIMON, iar pentru o scurtă perioadă de timp și de către românul N. VASCHIDE; în Germania s-au remarcat AUGUST LAY și ERNST MEUMANN, în Belgia
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
exclusiv normative, autorul Introducerii în pedologie și pedagogia experimentală aprecia că pedagogia modernă se va sluji, în continuare, de filosofie, dar se va întemeia pe datele disciplinelor legate de experiență. Este acesta un punct de vedere înțelept, pe care mulți ,,experimentaliști" l-au nesocotit, în dauna cercetării însăși. Experimentarea, lipsită de orientare filosofică, devine limitată și lipsită de un criteriu care să confere unitate interpretării datelor obținute. Se cunoaște, de asemenea, că, de cele mai multe ori, reprezentanții pedagogiei experimentale au tins spre
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
societatea "A. Binet" și care a publicat, în 1924, Pédagogie experimentale. În S.U.A., Edward Lee Thorndike s-a impus ca principal promotor al tehnicilor de măsurare în domeniul pedagogiei. Lor li s-a adăugat cea de-a doua generație de experimentaliști în pedagogie sau în psihologia educației: Raymond Buyse și T. Jonckheere (Belgia), J. Piaget (Elveția), F. Clarke (Anglia) etc. Acum, în deceniile trei și patru, spre deosebire de perioada antebelică, se considera că pedagogia experimentală este numai o ramură a pedagogiei nu
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
că nu era de acord cu atitudinea pedagogiei experimentale față de filosofie; aprecia, de asemenea, că experimentul nu poate aborda decît unele aspecte, de o mai redusă complexitate, ale fenomenului educativ. Nu înseamnă însă că era cu totul refractar oricărei orientări experimentaliste; dimpotrivă, susținea necesitatea ca înainte de a se aplica pe scară largă, orice programă și metodă școlară să fie experimentată: ,,nu ne este îngăduit scria el în Pedagogia contemporană (1935) să adoptăm o metodă pînă n-o experimentăm. Dar, adăuga el
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
planul abstract al cunoștințelor. Tot Comicescu, sub îndrumarea magistrului său, a efectuat cercetări asupra asociațiilor la copii, iar împreună cu acesta a realizat o serie de experimente în vederea etalonării testelor de inteligență pentru copiii români. În spiritul promovat de cei mai mulți pedagogi experimentaliști, întîlnim și la Comicescu părerea că științifizarea pedagogiei ar rezulta din apropierea ei de biologie. Lucrarea sa, Orientarea biologică în știința educației, apărea tocmai în 1931, cînd în pedagogia românească începuse să se manifeste o tendință într-o direcție opusă spre
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
lucrarea sa de două aspecte: a) individualitatea, cu tot ceea ce viza "echipamentul său nativ" și b) învățarea (53). Se impune precizarea că, pe lîngă "temelia" biologică a educației, autorul avea în vedere și o "temelie" sociologică. Iată dar un alt experimentalist român care nu se închista în limite biologiste. Pentru a se distinge de modul tradiționalist de înțelegere a teoriei despre educație, el propunea înlocuirea termenului de pedagogie considerat ca depășit cu acela de știință a educației. În Psihologia educației, D.
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
îndoială că inițiativa constituirii unui "cerc de studii", pentru promovarea unor investigații experimentale, era binevenită. Școala avea motive de cercetări meticuloase asupra unor aspecte în care se confruntau puncte de vedere contradictorii; pedagogia românească, dominant filosofică, avea nevoie de cercetători experimentaliști, capabili să impună noi adevăruri, verificabile și la îndemîna practicii educative. Chiar atitudinea de frondă, polemică a cercului era binevenită. Catedrele de pedagogie ale universităților de atunci își constituiau sau dezvoltau fiecare propriul său sistem, fără a purta între ele
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
profesor la școlile normale din Pitești, Măgurele și București, care a efectuat o serie de "experimente" și a publicat mai multe lucrări (Autoconducerea de sine a clasei, 1924; Experimentări și realizări în spiritul școlii active, 1930 ș.a.). Dar astfel de "experimentaliști" nu făceau decît să reia unele inovații și să le aplice în clasele lor, fără a utiliza însă tehnicile specifice unor experimente autentice și fără a ajunge la concluzii sau probleme noi. 63. Acestora li se adaugă și I. C. Petrescu
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
virtual este complexă, deopotrivă întrupând și spațializând corpul, asigurându-i acțiunea, mișcarea și orientarea în lumea virtuală. Mai mult decât atât, subiectul cyborgic, cel avataric și cel transgenic sunt caracterizate prin intenționalitate sau prin caracterul voluntar al mișcării, în ciuda abordărilor experimentaliste ale corpului „involuntar” (vezi Stelarc în capitolul întâiă. Corpul devine baza subiectivității postumane virtuale, plecând de la perspectiva că, prin intermediul trupului protezat, transmutat genetic sau interfațat, individul postuman accesează lumea, în toate planurile și dimensiunile acesteia. Spre deosebire însă de subiectul
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
în treacăt la câteva părți selectate ale ei. Mai departe, există diverse teorii ale aplicațiilor. Astfel, într-o oarecare măsură, acest lucru conduce la o teorie a teoriilor. Ceea ce s-ar putea să vă surprindă este că voi împrumuta abordarea experimentalistului în discutarea lucrurilor. Nu contează ce se presupune a fi teoriile, sau ce gândiți că ar trebui să fie, nici măcar ceea ce susțin experții în domeniu că sunt; haideți să adoptăm o atitudine științifică și să vedem ce sunt ele. Sunt
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
-i familiariza pe prieteni cu metoda sa de investigare a memoriei prin literatură. Acest text va fi fost primit, probabil ca o curiozitate sau un joc de societate; din relatări ulterioare vom afla că Eduard Gruber era un foarte activ experimentalist risipind cu vervă, pe la întâlniri de cenaclu, multe observații similare cu acelea din „Edelweisz”. Dacă se hotărăște să publice este pentru că tot acum își ține și conferința și are, probabil, un program bine articulat. Din păcate, acest program nu prinde
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
tipul omnipracticianului altruist, ocupat, atent și interesat de bolnavii pe care-i are în grija sa, permanent alături de aceștia și de familiile lor. b) Medicul „om de știință” este tipul de cercetător, interesat numai de obiectul și rezultatele cercetărilor sale, experimentalist, detașat de suferința bolnavilor, orgolios, dornic de descoperiri și de glorie profesională. c) Medicul pedagog este ocupat cu instruirea studenților cărora li se dedică. Este riguros, ordonat, didactic, sintetic, își caută cu multă atenție „cazurile de afiș” pe care să
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de constrângerile realismului socialist, își îndreptase, prin reacție compensatoare, energiile către „arta pură” și către experimentul ultramodernist. P. propune o „a treia cale”: cea a romanului realist, relativ conservator ca tehnică, a romanului lizibil, fără inovații tehnice ostentative, fără excese experimentaliste, însă modern prin substanță, un roman conectat la actualitate și deschis către un public citadin și instruit. Își exprimă rezerva față de modelul francez al Noului Roman, considerat periferic, și trimite la modelul american, în ipostaza lui accesibilă, mai atrăgătoare. Structural
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
în cadrul unei înșelătorii de proporții mai largi. Specialiștii în științe naturale discută uneori despre posibilitățile existenței unor înșelătorii intenționate în procesul experimental teoretic, însă în practică nu se găsesc decît puține asemenea acte similare înșelătoriilor puse la cale de psihologii experimentaliști. De asemenea, caracterul neînsuflețit al majorității obiectelor studiate de specialiștii în științele naturale nu generează nici încredere, nici ambiguitate; oamenii de știință pot avea încredere sau se pot înșela doar unii pe alții. Totuși, ei pot împărtăși un devotament pentru
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
adevărat, deși pare greu de crezut că părinții aparținînd păturilor sociale mijlocii și superioare din New Jersey, care au constituit subiectul acelui studiu, și-ar instrui copiii că este necesar din punct de vedere social să-i păcălească pe psihologii experimentaliști. Copiii pot învăța cum să mintă eficient, însă abilitatea și probabil frecvența mințitului par să se dezvolte spontan. După cum afirmă (Eck (1970:4), "copilul mic este capabil să se comporte în mod înșelător cu mult înainte de a învăța să vorbească
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
nimic, Conversații cu o moartă, Bunica se pregătește să moară. Poză sau adevăr, întîmplarea a făcut ca scriitorul să moară tânăr, dând fixațiunii sale calitatea unei turburătoare presimțiri. Încolo motivul literar unic este raporturile între bărbat și femeie. Egoist și experimentalist, eroul lui Anton Holban se refuză și el tiraniei căsătoriei, de unde tot procesul. Bărbatul, misogin, apăsând prea mult asupra drepturilor lui de artist, se lamentează disproporționat de inferioritatea femeii, căreia îi cere totul, nedîndu-i în schimb nici poziția socială și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
industrioase. În Proiect de câine, volum de povestiri antirealiste, superior burlești, V. impresionează prin combinația de umor lexical, lexical-conceptual și sintactico-silogistic și admirabila risipă de imaginație aplicată unor lucruri mici, din sfera derizoriului. Prozatorul se înfățișează mai ales ca un experimentalist, operează cu parabola modernistă, cu bufonada absurdă și inventează cu dezinvoltură cuvinte, manipulate în manieră ironică. Scriitura lui se caracterizează prin oralitate convingător construită, prin ironie și umor necomplezent, prin fantezism uneori debordant, salvat tocmai de excesul asumat fățiș, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290461_a_291790]
-
grotesc în poezia lui Emilian Galaicu-Păun, „Limba română”, 1997, 3-4; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 246-247; Constantin Dram, Lumi narative, Iași, 1998, 14-19; N. Leahu, Literatura română postbelică..., Chișinău, 1998, 571-577; Emilian Galaicu-Păun, PRA, I, 135-148; Daniel Corbu, Tânăr, neliniștit și experimentalist, CL, 1999, 7; Cărtărescu, Postmodernismul, 472; Mihaela Ursa, Cine mai crede în poezie, ST, 2000, 7-8; Bucur, Poeți optzeciști, 85-89; Cistelecan, Top ten, 12-14, 185-188; Pop, Viață, 296-301; Marius Chivu, Panica rătăcirii și căutării, RL, 2003, 10. M.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287130_a_288459]
-
să se practice, după Fechner și W. Wundt, nu doar în chip asociaționist, ci și gestaltist, introspectiv sau comportamental, căi de procedare prin care specialiștii se separau de metodele psihologiei preponderent speculative de pînă atunci. O reacție semnificativă față de tendințele experimentaliste (pe care le încurajau progresele științelor naturii și empiriocriticismul) a venit, cum se știe, spre sfîrșitul secolului al XIX-lea, din partea luiW. Dilthey și a lui Ed. Spranger, odată cu teoria trăirilor structurate și a formelor vitale, în ceea ce s-a
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
intelectual de a găsi cuvântul potrivit, de a-l înveli în muzică și de a încrusta miezul bine gândit. Eliot pretinde că se retrage cu totul de pe scenă. Dacă Yeats căuta să fie o conștiință trează și organizată, urmașii lui experimentaliști caută confuzia: propria creație îi surprinde pe nepregătite. Textele lor par un flux de asociații întâmplătoare. În miezul acestei pânze de păianjen, inteligența creatoare e mai bogată ca niciodată, dar e și infinit mai nerăbdătoare decât arhitectura solidă tradițională. Nerăbdarea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]