939 matches
-
tot îndepărtăm?/ datoria omului este să-și aștepte nașterea. ca pe o poiană furată./ dar ei furau visul de la gura copilului meu, înțărcîndu-i mintea". Idila e visceralizată, transpusă în analiză suprarealistă. Abandonată fiind amestecului de tandreți și crispări, de porniri extatice și spasme ale dezolării, de așteptări și căderi, devine un enigmatic simbol al Destinului: ,atelier de corpuri muzicale. alunecări în simboluri tantrice superflue. patricia îl întîlnse pe pablo la lăptăria lui enache./ își numărau coastele./ ea îi întorcea privirea pe
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
acestea stăruința în climatul concretului chiar dacă acesta se deșiră, se arată echivoc, evanescent. Aidoma unui amfibiu, poetul continuă a trăi în două medii, întrucît nici nu părăsește definitiv tărîmul contactelor lumești, nici nu se decide a se rosti consecvent descărnat, extatic, cufundat în lumina transfigurării mistice: ,dacă mă rogi dacă/ te rog/ nu adormi/ esențialul nu ți l-am spus încă/ pentru Dumnezeu/ ține-ți ochii deschiși.// sus capul eram/ în pădure/ pădurea nu avea lizieră/ arbori de jur împrejur/ mușchi
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
se învecinează cu lumina profundă a unui felinar și cu aceea fără sursă a unei cruci, sînt tot atîtea momente perfect identificabile ale unei conștiințe umane și artistice sfîșiate între bucurie și melancolie neagră, între disperări incomensurabile și adevărate exerciții extatice. Această oscilație între planuri adverse și, uneori, trăirea simultană în planuri adverse, îi oferă Ioanei Bătrânu posibilitatea unei experiențe cu totul particulare. Ea nici nu construiește o peisagistică integral ingenuă, după cum nici nu se așază față de peisaj într-o perspectivă
Ioana Bătrânu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10891_a_12216]
-
în nici un caz pentru elipticul Brâncuși, a cărui specialitate nu era, totuși, creația vestimentară. Dincolo de acest episod, mai mult sau mai puțin anecdotic, se pune, de la sine, o întrebare elementară: cum de acest Brâncuși, împins de către garnizoane întregi de hermeneuți extatici în cele mai adînci peșteri platonice și în cele mai înalte levitații budiste, nu s-a gîndit să-i facă un monument colegului său Mihai Eminescu, partener legitim de tremol metafizic, și s-a lăsat sedus cu o ușurință atît
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10208_a_11533]
-
din trupul prințului, zebrat de șuvițe întunecate. Loviturile cădeau des, cu un zgomot de ploaie măruntă pe frunziș. Se auzea geamătul înăbușit al martirului, discret ca o foșnire. Obrazul victimei era îndreptat spre tavan și-mi puteam imagina ochii, privirea extatică. Am rămas cu ochiul lipit de gaura din perete. Să mă crezi, murmură povestitorul cu un murmur care te putea face să te gândești la rușine (de fapt nu-i era rușine); înainte de orice am simțit o uriașă plăcere de-
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
la memorie, ultimul și cel mai important organ al inteligenței în post-modernitate. Nu poți „deconstrui” decît memorial. Sloterdijk ne aduce, în fine, în astăzi-ul nostru nostalgic care nu face altceva decît să se umple de ieri-ul traumatic sau extatic, să-l rescrie infinit și sceptic, știind că adevărul a rămas un simplu efect de prezență al travaliului memoriei. De aceea, periplul său filozofic se termină cu Boris Groys, cel pentru care important rămîne acel „hot spot” dinăuntrul piramidei, camera
Dansînd cu Derrida by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4019_a_5344]
-
al patriarhului Abraham - este, ca și Moise, adeptul unei religii abrahamice, amândoi sunt „oamenii Cărții”, alături de creștini: ceea ce face de înțeles o anumită înrudire spirituală și relativizarea religioasă. Dacă, în final, Momo devine musulman, preluând învățăturile și practicile sufi - dansul extatic, care îi transmite aceeași liniște pe care o avea și Ibrahim, care moare împăcat cu sine și cu lumea -, schimbarea pare de la sine înțeleasă. Totuși, religia e în cartea lui Eric-Emmanuel Schmitt numai un sâmbure pe care ni-l putem
„Poate există suflet turc“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3076_a_4401]
-
și al freneziei senzoriale, al mirajului de o clipă și al realului de o materialitate copleșitoare. Martor la porțile Orientului este tocmai o astfel de poezie în care se presimt aromele, formele și culorile îmbătătoare ale Orientului, cu prisosul lor extatic, cu lipsa de măsură în toate și, mai ales, cu amoralitatea atotprezentă. Viziunea lirică este configurată aici din aglomerări de forme și alcătuiri trupești, din acumulări de senzații și imagini de o deconcertantă concretețe. Foamea de concret se întretaie, însă
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
fascinația promisiunilor Nici misterioasele cuvinte ce văluresc sufletul... E o odihnă, o miruire, o revărsare de mângâieri Și ea te roagă doar să te odihnești, calmă, foarte calmă Și să lași mâinile ardente ale nopții să întâlnească fără fatalitate privirea extatică a aurorei.
Poetul femeilor Vinícius de Moraes by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3950_a_5275]
-
Balada podurilor Sînt poduri care mint sînt poduri ce spun adevărul poduri care te-adulmecă și poduri care te lasă-n pace poduri care te-oglindesc și poduri ce-și oglindesc doar propriul chip poduri obraznice cum o praștie poduri extatice cum o icoană poduri fragile cum un ochi poduri dure cum o tibie poduri parfumate cum un crin poduri fetide cum o mlaștină poduri exacte cum o incizie poduri vagi cum un poem poduri ce te trec dincolo de lume lăsîndu-te
Gheorghe Grigurcu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10387_a_11712]
-
în carcasa trupului devenit brusc ușor; un trup ca de băiat, ca de fată. Nu pricepi dacă vei pleca iar și iar ca într-un fel de noapte cosmică și altă dată. Dimineața se ridică din tine cu precizia unui extatic inchizitor căzut pe gânduri. Totul e pur, înalt și fierbinte! Tot ce atingi, se întrupează din carnea lui ,nu se poate". Totul reîncepe - secundă de secundă - să fie, ca pentru ultima dată. Parcă. Da. Sub ochii tăi, totul, totul e
Aura Christi by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/10449_a_11774]
-
ca o părere. Un simplu om pășind stăpân pe cale Și fluturând pe buzele-i tăcere. Primește-l blând, cum ai primi o ploaie Ce cade lin într-un decor tomnatic, Prelinsă printre răbdătoare straie Pe pielea ta, ca un sărut extatic. Vei recunoaște-alinturile mele Ascunse-n picăturile flămânde, Schimbate-ntâi în joc nebun de iele Și-n urmă-n seva care te pătrunde. De un mileniu te iubesc din tine Ca un pârâu schimbat într-o cascadă, Nu-mi pasă că
TE-AŞ MAI PUTEA TRĂI ÎNCĂ O DATĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373775_a_375104]
-
la rândul ei afectivitatea deschide imaginarul care o cuprinde și în care se preschimba, luând acum înfățișarea celuilalt, [..] imaginarul se deschide spre rațiune, care îl absoarbe și îl transformă[...] iar gândirea adâncește în sine și se înalță [..] până la momentul cunoașterii extatice de sine. Comunicarea inter-nivelica este satisfăcută prin realizarea unor motive de diferite ranguri, sinele se oglindește și se definește astfel prin altul. Sinele se deschide spre altul nivelic, cautandu-si oglindă și definiția nivelica, iar ființă celuilalt reflectă sau nu
SCURTE CONSIDERAȚII (ISTORIE) de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384414_a_385743]
-
-o stea Sclipind de frumusețe și lumină Pe-o rază furată din privirea mea... Vâslesc prin timp și,..suntem împreună, Clipa mă ține-n brațe-n acest vis, O, fuge sângele și se adună Într-un ritm nebănuit de nedescris. Extatic strălucește, peste iarnă, Luna-n dulci lumini de reverie. Năluci, pe pârtie, răstoarnă Candoarea noastră...E o beție! Referință Bibliografică: SCLIPIRI ROMANTICE / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1439, Anul IV, 09 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
SCLIPIRI ROMANTICE de LIA RUSE în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384590_a_385919]
-
și Rugăciunea regelui Manase. Prologul și Epilogul ce îmbrățișează textele acestea sunt, la rândul lor, fascinante: două pietre unghiulare ale Poeziei - Meditația de pe Munte și Meditația din Pustiu - , predictive, în fond, și luminătoare pentru ce va să vie sub ochiul extatic al lectorului. Ordinea răsturnată a cărții, citirea ei retroversivă n-ar estompa cu nimic frumusețea inalterabilă, perenă a textelor. Cântecul mut, melosul inspirat al regelui David din detaliul de frescă de pe biserica Sf. Gheorghe din Mănăstirea Voroneț, traversând pe diagonală
POEZIA CA INSPIRAŢIE DIVINĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382432_a_383761]
-
apropia de Dumnezeu până n-a trecut mai întâi prin smerenia și asceza crucificării, prin golirea de sine, prin kenoza intelectuală și existențială. Idealul post-creștinismului este căutarea și exaltarea experiențelor subiective „oceanice”, emoționale și mistice de vârf, a stărilor psihologice extatice, încercarea de a dizolva „carapacea” transparentă a sinelui însă nu prin har ori sinergie ci prin efort strict omenesc, pelagian. Experiențe supranormale, de înalt voltaj emoțional, sunt astfel dobândite nu prin har, prin epifanii, teofanii, revelații, viziuni biblice, nu sunt
ISPITELE NOULUI EON POST-CREŞTIN de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382930_a_384259]
-
cu mirosul de jivină în nări, simțind suflarea lor fierbinte în ceafă, amatorii de senzații tari par suspendați între spațiu și timp, între viață și moarte. Toate detaliile supărătoare ale cotidianului anost se topesc sub imperiul acelei clipe magice, mistice, extatice. Pentru unii dintre ei, encierros sunt un drog, evenimentul cel mai prețios al anului. Atracția lor irezistibilă îi smulge de lânga mama sau soția iubitoare, de lângă copiii care-și contemplă îngroziți tații, rugându-se să scape nevătămați. Unii aleargă pe
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
trebuie stârpită, asta sunt! Și iarăși începu să plângă cu hohote: am fost o ... V. NOAPTEA SUFLETELOR STINGHERE (ROMAN) - CAP. 8, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 2233 din 10 februarie 2017. 8.Soția bețivului Însă, din dezlănțuirea asta extatică, le trezi țârâitul strident al soneriei, însoțit de țipetele unei femei care bătea cu pumnul în ușă. Tremurând, Maria alergă la ușă, se uită pe vizor și o deschise repede. Dădu buzna o tânără bondoacă și grăsuță, cu un copil
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
nu vreau să mă găsească în noaptea asta! Dar copilul țipa, speriat și el de țipetele mamei. Violeta și Irina alergară și ele pe hol, destul de speriate. Iar la televizor se ... Citește mai mult 8.Soția bețivuluiînsă, din dezlănțuirea asta extatică, le trezi țârâitul strident al soneriei, însoțit de țipetele unei femei care bătea cu pumnul în ușă.Tremurând, Maria alergă la ușă, se uită pe vizor și o deschise repede. Dădu buzna o tânără bondoacă și grăsuță, cu un copil
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
care acum dezvăluia Întreaga splendoare a trupului. Pe mușchii Încordați ai pântecelui vibra doar un cercel de aur susținut printr-un lănțișor. Zeci de ochi fixau buimăciți puful subțire care desena cu dulceață arcuirea pântecelui. Femeia continua să se Învârtă, extatică, contopită Într-un nor din ochi de păun. Deasupra capului, brațele Îi vibrau de Încordare. Părea că momentul acela nu se va mai sfârși niciodată. Apoi, brusc, muzica se opri, În aceeași clipă În care dansatoarea Își curmă dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
femurul. L-am scos. Numai că, Dumnezeule, nu era nici un femur! Nu ucisesem pe nimeni, spre imensa mea bucurie, dar și spre la fel de marea mea îngrijorare, căci iată la ce bolnave și întunecate plăsmuiri putea ajunge o imaginație atât de extatică cum era a mea! În mâna dreaptă aveam acum o mitralieră neagră, superbă, și am plâns de bucurie gândindu-mă la cât de norocos eram și totodată la însăși minunea vieții mele. Lumina care veghease cu admirabilă statornicie la viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
călugărul Brandan se Întoarse spre mulțimea Încă agitată, trăgând după sine canatul ce Închidea tabernacolul și acoperi la loc, cu țesătura brodată, cufărul cel miraculos. Dante era nedumerit. Dar nu se simțea deloc prins Într-o prostească stupefacție, precum mulțimea extatică din jurul lui. Văzuse de atâtea ori pe la bâlciuri ființe diforme, ciuntite, aparent niște insulte față de viața Însăși. Trebuia să existe o explicație, pe care rațiunea putea și trebuia să o găsească. Totuși, Fecioara părea cu adevărat un triumf al imposibilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În zorii faptelor lor. Încrede-te În Fecioară, popor al Florenței, fiu mult iubit al Bisericii biruitoare! Lângă el, fata părea să Încuviințeze printr-o lentă oscilație a capului, În timp ce ochii nu Încetau a parcurge cu privirea lor Înghețată mulțimea extatică. Dar ceva din ea părea să accentueze chinul rănii sale extraordinare, ca o umbră care Începuse să i se lase Încetul cu Încetul peste trăsături, Însemnându-le cu riduri imperceptibile. O expresie neliniștită Înlocuia treptat Împăcarea pe care o transmitea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
instinct. Dar pentru ce, la urma urmei? Emoția iubirii e dovada unor sentimente nobile și numai o inimă superioară prin Învățătură și virtute e În măsură să Îi simtă imboldul, să transforme o biată maladie a trupului Într-o condiție extatică... Iar el trebuia să o lase pe mâna pungașului aceluia de Cecco Angiolieri și a jocurilor lui de cuvinte obscene? Poate că exact În clipa aceea mâinile sienezului lunecau peste trupul ei, profitând de noapte și de singurătate. Iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pudrei, Amory s-a crezut Într-un imperiu al delectărilor epicureice. Totul Îl Încânta. Se juca piesa Micul milionar, cu George M. Cohan, și pe scenă evolua o tânără brunetă care l-a făcut să-i dea lacrimile de plăcerea extatică de a o urmări cum dansează. „Oh - you - wonderful girl, What a wonderful girl you are...“ intona tenorul, iar Amory subscria tăcut, dar cu patimă. „All - your - wonderful words Thrill me through...“ Crescendoul viorilor a tremurat la ultimele note, fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]