335 matches
-
Tuturor. A revenit o singură dată în România, în 2001, când l-am făcut Honoris Causa al SNSPA. Proust a fost la el acasă. Nick și-a regăsit tot: limba uitată, pașii de horă, romanța interbelică, Cișmigiul. Și a rămas extaziat în fața Târgului de carte. Da. Țara lui de naștere a ieșit din spălarea pe creieri! Cartea de identitate (permisul universitar). Codul numeric personal de la Asigurări Sociale. Suntem o societate de loisir. O prelegere urmată de discuții. Studenți la ciclul universitar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
complex spa și un restaurant cu o listă de așteptare de trei luni, mai puțin dacă stăteai la hotel, caz în care săreai automat rândul. Avusesem o lansare de produs acolo cu patru luni în urmă și mă întorsesem acasă extaziată de cât era de frumos. Îmi dorisem dintotdeauna să stau acolo, dar cum era s-o fac când stăteam la patru minute distanță? În timp ce coboram din mașină, aproape că mi s-a făcut rău de emoție. — Aici visam să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
le-a atras atenția: eram dusă cu pluta. Era clar, eram complet nebună. Groaza s-a așternut pe chipul lui Franklin: îmi permisese să păstrez secretul asupra campaniei până acum. Ariella avea să-l ucidă. Desigur, Wendell și Lois erau extaziate - jumătate din concurență era eliminată fără ca ele să trebuiască să facă ceva. Chiar înainte ca Ariella să se ridice de pe scaun și să mă plesnească peste față, am continuat. —Ei bine, nu chiar nimic. Le-am făcut cu ochiul. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pentru că întotdeauna s-a dorit și se dorește ca insul să nu uite că este legat de un odgon, la capătul căruia un altul îi hotărăște pașii, întotdeauna alți pași decât cei ai libertății despre care este silit să se extazieze că și-o recapătă periodic. Câte vieți nenorocite aiurea, din tembelism contabilicesc, din încrâncenarea de a transforma un simplu carnet maroniu, cartea de muncă, în semn al puterii și al supunerii insului mereu atârnat de un înscris oarecare, al unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o pagină și jumătate, a dat toată psihologia sa, tot stilul mahalagioaicei romanțioase, fără ca să se bage de seamă procesul de intensă condensare”<footnote G.Munteanu, Istoria literaturii române. Epoca marilor clasici, București, E.D.P., 1980, p. 479. footnote>. Ibrăileanu se extazia cu dreptate în fața acestei realizări. S-a considerat, în general, că acest personaj reprezintă tipul cochetei prețioase, a femeii vesele, intuiția socială a autorului conferă tipului coloratura mediului. În opinia unor cercetători moderni Zița a fost, poate, judecată „cu o
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
un oraș mai mic. În timp ce Încă stăteam Într-o poziție imposibilă pe canapea, mi-am analizat reacția la primirea veștii. Cred că părusem destul de sinceră, deși nu chiar extaziată, dar ea știa că nu-mi stă În fire să mă extaziez. Reușisem să Întreb despre inele - la plural - și reușisem să afirm că mă bucuram foarte mult pentru ea. Desigur, nu scosesem din mine nimic cu adevărat emoționant și plin de miez, dar probabil că ea era prea zăpăcită ca să remarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ce știe, ceea ce însemna că ea știa, ceea ce însemna... Danny își luă o față neutră și o sărută pe gât și pe obraji. Suspină - fals, exact ca o fată de la Club Largo, care se preface că dezbrăcatul pe scenă o extaziază. Claire îl atinse pe spate, pe piept și pe umeri - mâinile ei îl frământau - și dădu impresia că abia se abține să nu-l sfâșie. Încercă s-o sărute pe gură, dar buzele ei rămaseră rigide. Femeia îi vârî mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu pas elastic și jambiere înalte de căprioară, și după ce ajuta musafirilor să coboare, înainte de a-i conduce, dezmierda prelung și respectuos cei doi cai jumătate sânge, care, grație unor îngrijiri deosebite, erau strălucitori ca un satin laque\ Musafirii se extaziau și ei cu sinceritate. Un cal frumos fiind mult mai comod de admirat decât un om frumos, credea Mini! Așa se petrecuse neschimbat, de cele patru ori când Lina o târâse pe Mini la sacrificiul unei vizite la verișoara; dar
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
lui Nory se întrerupse. Fu iar tăcere și toate trei rămaseră atente drumului, căutând parcă, la o busolă invizibilă a călătoriei, acul de călăuzire în noapte. - Am intrat pe Șoseaua Mogoșoaiei, zise moșul. Luna acum era mai sus însă și, extaziată în propria ei lumină, nu-și proiecta conturul net de altădată; ca și a soarelui, forma i se cufunda în propria-i orbită și cerul părea mereu o clamoare argintie peste nisipuri stelare. Acum reîncepură vorbele descusute: - Ce viață i
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
familial, redus la spontaneitatea lui, ar fi foarte slab fără adaosul acelui egoism. în fața scaunului lui Mini, o pânză imensă în stil vechi flamand reprezintă o bucolică. Mini se gândi că ea ar fi pictat maternitatea ca pe o femeie extaziată de a fi scăpat din sânul ei viu o înfăptuire pornită să cucerească viața. Pe Elena însă ca tablou matern, o vedea ținând gravă în mâini o colivie de aur, în care era închis un canar stilizat: băiatul ei. Se
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Hallipa era monosilabic dar nu din vreo stânjenire din preocupările lui, care nu se legau cu cele trecute, pe care Mini le-ar fi putut răscoli. Erau altele. Prezența lui Mini nu-1 turbura, cel mult îl deranja. Doamna Eliza se extazia în fața Doamnei cu ciuta, privind întrebător rând pe rând pe Mini și Hallipa, cu ochi lâncezi, punând rând pe rând mâna dezmierdătoare pe brațul lor. Alintările doamnei Eliza adânceau pe Hallipa și mai mult în tăcerile lui subterane. - Ce frumos
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
câte îmi amintesc, pe suprafețe de pământ, negru sau galben, netezite și transformate în planșete. Și natura îmi venea uneori în ajutor. Pe porțiunile acoperite de mâl, adus de șuvoaiele de apă, executam prin zgâriere lucrări artistice în fața cărora mă extaziam și pe care le distrugeam fără regret după ce le admiram. Lipsa unei înzestrări native cu predispoziții și îndemânări pentru desen m-a dezavantajat toată viața, dar mai ales în perioada școlarității când desenul figura în planul de învățământ ca obiect
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
-l joace și în afara scenei, în viața cotidiană. Există și artiști plastici îndrăgostiți de lucrările lor, precum avarul de galbenii săi, și nu sunt în stare să se despartă de ele. Narcisiști se dovedesc a fi și scriitorii care se extaziază în fața propriilor cărți și pe care le recitesc mereu, ca îndrăgostitul pătimaș scrisorile iubitei. Varianta feminină a legendarului Narcis o reprezintă Narcisele contemporane și dintotdeauna, care sunt preocupate până la obsesie de frumusețea lor, pe care se străduiesc să o sporească
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
lor și n-avea de gând să se facă de râs cerând amănunte. Așa că a zis ceva, mai mult ca să nu tacă: „Cald aici la dumneavoastră... Îmi arătați dosarul cu activitățile pe linie de pionieri?” „Colosal, domnule! Piramidal, domnule!” se extazia Foiște când povestea cuiva Întâmplarea, „inspectoru’ a rămas țintuit. L-am blocat, domnule! Mintea lui n-a fost În stare să Înțeleagă că așa ceva poate exista cu adevărat. Intrase cu un picior În altă realitate și refuza să dea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
furiei sale. Apoi bărbatul se așeză la masă și se uită din nou la bilet. „Plec ca să mă gândesc la cele petrecute.“ Se gândește un căcat! Vaca aia proastă nu e în stare să gândească! Joacă teatru, se miorlăie, se extaziază povestind despre lipsurile ei și-și provoacă extaze de autocompătimire. Wilt parcă o auzea și acum dondănind despre afurisitul ăla de manager de bancă și despre cum ar fi trebuit să se mărite ea cu el în loc să se lege la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
era așa ori ba. Însă... ea tăcea. 2. La Roma avea loc o înălțare mai puțin obișnuită spre ceruri. Curajoasa doamnă Blanchard se avânta entuziastă în cel de-al doilea ei zbor cu balonul. Un număr impresionant de oameni se extaziau cu totul copleșiți de importanța momentului, ca și de noua formă de comunicare cu împărăția cerurilor. 3. Lumea nu era nici mai bună, nici mai rea. Ci altfel. PAGINĂ NOUĂ 2 Seara, la toate porțile caselor boierești se aprinseră deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
măcar pentru că mă aflam În centru, Între mama și tata), el se entuziasmase de... decor! De casa acoperită cu stuf! Acru, mă mirasem: cum se făcea că el, În primul rând, francez; În al doilea, arhitect - și Încă italian! - se extazia dinaintea unei biete case de lut, acoperită cu stuf? Din politețe? Din aplecare spre exotic, insolit? - dar ducă-se pe malul Loarei lor, la troglodiții galo-romani contemporani! Da de unde!, răspunsese el râzând, din contra fusese frapat de echilibrul construcției, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mierlește la sigur! Mă răsucesc și fac un salt până la geamul secretariatului. Mâna mi se încleștează de pervaz. Picioarele mi se bălăngăne în aer, apoi reușesc să le aduc înapoi pe cornișă. Curtea urlă: bravo, spidermanee! Pe coridor lumea e extaziată. Primesc un semn de admirație: țoc-țoc! pe ambii obraji, de la profesoara de informatică, stăpâna viselor liceene. Președintele de comisie are acces la înghețata de vanilie. Elevii sunt introduși la examen în ordine alfabetică. Oriunde te uiți sunt dispuse strategic platouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
uitat niciodată (spre rușinea mea, recunosc) la Etno TV, am aflat de aceste versuri și altele asemenea de-abia acum, de la un coleg din Tîrgu Mureș, care a făcut și o emisiune TV inspirată pe această temă. Și am fost extaziat. Extaziat cum numai un chirurg poate fi în fața unui cancer „perfect”, clar și precis, ca la carte, studiu de caz paradigmatic pentru învățăceii lui Hipocrat. Căci asta sînt aceste cîteva versuri. Au tot ce le trebuie : tema codrului (codrul, frate
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
niciodată (spre rușinea mea, recunosc) la Etno TV, am aflat de aceste versuri și altele asemenea de-abia acum, de la un coleg din Tîrgu Mureș, care a făcut și o emisiune TV inspirată pe această temă. Și am fost extaziat. Extaziat cum numai un chirurg poate fi în fața unui cancer „perfect”, clar și precis, ca la carte, studiu de caz paradigmatic pentru învățăceii lui Hipocrat. Căci asta sînt aceste cîteva versuri. Au tot ce le trebuie : tema codrului (codrul, frate cu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Cole. Iat-o pe Cenușăreasa mea, pe femeia visurilor mele, cu care vroiam să mă căpătuiesc, uite-o trăncănind despre kentane, uite-o vorbind despre cargouri, uite-o obsedată dacă Mărăști se întoarce pe zece sau pe cincisprezece. Uite-o extaziindu-se de un jeg de ilustrată în relief, primită din Valparaiso, înfățișînd, ca pe cutiile de bomboane, o copilă cu bucle dulci și cu fustiță bleu, scurtă și creață, așteptând un tinerel chipeș care se apropie cu barca, trăgând strașnic
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
gustul de strugure al visului. Ce dulci sînteți unul lângă altul! Înainte să apuce să-ți mai spună ceva, începi iar s-o mângâi. Fața ei, care nu are nimic comun cu numele de Svetlana, se întoarce în sus, se extaziază fără poză, buza de sus i se zgârcește, lăsând să se vadă dinții rânjiți, te strânge cât poate, își iubește exterminatorul. Asta durează atât de mult, încît, drag cititor, mă simt dator să-ți umplu cu ceva așteptarea. Nu cred
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
accelerat al acesteia se relevă a fi mai aproape de real. Senzația că fericirea trece prea repede nu este, așadar, doar rezultanta dorinței de a o stopa atemporal ci și ecoul relativității ca trăsătură a lumii profane, ecou care străpunge sufletul extaziat întru bucurie spre a-l atenționa neîncetat că veșnicia edenică nu se oferă din extensiile imanentului și că doar oglindiri paradisiace punctează efemer temporalul deșertăciunilor umane. Așa cum fericirea întâmpină insular tranzitarea de către ființa omenească a nebuloasei profanului, tot astfel și
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și ele din bare de oțel tubular, și numai la căpătâi aveau plăci subțiri de stejar sculptat, încastrate în zid. Îndărătul unor uși duble, uvrajate, pereții sălilor de baie erau căptușiți cu sticlă în culori irizate, înfățișând doamne care se extaziau pe o culme de deal, fauni, cozi uriașe de păun, aeroplane, baloane, și așa mai departe. Podeaua și mobilierul din băi erau acoperite cu blană, iar feluritele nișe, protejate prin grilaje din fier forjat, cu modele orientale. Bazinele (negre) erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Ruby îi zâmbi cu gura până la urechi. Era superâncântată că o recunoscuse Rozanov. Spera ca vreo doi-trei din cei ce zăboveau în jur și pe care-i cunoștea să-l fi auzit. Încuviință din cap și continuă să se uite extaziată la filozof. Nu-i dădea prin minte să scoată vreo vorbă. În momentul acela Ruby auzi vocea lui Alex strigând-o peste întreg spațiul bazinului înecat în abur: „Uhuu, uhuu!“. Țipătul acesta strident era chemarea specială prin care Alex o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]