264 matches
-
spună ce probleme aveau, iar eu le dădeam indicații prin telefonul din hol. Îmi era rău, dar nu eram țintuit la pat. Probabil că și asta m-a ajutat să-mi revin. Apoi nu mai puteam dormi ca lumea. Eram extenuat. Dacă nu mă chinuiam un pic, nu era bine. Mă urcam în același metrou, stăteam pe același loc, la aceeași oră. Voiam să văd și locul unde am leșinat. M-am dus acolo după o săptămână. Am avut impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cameră, ca să vadă când mă întorc. Eu o luam mereu prin spate cu bicicleta. La vremea aia chiar au venit mulți să ne ia interviu. Și câteva reviste. Trebuia să plantez orezul. Eram un pic nervos. După ce terminam treaba, eram extenuat. Nu îmi stătea capul numai la muncă. Oricât de mult m-aș fi gândit la el, asta nu l-ar fi adus înapoi. Chiar dacă îți impui să reflectezi la altceva, nu poți uita. De fiecare dată când îmi aduc aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
spre casă mi le cumpăra. Mă suna și mă întreba ce am nevoie să-mi ia. În duminica dinainte de 20 martie am mers împreună la cumpărături. De obicei nu făcea așa ceva. Da, vinerea trecută își luase liber de la muncă. Era extenuat. S-a trezit și mi-a spus: «Azi n-am chef să mă duc la serviciu.» Și eu aș fi vrut să stea cu mine, așa că l-am sfătuit: Dă telefon la firmă și învoiește-te!» Cred că le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
întrebat mătușa. „Și ce?” „Ești sau nu ești?” „Termină cu prostia asta, fir-ar să fie!V-am spus doar că am venit înapoi, fiindcă n-am mai suportat să trăiesc acolo.” „Bietul meu soț, pe care America l-a extenuat. Ar trebui să ne bucurăm că îl mai avem în viață. Acum îl extenuează Petrea și mulți alți idioți din balamucul de aici. Ei, ce ar mai fi de făcut, inteligentul meu soț? Încotro? Înapoi în America? Dar când oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să fie!V-am spus doar că am venit înapoi, fiindcă n-am mai suportat să trăiesc acolo.” „Bietul meu soț, pe care America l-a extenuat. Ar trebui să ne bucurăm că îl mai avem în viață. Acum îl extenuează Petrea și mulți alți idioți din balamucul de aici. Ei, ce ar mai fi de făcut, inteligentul meu soț? Încotro? Înapoi în America? Dar când oare? Probabil că nu ni se va oferi niciodată a doua șansă. Mă refer la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
voi înceta niciodată să te iubesc!” îi promite în gând. - ”Steaua sus răsare / Ca o taină mare”... erau colindătorii la ușă. Bunicul privea cu ochi umezi tabloul care se desfășura în dormitor. Maia s-a prăbușit în cele din urmă extenuată în pat și foarte curând a adormit. Afară natura se mai liniștise. Nu mai bătea vântul, ningea însă în continuare cu fulgi mari. În casă era acum liniște. Erau cu toții fascinați și uluiți de ceea ce primiseră în dar de la Moș
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
capetelor noastre. Intrase frica în noi, dar stam așa pitiți, până ce a trecut prăpădul. Când avioanele care bombardau au plecat și s-a făcut liniște, am plecat acasă, la „buna”. Nea ospătat, era aproape ziuă, apoi ne-am culcat. Eram extenuați de frică și de nesomn. Cred că trecuse aproape un an și a trebuit să ne întoarcem la casa noastră din orașul moldav. La plecare, despărțirea de „buna” a fost sfâșietoare. Nu se mai oprea din plâns. Așa un suflet
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
care Îi vine În Întâmpinare pe bandă. Un bărbat sare pe scaunul din față (trei secunde), pornește motorul (două secunde) și duce mașina de acolo. În timpul zilei nici o vorbă; noaptea - sute. În fiecare seară, la sfârșitul programului, bunicul meu ieșea extenuat din fabrică și se Îndrepta pe jos spre o clădire alăturată care găzduia Școala de Engleză Ford. Stătea la un birou, cu manualul deschis În față. Biroul părea să vibreze de-a curmezișul sălii cu viteza de doi kilometri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ploaie, printre mașini, spre trotuar, până la o zonă verde, și abia când ajunseră acolo Îndrăzniră să se Întoarcă. Ca prin vis, văzură semaforul făcându-se verde și taxiul dispărând. Prea târziu, nu puteau să mai vadă numărul de Înmatriculare. Căzură extenuate pe iarba udă. — Dumnezeule! — Ce nemernic! M-a apucat de fund! Te-a apucat de fund? Desert Rose se uită la ceas și tresări. — Am Întârziat! Trebuie să mergem repede la muzeu! Haide, să alergăm! Își scoase pantofii, se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pe bulevarde, după un șir întreg de neșanse (care se multiplicau pe măsură ce eram refuzat și-mi pierdeam viclenia aceea plină de ardoare cu care pornisem, devenind tot mai grosolan cu fiecare nouă femeie întâlnită), după trei ore de căutare, obosit, extenuat de atâta mers, cu ghetele albite de praf, cu gura uscată de obidă, nu numai că nu mai aveam nici o dorință trupească, dar mă simțeam pradă unei încăpățânări amare și durerii fierbinți a celui care a fost refuzat pe nedrept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
venit ușor în fire. Dar când și-a revenit, de fericire, gustul de petrecere s-a întețit; între noi toți. Târziu, peste noapte, peste dimineață, către prânz, nedormiți, cu fețele obosite, stăteam la masă în jurul unei supe calde; ne priveam, extenuați de extazul delirant al epuizării: „Doamne, ce-am mai petrecut!... Mă dor toate oasele!“ Vila era toată vraiște, invitații plecaseră și pe fețele noastre se putea citi, larg, un zâmbet tâmp de satisfacție supremă... Fellini ne-ar fi invidiat. De
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
bage de seamă că i se scursese sosul pe gulerul hainei; apoi se repezi fericit să Înfulece o langustă, dar Îi intra mîncarea Între dinți și trebuia să scoată langusta din gură ca să și-i curețe, enervat la culme. Era extenuat grasul, abia putea să respire, În orice caz ofta din greu, se umfla ca un balon și cînd scotea aerul din plămîni făcea să tremure o batistă murdară și probabil umedă pe care o lăsase pe fața de masă albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
scaune trase prin sala de mese, cu luminile strălucind și radiourile bubuind de muzică de dans, cu fetele alergînd În susul și josul scărilor În desuuri, smulgîndu-și bigudiurile din păr, strigîndu-se una pe alta pe un ton ascuțit - Însuși gîndul o extenua. O trase pe Betty de braț. — Nu mă simt Încă În stare să mă Întorc. Să mergem undeva, Într-un loc liniștit. Crezi că se poate? — Ei, zise Betty dubitativ, am putea să intrăm Într-o cafenea sau ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
greșit înțeles, gesturile de acest tip și-au pierdut conținutul lor gnoseologic, devenind artificiale, studiate, gratuite. Nu e de mirare astfel că dacă pentru proaspătul om primitiv mângâierea cu cinci degete din care unul opozabil, reprezenta, la sfârșitul unei zile extenuate de muncă singura poartă deschisă spre orizontul cunoașterii semenului și deci al cunoașterii de sine, pentru faraonul de mai târziu, pentru împăratul aztec sau chiar pentru soldatul roman mângâierea și, în genere, tandrețea nu reprezentau mare lucru în sisteme socio-economice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
deschise noaptea și o briză ușoară, caldă sufla peste noi. Asta nu era la fel de senzual pe cât părea; Sebastian a făcut un duș imediat cum ne-am întors și a respins multiplele mele tentative de a mă alătura, susținând că este extenuat fizic și psihic. Vom vedea mai târziu dacă este adevărat. Doar nu se aștepta să umble prin casă îmbrăcat doar într-o pereche de boxeri din mătase, fluturând un abdomen atât de plat că puteai pune o cutie de bere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
dat să trecem prin atâtea necazuri? Cu ce ți-am greșit noi Ție, Doamne?” erau două întrebări obsedante la care nu găsea răspuns. Pe lângă acestea mai erau și altele, care, una lângă alta, o răsuceau în pat de două ceasuri, extenuând-o. „De parcă nu erau destule, mai vine și mama să-mi amintească de altele, care mă dor la fel de mult și acum, după atâția ani! Sunt singură...! Și ce este cu asta? Nu este suficient că am fost groaznic de traumatizată
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
E de fapt din cauza diferenței de fus orar. Adică atunci când ajungem, pentru noi e deja seară, deși e toiul zilei în New York. Soarele strălucește când ar trebui să fie întuneric. Așa că, până se lasă noaptea, de obicei ești atât de extenuat încât nu îți dorești decât să dormi. Uneori ies oricum și la naiba cu consecințele. Sigur că se poate să fiu o epavă a doua zi, dar n-o să-mi pese câtuși de puțin. De obicei, dacă ies sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
fost mult mai bucuros dacă Jerry ar fi fost un simplu intelect rece, fără emoții. — De ce? — Pentru că Jerry este puternic și În același timp emotiv. Se ridică o Întrebare: ce se Întâmplă dacă Jerry Înnebunește? LEVY Grupul se răspândi. Harry, extenuat de efortul depus pentru decodarea mesajului, se duse imediat să se culce. Ted merse În Cilindrul C ca să-și Înregistreze propriile observații asupra lui Jerry, pentru cartea pe care plănuia s-o scrie. Barnes și Fletcher plecară În Cilindrul E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
etaje, refuza Întâlnirile fixate În blocuri mai Înalte; Își aranjase Întreaga viață ca să eludeze o problemă pe care refuza să o admită. Problema rămăsese ascunsă pentru el până când, În cele din urmă, avusese un atac de inimă. Sau femeia care, extenuată de anii de supraveghere a fiicei sale deranjate psihic, Îi dăduse copilului o sticluță cu pastile de dormit, fiindcă, spunea ea, fata avea nevoie de odihnă. Fata se sinucisese. Sau marinarul Începător care, plin de entuziasm, Își Îmbarcase familia pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
obțină un supliment despre „Cel mai bun tânăr bucătar al anului“ și să tragă de Keith Wilson să emită cel puțin o idee nouă și dinamică despre rugbiul feminin care să nu facă nici o aluzie la O Sir Jasper, era extenuată. O durea așa de tare gâtul, încât terminase un pachet întreg de Fishermen’s Friends, foarte mentolate, ceea ce e mai mult decât reușesc să facă majoritatea pescarilor. O înțepau toate încheieturile, un semn sigur că o păștea un guturai. — Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
încredere în nimeni. Orice treabă lăsată în seama altuia reprezenta, poate, în gândul ei o primejdie, un ochi rupt în plasă, prin care putea să scape cine știe ce amănunt important pentru poziția și autoritatea ei. Ca să fie sigură, prefera să se extenueze. Alerga toată ziua de la bucătărie la poartă, de la poartă la arhivă, de la arhivă la infirmerie și la laborator. Călca apăsat, încîntată de ea însăși, transpirând abundent și săltîndu-și sânii umflați sub halat, dar păstrîndu-și aerul semeț, la care contribuiau probabil
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
iluzii în privința bunătății naturii umane. Cu toții știm că sărbătorile de iarnă sunt inconsistente, burgheze și ipocrite. Le perpetuăm însă cu conștiinciozitate, simulăm extazul în mijlocul familiei, ne punem măști pioase, pe care ne grăbim să le scoatem după doar câteva ore, extenuați de mica sesiune de artă dramatică. Încercăm din răsputeri să nu uităm că, la origine, Crăciunul avea o semnificație religioasă, dar tentativa este zadarnică. Japonezii, cel puțin, pentru că trebuie să-i introduc și pe ei cumva în scenă, au importat
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
intrarea depoului. Îți făcu loc printre pasagerii care așteptau și se Înghesui pe o bancă de ciment alături de un grup de țărănci care duceau păsări În coșuri de nuiele. Trupurile femeilor duhneau a transpirație și oboseală, dar Jim era prea extenuat ca să se miște. Umblase mai bine de trei kilometri de-a lungul trotuarelor aglomerate. Știa că era urmărit de un tînăr chinez, probabil vreun escroc sau vreo iscoadă a unuia dintre miile de gangsteri mărunți din Shanghai. Un tînăr Înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lîngă băieții englezi. Lui Jim i se părea că misionarele de pe podea erau pe moarte, cu buzele albite și cu ochi de șoarece otrăvit. Muștele roiau În jurul lor intrîndu-le În nări. După ce le ridicase În camion, doctorul Ransome era prea extenuat ca să le ajute și Își odihnea brațele pe genunchii săi grei. Soții femeilor stăteau unul lîngă celălalt și se uitau la ele cu resemnare, de parcă plăcerea de a zăcea Întinse pe podea ar fi fost o excentricitate oarecare a soțiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Aproape că se aștepta ca Basie să apară din turela vasului blindat și să strige: — Ai de lucru, Jim... Dar doamna Philips nu arăta că ar fi fost gata să-i dea vreo sarcină. Drumul pe jos de la Lunghua o extenuase. Zăcea În iarba strălucitoare cu valiza ei de nuiele, tot ce Îi rămăsese din deceniile pe care le petrecuse În hinterlandul chinez. Fața ei avea acum cea mai pală nuanță sidefie, de parcă s-ar fi Înecat și apoi ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]