650 matches
-
Spectrul sonor sau seria armonică (de armonice superioare) reprezintă ansamblul de frecvențe produse la punerea în vibrație a unui oscilator armonic, ale căror intensități sonore sunt descrise separat. Spectrul se poate referi, prin extensiune, la o reprezentare grafică sau numerică a valorilor respective. În cele mai multe aplicații, spectrele sonore studiate sunt cuprinse în domeniul audibil (frecvențe între aprox. 20 și 20 000 Hz). În muzică se analizează spectrele instrumentelor muzicale cu înălțime determinată și ale
Spectru sonor () [Corola-website/Science/315443_a_316772]
-
prin nisipuri carbonate. Depozitele aluviale noi sunt formate din aluviuni cu textură ușoară, nisipuri grosiere, aluviuni cu textură medie, etc. Mulțimea dunelor nisipoase, care paralizează podul terasei, determină neregularitatea reliefului de pe teritoriul comunei Poiana Mare. Câmpia se caracterizează printr-o extensiune sporită a luncii, care este acoperită de nisipuri aflate în diferite forme și stadii de evoluție. Între luncă și prima terasă este greu de făcut o delimitare din cauza diferenței mici de altitudine, a dezvoltării dunelor și a bălților de pe terasă
Poiana Mare, Dolj () [Corola-website/Science/325209_a_326538]
-
în 1974 la Sapporo în Japonia. Este ultima sa apariție în public. Maria Callas nu mai este decât umbră aceleia care făcea să delireze publicul, nu mai are simțul scenic, nu mai caracterizează personajele, vocea să care încântă cu timbrul, extensiunea vocală, culoarea și vitalitatea plină de vibrație nu mai este decât o palida amintire a performanțelor din trecut. Se retrage la Paris, trăiește în singurătate aproape uitată de lume. Moare la 16 septembrie 1977 în vârstă de 55 de ani
Maria Callas () [Corola-website/Science/298383_a_299712]
-
îndeosebi la liturghie. Cuvântul românesc vine de la denumirea grecească στιχάριο ("stixhárion"), de la στείχω ("stéixho" = “a pune în rând”). În limba latină se cheamă «alba», datorită nuanței acestui veșmânt liturgic. În limba română, în limbajul uzual, cuvântul “stihar” se folosește, prin extensiune, de asemenea pentru a vorbi de dalmatică. Din cele mai vechi timpuri ale creștinismului, catehumenii veneau pentru botez îmbrăcați în hainele obișnuite, iar după botez erau îmbrăcați cu stiharul, simbol al curăției, și simbol al lui Iisus înviat. Mai târziu
Stihar () [Corola-website/Science/299621_a_300950]
-
domeniul activității de combatere și al cooperării serviciilor de informații, legate de traficul de narcotice 1 și migrația umană. Aceste crime au în comun faptul că făptașii lor, deoarece atrag un larg oprobriu din partea aripii stângi, sunt ținte ușoare pentru extensiunile jurisdicționale care altfel ar fi vulnerabile atacului din partea libertarienilor civili. În ce privește corupția, cea mai semnificativă între astfel de mișcări rămâne Legea privind practicile de corupție ale Statelor Unite în străinătate (FCPA) din 1977, care încadrează penal mitele date de cetățenii americani
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]
-
sau le gândise doar el? Era cert că luase în deriziune poezia lui Amăicălițtului, că acela se plânsese direct lui I.C. și că acesta din urmă îi ceruse să țină o astfel de conferință, dar restul? Putea fi adevărată și extensiunea de la un caz particular, un anumit poet, la "poeții" și de la o anumită poezie a cuiva la poezia tuturor care... Dar i se formulaseră chiar amenințările? Putea fi adevărat că nu chiar, dar i se sugeraseră? Ei, și? Avea să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
efectivă a locuirii în peșteri (facilitate naturală nu întotdeauna prezentă în peisaj, sau măcar apreciată); importanța prezumtivă a instrumentarului din materiale organice, rar conservate etc. Însă cel mai important aspect ține, fără îndoială, de durata uriașă a epocii și de extensiunea geografică a fenomenului paleolitic, care expediază în ridicol pretențiile celui mai bine studiat areal, Europa, de a oferi modelul (inclusiv social) al epocii (McBrearty & Brooks 2000). Amplasarea geografică și profilul climatic al acestui „fund de sac” continental pare a fi
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
glaciară” solicitând o drastică adnotare. Precizia reconstituirilor paleoclimatice actuale, permise, de exemplu, de geocronologia izotopică, indică scenarii complicate, deloc dominate de perioade riguroase (de exemplu, pentru OIS 3, vezi Van Andel și Davies 2003). Nu trebuie uitat că prima mare extensiune a oikumenei umane, cea inițiată de Homo erectus, s-a realizat pe seama unor contexte climatice apropiate savanei (Bettis et al. 2009; Finlayson 2005; Roebroeks 2006), doar stăpânirea focului permițând colonizarea, de altfel foarte discutabilă<footnote Fără ajutorul focului pentru procesarea
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
asemănător, tropical sau subtropical, intervalul uriaș dintre primul indiciu fosil - Omo-Kibish, 195 ka BP (McDougall et al. 2005) - și colonizarea spațiilor temperate europene (45-40 ka BP) fiind grăitor în sine. Astfel că, în măsura în care se poate stabili o corelație fină între extensiunea populației și oscilațiile climatice - Pleistocenul superior oferind cel mai solid exemplu (Finlayson 2004, 2005; Van Andel & Davies 2003) - reiese că, „oamenii paleolitici” nu erau vânători arctici și evitau condițiile climatice extreme, fapt valabil inclusiv pentru speciile presupus adaptate mediului rece
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
care abundă dovezile privind existența unor rețele de contact între populații foarte distante. Chiar și pentru paleoliticul inferior și mijlociu, ipoteza este mai greu de probat: dacă macro-izolarea grupurilor umane poate fi susținută - episoadele de speciație fiind grăitoare în sine -, extensiunea geografică a acestor populații sugerează identificarea, în epocă, a unor soluții proprii pentru această problemă<footnote Corelația dintre creșterea în dimensiuni a neocortexului și extensiunea grupurilor sociale efective conduce, de altfel, la estimări „confortabile” din punct de vedere ale viabilității
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
probat: dacă macro-izolarea grupurilor umane poate fi susținută - episoadele de speciație fiind grăitoare în sine -, extensiunea geografică a acestor populații sugerează identificarea, în epocă, a unor soluții proprii pentru această problemă<footnote Corelația dintre creșterea în dimensiuni a neocortexului și extensiunea grupurilor sociale efective conduce, de altfel, la estimări „confortabile” din punct de vedere ale viabilității genetice, în medie între 150 și 300 de indivizi, cu un minim de 80 de indivizi la Homo habilis/rudolfensis (Aiello & Dunbar 1993; Dunbar 1996
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
nutrițional din partea masculilor (Graves-Brown 1996: 313). Reducerea dimorfismului sexual, inclusiv prin creșterea robusteții femelelor, vizibilă la Homo erectus, susține această posibilitate a autonomiei mamelor, așa cum indică, fără dubiu, scăderea competiției sexuale masculine. Singurul argument contrar, unul puternic, însă, îl reprezintă extensiunea nișei ecologice a genului Homo mult în afara celor restrânse, proprii altor primate, și creșterea mobilității teritoriale, ocazional pe distanțe de zeci de kilometri (Gowlett 2008; Roebroeks 2006). Ele atestă apariția unei baze de subzistență și a unor formule sociale deja
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
ecologice preferate, care ofereau femeilor o autonomie nutrițională rezonabilă. Fără un suport tehnologic adecvat, primele hominide aveau cu necesitate nevoie de mediul stabil impus de propria biologie (Clark 1997). Absența unor tehnologii extractive eficiente, ca și a oricăror dovezi de extensiune majoră a rețelelor sociale regionale, reprezintă argumente puternice pentru a postula concentrarea geografică a acestor comunități, a căror M. ANGHELINU, L. NIȚĂ 69 expansiune a urmat cu strictețe gradiente pur ecologice, cel puțin până acum 500.000 de ani (Gamble
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
și, îndeosebi, acvatice (Kuhn & Stiner 2001; Lalueza et al. 1996; Richards 2009; Stiner & Munro 2002). Sunt inovațiile tehnologice și vitalitatea acestor populații cele care au făcut posibilă colonizarea efectivă a zonelor reci, cu întregul cortegiu de implicații ale acestui fapt: extensiunea rețelelor demografice, evadarea din „proximitatea” relațiilor sociale și apariția unei „diaspore globale” (Gamble 1999, 2008), escaladarea identității etno-stilistice a grupurilor (Vanhaeren & D’Errico 2006) și apariția manifestă a unor forme de inegalitate socială (Vanhaeren & D’Errico 2005, Zilhao 2005, Harrold
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
a resurselor din mediile temperate și reci expune comunitățile din aceste zone unor riscuri crescute, în ciuda tehnologiei lor superioare. Astfel că, deși contraintuitiv, comunitățile cele mai vulnerabile în fața oscilațiilor în accesibilitatea resurselor trebuie să fi fost cele din paleoliticul superior. Extensiunea rețelelor sociale, ele însele sisteme de „evitare a riscului” exprimă elocvent această realitate, așa cum indică și emergența unor mecanisme sociale capabile să i minimalizeze efectele. Prin contrast, tehnologia de exploatare minimă a lui Homo erectus l-a ținut efectiv pe
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
desfășurare și consecințe istorico-socio culturale, “ciclul” arab din secolele VII-XIII constituie una dintre marile epopei ale umanității și un important episod în devenirea sa evolutivă. Nicio altă grandioasă aventură umană similară nu s-a mai desfășurat la parametrii odiseii arabe. Extensiunile fără prercedent în epocă ale imperiilor roman, macedonean, bizantin ori mongol, deși au angrenat energii socio-umane impresionante, nu au avut durata și durabilitatea celei arabe. Expansiunea otomană ulterioară, precum și cea rusă din Siberia în secolele XVII-XIX, nu s-au soldat
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3039]
-
atitudine față de moderniști, cerând revenirea calmă la credința în Evanghelie. Neo-ortodoxismul denunță nenumăratele jocuri de cuvinte gratuite schimbate între cele două orientări prezente și în teologie, "liberalii și conservatorii". Etimologic, "secularizarea" înseamnă a se supune secolului, lumii, justiției, statului. Prin extensiune, în mod laic, adică nelegat de autoritatea sau influența religioasă. În acest caz, laic și secular sunt strâns legate. Dar, "clerul secular", cuprinzând preoții din parohii, diaconii, episcopii, cardinalii etc. diferă de "clerul regular" supus regulilor unei mânăstiri sau ai
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Principiile rămân așadar, aceleași, fie că este vorba despre birocrație sau despre stat, despre egalitate sau libertate, despre muncă, învățare sau timp liber. Instituțiile ce le corespund s-au schimbat însă în privința conținutului sau a formei, a intensiunii sau a extensiunii. Pentru a le evalua sau pentru a stabili propriile cursuri ale acțiunii și interacțiunii, pentru a elabora într-adevăr politici care țin cont de noile instituții, este necesară o nouă cunoaștere și o nouă reflexivitate. În acest sens, spuneam că
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
sau în curs de dezvoltare rapidă. Vom observa de îndată că istoria educației este aici pe cât de îndelungată, pe atât de accelerată astăzi, când expansiunea instituțională și cea a fluxurilor de studenți și de personal parcă nu mai au limite. Extensiunea educațională sub formă de noi organizații ale învățării sau transformările ce se produc în conducere și finanțare, în organizarea și desfășurarea proceselor din interiorul lor sunt atât de radicale, încât instituțiile de învățământ superior au devenit de nerecunoscut chiar și
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
din interiorul lor sunt atât de radicale, încât instituțiile de învățământ superior au devenit de nerecunoscut chiar și pentru cei care le-au părăsit nu cu prea mult timp în urmă. Să spunem din nou că istoria mai veche și extensiunea actuală, care nu dă nici un semn că s-ar opri sau s-ar plafona, sunt pentru unii indicii clare ale unei „industrii” tipice pentru societatea cunoașterii, pe când pentru alții este o trădare, adică o denaturare a sensului umanist clasic al
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
spiritul Evangheliei lui Hristos, iubirea nu este o doctrină, nici un articol al legii morale și nici chiar o funcție etică, ci este calea vieții creștine și condiția vieții pnevmatice. Iubirea evanghelică are nu numai această adâncire spirituală, ci și o extensiune socială: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți (Mc., 12, 31). Ea este puterea divină care reînnoiește unitatea originară în toate aspectele și dimensiunile ei: personală, socială, verticală, orizontală<footnote Diac. Asistent I. Bria, art. cit., p. 55
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
puteri a se întinde prea departe cu cuceririle sale. Tot astfel dacă, ceea ce se poate întîmpla, pericolul ar veni din partea pangermanismului, apoi n-ar trebui să căutăm sprijinul nostru în puterea interesată, ca și noi, a pune o margine acestei extensiuni? Ce este asta decât politică de echilibru, politică de prevedere, politică de patriotism? Dar d-nii de la " Romînul", învățați a căuta în orice mișcare, orice manifestare a unui om politic, un interes imediat și tangibil, și-au pus întrebarea nu dacă
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
pe planul declarațiilor abstracte, pur teoretice sau pe planul interdicțiilor, ci se concretizează În măsuri pozitive de caracter organic și constructiv, avînd totdeauna drept scop, protecția persoanei umane, satisfacerea nevoilor sale și punerea la lucru a puterii inteligenței În toată extensiunea sa (care este, după Dante, aceea de a Închina, dedica lui Dumnezeu, Întregul neam uman, subliniază neokantianul italian). Așadar, activitatea Statului, fiind orientată, În chip ideal, către aceste scopuri nobile, este totodată legată de existența reală a mijloacelor apte de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
statului, rezultată din taxele aplicate. Așa se explică de ce a fost nevoie să se intervină pentru o nouă prohibire la export, la începutul anului 1916. În expunerea de motive la noua lege de prohibire se arăta că „având în vedere extensiunea ce a luat exportul cerealelor și leguminoaselor, și pentru a-și da seama dacă cota rezervată pentru consumația internă [...] este respectată pentru a se asigura astfel pe de o parte nevoile interne, iar pe de alta nevoile însămânțările de primăvară
Iniţiative interne între anii 1914-1916 : putere şi opoziţie by Daniela Ramona Hojbilă () [Corola-publishinghouse/Science/1206_a_1890]
-
erau întrunite condițiile necesare acestui proces 5. Apariția statului grec, după 1830, conduce la topirea elenismului ca formă culturală în Răsăritul european, fapt pentru care N. Iorga afirma: „Creațiunea Elladei moderne a făcut din el o formă politică și, îndată, extensiunea lui a încetat. El s-a definit, dar s-a împuținat“6. Savantul a surprins esența fenomenului, iar cercetările ulterioare ale Corneliei Papacostea-Danielopolu au arătat că abia după 1860 cultura greacă (sau, altfel spus, elenismul cultural) devine periferică în ansamblul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]