316 matches
-
era considerată strict dependentă de contextul istoric în care a fost scrisă. Ori, vai, coborând dintr-o logică similară, metoda proletcultistă de menținere în cărți a unui autor care a știut - cum se zicea - să pună la zid tarele burgheziei exploatatoare. În fața unor asemenea frapante obtuzități, e ciudat cum de un studiu ca acesta al Ioanei Pârvulescu iese pe piața ideilor abia acum. Și ar fi cu atât mai de neînțeles dacă apariția nu va tulbura întrucâtva apele. Adică dacă ne
Lumea lui Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9561_a_10886]
-
în care valorile muncii intelectuale și fizice sunt strivite de o mână de exploatatori" (p. 105); "Caragiale a expus batjocurii și disprețului public atât orânduirea, sistemul politic, partidele și instituțiile statului burghez, cât și figurile cele mai reprezentative ale claselor exploatatoare - care formează o galerie întreagă de canalii, de proști și de înfumurați, venali și fățarnici, nemernici și ticăloși" (p. 106). Mari continuatori ai clasicilor, în linia realismului critic, sunt considerați Al. Vlahuță și D. Th. Neculuță, "primul poet muncitor din
Canonul literar proletcultist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8285_a_9610]
-
nu ar fi putut fi înfăptuită, îi este când adversar ideologic, când partener, fără a se schița, însă, vreo noțiune a unei relații personale strânse între cei doi. În 1913, Troțki îl descria pe partenerul său drept intrigant, destabilizator și exploatator al înapoierii Rusiei, pe când în 1920 îi sublinia abilitatea de a evalua rapid evenimentele, de a separa esențialul de nesemnificativ, de a întregi piesele lipsă ale unui joc, de a anticipa mișcările celorlalți (...) și de a le combina pe toate
Ironia istoriei – Lecția lui Lev Troțki by Diana Ivan () [Corola-journal/Journalistic/3100_a_4425]
-
viață. Zemmour, care nu era născut când Stalin impunea în țările ocupate regimurile democrat-populare, n-are cultura politică necesară ca să știe că pe acestea doctrina oficială le deosebea de democrațiile burgheze prin aceea că vorbeau în numele poporului și nu al exploatatorilor. Este în capul lui Zemmour și o confuzie între noțiunile de popor și majoritate. De pildă când se arată convins că electoratul francez, în special acela popular, îi respinge în majoritatea lui pe noii veniți. Pariind pe majoritate, democrația burgheză
„În numele poporului” by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6366_a_7691]
-
soarta acuzatului. Aceasta este chintesența terorii roșii."viii Definiția leninistă a noii morale e fără echivoc: "morala noastră este total subordonată intereselor luptei de clasă a proletariatului", cu scopul "desființării clasei capitaliste": "Morala este ceea ce servește la distrugerea societății vechi exploatatoare și la unirea tuturor celor ce muncesc în jurul proletariatului care făurește societatea noastră comunistă". (Nu putem să nu sesizăm apropierea de concepția despre morală exprimată în celebrul fals propagandistic - Protocolul înțelepților Sionului: "Tot ce e benefic pentru poporul iudeu este
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
Mulți dintre cei trecuți pe liste au fost luați prin surprindere (în cele mai multe cazuri, complet nevinovați), adică străini total de ceea ce se petrecuse". Urmează fioroase interogatorii, cu concursul instrumentelor de tortură, deloc «burghezo-moșierești», ci «socialiste» sadea, aplicate cîtuși de puțin «exploatatorilor», ci oamenilor cu palmele bătătorite de muncă: „trei feluri de bastoane de cauciuc. Groase, mai puțin groase și subțiri, aproape ca biciul. Ele se folosesc în funcție de vîrstă, sex și de îndărătnicie, adică de durata anchetei". Interesantă e reacția actuală a
Literatura-vérité by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6310_a_7635]
-
elaborată de un ministru conservator, atît de eficiență a fost această lege pentru dezvoltarea industrială a țării, la capitolul industrie extractiva. Delavrancea, din păcate, s-a pronunțat vehement împotriva. "Care este una din ideile fundamentale ale legii minelor? Acordarea minelor exploatatorilor străini, chemarea capitaliștilor străini în România. Dvs deschideți granițele tuturor invaziilor străine". Este aceasta, se cere notat, un punct de vedere retrograd față de nevoile, reale, de dezvoltare industrială a țării, în condițiile, repet, cînd nu există capital autohton, fiind obligatoriu
Delavrancea si ravagiile cenzurii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17662_a_18987]
-
incorpora și ilustra credibil mesajul partinic, și aici conformitatea cu preceptele leniniste de la 1905 este vizibilă, separă creația dedicată "poporului" de domeniul nefrecventabil al textelor "șovăitoare". Ceea ce se cere exorcizată, o dată pentru totdeauna, este prezența operei - drog, destinată de clasele exploatatoare să "adoarmă spiritul de luptă al celor exploatați, canalizându-le revolta pe un făgaș de luptă care n-ar face rău așezării sociale vechi."9 Construcția canonului democrat-popular are drept punct de pornire această demistificare: ipoteza leninistă a dependenței creatorului
Literatura română în anii ’50 by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/13687_a_15012]
-
comicul, fie poezia. Atitudinea față de piesa lui Rebreanu se dovedește ambiguă, deoarece Doinaș se confrunta cu o constrângere interpretativă. În 1956, trona imperativul ca orice comedie de moravuri de dinainte de instaurarea „democrației populare" să fie socotită o satiră la adresa „claselor exploatatoare". Or, având o influență caragialiană indiscutabilă, era obligatoriu ca piesa să fie situată Pe linia satirei românești: „Marin Iorda a scos în evidență identitatea de substanță dintre cele două piese [O scrisoare pierdută, n.m.], ceea ce - artistic vorbind - nu este deloc
Ștefan Aug. Doinaș și Ștefan Popa. Două semnături, același autor by George Neagoe () [Corola-journal/Journalistic/5986_a_7311]
-
patriei sale socialiste, purtător al ideilor înaintate ale timpului său, scriitorul este părtaș activ la marea luptă pentru triumful deplin al ideologiei clasei muncitoare. La unii scriitori se manifestă confuzii ideologice alimentate de existența în țara noastră a rămășițelor claselor exploatatoare, cât și de influențe ale ideologiei claselor exploatatoare din afară. Conștienți de marea însemnătate a literaturii în lupta ideologică, scriitorii trebuie să combată cu maximă hotărâre tendințele de liberalism față de naționalism, față de recidivele de decadentism și apolitism. Este necesară o
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11523_a_12848]
-
timpului său, scriitorul este părtaș activ la marea luptă pentru triumful deplin al ideologiei clasei muncitoare. La unii scriitori se manifestă confuzii ideologice alimentate de existența în țara noastră a rămășițelor claselor exploatatoare, cât și de influențe ale ideologiei claselor exploatatoare din afară. Conștienți de marea însemnătate a literaturii în lupta ideologică, scriitorii trebuie să combată cu maximă hotărâre tendințele de liberalism față de naționalism, față de recidivele de decadentism și apolitism. Este necesară o mai intensă muncă de însușire și aprofundare de către
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11523_a_12848]
-
broșură de 40 de pagini, de ESPLA. La rândul lui, Camil Petrescu radicalizează ideea, în articolul Realismul operei dramatice a lui Caragiale, publicat în Contemporanul: ,Poporul muncitor își recunoaște în Caragiale un neprețuit tovarăș de luptă în trecut, împotriva clasei exploatatoare de până ieri. Astăzi ne dăm seama că opera lui a fost una dintre armele de nimicire în lupta împotriva mentalității și procedeelor exploatatoare și a fost într-adevăr o necruțătoare oglindire critică a realității. În trecut muncitorimea a iubit
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11523_a_12848]
-
Contemporanul: ,Poporul muncitor își recunoaște în Caragiale un neprețuit tovarăș de luptă în trecut, împotriva clasei exploatatoare de până ieri. Astăzi ne dăm seama că opera lui a fost una dintre armele de nimicire în lupta împotriva mentalității și procedeelor exploatatoare și a fost într-adevăr o necruțătoare oglindire critică a realității. În trecut muncitorimea a iubit pe Caragiale ca pe un tovarăș de luptă, azi ea îl sărbătorește cu strălucire ca pe un tovarăș de biruință, care-i îngăduie să
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11523_a_12848]
-
placul conducerii). Adică TNB refuză să-și asume orice risc când e vorba de tineri, deși își asumă riscuri destule cu artiști consacrați care uneori montează spectacole cu bugete enorme ce se joacă de câteva ori. Este expresia unei mentalități exploatatoare ascunsă sub umbrela deja agasantului "noi facem proiecte pentru tineri". Ce-ar fi să-i cunoașteți mai întâi și să vedeți ce fac și ce pot și să-i tratați cu respectul pe care îl merită??? Chiar dacă se vor găsi
Cum exploatează TNB tinerii artiști din România () [Corola-journal/Journalistic/47209_a_48534]
-
Saramago a fost interpretat ca un protest anticomunitar. Pe bună dreptate. Scriitorul s-a justificat extrem de curios, turnînd gaz pe foc: pluta lui ar fi remorcherul care antrenează Europa spre Sud, spre exploatata Lume a Treia, îndepărtînd-o de hegemonismul Nordului exploatator! Stîngismul acestei viziuni e cu atît mai paradoxal cu cît seamănă cu un naționalism foarte la modă în Portugalia salazaristă cu care Saramago nu s-a împăcat. Nici Franco și nici De Gaulle n-ar fi obiectat la desprinderea de
Evanghelia după Saramago by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17101_a_18426]
-
pentru metabolismul nostru dedat la lenevie, furtișaguri, minciună și veșnică delăsare? Obișnuiți să ne mulțumim cu puțin, ni se pare că nu avem dreptul la nimic. Pentru noi, lumea se împarte în alb și negru, în bogați și săraci, în exploatatori și exploatați, pentru că asta am văzut în comunism și asta am văzut și în penibila tranziție girată de Iliescu. Neavând modelul clasei de mijloc, nu ne putem imagina cum arată o lume normală, nici bogată până la limita nesimțirii, dar nici atât
Lecția de optimism metodic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10191_a_11516]
-
atît de inofensive. Și astfel, peste aerul urban al Burg-ului german și peste nuanța de efervescență cotidiană a bourgeoisie-ului francez - două cuvinte din care se trage etimologic românescul "burghezia" - peste aceste cuvinte s-a așternut vălul malefic al clasei exploatatoare. Pe scurt, un cuvînt ucis de o propagandă tenace și stăruitoare, al cărei rezultat psihologic este că nu știm prea bine dacă burghezia a fost ceva bun sau ceva rău în istoria noastră. Și pentru că nu știm cum să folosim
Fatalitatea capitalismului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10221_a_11546]
-
O sensibilitate al cărei prototip este modul de a simți al muncitorului manual. Canonul estetic istoric constituit este considerat caduc nu doar sub raportul temelor ideologice care, o dată cu revoluția, trebuie să focalizeze ca singura realitate viabilă conflictul dintre exploatați și exploatatori, ci și sub raportul sentimentelor/senzațiilor încorporate. Principiul accesibilității operelor literare privește mai mult decît accesibilitatea cognitivă: sensibilitatea. Cu cît sentimentele sînt mai nuanțate, mai "sofisticate", corespunzînd unui grad de complexitate socială ridicat, cu atît se apropie mai puțin de
Despre condiția literaturii în socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16533_a_17858]
-
au cunoscut în ultimele decenii o intensă folosire ideologică: burghezime, muncitorime, burghezo-moșierime primeau definiții rigide și conotații oficiale clare, pe care le-au pierdut în edițiile mai noi ale dicționarelor; moșierime nu mai e, în DEX 1996, o "clasă socială exploatatoare...". în textele actuale sînt destul de frecvente derivatele, mai vechi sau mai noi, în -ime, cu sens ironic: șefime ("șefimea de la PRO TV", Evenimentul zilei, 1707, 1998, 2; "șefimea de la Prefectura și Consiliul Județului", arhiva Viața liberă, an 2000), funcționărime ("toată funcționărimea
Șefime, ștăbime, securime... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14601_a_15926]
-
bombă rămîne neexplodată pentru a detona peste mai bine de 50 de ani -, după retragerea trupelor germane, rușii invadează România și după naționalizarea fabricii, proprietate a părinților lui Doiaru, aceștia sunt arestați pentru vina de a fi fost proprietari, deci exploatatori și trimiși la închisoare fără ca fiul să-i mai vadă vreodată. Acesta rămîne prizonierul unei iluzii, ca sute de mii de români, că americanii vor reveni în forță pentru a-i scoate de sub ocupația sovietică, iar cînd americanii sosesc, Doiaru
Balcania Dream: Un certain regard by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9594_a_10919]
-
României), au condus la evacuarea imediată a celor două construcții din Paris, potrivit acestei surse, care a confirmat informațiile apărute pe site-ul cotidianului Le Parisien, relatează . Aproximativ 1.700 de persoane au fost evacuate din Turnul Eiffel de către compania exploatatoare. Monumentul a rămas închis toată seara. Aproximativ 300 de persoane au fost evacuate din turnul Montparnasse, care a fost redeschis la ora 22.30 (23.30 ora României). Geniștii au fost trimiși să inspecteze zona dar nu au găsit nimic
Turnurile Eiffel şi Montparnasse, ameninţate cu bombă () [Corola-journal/Journalistic/61202_a_62527]
-
că o societate în care sclavia este permisă predispune spre forme agravate de degenerare, de regresie la animalitate. Tarantino își fabrica un răzbunător, sclavul transformat într-un fel de Zorro, aplicând legea talionului, necru- țând pe niciun membru al clasei exploatatoare, inclusiv pe colaboraț ioniștii de culoare, jucându-se cu tragicul, convertindu-l în comics. Înțelegerea situației în profunzimea ei tragică se află pe primul plan în filmul lui McQueen. Regizorul nu ne oferă iluzia unui bine care se succede răului
Stăpâni și sclavi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2837_a_4162]
-
de un sens al adjectivului, definit astfel încît să corespundă mai multor formule apropiate (familie bună, neam bun etc.). În Dicționarul limbii române moderne (DLRM, 1958), ultimul sens al adjectivului bun e prefațat de o explicație ideologică: "(reflectînd concepția claselor exploatatoare, despre familie, neam etc.) nobil, ales". În DEX (1975) paranteză dispare, rămînînd deci doar glosarea "nobil, ales". O evoluție asemănătoare se vede în tratarea sintagmelor om (sau femeie) de lume: în DLRM - "persoană din clasele exploatatoare, considerată în cadrul acestor clase
Lumea bună by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17730_a_19055]
-
ideologică: "(reflectînd concepția claselor exploatatoare, despre familie, neam etc.) nobil, ales". În DEX (1975) paranteză dispare, rămînînd deci doar glosarea "nobil, ales". O evoluție asemănătoare se vede în tratarea sintagmelor om (sau femeie) de lume: în DLRM - "persoană din clasele exploatatoare, considerată în cadrul acestor clase că distinsa, manierata etc."; în DEX: "persoană care are experiență vieții în societate, care cunoaște uzanțele: persoană dornică de petreceri, exuberanta, veselă". Cuvîntul protipendada este însă definit la fel în 1958 și 1975 - "marea boierime care
Lumea bună by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17730_a_19055]
-
propusă de Vasilichi este cea a desființării mitului monarhului constituțional ca factor de echilibru între partidele politice. După cum spunea chiar el, trebuie să se arate că regii României nu au fost niciodată apolitici, ci dimpotrivă: au luat mereu partea claselor exploatatoare, ducând astfel o politică reacționară. Astfel, monarhia se face vinovată de „toate măcelurie care s-au făcut împotriva poporului”, cele din 1907, 1913, 1918, 1929, 1933 și, nu în ultimul rând, cel din 8 noiembrie 1945! Ultimul punct adus în
Antimonarhiștii preiau cuvânt cu cuvânt ideile unui analfabet din 1948 by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/52966_a_54291]