264 matches
-
rămas nemișcați și apoi s-au trezit în tăcere, unul după celălalt, ca după un lung vis. Dar nimeni n-ar fi plecat, ca și cum cuvintele Celui care îi părăsise continuau să le răsune în continuare în urechi. Și au rămas extaziați, ascultând parcă o muzică cerească minunată. La un moment dat, în cele din urmă, unul dintre ei, ca și cum ar fi fost puțin înfricoșat, spuse: "Ce bine că suntem aici"; iar altul a spus: "Ce bine ar fi fost dacă noaptea
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
grăbeau să profite ei înșiși de asemenea chilipir. Servitorii, de altfel, făceau același lucru, dar pe ascuns. In ziua înmormântării s-a văzut că sicriul era prea mare pentru ușa odăii. "O, dragul de el, spunea din patul ei portăreasa, extaziată și îndurerată în același timp, ce înalt era!" "Nu vă îngrijiți, doamnă, răspundea unul dintre ciocli, o să-l scoatem îndată, în picioare!" L-au scos, în picioare, și apoi l-au culcat, iar eu am fost singurul (alături de un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
fie. Presupun că o să trebuiască să am grijă de tine, nu-i așa, fetițo? Dacă nu eu, cine s-o facă? Când toți patru intrară în casă, Mark începuse deja să dea drumul unui șuvoi poruncitor de comenzi pentru câinele extaziat. —Deci cum dracu’ ar trebui să te botez eu? Ha? Cum să-ți zic? Ce zici de Blackie-doi? Ființa primitivă lătră extaziată. Îi vor pielea lui Mark Schluter: măcar atâta lucru e evident. Numai o legumă nu s-ar prinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
toți patru intrară în casă, Mark începuse deja să dea drumul unui șuvoi poruncitor de comenzi pentru câinele extaziat. —Deci cum dracu’ ar trebui să te botez eu? Ha? Cum să-ți zic? Ce zici de Blackie-doi? Ființa primitivă lătră extaziată. Îi vor pielea lui Mark Schluter: măcar atâta lucru e evident. Numai o legumă nu s-ar prinde de chestia asta. L-au băgat într-un fel de experiment, care e atât de cusut cu ață albă pe alocuri, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
hotărât dacă vrei să te culci cu Paul? Întrebă Kitty. — De fapt, nu! chicoti Diane. Dar mai am numărul lui de telefon. M-a sunat. Nu l-am sunat Înapoi. Tăcu, se uită În jur, apoi Începu să vorbească afectat, extaziată: — Dumnezeule, e atât de minunaaat! — Ce, expoziția? Întrebă Kitty uimită. Nu i se părea că merita extazul la care era martoră. — Nu! Mâncarea! Privește! Toate restaurantele mari din L.A. au un stand de prezentare! Și e gratis! Erau munți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
lumii-univers însuși creatorul a cunoscut chinurile care ne așteaptă în viața eternă, pentru că e eternă, nu pentru că e viață. Dar a meritat osteneala. Când creatorul nostru a deschis ușa cuptorului și a văzut ce era înăuntru, a căzut în genunchi, extaziat. Omul nu mai era nici negru, nici alb, nici galben, era roșu, roșu ca aurora și apusul, roșu ca lava aprinsă a vulcanilor, roșu ca focul din care ieșise, roșu ca sângele care-i curgea deja prin vine, pentru că această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
șteargă de pe chip bucuria idioată. Bătrânul cu coadă de ponei, scandalizat de indecența locuitorilor acestei țări perverse, se retrase În grabă spre ușa deschisă și dispăru. — Lalele albastre, Îi strigă Sasha motanului, oau! Uitând cu totul de spuma de bărbierit, extaziat, deschise larg ferestrele, mângâind gâtul motanului care Începu să toarcă de plăcere. Pe mica terasă a garsonierei sale se simțea un parfum Înălțător de dalii și liliac În floare. Înăuntru, orhidee fericite și gladiole roșii râdeau dintre rafturile bibliotecii - erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
trecând printre trecători pentru a ajunge la locurile din capăt. Mamă și fiică, se așezară una În fața celeilalte. Emma Îl luă pe Kevin În brațe, așezându-l pe genunchi. Îi aranjă ochelarii ce-i alunecau de pe nas. El o privi extaziat, cu singurul lui ochi - celălalt era acoperit de un plasture enorm, care cândva fusese alb, dar care acum era murdar, și căpătase o nuanță cenușie. Emma Îi cuprinse talia cu brațele și Îi mușcă urechile, În ciudă. Kevin se apără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
uneori se strecurau la petrecerile unor persoane pe care nici măcar nu le cunoșteau. Miria o ajutase să-l descopere pe Marilyn Manson, spunându-i mamei o gogoașă, pentru a putea merge la concert, la patinoarul Marino. Cinci mii de nebuni extaziați, un sabat ce stârnise un vacarm imens: după concert Îl arestaseră chiar pe genialul Marilyn, sub acuzația că ar fi influențat trei exaltați să comită o crimă. Valentina Îi servise Emmei o gogoașă enormă, căci altfel mama n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ultimele săptămâni nu mai depistase nicăieri misteriosul virus, nu avea nici un material de studiu, nici un sânge infestat, în afară de al lui și al senatorului. Iar noaptea, la Arene, a fost una puternică: Giulia era cu adevărat fericită, Zogru melancolic, iar Bobo extaziat și de concert, și de descoperirea antidotului. În fine, zilele s-au scurs între examene, plimbări cu Bobo și telefoanele lui Andrei. Giulia voia să-l audă din când în când pe Andrei, mai ales că el suna din ce în ce mai des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
copilul bosumflat era pus jos, iar Gaïdick se Învîrtea În aer În brațele fiului ei mai mare, rîzÎnd În hohote... - Băiețelul e Pierre-Marie, exclamă Armelle... Iar femeia e mama lui... Înseamnă că celălalt e Erwan. Ce frumos era! murmură ea extaziată. Bătrînul, smuls brutal din amintirile lui, o privi de parcă ar fi rostit un blestem și se duse să oprească aparatul de proiecție cu o mînă tremurătoare. - Ce naiba faci aici pe jumătate goală? Întrebă el cu voce Înfundată. Nora lui Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
voi că ziua de mâine nu există? Că din acest punct de vedere e incertă, ca o gaură neagră, dureroasă, care nu dă nimic cert înapoi? Am fi putut fi atât de fericiți, am fi alergat desculți pe câmpuri... CĂLĂUL (Extaziat.): Ce frumos! (Către ARTUR.) N-aveți inimă, domnule! GARDIANUL (Către ARTUR.): De ce-l chinuiți? COLONELUL (Plângăreț-perfid.): Mă chinuie, mă roade... Iată viața mea... (Le întinde o hârtie.) O fâșie din pielea mea... Zdrențuiți-o, ferfenițiți-o... Ah, cât sunt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
se par nesemnificative? BRUNO: Mă, Grubi, tu n-auzi ce zice domnu’ Majordom? Rezumăm. BĂRBATUL CU TOMBERONUL (A venit lângă groapă.): Gata. MAJORDOMUL: Ia arată tu domnului culm ai făcut. VIZITATORUL (Fals.): Da, da, numaidecât... (MAJORDOMUL, BRUNO și GRUBI privesc extaziați jocul BĂRBATULUI CU TOMBERONUL.) BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Mai întâi am venit, așa ca și cum... (Îl pufnește râsul.) hi-hi... le-am zis... (Nu se poate stăpâni și iar râde.) „ha-ha! stați aici și mâncați. Nu vă pasă de nimic”, iar ei... (Râde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
spus că e pura atracție... CASIERUL: Pura atracție?! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Fericit de această descoperire.): Da... Așa cum unii, în timpul nopții, sunt atrași de către somn... nu? tot așa, noi, în timpul ploii, suntem tentați... să călătorim. Asta-i tot. (Cei doi ascultă, extaziați; ȘEFUL GĂRII s-a ridicat și el ușor și soarbe cuvintele CĂLĂTORULUI.) CASIERUL (Așteptând câteva secunde, în speranța că vor urma și alte detalii.): Asta-i tot? HAMALUL (Dezamăgit.): Nu se poate! CASIERUL (Rugător, jalnic.): Mai spuneți, domnule... Mai spuneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
E așa de frumos să fii călător prin ploaie... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu știu, Ioana. De un timp călătorii prin ploaie nu mai au noroc. S-a întâmplat ceva cu ei, s-a rupt ceva în adâncul lor. Înțelegi? IOANA (Extaziată.): Înțeleg! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu mai simțim ploaia, Ioana. Altădată o simțeam cum se apropie, o simțeam cu două-trei zile înainte. Altădată plecam în întâmpinarea ploii și nu mă înșelam niciodată. Călătoream prin ploaie zile întregi, săptămâni întregi. Dacă ploaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
se rotesc doar prin aer și mor în aer. Aerul le poartă doar dintr-o parte în alta și încetul cu încetul! le subțiază. Mai apoi li se tocesc oasele din cauza ploii și după o vreme dispar... IOANA (Îl ascultă extaziată, fericită.): Mai spune, vreau să mai spui. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Am să te duc să vezi oceanul. Tu știi ce înseamnă oceanul? Ioana oceanul este făcut din mii și mii de picături rotunde de ploaie care se rostogolesc dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
fricos, nu te opune, urechile îți sunt înșfăcate - chiar gândește n-am simțit când mi-au crescut aceste urechi, până ieri eram scriitor, e drept că unul ratat, dar scriitor, totuși -, iată-te ridicat în aer, iepure fricos, lumea aplaudă extaziată, copiii țipă, te dor urechile și ochii, îți curg lacrimi, ești un iepure care plânge, ha, ha, apoi iată-te aruncat din nou în joben și totul dispare ca prin farmec, e întuneric și crezi că te afli în vizuină
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ridică ochii către cer, deschise gura și se lăsă aproape înecat de ploaia torențială care biciuia pământul de ore bune. Picăturile mari îl loveau direct în cerul gurii, iar limba le aștepta ca pe o delectare deplină a papilelor gustative extaziate. Nu auzi mașina care se apropia în viteză. Șoferul - șoferița? - claxona insitent, numai că apăsă piciorul pe frână târziu. Mult prea târziu. Lipsită de o aderență corespunzătoare, mașina alunecă pe asfaltul ud și îl lovi pe agentul imobiliar, ridicându-l
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Iepurele, doamnelor și domnilor, primiți-l cu toată atenția cuvenită, reprezentația continuă! Anunțul Magicianului fu întâmpinat cu chiote nesfârșite de bucurie, spectatorii - mulți, foarte mulți, atât de mulți avu senzația că întreg orașul venise să asiste la execuția sa - fluierară extaziați. Răsunară tobele și alămurile, iar Iepurele renunță să opună rezistență... Undeva, într-o lojă, Omul cu Tatuaj îi dădu un cot Huidumei, apoi salută batjocoritor un personaj aflat de cealaltă parte a arenei. Detectivul flutură, la rândul său, degetele, aproape
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mult arificial, mai totul virtual, de aceea nici spargerea nu avea să fie spargere, ce mare lucru forțarea unei parole, un joc pe ordinator, murea sau era rănit cineva? Criminale erau jocurile pe care puștii de cinci-șase ani le butonau extaziați; urlînd, de multe ori; mitraliere, hold-up-uri, case aruncate În aer, mașini făcute zob, avioane doborîte. Datele din memoria doar consultată de Thomas rămîneau intacte. Un fel de privit pe fereastră sau pe gaura cheii. Judecînd altfel lucrurile, vina lui Lars
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
unora cucernice. Poate tocmai din pricina asta, spre surprinderea generală, sodomia, de ceva vreme, se tot Întindea: admisă de legi, mediatizată; pe bulevarde, tot mai des, carnaval după carnaval cu gay și lesbiene. Cele două sexe, ajunse incompatibile În pat, defilau, extaziate, urcate pe care alegorice, Într-o adevărată comuniune acum, minunînd privitorii. O personalitate gay, de pildă, față de o alta hetero, avea la unele posturi de televiziune nu neapărat prim planul, ci ațintit asupra sa un reflector În plus, care, uneori
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
producă. — aveți rădăcinile într-o țară uluitoare, nu înceta să-mi spună Guy Courtois, avid să descopere fiecare colț din București. Cartierele cu case și grădini îl fascinară imediat, mai ales cele din zona Foișorului de Foc, dar se declară extaziat și la Casa monteoru, la muzeul satului precum și la Hanul lui manuc. Fundamentală i se păru însă zona în care se afla „palatul” lui Ceaușescu, Casa Poporului. megalomania arhitecturală a edificiului îl lăsă perplex și de mai multe ori l-
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și s-a potolitacum și ține la casă, decât stricate de astea cu mască de G. Călinescu mironosițe. Mie-mi place. Eu n-o învinovățesc pe ea, ci pe bărbații care se țin de capul fetelor frumoase. - Mamă, aprobă Aurica extaziată, frumoasă e! De ce num-am născut și eu așa? Era decisă să ia lecții de frivolitate de la Georgeta. Astfel, în vreme ce Georgeta era îmbiată de viața casnică, familia Tulea glorifica pe demimondene. În cele din urmă, Felix află combinația din chiar gura
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nici ca vopsitor, mecanic de întreținere, excavatorist, strungar sau macaragiu. Nu prea aveai cum să ai o groază de studii, la mai puțin de douăzeci și unu de ani. Meseria lui de acum îi plăcea, aproape că el o inventase - extaziat simțea că ar fi putut să o presteze și pe gratis, dar de la o vreme, până și tichetele de tramvai se scumpeau. Mai era și Andra, cu toată idila lor din liceu, logodna, căsătoria, munca ei într-o fabrică, mai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
grup statuar din bronz. De obicei oglinda liniștită a apei din bazin nu era tulburată de nicio tresărire, aruncând străluciri adânci învăluite în misterele rezolvate din viața elevilor. Cunoștea fântâna atât de bine! Pan imperturbabil cânta melodii neauzite, în vreme ce silfidele extaziate îi mângâiau copitele, cu toți nepăsători la agitația din jur. Semizeul din bronz și acum face în ciudă trecătorilor, cântându-le din nai frumoaselor despuiate și tratând cu indiferență capriciile anotimpurilor. Cealaltă latură a Teatrului era în stăpânirea unor decoruri
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]