295 matches
-
un fel de accident de muncă.» Mi-am zis că nu o să fiu decât o pacoste pentru ei și am demisionat fără ezitare. Apoi am fost tratată la domiciliu. În acea jumătate de an, dacă ieșeam o zi afară, eram extenuată și pentru o vreme nu mai puteam să mă mișc. În luna mai starea amigdalelor s-a înrăutățit și am stat la pat o lună. Timp de o săptămână am mers în fiecare zi la spitalul din apropiere, să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
să-i plătesc diferența, însă el nu m-a lăsat și a închis aparatul. Îmi părea rău pentru cei trei. Nu puteam nici să mă uit la ei. Doi dintre ei erau în stare gravă. La început gemeau. Apoi păreau extenuați. Pe drum am trecut pe la secția de poliție Takahashi din Akashi. Le-am explicat situația și i-am rugat să meargă în fața noastră până la spital. Deja se crease panică în oraș și ne-au spus că nu aveau timp. «Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
că sângele (nivelul colinesterazei) nu s-a stabilizat încă. M-au internat pe loc. Am stat acolo trei zile. După aceea mi-am luat concediu patru sau cinci zile. Am continuat să muncesc în aceleași ritm. Da, eram într-adevăr extenuată. Nici nu se compară cu oboseala de dinainte de atac. Uit foarte multe lucruri. Fiica mea îmi spune că e din cauza vârstei, dar nu sunt de acord. Nu e adevărat. Am discutat și cu observatorul acela care a căzut în stația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
din urmă, Înapoi, să aduc, de la Ambasada română din Berlinul de Est, nu știu ce aprobare suplimentară. Nu s-a șters din memorie, nici după aproape 20 de ani, imaginea noastră „Înfrățită”, peste o săptămână, când trecusem, În sfârșit, Zidul: căram Împreună, extenuați, pe scara nesfârșită spre mansardă, uriașa mea valiză chinezească („hipopotamul”, cum o numise Paul), plină de conserve și vodcă, pentru nevoile călătoriei În care pornisem, firește, fără nici un ban. Ajunși sus-sus, la destinație, cu hipopotamul chinezesc sfâșiat și cu inimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
cuviință să-mi istorisească mie, unui străin, dis-de-dimineață la ora șapte, nu știu ce despre un tinerel crud. Pentru că acum ești destul de mare și pot să spun lucrurilor pe nume. Când a făcut o pauză ca să respire și a căzut în fotoliu extenuată, am îndrăznit s-o întreb: «Doamna Ianu, despre ce vorbiți dumneavoastră de fapt? La ce tinerel crud vă referiți?» Ea s-a lăsat pe spate în fotoliu și chipul i s-a destins. «Ei, domnule Teodorescu, nu mă refer la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
văpaie. Printre buzele uscate de focul lăuntric ies șoptit gemetele plăcerii și șoaptele iubirii. În ritmul excitant al extazului, simțurile tresaltă năvalnic, se adâncesc și mai mult, până la istovire, în frenezia dulce-copleșitoare a dragostei maxim intensă, complete, suflet-trup. Se descleștează extenuați abia atunci când ziua arată prin umbrele prelungi ale mobilelor din cameră că începe să dea semne de oboseală. Așezat în capul oaselor, Marius întinde mâna după tabachera aflată pe măsuța de lângă pat. Își aprinde țigara cu bricheta, apoi privește spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
apucă degetele fetei, topite și fără vlagă sub atingerea lui. Sunt aici, lângă tine. Și nu voi mai pleca niciodată. Dar eu cred că voi pleca...Într-o lungă călătorie, acolo unde numai sufletele ajung, spune ea cu glas șoptit, extenuat. Nu, nu spune asta. Trebuie să rămâi lângă mine. Sunt sigur că te vei însănătoși curând. Strânge din dinți, aproape devorat de durere. Gândul că nu poate face nimic să o salveze aproape că îl scoate din minți. Ah, dragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mai discută politică, ci fac pariuri despre ce va fi copilul lui Milt, băiat sau fată. Tatăl meu e Încrezător. La douăzeci și patru de ore după ispravă, temperatura mamei mele crescuse cu Încă două zecimi, confirmând ovulația. Până atunci, spermatozoizii masculi, extenuați, renunțaseră deja. Spermatozoizii feminini, ca niște broaște țestoase, câștigaseră cursa. (Moment În care Tessie i-a Înmânat lui Milton termometrul și i-a spus că nu vrea să-l mai vadă niciodată.) Toate acestea au dus la ziua În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
doctorul Philobosian pe lângă ele. La gândul tuturor acelor capoate desfăcute simți cum Îl mai lasă Încordarea. Dar apoi dădu colțul, ajungând la chei, și senzația de pericol Îl cuprinse din nou. Dintr-un capăt al portului până În celălalt, soldați greci extenuați, cadaverici, murdari, șchiopătau spre punctul de Îmbarcare de la Ceșme, la sud-vest de oraș, așteptând evacuarea. Uniformele lor zdrențuite erau negre de cenușă, de la satele pe care le pârjoliseră În retragere. Cu numai o săptămână Înainte, elegantele cafenele În aer liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
imobilă. Încetează să doarmă pe burtă. Nemișcată, se umflă Înspre cameră. Efectul de stroboscop al ferestrei continuă. La treizeci și șase de săptămâni se Învelește În cearșafuri ca un vierme de mătase. Cearșafurile se ridică și coboară, dezvăluindu-i chipul extenuat, euforic, resemnat, nerăbdător. I se deschid ochii. Strigă. Lina Își Înfășura picioarele În jambiere ca să nu facă varice. Îngrijorată că-i mirosea urât gura, ținea pe noptieră o cutie cu bomboane de mentă. Se cântărea În fiecare dimineață, mușcându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
indivizi de bărci. Alți indivizi cădeau și erau băgați dedesubt. În săptămâna precedentă un băiat din Omaha se Înecase. În timpul zilei se antrenau jucând fotbal pe plajă În bocanci de armată, ca să-și Întărească picioarele, și apoi noaptea aveau instrucție. Extenuat, cu rău de mare, Milton stătea Înghesuit ca o sardină, cărând În spate un rucsac greu. Întotdeauna Își dorise să fie american, iar acum avea ocazia să vadă cum erau confrații lui americani. În cazărmi, le suporta lubricitatea de provinciali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cea mai Încruntată, văzând-o pe Kitty atât de radioasă, de plină de viață și de elegantă plecând cu taxiul trimis de un bărbat căruia Îi păsa suficient de mult, Încât să vrea să-i facă viața mai ușoară. Era extenuată, și totuși neclintită În hotărârea ei de-a rămâne cu Charlie până la sfârșit. Kitty trânti portiera mașinii și părăsi rulota de parcă ar fi plecat de pe Titanic cu ultima barcă de salvare. Un minut mai târziu, Își dădu seama că uitase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
întunericul, o conștiință care ascultă, care privește. Totul era nu dedesubt, în subsolul vilei, ci în centrul minții mele, și poate că acolo fusese dintotdeauna. Și, pe când gemetele femeii au încetat, după un climax răgușit, iar cei doi, umezi și extenuați, s-au trântit pe spate, cu brațul peste ochii închiși, am putut să privesc mai detașat, în închipuire, camera aceea și am zărit într-un colț lucrul pe care mă așteptam să-l găsesc acolo: o păpușă urâtă de cârpă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
gândire și ține de fondul inspirat al acesteia, raționamentul caută să fie prezentat nu așa cum se petrece el pe viu, ci ca un demers mecanic, manipulat în trepte egale, simetrice, în așa fel încât efectul de surpriză apare tocit, leșinat, extenuat și chiar anihilat sau extrem de previzibil. Literatura, în schimb, judecă mai fluid lucrurile și își permite să iasă din aparatura militară (ai chiar impresia că în multe cazuri logicienii au un creier militar, aservit unei tehnici de cazarmă și unor
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
o surpriză: „N-ai vrea să mi-o tragi?“. Că doar nu degeaba lucra Catriona În publicitate. Avea simțul formulei concise. Faptul că o femeie tînără cum era Catriona dorise să-i spună unui bărbat cum era el preocupat, hirsut, extenuat - fraza aia un pic puerilă, o frază care nu l-ar fi luat prin surprindere În Alice În țara minunilor, era un motiv de mîndrie și, ca să fim sinceri, Îi redase energia. N-avea nevoie de prea mult. CÎnd se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
puturoșilor” de la celelalte vagonete, care abia se Încărcau, brigadierul se agită și mai tare și țipă și mai Înfierbântat; În sfârșit, terminăm și noi cu Încărcatul pietrei și Începeam golgota Împinsului vagonetului pe o linie În pantă; eram atât de extenuați și obosiți Încât dacă se defectă linia dintr-un motiv oarecare, când ne așezăm jos, adormeam imediat. Își poate Închipui oricine că În halul În care ne aflam cei din „brigadă de tineret”, Înfometați, măi slăbiți că la Aiud, cu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
și covor. — Rahat. Se pune din nou pe urlat, eu Îl ridic, Îl duc iarăși În baie și o iau de la capăt. PÎnă la ora două dimineața, a vomitat deja de trei ori, iar acum Îl legăn ca să adoarmă. SÎnt extenuată. Nu mă pot hotărî dacă să chem doctorul sau nu. Tom nu are febră și nici un alt simptom În afară de faptul că vomită, așa că nu Îmi vine să deranjez medicul În miez de noapte, pentru ceva ce probabil că nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
niciodată. Sunt sigur că acest Prurion avea un cap de ploșniță, și picioare strâmbe, o răsuflare rău mirositoare, de țap, tot arsenalul celor care își scuipă fierea și își îndulcesc apoi acreala prin berării pustii, holbându-se la picioarele ospătăriței extenuate care spală pe jos, împrăștiind rumegușul. Dacă acest Prurion nu mai trăiește astăzi înseamnă că e un gunoi mai puțin pe pământ. Dacă n-a murit, nu cred că e un om prea frumos. Ura e o marinată care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
care dintre ei are mai multă nevoie de mine, este ca și cum aș avea doi soți. Și, de fapt, ce căutăm noi aici, unde suntem chiar și mai lipsiți de apărare decât acasă, vulnerabili și expuși la orice rău, capul meu extenuat se sprijină din nou de grilajul patului și știu că acum ar trebui să mă ridic și să merg acasă la Noga sau, cel puțin, să o sun, însă am impresia că toate sentimentele mi s-au scurs din trup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ea și o privi. Dacă și Cilindrul B picase, sistemele vitale aflate acolo se duseseră, iar ei cu siguranță că aveau să moară. — Cilindrul B rezistă, spuse ea În sfârșit, relaxându-se. Stăm bine, Norman. Norman se prăbuși pe covor extenuat, simțind brusc efectul efortului și al Încordării În fiecare fibră a corpului. Se terminase. Criza trecuse. Acum totul avea să fie bine. Își simți corpul mai destins. Calvarul se sfârșise. 12.30 ORE Sângele Încetase să curgă din nasul zdrobit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
au fost lăsate pe dinafară. Fran trebuia doar să-și comande rochia ei și pe cele ale domnișoarelor de onoare. Responsabilitățile legate de lansarea Fair Exchange-ului, la care se adăuga povara de a supravheghea măcar activitatea de la Citizen, o lăsau extenuată și năucă. Nici măcar nu-și permitea să se gândească la sarcină. Era, își repeta întruna, o stare normală, nu una care presupunea că trebuie să stai la pat. Henrietta o considera nebună de legat. — O să trebuiască să-i spui, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
la clubul de crichet. O să vin cu mașina. Încercă să-și stăpânească panica în timp ce conducea pe străzile peste care se lăsa întunericul, trecând prin toate locurile în care s-ar fi putut duce Ralph. După aproape două ore era prea extenuată să mai continue căutarea. Își uitase mobilul și hotărî să treacă pe la redacție ca să-l sune pe Jack. Poate că Jack îl găsise deja de câteva ore, făcând pe detectivul în întuneric în fundul grădinii, și nu reușise să dea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
rece, absent, poate nici nu mă vedea, și se culca la loc. În ziua următoare umblam amețit pe coridoare ori pe țărm, cu cearcăne la ochi, istovit de nesomn. Când mă întîlnea, Moașa îmi azvârlea câte o remarcă sarcastică: "Pari extenuat, domnule sculptor. N-ar trebui să-ți pierzi nopțile, în curând vei avea nevoie de energie ca să cioplești piatra". Îmi venea s-o omor. Ce vroia de la mine? Să-i cer iertare că o respinsesem? Îi zâmbeam însă, ori treceam
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
scăpare. Din oraș, muntele pare un deal cărunt. Turiști îmbrăcați în salopete de schi cochete mă privesc ca pe un ciudat. Tremur tot. Îmi tremură genunchii. Îmi tremură bărbia. Îmi clănțăne dinții. Efectul adrenalinei s-a stins și mă simt extenuat. În gară, mă așez mecanic la una din casele de bilete și îmi dau seama că actele mele și banii și altele s-au dus odată cu rucsacul. Într-o clipă de inspirație salvatoare mi-am desfăcut chingile și l-am
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
din nou. O jumătate de oră mai tîrziu, cu aprobarea soldatului japonez, Jim fu răsplătit cu prima lui rație corectă. Basie fu satisfăcut, dar nu impresionat. După ce termină masa, se sprijini În coate. Se uită la tovarășii lui, unii prea extenuați ca să-și mănînce rațiile, și Își rupse ultimele bandaje de hîrtie de pe tăieturile de deasupra ochilor. Orice i s-ar fi Întîmplat În Închisoarea Centrală din Shanghai - iar Jim nu Îndrăzni niciodată să-l Întrebe de soarta lui Frank -, Începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]