228 matches
-
primele două coaste și sternocleidomastoidienii care se inseră în regiunea superioară a sternului. 18.4.2. Expirul In cursul unei respirații obișnuite (bazală, de repaus) expirul este pasiv. In cursul efortului și al manevrelor respiratorii forțate are loc contracția mușchilor expiratori. Cei mai importanți sunt mușchii peretelui abdominal (drept abdominal, oblic intern și extern, transvers abdominal); când ei se contractă presiunea intra-abdominală crește și diafragmul este împins în sus către cutia toracică reducându-se astfel volumul acesteia (fig. 69). Acești
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
și extern, transvers abdominal); când ei se contractă presiunea intra-abdominală crește și diafragmul este împins în sus către cutia toracică reducându-se astfel volumul acesteia (fig. 69). Acești mușchi se contractă puternic în timpul tusei, vomei și defecației. Alți mușchi expiratori sunt mușchii intercostali interni. Acțiunea lor este opusă mușchilor intercostali externi (datorită inserției inverse); când se scurtează coastele sunt împinse în jos, în spate și spre interior, ducând la scăderea diametrelor toracice antero posterior și lateral. 18.4.3. Volume
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
repaus) și are o valoare de aproximativ 500 ml. Volumul inspirator de rezervă (VIR) reprezintă volumul de aer maxim care poate fi introdus suplimentar în plămân după un inspir obișnuit și are valori cuprinse între 1500 și 2000 ml. Volumul expirator de rezervă (VER) reprezintă volumul maxim de aer care poate fi expirat după un expir obișnuit (de repaus) și are valori cuprinse între 800 - 1500 ml de aer. Volumul rezidual (VR) reprezintă volumul de aer care rămâne în plămân după
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
gaz din plămân, inclusiv cel care se găsește la nivelul căilor aeriene închise). Debitele ventilatorii reprezintă volumele de aer venilate în unitatea de timp. Se descriu mai multe astfel de debite dar o importanță exploratorie paraclinică deosebită are debitul (volumul) expirator maxim pe secundă (VEMS). VEMS (fig. 72) reprezintă volumul care poate fi expirat forțat și maxim în prima secundă ce urmează după un inspir maxim și se calculează pe expirograma forțată. Cu ajutorul VEMS putem calcula indicele de permeabilitate bronșică (indice
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
condiții normale prima componentă este net predominantă față de celelalte două, rezistența tisulară fiind cea mai puțin importantă. Expirul fiind pasiv în mod obișnuit, practic lucrul mecanic respirator se efectuează numai în cursul inspirului. In orice condiții care necesită contracția mușchilor expiratori, o componentă expiratorie se adaugă la valoarea lucrului mecanic, cum este cazul în expir forțat, tahipnee, rezistență crescută a căilor respiratorii sau complianță toraco-pulmonară diminuată. 18.5. Efectul ventilator alveolar al aerului vehiculat Ventilația totală și alveolară Presupunând că volumul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
active a mușchilor inspiratori (în special diafragm), urmată de relaxare, cu revenirea pasivă a peretelui toracic la poziția inițială (de echilibru mecanic). In cursul respirației forțate (de exemplu în timpul efortului) expirul devine un proces activ ca rezultat al activității neuronilor expiratori. Centrul apneustic se găsește în partea partea inferioară a punții. Această arie se numește astfel deoarece dacă este secționat creierul la animalele de experiență chiar în această zonă, se produce un inspir prelungit întretăiat de eforturi expiratorii tranzitorii. Impulsurile de la
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
al activității neuronilor expiratori. Centrul apneustic se găsește în partea partea inferioară a punții. Această arie se numește astfel deoarece dacă este secționat creierul la animalele de experiență chiar în această zonă, se produce un inspir prelungit întretăiat de eforturi expiratorii tranzitorii. Impulsurile de la acest centru au un efect excitator asupra ariei inspiratorii din bulb, având tendința de a prelungi rampa descărcării de potențiale de acțiune. Centrul pneumotaxic se găsește în porțiunea superioară a punții. Această populație de neuroni are rolul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
chimice sau termice a receptorilor de la nivelul căilor respiratorii și din afara lor (pleură, diafragm, conduct auditiv extern, intestinal, genital etc). Tusea constă într-o inspirație forțată urmată de o închidere a rinoși oro-faringelui de către palatul moale, închiderea glotei, contracția mușchilor expiratori, și în final deschidera glotei, cu expulzia puternică a aerului, însoțită de un zgomot caracteristic. Aerul are o viteză maximă în trahee și bronhii și antrenează particulele străine din căile respiratorii alături de cantități importante de mucus. Acest reflex poate fi
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
volum în același sens cu ale acesteia (Apostol - 1998). Datorită creșterii presiunii negative și volumului toraco- pulmonar, aerul atmosferic se deplasează în inspir spre teritoriul de schimb alveolo-capilar. În expir, revenirea pasivă (relaxarea) a mușchilor inspiratori întregită de contracția musculaturii expiratorii, reduce diametrele cuștii toracice, cu consecințe presionale și volumetrice inverse celor din timpul inspirului. Presiunea negativă intratoracică, scade progresiv, ajungând să depășească valoarea presiunii atmosferice cu +6, +8 mm Hg, în condiții de repaus. În expirul forțat, presiunea intratoracică pozitivă
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
aer ce poate fi introdus în plămâni în timpul inspirului normal maxim după un expir în repaus. Printr-un expir forțat se îndepărtează din plămâni o nouă fracție de aer, în afara celei de repaus. Aceasta reprezintă aerul de rezervă, sau volumul expirator de rezervă. Volumul expirator de rezervă (VER) - este fracția de aer expulzată din plămâni în momentul trecerii de la poziția expiratorie de repaus la un expir maxim și are valoare medie de 1200ml. Însumarea celor trei fracții astfel neventilate reprezintă capacitatea
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
introdus în plămâni în timpul inspirului normal maxim după un expir în repaus. Printr-un expir forțat se îndepărtează din plămâni o nouă fracție de aer, în afara celei de repaus. Aceasta reprezintă aerul de rezervă, sau volumul expirator de rezervă. Volumul expirator de rezervă (VER) - este fracția de aer expulzată din plămâni în momentul trecerii de la poziția expiratorie de repaus la un expir maxim și are valoare medie de 1200ml. Însumarea celor trei fracții astfel neventilate reprezintă capacitatea vitală. Capacitatea vitală (CV
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
atinge valori mult mai mari, de 120-130 l /minut. Valoarea sa se calculează în funcție de volumul de aer ventilat cu frecvență și amplitudine maximă timp de 10-15 secunde raportat la un minut, pentru a se evita tulburările produse de alcaloză. Volumul expirator maxim pe secundă (VEMS) - se obține în timpul unui expir forțat maxim, după un inspir profund. Volumul de aer expirat în prima secundă reprezintă aproximativ 70-80% din valoarea capacității vitale, respectiv 2800-3000 ml. Depinzând de capacitatea vitală, forța musculară și permeabilitatea
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
de aer restant în pulmoni la sfârșitul unei expirații forțate și procentul său față de CPT (capacitatea pulmonară totală), crește cu vârsta (19,3% între 15-25 ani, 30,8% între 55-65 ani). La sportivi indicele Tiffeneau, reprezintă 85-95 % din CV. Volumul expirator maxim pe secundă (VEMS), exprimat în mm Hg, reprezintă și forța maximă de expirație (expirul forțat contra unei coloane de mercur). La sportivi valori foarte bune sunt de 120mmHg; bune - 100mmHg; mediocre sub 100mmHg, valorile normale fiind cele de 80mmHg
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
nervoși care determină o creștere sau o scădere a ritmului respirator. Aceasta se realizează pe cale nervoasă, reflexă și umorală. Reglarea nervoasă - în bulb, și anume în substanța reticulată din planșeul ventricolului 4, se găsește un centru inspirator și un centru expirator. Aceștia sunt legați prin numeroase fibre nervoase de diferitele părți componente ale aparatului respirator, de mușchii respiratori și de diferite zone senzitive (mucoase, piele). Cei doi centri respiratori se găsesc într-un tonus alternativ, centrul inspirator fiind dominant asupra centrului
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
Aceștia sunt legați prin numeroase fibre nervoase de diferitele părți componente ale aparatului respirator, de mușchii respiratori și de diferite zone senzitive (mucoase, piele). Cei doi centri respiratori se găsesc într-un tonus alternativ, centrul inspirator fiind dominant asupra centrului expirator (are un tonus mai ridicat). Totuși, echilibrul dintre inspirație și expirație se datorează inhibiției intermitente a centrului inspirator produsă prin: a. centrul inspirator, care concomitent cu impulsurile trimise către mușchii inspiratori, trimite și excitații la centrul expirator. Tonusul acestuia crește
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
dominant asupra centrului expirator (are un tonus mai ridicat). Totuși, echilibrul dintre inspirație și expirație se datorează inhibiției intermitente a centrului inspirator produsă prin: a. centrul inspirator, care concomitent cu impulsurile trimise către mușchii inspiratori, trimite și excitații la centrul expirator. Tonusul acestuia crește și ajunge să inhibe activitatea centrului inspirator. Acesta nu mai trimite impulsuri la mușchi și nici la centrul expirator. Centrul expirator își încetează acțiunea inhibitorie asupra centrului inspirator și acesta își reia activitatea. b. nervul vag, prin
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
produsă prin: a. centrul inspirator, care concomitent cu impulsurile trimise către mușchii inspiratori, trimite și excitații la centrul expirator. Tonusul acestuia crește și ajunge să inhibe activitatea centrului inspirator. Acesta nu mai trimite impulsuri la mușchi și nici la centrul expirator. Centrul expirator își încetează acțiunea inhibitorie asupra centrului inspirator și acesta își reia activitatea. b. nervul vag, prin destinderea alveolelor în inspirație este din ce în ce mai mult excitat. Excitațiile sunt trimise în bulb unde produc inhibiția centrului inspirator, iar centrul expirator își
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
a. centrul inspirator, care concomitent cu impulsurile trimise către mușchii inspiratori, trimite și excitații la centrul expirator. Tonusul acestuia crește și ajunge să inhibe activitatea centrului inspirator. Acesta nu mai trimite impulsuri la mușchi și nici la centrul expirator. Centrul expirator își încetează acțiunea inhibitorie asupra centrului inspirator și acesta își reia activitatea. b. nervul vag, prin destinderea alveolelor în inspirație este din ce în ce mai mult excitat. Excitațiile sunt trimise în bulb unde produc inhibiția centrului inspirator, iar centrul expirator își mărește tonusul
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
centrul expirator. Centrul expirator își încetează acțiunea inhibitorie asupra centrului inspirator și acesta își reia activitatea. b. nervul vag, prin destinderea alveolelor în inspirație este din ce în ce mai mult excitat. Excitațiile sunt trimise în bulb unde produc inhibiția centrului inspirator, iar centrul expirator își mărește tonusul. Are loc expirația în care alveolele se turtesc și se declanșează impulsuri ce merg și inhibă centrul expirator, apoi fenomenul începe din nou. c. centrul pneumotaxic din protuberanță reglează respirația numai în anumite stări. Dacă se secționează
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
alveolelor în inspirație este din ce în ce mai mult excitat. Excitațiile sunt trimise în bulb unde produc inhibiția centrului inspirator, iar centrul expirator își mărește tonusul. Are loc expirația în care alveolele se turtesc și se declanșează impulsuri ce merg și inhibă centrul expirator, apoi fenomenul începe din nou. c. centrul pneumotaxic din protuberanță reglează respirația numai în anumite stări. Dacă se secționează nervii vagi, centrul pneumotaxic produce o inhibiție intermitentă, ritmică, asupra centrului inspirator bulbar, menținând mișcările respiratorii alternativ. Reglarea reflexă - se realizează
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
respirațiilor se produce paralel cu creșterea frecvenței numai până la o anumită valoare a frecvenței. Când frecvența are valoare foarte mare (50¬60 respirații / min), amplitudinea mișcărilor respiratorii scade. Prin mărirea amplitudinii mișcărilor respiratorii crește volumul inspirator de rezervă, precum și volumul expirator de rezervă, lucru care determină o mai bună ventilație pulmonară. Debitul respirator - reprezentat prin cantitatea de aer care trece prin plămâni timp de un minut, crește proporțional cu durata și intensitatea efortului. În repaus este de 8 l / min, în
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
constă în raportul dintre aerul proaspăt introdus în alveole și aerul poluat existent în acestea. În timpul efortului acest raport se modifică. În inspirația obișnuită în alveole ajung cca. 350ml aer. În alveole există aerul rezidual de cca 1000ml și aerul expirator de rezervă, de cca.1500 ml, în total 2500 ml. Raportul sau coeficientul de împrospătare în acest caz este de 350/2500 =1/7. Dacă se face o inspirație profundă după una obișnuită se introduc în alveole cca. 350ml aer
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
hiat sintactic: ca-sa a-ce-ea, Via-ța es-te e-fe-me-ră. I.5. Silaba. Despărțirea cuvintelor în silabe Silaba 20 reprezintă sunetul (vocala) sau grupul de sunete (grup al cărui nucleu îl constituie, obligatoriu, o vocală) care se pronunță printr-un singur efort expirator. În funcție de numărul silabelor care constituie un cuvânt, se diferențiază: cuvinte monosilabice (cer, dor, spor, magi), cuvinte bisilabice (soare, via-ță, co-pil, ma-ma), cuvinte trisilabice (iu-bi-re, speranță, ui-mi-re, bi-ne-vo-i), ..., cuvinte plurisilabice (e-fer-ves-cen-ță, te-le-en-ci-clo-pe-di-e). Cuvintele plurisilabice se despart în silabe conform anumitor
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
presiunii intra alvelolare față de presiunea atmosferică. Inspirul se produce prin expansiunea cutiei toracice (datorată contracției mușchilor inspiratori), iar expirul se produce prin revenirea elastică a ansamblului toraco-pulmonar la dimensiunea inițială (proces care poate fi ajutat și suplimentat prin contracția mușchilor expiratori). Așadar, în inspir volumul cutiei toracice crește și presiunea intrapulmonară scade (conform legilor gazelor). Dacă accesul aerului atmosferic este permis la nivel glotic, acesta pătrunde în plămân datorită diferenței de presiune astfel create. Fenomenul se produce invers în expir: volumul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
primele două coaste și sternocleidomastoidienii care se inseră în regiunea superioară a sternului. 18.4.2. Expirul In cursul unei respirații obișnuite (bazală, de repaus) expirul este pasiv. In cursul efortului și al manevrelor respiratorii forțate are loc contracția mușchilor expiratori. Cei mai importanți sunt mușchii peretelui abdominal (drept abdominal, oblic intern și extern, transvers abdominal); când ei se contractă presiunea intra-abdominală crește și diafragmul este împins în sus către cutia toracică reducându-se astfel volumul acesteia (fig. 69). Acești
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]