1,156 matches
-
Wells, extrem de popularul (pe atunci) apostol al utopiei socialismului științific, ale cărui opere au fost traduse de Zamiatin în rusă. (3) În folosirea culorii și imagisticii, Zamiatin dovedește că a respirat același aer subiectivist ca și Kandinsky și alți pictori expresioniști europeni. George Orwell a afirmat că "Minunata lume nouă" a lui Aldous Huxley (1932) trebuie să fi derivat parțial din "Noi". Totuși, într-o scrisoare trimisă lui Christopher Collins în 1962, Huxley spunea că a scris "Minunata lume nouă" ca
Noi () [Corola-website/Science/322124_a_323453]
-
un internat din orașul Traben-Trarbach. După ce își ia bacalauratul în 1905 este ajutat de rude să își termine studiile de medicină. A trăit mai mulți ani la Davos în Elveția, fiind bolnav de plămâni. Este notabil mai ales pentru dramele expresioniste pe care le-a scris. Astfel piesa "Seeschlacht" (Bătălie navală), scrisă în 1917 și înscenată de Max Reinhart în 1918, a generat numeroasee discuții. Pentru "Die Südpolexpedition des Kapitäns Scott" (Expediția la Polul Sud a căpitanului Scott) a primit Premiul
Reinhard Goering () [Corola-website/Science/318416_a_319745]
-
un balet al nălucilor. Măiestria cu care Munch a reușit să dezvăluie secretele ascunse ale temelor abordate va fi un exemplu pe care îl vor urma mulți alți artiști. Ecourile surselor sale de inspirație sunt vizibile nu numai în lucrările expresioniștilor germani, ci și în creația a doi pictori austrieci, Oskar Kokoschka și Egon Schiele. Pictura lui Munch este studiată de asemenea cu atenție de Lucian Freud, care a continuat la începutul activității sale artistice tradiția germană a neorealismului ("Neue Sachlichkeit
Edvard Munch () [Corola-website/Science/297872_a_299201]
-
in ilustrarea a numeroase cărți clasice publicate de editura sa (vezi mai jos Ilustrații). În anii 1950 Arikha s-a distins ca unul din cei mai proeminenți tineri artiști plastici israelieni, stilul său din vremea aceea fiind calificat adesea drept expresionist abstract. Se apropiase mai ales de curentul cercului "Orizonturi noi" (Ofakim hadashim) și a pictat tablouri de mari dimensiuni,în nuanțe ale culorii negre. În viziunea sa, culorile serveau un obiectiv dublu - cel de a concretiza materialitatea și în același
Avigdor Arikha () [Corola-website/Science/315714_a_317043]
-
a impinge reprezentarea în zona mimetismului sau în aceea a reanimării teziste. Cu toată vocația hieratic-abstractă pe care pictura sa pare a o dezvăluie tot mai mult în ultima vreme, Marin Gherasim rămîne în continuare un volupuos al culorii, un expresionist sui generis, dar nu unul dezlănțuit ca altădată, ci unul care a descoperit, după îndelungi exerciții, că strigătul sălbatic poate fi convertit în energie supravegheată, iar panica privirii se poate stinge în tihnă contemplativă. Aventură a unei conștiințe artistice autentice
Marin Gherasim () [Corola-website/Science/316858_a_318187]
-
marcate, sub specia postmodernismului, de sentimentul necesității unui spațiu cultural multiform, recuperator al valorilor trecutului. Ele fac dovada unei cercetări artistice pe cât de serioase pe atât de stăruitoare, ce atribuie deopotrivă laturii teoretice o însemnătate de prim ordin. Elementele încă expresioniste ale compozițiilor se coagulează, treptat, în arhitecturi ce vor deveni o constantă a creației ulterioare. Megalopolisul va ceda locul Drumului, drum către Marele semn, mai ales. Pentru că, din acest moment, elementul arhitectonic, mai ales bolta, însumează căutările spirituale ale creatorului
Marin Gherasim () [Corola-website/Science/316858_a_318187]
-
(n. 13 iulie 1931, Luduș, județul Mureș, România - d. 1996, Baia Mare) a fost un artist expresionist format și desăvârșit la Școala Băimăreană de Artă, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. Artistul s-a născut la 13 iulie 1931 în orașul Luduș din județul Mureș (Transilvania), România. A urmat studii: A fost membru al U.A.P.
Walter Friedrich () [Corola-website/Science/323594_a_324923]
-
scoală de pictură liberă s-a transformat, într-o colonie de pictură care există și astăzi, și unde se simte puternica tradiție a înaintașilor și a stilului tradițional de la începutul secolului al XX-lea. Grafica artistului se înscrie în stilul expresionist, sau mai degrabă un expresionism dramatic. Pictura artistului se inscrie in stilul expresionist, post impresionism. Expoziția de debut - Timișoara (1958) Expoziția de grafică Sala Dalles - București (1958) Expoziția Națională de Artă Plastică - București (1959) Expoziția anuală de grafică - București (1960
Walter Friedrich () [Corola-website/Science/323594_a_324923]
-
există și astăzi, și unde se simte puternica tradiție a înaintașilor și a stilului tradițional de la începutul secolului al XX-lea. Grafica artistului se înscrie în stilul expresionist, sau mai degrabă un expresionism dramatic. Pictura artistului se inscrie in stilul expresionist, post impresionism. Expoziția de debut - Timișoara (1958) Expoziția de grafică Sala Dalles - București (1958) Expoziția Națională de Artă Plastică - București (1959) Expoziția anuală de grafică - București (1960) Expoziția cu lucrări alese din anuala de grafică - București (1960) Salonul Republican de
Walter Friedrich () [Corola-website/Science/323594_a_324923]
-
exemplu, Francisco José de Goya y Lucientes (1746-1828), cel mai mare pictor spaniol al secolului menționat, nu poate fi definit prin niciun curent artistic. Primele sale lucrări au elemente din stilul rococo, ca spre sfârșitul carierei, arta sa să devină expresionistă și halucinatorie. În cazul portretizării familiei regale, unde avem ca exemplu lucrarea "Familia lui Carlos al IV-lea" (1800. Prado), folosește stilul lui Velázquez din "Las meninas", incluzând și imaginea proprie în cadrul acestei picturi. Dar, spre deosebire de Velázquez, pictura lui Goya
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
să influențeze expresionismul, curent ce va apărea în nordul Europei la începutul secolului al XX-lea. Și opera lui Gauguin prezintă distorsionări ale liniilor și culorilor, dar este diferită de cea a lui van Gogh, fiind mai degrabă simbolistă decât expresionistă. Astfel, Gauguin devine figura centrală a unui nou curent, denumit sintetism sau simbolism. Toulouse-Lautrec pictează figuri și siluete umane, cum ar fi: cântăreți, dansatori, actori și prostituate, opera sa devenind o expresie a decadenței sociale a Parisului. În aceasta perioadă
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
ai acestui curent sunt: André Derain (1880-1954), Georges Braque (1882-1963) și Maurice de Vlaminck (1876-1958). În cadrul acestui curent artistic, pictorii sunt preocupați de redarea sentimentelor, a senzațiilor subiective și nu a realității exterioare. În Germania, au apărut succesiv două grupări expresioniste: Inspirați de abordarea geometrizantă a lui Cézanne a peisajelor și naturilor statice, între 1907 și 1914, Pablo Picasso (1881-1973) și Georges Braque (1882-1963) dezvoltă stilul cubist. Acest nou stil va domina lumea artistică a secolului al XX-lea, evidențiind pictura
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
important în apariția acestui nou stil l-a jucat prezența suprarealiștilor refugiați din Europa în SUA. Jackson Pollock (1912-1956), Willem de Kooning (1904-1997), Hans Hofmann (1880-1966) și alții explorează inconștientul și tehnicile creației accidentale, promovând automatismul suprarealist și expresionismul. Alți expresioniști abstracți, ca Mark Rothko (1903-1970) și Barnett Newman (1905-1970), dezvoltă pictura marilor pete de culoare, aplicând pe pânză mari întinderi cromatice modulate. În anii '60, au fost inițiate noi stiluri și mișcări artistice. Unii pictorii au continuat calea abstracționismului, ca
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
Matisse și Marquet vor invoca adeseori cuvintele maestrului: Fauvismul capătă în scurtă vreme dimensiuni internaționale. Realizările artistice ale pictorilor francezi își exercită influența asupra altor pictori europeni, printre care se numără cei ruși, ca Wassily Kandinsky sau Alexi von Jawlensky. Expresioniștii germani se inspiră nemijlocit din creația fauviștilor. Fiecare din pictorii care creează în spirit fauvist va exercita propria influență asupra picturii de mai târziu - cubismul, suprarealismul, pictura abstractă. Chiar și după cel de-al doilea război mondial novatorii expresioniști abstracți
Fauvism () [Corola-website/Science/297945_a_299274]
-
Jawlensky. Expresioniștii germani se inspiră nemijlocit din creația fauviștilor. Fiecare din pictorii care creează în spirit fauvist va exercita propria influență asupra picturii de mai târziu - cubismul, suprarealismul, pictura abstractă. Chiar și după cel de-al doilea război mondial novatorii expresioniști abstracți se vor raporta la principiile stilistice ale predecesorilor lor. Mai ales Mark Rothko, în pânzele lui de mari dimensiuni cu suprafețe de culoare plate care se suprapun, va analiza rolul culorii în creația fauviștilor, ca sugerând mișcarea și spațiul
Fauvism () [Corola-website/Science/297945_a_299274]
-
verosimilitudinii naturii. Istoricul de film Richard Peterson a declarat că „Cinematografia germană a devenit cunoscută pentru poveștile horror psihologice și pentru emoții stranii, generate prin lumi, amenajarea decorului și unghiul camerei de filmat.” Aceste tehnici de filmare a atras teme expresioniste. Exemple influente ale expresionismului german includ "Cabinetului doctorului Caligari" (1920) de Robert Wiene, ce prezintă un doctor bolnav psihic și "Das Wachsfigurenkabinett" (1925) de Paul Leni, despre o expoziție de figuri de ceară la un bâlci. "Das Wachsfigurenkabinett" l-a
The Cat and the Canary (film din 1927) () [Corola-website/Science/322506_a_323835]
-
ahtiate după moștenire. Lucien Littlefield a fost distribuit în rolul doctorului psihiatru Ira Lazar, personaj sinistru, asemănător personajului principal din "Cabinetul doctorului Caligari". Precum se anticipase, regizorul Paul Leni a transformat piesa de teatru a lui Willard într-un film expresionist potrivit pentru publicul american. Istoricul Bernard F. Dick a observat că „Leni a redus expresionismul german, cu clarobscurul lui ciudat, decoruri asimetrice și stilizare excesivă, la un format compatibil cu practica de film americană.” Jenn Dlugos a considerat că „multe
The Cat and the Canary (film din 1927) () [Corola-website/Science/322506_a_323835]
-
mustății când meditează.” Istoricul de film Bernand F. Dick a subliniat următoarea idee: „exponenți ai "Caligarismului", expresionism prin extremă ... normal, s-ar crede că Leni a vulgarizat convențiile [expresionismului].” Dick a mai adăugat însă că „Leni doar a luminat [temele expresioniste] pentru a pătrunde în cinematografia americană fără bagajele unei mișcări spiralate de sub control.” Critica contemporană a fost în general pozitivă. Michael Atkinson de la "The Village Voice" a comentat: „atmosfera abilă creată de Leni e practic o ideogramă de suspans narativ
The Cat and the Canary (film din 1927) () [Corola-website/Science/322506_a_323835]
-
lumești în general. Îi plăceau jocurile de cărți și coridele, fiind chiar criticat uneori că nu respectă normele de conduită ale unui reprezentant al clerului. În epoca sa era considerat un maestru al satirei, chiar dacă n-a ajuns la extremele expresioniste ale lui Quevedo sau la nuanțele obscure ale lui Juan de Tassis y Peralta, conte de Villamediana, care i-a fost prieten și unul din cei mai buni discipoli. Góngora a murit în urma unui atac de apoplexie pe când avea 65
Luis de Góngora y Argote () [Corola-website/Science/307855_a_309184]
-
bogat evantai de procedee plastice, adaptate comunicării unor urgențe ale orizontului profund și, în același timp, unui proiect conceptual care răspunde unor exigențe culturale pe care și le asumă. Existența unui nivel profund al senzației, care poate atinge uneori intensități expresioniste, este vizibilă în tușele spontane, în accentele cromatice care însoțesc conturarea formei. Astfel de accente nu au de cele mai multe ori un rol constructiv direct, ci privesc doar o descărcare energetică, susținând un discurs care se desfășoară în paralel cu construcția
Liviu Nedelcu () [Corola-website/Science/336882_a_338211]
-
, născut "Eugen Berthold Friedrich Brecht", (n. 10 februarie 1898, Augsburg, Regatul Bavariei — d. 14 august 1956, Berlinul de Est, Republica Democrată Germană) a fost un dramaturg, poet și regizor german, inițial expresionist, întemeietor al instituției teatrale ""Berliner Ensemble"", inițiator al "teatrului epic", a promovat o nouă teorie și practică a teatrului, bazate pe efectul distanțării epice.A fost unul dintre cei care au revoluționat teatrul secolului 20. S-a născut la Augsburg
Bertolt Brecht () [Corola-website/Science/306588_a_307917]
-
s-au răspândit la fel de mult precum curentul artistic Bauhaus. Futurismul din Italia fascistă și constructivismul din URSS prezentau trăsături comune. Se opuneau arhitecturii hipermoderne, care își exprimă oportunitățile oferite de noua eră industrială într-o manieră captivantă și agresivă. Arhitectura expresionistă, inițiată de grupul german "die Brucke" au căutat să găsească un limbaj arhitectural expresiv, liber de constrângerile academice. Arhitectura expresionistă se preocupă nu atât de elementele decorative exterioare, cât mai ales de formele neobișnuite din structura unei clădiri. Această școală
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
Se opuneau arhitecturii hipermoderne, care își exprimă oportunitățile oferite de noua eră industrială într-o manieră captivantă și agresivă. Arhitectura expresionistă, inițiată de grupul german "die Brucke" au căutat să găsească un limbaj arhitectural expresiv, liber de constrângerile academice. Arhitectura expresionistă se preocupă nu atât de elementele decorative exterioare, cât mai ales de formele neobișnuite din structura unei clădiri. Această școală și mișcare artistică, o școală de artă, design și arhitectură, precum și un curent artistic extrem de influent în arhitectură, artele plastice
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
a participat la urmărirea penală a violatorului, a umbrit mult timp realizările sale ca artist. Timp de mulți ani, ea a fost privită ca o curiozitate. În zilele noastre, ea este considerată ca fiind una dintre cele mai progresiste și expresioniste pictorițe din generația sa. s-a născut la Roma, la 8 iulie 1593, cu toate că certificatul de naștere din Archivio di Stato arată că sa născut în anul 1590, primul copil al pictorului toscan Orazio Gentileschi și al Prudenta Montone. Artemisia
Artemisia Gentileschi () [Corola-website/Science/313614_a_314943]
-
explorând noi metode de pedagogie artistică. Urmare închiderii Școlii Bauhaus, de către naziștii ajunși la putere, părăsește Germania, devine profesor la cele mai prestigioase universități din S.U.A., înrâurind notabil formarea unui număr considerabil de artiști americani. După depășirea unei inițiale faze expresioniste, precum și a unei raționalități excesive induse de Bauhaus, Albers aderă, în 1936, la American Abstract Artists Association. În perioada 1953-1960 conduce catedre de învățământ artistic universitar în Chile, Peru și R.F. Germania („Hochschule für Gestaltung“ din Ulm). De la sfârșitul celui
Josef Albers () [Corola-website/Science/334155_a_335484]