3,552 matches
-
generației de dinaintea noastră, pe care oricum comunismul ar fi înghitit-o, cu sau fără obolul călinescian. Dar noi, oare, noi cît l-am fi așteptat pe Mesia? Și ce s-ar fi întîmplat dacă nu l-am fi recunoscut - imediat, fără ezitare și cu un entuziasm uriaș - în G. Călinescu? La centenarul hulitului critic, se cade să ne punem și aceste întrebări.
Hulitul critic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17840_a_19165]
-
cu adevărat tragică e, însă, alta. Cum gestionarii ideilor pro-europene s-au dovedit a fi niște farsori, populația dezorientată a reînceput să-și îndrepte privirile, tot mai plină de speranță, spre vechile și noile producte ceaușeștiene. Explicația e simplă: bâlbâielilor, ezitărilor, minciunilor puerile deversate cotidian de guvernanți, vechii trepăduși ai lui Pingelică le opun un discurs bombastic, spumos și deloc rău articulat. Ce să aleagă semi-analfabetul din Potârlagele, când oferta se reduce la privirile alunecoase, de om tocmai prins cu mâța
Fanții catodici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17190_a_18515]
-
a mamei mele, să fiu atras de silueta unei astfel de femei, de mersul ei legănat, de chemarea privirii ei. A apărut dintre case și și-a micșorat pașii pentru a-mi fi aproape, iar eu am urmat-o fără ezitare. Nu pot nici acum să îmi explic un alt îndemn decît al legăturii dintre prezența morții și dorința de a o ignora, fuga de propriul sfîrșit către contopirea care, în mod firesc, dă naștere vieții. (Ceea ce a și alăturat, în jurul
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
ne spune și ce a văzut, sau dacă a văzut ceva acolo. Și nu întîmplător - doar știm că literatura exclude hazardul sau măcar îl "îmblînzește" - chiar în acel moment, apare Celălalt. Contemplarea sinelui în presă aduce moartea sau duce la ezitarea între un tărîm și celălalt. Opinia comună presupune că privirea în oglindă e menită să provoace certitudini. Adică remediul nu la moarte, ci la dubii. Fiindcă ne arată așa cum sîntem. Vii sau morți. Cînd te privești pe tine însuți în
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
Em. Bucov titlul poemului-maraton, ajuns și acesta mascotă pedagogică?) au devenit campioanele cărților de citire, unele versuri din ele circulînd autonom, cu valoare de slogan. Nici chiar reciclările ironice ale postmoderniștilor nu le-au slăbit vraja hipnotică. După o scurtă ezitare, crestomațiile de azi le reiau în inventar". Cuvinte în care putem desluși blamarea tuturor kitsch-urilor agitatorice, izvorîte din emfaza patriotardă, de la aripa inflaționistă a producției pașoptiștilor pînă la contemporanii noștrii M. Beniuc și A. Păunescu... Pana d-lui Eugen
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
Norman Manea, ale d-nei Alexandra Laignel-Lavastine, și ale altora, apărute atât în străinătate cât și în țară, toate, dincolo de nuanțe, de stiluri personale, întâlnindu-se în punctul comun al convingerii că există un "antisemitism latent" al intelectualilor români, de unde și ezitările acestor intelectuali de a-și asuma vinovățiile, răspunderile istorice pentru ce au îndurat evreii în perioada legionară și antonesciană. Nu poate fi ignorat nici faptul că dl Andrei Cornea este primul, mi se pare, care a susținut, acum câțiva ani
În plin absurd by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17277_a_18602]
-
Costache Olăreanu O spun de la început, fără ezitare: respingerea lui H.-R. Patapievici, de către comisiile juridice ale Parlamentului, de la numirea sa ca membru al viitorului Colegiu Național de Studiere a Arhivelor Securității, este o rușine cu mult mai mare decât cea pe care ar reprezenta-o cele câteva
Cabala mediocrilor by Costache Olăreanu () [Corola-journal/Journalistic/17387_a_18712]
-
lui Alecu Russo din Amintiri și Studie Moldovană. Ceea ce urmează după Hotarul nestatornic reflectă o progresivă dezvrăjire a lumii - universul încetează de a mai fi unul permeabil, istoria vârstei de fier domină. Romancierul însuși e plasat într-un spațiu ambiguu - ezitarea între autobiograficul camuflat și ficțiune, naivitățile ce se acumulează minează proiectul romanesc. Multe dintre pasaje nu mai pot trezi decât cel mult un zâmbet condescendent - teribilismele amoroase ale lui Dan Deleanu apar, prin trecerea timpului, de-a dreptul inofensive. Patima
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
xerox. Despre fișet a scris Mioara Avram în Limba română nr. 2, 1990, observînd că termenul, deși de uz curent, nu e înregistrat în dicționarele noastre și apare de aceea în texte în diverse variante grafice. La început, e normală ezitarea (reflectată în oscilațiile grafice, în scrierea cu sau fără majuscula) între considerarea unor cuvinte de acest tip că nume proprii, de neinclus în dicționare, si adevărate nume comune. În cazul lui drujba, nu am datele tehnice exacte; originea cuvîntului mă
Un cuvînt misterios by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17935_a_19260]
-
pe baza notelor de subsol, ea e citată de două ori. Observația poate înșela dacă o plasăm în planul strict al unei contabilități a referințelor. De fapt, toata terminologia analizelor compune o paradigmă care decurge din cea propusă de Todorov: ezitare, nehotărîre, ambiguitate, breșă, dubiu, ruptură, transgresiune, deviere a reperelor spațio-temporale. Dacă lărgim sfera termenilor utilizați (...mit, vis, impuritate, perversiune, sexualitate, irațional, monstru, bestiar), vom observa în final că Todorov a devenit deja o referință teoretică implicită. Inventarul acestor termeni, care
În căutarea unitătii by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17967_a_19292]
-
din Renaștere spre asemănarea ficțiunilor realiste din secolele XIX și XX. Românul modern este vîrful unui lung proces în care mimesisul triumfă puțin cîte puțin. Din contră, poezia a fost mimetica în trecut, cînd formele poemului epic erau omologate fără ezitare, dar a devenit complet insensibila la orice asemănare cu realitatea cînd poemul liric a cîștigat partida cu cel epic, fiind singurul omologabil în ultima sută de ani. Atrag atenția asupra acestei evoluții contrare, fiindcă este destul de riscant să comparăm la
Limbaj si fictiune by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17978_a_19303]
-
feminin, susține Simmel. Nimeni nu a auzit de barbati cocheți, dar Simmel oferă o explicație interesantă pentru această chestiune altminteri perfect intuitivă: identitatea masculină e stabilă și determinată cultural, pe cînd cea a femeii e întemeiata pe un spațiu de ezitare și nehotărîre care îi permite libertatea de a promite fără să o oblige să se țină de cuvînt. Un barbat nu îi poate da de înțeles unei femei că e disponibil, numai pentru că în ultima clipă să se răzgîndească: așa ceva
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
lucruri despre care ar putea vorbi - și chiar o face - orice cetățean de nivel mediu al planetei tributar mentalității unei societăți globalizante. Mă întreb însă atunci dacă nuvelele în chestiune mai sînt texte literare. Nu mă las influențată, în această ezitare, de faptul că subiectul a noua nuvele din douăsprezece este, avuat, "din viața". Trucul e cu mult prea vechi și, oricum, nu are importanță. Ceea ce, într-adevăr, contează este lipsa aproape totală a distanței. În volumul amintit, nu mai constatăm
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
Pavel Șușară Una dintre cele mai tinere galerii de artă, Galeria Bancorex, a intrat abrupt, în absența ezitărilor și a complexelor de început, în circuitul artistic bucureștean. Chiar dacă pînă acum, din seria de expoziții pe care le-a organizat, nu se poate deduce un program bine articulat, nu este mai puțin adevărat că artiștii au fost selectați riguros
Iarăsi despre pictura lenesă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18089_a_19414]
-
un foarte viguros pictor și atît. Așezat în marea tradiție a picturii ardelenești, în care observația formei se conjuga permanent cu paroxismele cromatice ale unui expresionism nordic și cu o energică dezlănțuire a tusei, el părea să fi optat fără ezitări pentru un spațiu estetic, moral și expresiv cu o puternică amprenta regională. Iar izolarea să la Zalău, în județul Sălaj, unde nici pe departe nu există o atmosferă artistică și culturală comparabilă cu cea din marile centre universitare, ducea și
Fînul ca furaj estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18105_a_19430]
-
decît un joc de orizontale și de verticale, de suprafețe și de volume, de plin și gol, de cald și rece, de tentă plata și tușa carnala - reprezintă, în ansamblu, un univers copleșitor în care forță și grația, siguranța și ezitarea, lumina și întunericul, echivocul și iubirea se împletesc într-o adevărată simfonie. Reprezentînd pur și simplu textura unui perete din bîrne, accidentat de o ușă minusculă sau de o coadă de coasă, Sura nu este numai o lucrare în care
Fînul ca furaj estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18105_a_19430]
-
propoziția secundară este totodată o propoziție logică - ar trebui chiar să îl definească. "Tu ești..."? Nu. Invers, în această lumea-pe-dos, mama îi neagă fiului existența ("tu n-ai fost niciodată"), chiar dacă numele predicativ ("...copil") pare să atenueze sentința. Între atîtea ezitări și rostiri amînate, incerte, fraza spune o certitudine ("desigur..."), singura certitudine a lumii. Niciodată copil, niciodată întrupat în cuvînt, eul-narator se simte nenăscut. Bîjbîind într-o lume de boală (a mamei), de violențe (a neștiuților, amenințători, "vecini" xenofobi), de tandrețe
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
și minuțios construită, "Cocoșul sălbatic", "Tristan Vox", sau "Refugiul Menuet", și, în fine, povestirile care glisează între categorii, nu neapărat pentru că prin complexitatea sau farmecul lor inefabil ar sfida o clasificare, ci mai curînd pentru că au o certă inconsistență, o ezitare de concept și de temperament narativ, care le face imprevizibile pînă la limita confuziei. Se-nțelege, probabil, că în această ultimă "categorie" le plasez pe cele care mi-au plăcut cel mai puțin, tocmai pentru că m-am simțit cumva trasă
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
dispăru și camera rămase goală și tăcută." Bătrânul cu acest gen de "conștiința europeană" se pregătește apoi să plece, la două noaptea, la o coadă la butelii. Se râde, ași ia o cutie de chibrituri nouă (după un moment de ezitare, când este tentat să ia una veche, din economie), ași pune un pardesiu ponosit, dar "bine strâns la mijloc cu un cordon fixat an două catarame" și ajunge primul an locul unde se va forma coadă: "Era primul. Asta ănsemna
O CARTE FRUMOASÃ CU UN TITLU STUPID by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17423_a_18748]
-
sau accent de străin. În-tr-un New York terorizat de caniculă el își duce zilele tîrîș, ajutat de un student care îl învăța engleză. Pînă la un punct povestea lui este o cronică a reușitei, căci după o vară de suplicii și ezitări, Oscar izbutește să iși conceapă intr-o engleza decentă cursul pe care e angajat să îl țină la o universitate. Cînd pare a fi trecut proba intrării într-o altă lume și o altă viață, coșmarul cel vechi se întoarce
Cele mai frumoase povestiri ale veacului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17456_a_18781]
-
a ăntâmplat nimic, Proprietatea și posesiunea, Graal. Sub o linie de demarcație, se specifică: Volumul 3 (proiect vag). Pentru a ajunge la lotul râvnit de 24 de capitole, autorul recurgea la bucăți de altădată (cu vizibilă nemulțumire, trădata de frecvențele ezitări și semne de ăntrebare): Ilustrul șarlatan (?), Vântul de martie (?), Dușmănie (?), Bedros (?), Exaltarea și prăbușirea lui..., Construcția paradisului, Panait Petre, jongleur, scamator, (11 iunie 1948), Distracție de revelion, Drăcie, Tristan, Vânătoare de lupi (ănainte de Construcția! De-aici urmează Justiția, Puritatea
Cu documentele pe masă by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17469_a_18794]
-
de localități, în asociații stabile pe care le înregistrează chiar dicționarele: V că în Veneția, A că în Anconă, B că în Bologna etc.). Chiar în modul de desemnare cel mai răspîndit al literelor, există la noi soluții diferite, deci ezitări și confuzii. Alături de tipul de citire indicat de norme (constînd în genere în adăugarea la consoana a vocalei e: be, ce, de), apar variante provenite din mai multe surse străine (bi, ef) și persistă mai ales sistemul popular, cel mai
CD, DJ, CV etc. by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17514_a_18839]
-
localitatea Mori, care, ca frumusețe, se situează imediat după Napoli. Pricepeți? Arne: E cât se poate de clar... Paul: Mă-ndreptam, deci, spre Mori, când am simțit că mă fură somnul. Când mi se-ntâmplă treaba asta, n-am nici o ezitare. Trag pe dreapta și mă culc. Așa am făcut și atunci. Am oprit la umbră și m-am întins pe banchetă. Prin parbriz vedeam undeva albastrul neverosimil al mării, valurile care veneau de departe. Dar deodată marea s-a făcut
Foca albastră. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/82_a_236]
-
execuție, în cheia în care au fost ăcitite" personajele: Zaharia Trahanache - Ion Lucian și Iordache Brînzovenescu a Dan Puric. În sfîrșit, ramolitul și încornoratul Trahanache devine pe scenă, datorită regizorului și lui Ion Lucian, un om politic lucid, energic, fără ezitări, cu o carieră care nu se împiedică de amoruri banale, extraconjugale. Tehnic, riguros, meticulos, scrupulos, Ion Lucian îmbină minunat un stil tradițional cu prospețimea modernității înconjurătoare. Cu Brînzovenescu, Dan Puric face o bijuterie. Artă actorului este desăvîrșită în a prinde
Aria scrisorii pierdute by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17574_a_18899]
-
tot ziarist era, ne amintim, eroul-povestitor din Fetele tăcerii), nu este, într-adevăr, un învins, nici înainte de ^89, nici după aceea, pentru că nu face compromisuri grave de conștiință. De fapt nici compromisuri mărunte nu i se pot impută, ci numai ezitări, slăbiciuni trecătoare sau procedări greșite ale căror urmări sunt însă, măcar odată, tragice. Astfel fusese episodul trecerii clandestine a Dunării, spre Iugoslavia, când ar fi putut evita sacrificarea inutilă a Esterei, femeia iubita, dacă s-ar fi opus ferm dorinței
Nici învins, nici învingător by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17583_a_18908]