191 matches
-
Care era situația regatului arpadian în această perioadă ? După 1204, cum subliniam mai sus, angajat în politica de cruciată în răsărit și sud-est, regatul ungar urmărise asimilarea confesională față de păgâni, schismatici și eretici, în spațiul intracarpatic, dar și în cel extracarpatic. Însă marea invazie mongolă din 1241 a surprins Ungaria în plină înfruntare nobilime-regalitate. Trebuie să spunem că, în secolul al XIII-lea, ultimii cinci regi arpadieni, începând cu Andrei II (1205-1235) și încheind cu Andrei III (1290-1301), au încercat să
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Carpați avea loc, în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, un proces asemănător de unificare politică și teritorială. Retragerea mongolilor, în 1242, și stabilirea hotarelor apusene ale hanatului Hoardei de Aur pe Dunăre au dus la divizarea teritoriului extracarpatic românesc în zone distincte, în ceea ce privește raporturile cu mongolii. La sud de Carpați, dominația mongolă se exercita într-o formă mult atenuată, dar pe teritoriul Moldovei viitoare, această dominație era mult mai apăsătoare, ținuturile estice fiind supuse unei permanente amenințări din partea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
încă de la primul volum asupra rostului, locului și obiectivelor propriului studiu, conceput ca o „continuare a efortului de sinteză” (ilustrat prin lucrarea colectivă din 1980), cumulat însă cu necesare abordări analitice, impuse de complexitatea fenomenelor istorice traversate de societatea românească extracarpatică sub regimul politic, atât de controversat, turco-fanariot. Iar principalele concluzii la care a ajuns, după un epuizant travaliu documentar și adâncă chibzuință în judecarea faptelor istorice, implicit în formularea observațiilor, însuși le rezumă astfel: „Se poate spune că, în secolul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Încheierea cu succes a revoluției maghiare era însă condiționată de împrejurări binecunoscute. Căci n-a fost numai o revoluție maghiară, în acel Imperiu Habsburgic multinațional, ci mai multe: a slavilor, a italienilor, a românilor, strâns legată de revoluția din teritoriile extracarpatice. Cauza generală, pentru care popoarele se ridicaseră cu arma în mână, impunea unirea tuturor forțelor lor. Nu intră în obiectul studiului nostru și ar fi superflu să ne oprim pe larg asupra acestei mari și complexe probleme. Pentru a înlesni
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
au fost prin țeara noastră că poporul e gata să se ridice”. Întemeindu-se pe aceste constatări, N. Bălcescu, Cezar Bolliac și alți emigrați români s-au străduit să convingă pe Bem și unguri să extindă operațiile militare în regiunile extracarpatice. Ideea a pornit, neîndoielnic, de la români. O spune, de pildă, George Barițiu, la aceeași concluzie ajungând și istoricii noștri, între care, într-un studiu special, Gh. Duzinchevici. Spre a-l câștiga pe Bem pentru această idee, N. Bălcescu s-a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Kossuth, Bem ș.a. de a extinde flacăra revoluției în răsăritul continentului spre a lovi în rezervele forțelor intervenționiste. Problema este numai dacă cursul angajărilor militare în Transilvania și Ungaria ar fi îngăduit un sprijin prompt și decisiv militar în regiunile extracarpatice. Ce-i drept, Kossuth îi spusese lui N. Bălcescu, cum am văzut, să-l ia pe Avram Iancu și pe români în Țara Românească, după care Bem l-ar fi urmat. Dacă Bem i-ar fi urmat, rămâne o chestiune
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
dublat de un schimb de cunoștințe tehnice, prin trecerea munților de către meșteri pricepuți din Transilvania sau trimiterea de tineri pentru a deprinde meșteșugurile în spațiul intracarpatic. A mai jucat un rol și păstoritul transhumant, dreptul românesc comun celor două state extracarpatice, chiar unele coduri juridice dintr-o țară erau accidental folosite în celălalt stat. Unitatea de cultură și de limbă explică și trecerea frecventă a unor dregători dintr-o țară în alta, ca sfătuitori ai domnilor, acțiune facilitată de numeroasele înrudiri
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
față de realitatea faptelor. Se admite acum că nu putem avea o explicație coerentă a secolului XVIII fără a lua în seamă elementele de continuitate, de creație modestă dar genuină, susceptibilă să explice buna primire și rodnicia profetismului ardelean în spațiul extracarpatic sub zodia renașterii naționale. Un mare contrast între noua epocă și fanarioți ar justifica de altfel întrebarea deja pusă de N. Iorga: "Ce judecată trebuie să apese asupra țării care i-a suportat?" Desigur, a fi atent la continuități nu
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
în fiecare an, gândul ne poartă și acum spre acea zi unică din istoria noastră, când, după ce fusese ales domn al Moldovei, Alexandru Ioan Cuza a devenit și domn al Munteniei, împlinind astfel de facto unirea celor două țări românești extracarpatice. Zi unică, fiindcă ea constituie pasul decisiv în direcția unirii politice depline care avea să se realizeze doar peste încă șase decenii. Ziua aceea, venită la capătul unor străduințe de secole, ca o încununare providențială, a limpezit parcă brusc orizontul
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
n-o vede"? Această Românie, eliberată de orice servitute, deschisă spre toate zările lumii și căutând a reconcilia înlăuntrul ei toate interesele, s-a realizat în mai multe etape, trei fiind esențiale din perspectiva dreptului internațional: 1859 semnifică unirea principatelor extracarpatice, ca un nucleu vital al viitorului organism național; 1878 marchează cucerirea independenței și prin aceasta a unui nou statut juridic, capabil să-i asigure libera dezvoltare; 1918 a adus întregirea statală, pe temeiul naționalității, care începuse demult a structura lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
umbre”, REF, 1962, 3-4; Mihai Pop, Nouvelles variantes roumaines du chant du Maître Manole (Le Sacrifice de l’emmurement), RSL, 1963, 1; Ist. lit., I, 125-128; Lucia Djamo, Tema Meșterului Manole în limba albaneză, RITL, 1965, 1; Adrian Fochi, Versiuni extracarpatice ale legendei despre „jertfa zidirii”, LL, 1966; Gh. Vrabie, Balada populară română, București, 1966, 69-108; Liviu Rusu, Viziunea lumii în poezia noastră populară, București,1967, 295-306; D. Caracostea, Poezia tradițională română (Balada populară română și doina), II, îngr. Dumitru Șandru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
din perioada modernă? Aparent simple, întrebările comportă răspunsuri deosebit de complexe, cu atât mai mult cu cât pentru perioada medievală istoriografia românească face distincție între un model citadin european - atestat inclusiv la Brașov, Sibiu, Sighișoara, Bistrița - și un model din arcul extracarpatic - datorită temei lucrării, vom face referire cu precădere la realitățile din spațiul cuprins între Carpații Orientali și Nistru. În zadar vom căuta în Moldova lui Ștefan cel Mare orașe care să ofere, măcar, iluzia siguranței din interiorul fortificațiilor ridicate pe
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
principal - unul cât se poate de real - ține de „condițiile vitrege” în care a evoluat poporul român, fapt pentru care, după cum precizează istoricul Mircea D. Matei, „fenomenul urban românesc trebuie plasat într-un cadru propriu, acela al dezvoltării feudalismului românesc extracarpatic”. În consecință, spațiul alocat dezbaterii privind atributele urbanismului medieval din Moldova a fost restrâns la identificarea așa-numitelor funcții orășenești și la aspectele ce decurg din teoria originii locale/străine și a vechimii acestor așezări. Încercând să rezumăm, opinia majorității
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
au remarcat printr-o nuanțare corespunzătoare a evoluției acestei relații și nici prin stabilirea cu deplină claritate a unor etape în desfășurarea ei”. După cum aminteam mai sus, în opinia majorității istoricilor din România, motivele pentru care orașele medievale din arcul extracarpatic nu semănau cu cele occidentale au fost date de existența „condițiilor vitrege” și a „cadrului propriu” de dezvoltare a feudalismului. Suntem total de acord cu această teză. Cu o singură precizare, în plus: studiul fenomenului urbanistic trebuie privit dintr-o
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
în regiune în ziua de 2 august 1997 apele Proviței au cunoscut cele mai mari debite înregistrate în ultimii 100 de ani (5,07m3/s.). II 3. ASPECTE CLIMATICE Teritoriul comunei se încadrează în tipul climatului de deal, subtipul înălțimilor extracarpatice de nuanță de tranziție la continentalism. Varietatea fragmentării reliefului și diversitatea litologică se reflectă în gama variată de soluri formate în climatul specific subcarpatic, cu temperaturi medii anuale de 8-9°C. În luna cea mai rece (ianuarie) se înregistrează temperaturi
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
rezistență, în raport cu subiectul enunțat, capitolul al II-lea, Presa catolică din diecezele București și Iași în prima jumătate a secolului al XX-lea, impresionează prin dorința de a include în acest tablou a tuturor publicațiilor de factură catolice din România extracarpatică, amintind chiar și pe cele din Transilvania și Bucovina. De asemenea, un merit al autorului este acela că realizează nu doar un inventar al acestor publicații, ci reușește să realizeze o anchetă de factură cvasisociologică, urmărind tipul publicației, limba în
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]