196 matches
-
literaturii române“. Te prăbușeai de respect și recunoștință. Mi-am întins gâtul și, cu Mihnea alături, morți de curiozitate, am scos capul peste balustradă. Auzeam zgomotele neclar, dar strident, ca atunci când intri într-o cameră la Circa Financiară. Puteam distinge fâșâitul hârtiilor întoarse, pocnetul ștampilelor și clămpănitul teancurilor de dosare, dar nu-mi dădeam seama nici câți oameni se-află înăuntru, nici ce vorbesc. Să fi fost în jur de zece-cincisprezece inși, toți la costum, circulând în jurul unei mese lungi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
unei cafenele, la ora prânzului, deopotrivă cu întregul oraș, deopotrivă cu întreaga Sicilie. Nimic nu se mișcă la orele de amiază în La Graziella 20 și nicăieri altundeva. Parcă nici vântul nu adie, nu se aude decât cel mult un fâșâit de Corriere della sera21, întors alene, la umbră. Magazine închise, restaurante închise sau aproape închise, pentru că poți cel mult să iei ceva, așa, de sete, căci, bineînțeles, bucătăria e închisă. Nu știu de ce mai întrebi dacă nu cumva poți să
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
de porumburi pe culme, pe treapta întîi a stațiunii piscicole egrete, gîște sălbatice, pacea duminicii camion lipit de peretele de chirpici, platforma lung peste osiile din spate, turle brîie împletite, la Budăi trenul trage la biserică, peste DN 28, în fîșîit de cauciucuri, curburi Bălțați, turnul silozului, stațiunea pomicolă spinări de dealuri fructifere, morman surpat lădițele de lemn, pe linii de siloz vagoane-tip de cereale, dar gloria locului este aschimodia imposibilă care le agață, cutie cu roți, mecanicul abia intră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
privire perplexă. E peste puterea ei de Înțelegere: contoarul care nu se Învârtește?! — Știe moș Victor, Îi explică blând Andrei. L-am oprit. Contoaru’, dadă Leontino. Vorbele astea par s-o Împingă din cadrul ferestrei, Leontina se scurge ușor pe lângă zid, fâșâitul măturii ei se aude pe brâul de ciment din jurul casei, acompaniind șușoteala părințelului: știi care-i problema, Relule? Trebuie neapărat să-l operăm pe moșu’ cumva să nu simtă. De-acum ar cam fi momentul. Îl văd că s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
le treceau fel de fel de gânduri... cele mai multe erau rele. Alistar, noul venit în grupul lor, avea o privire ciudată și, părea puțin agitat. Un vreasc cu dop de rășină, trosni ca o pușcă, împroșcând scântei din spuză. Apoi, un fâșâit de animal de pradă, se strecură printr-un desiș din apropierea lor. Toți traseră cu urechea... ca vietățile pădurii, la pândă..toți erau oameni de munte... și, vânători încercați. „ - Un jder.. un jder după pradă !”, zise cu nepăsare, Sofronie. „ - Ori, poate
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
zorilor, trupele de securitate urcau tăcute, furișându-se prin tufișuri și hățișuri.. printre copaci.. sigure de prada lor... O mare tăcere, o tăcere cumplită... apăsătoare, stăpânea înconjurul... Era liniștea dinaintea furtunii, care plutea în aer.. O comandă scurtă, ca un fâșâit, se prelinse la poala muntelui. Și, atunci au apărut din hățișurile negre, primele umbre albastre. „ - Răsfirați-vă, băieți, prin tufișuri.. pe după copaci.. și economie la muniție !”, fură primele dispoziții date de căpitan. Urmă însă, o clipă când li se tăie
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
intensitate de 5 dB peste prag, în timpul unei expuneri de 1 minut. În mod normal sau în hipoacuzii de transmisie nu trebuie să existe distorsiuni ale senzației auditive în decurs de 60 s. Apariția distorsiunilor de senzație sub forma unui „fâșâit' în mai puțin de 60 secunde impune reluarea determinărilor la intensității progresiv crescânde, în trepte de câte 5 dB, până la intensități la care senzația auditivă se percepe nedistorsionat timp de 1 min. Diferențele în creșterea de intensitate până la absența distorsiunilor
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
cu adevărat s-o pătrundă, trebuie numaidecât să vadă cu ochii lui cum curg apele, care ne mărginesc țara, și cele care o brăzdează, vărsându-se toate în aceeași mare, să audă cu urechile lui, de la rădăcina unui pin secular, fâșâitul de deasupra codrilor, să-i străbată cu piciorul reliefurile până înăuntrul cetăților muntoase, și mai ales aci, să 1 Pagini de critică literară, vol. I, București, E.P.L., 1968, p. 286 2 Pagini de critică literară, vol. IV, București, Editura Minerva
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
și-a fluturat și el mâna, dar pornise motorul și automobilul începuse să ruleze. Dă-mi de veste când te întorci! — Da. La revedere! Îmi făcuse un semn plin de voioșie și Bentley-ul negru porni în viteză, dădu colțul, și fâșâitul roților se prefăcu în tăcere. M-am întors spre casă, cu pași lenți. Mergeam pe diguri rutier, conștient de o cumplită durere de cap și de o senzație de instabilitate a creierului, deloc surprinzătoare când mi-am dat seama, ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-i atace. Pe la 4.30 dimineața, cineva a tras în mine din blocul de vizavi de spital. A tras cu două arme: una cu lunetă. M-a strigat cineva și am întors capul. În acel moment am simțit ca un fâșâit pe lângă guler. A doua zi, când s-au dus oamenii să vadă unde am fost împușcat, au găsit o gaură în perete. Ieșeau tramvaiele de la Depoul “Ilie Pintile”. Am fugit și în acel moment, a tras trei rafale. Un glonț
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
înseamnă desprinderea din încremenire, depășirea barierelor, viață. Textul se constituie din alternarea afirmațiilor și comentarea lor în dialog, ironic, demistificator al lor, astfel poemul s-ar putea realiza din redarea gesturilor absurde în căutarea inspirației: " Dacă aș agita - inexplicabil - foaia,/ fâșâitul hârtiei ar indica o prezență,/ întunericul ar putea să devie alb și sonor.../ (Dar numai gândul ăsta e un semn de demență!)". Ieșirea din nemișcare nu se realizează decât ca prezumție, ca ipoteză. Finalul indică o ușoară zeflemea la adresa marilor
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în larg, cu barca, iar seara mă întorceam cu un pui de somn. Apoi făceam focul pe plajă și tu găteai puiul de somn. După ce mâncam, ne scobeam în dinți cu așchii de lemn din barcă, apoi adormeam legănați de fâșâitul valurilor. Într-o dimineață, un milion de oameni au apărut pe plajă, cu milioane de cărămizi în mâini. Voiau să construiască un zgârie-nori. Hai să-i ajutăm, am spus eu. Spre seară, zgârie-norul era gata. Drept răsplată, amândoi am primit
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
motrici, auditivi și tactili conduc la formarea unor reprezentări precise și corecte. Astfel, demonstrând și explicând, de exemplu, modul de execuție a topspin-ului este indicat să atragem atenția asupra zgomotului produs în momentul contactului cu mingea, care este un „fâșâit” net diferit de cel al loviturilor „drepte” 6.1.3. Principiul continuității Fără o perfectă continuitatea pe parcursul anilor, marile performanțe în tenisul de masă nu pot fi obținute. Orice întrerupere, chiar și de ordinul a câtorva zile, duce la pierderea
Tenis de masă : curs pentru studenții facultăților de educație fizică by Nicolae Ochiană () [Corola-publishinghouse/Science/91614_a_92361]
-
cu adevărat s-o pătrundă, trebuie numaidecât să vadă cu ochii lui cum curg apele, care ne mărginesc țara, și cele care o brăzdează, vărsându-se toate în aceeași mare, să audă cu urechile lui, de la rădăcina unui pin secular, fâșâitul de deasupra codrilor, săi străbată cu piciorul reliefurile până înăuntrul cetăților muntoase, și mai ales aci, să cunoască acele capodopere unice săvârșite de arhitecți și zugravi locali necunoscuți, mănăstiri și schituri prizoniere ale pământului, care le ține de temelii eterne
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
Este ca o scânteie electrică. Toată sala se ridică. Un ropot de aplauze izbucnește din Cameră și din toate tribunele. Clopotul prezidențial răsună și liniștea se restabilește repede. Dar în incintă și în tribune urmează să se audă un lung fâșâit de șoapte și mișcări nervoase. Mihail Kogălniceanu sosește la locul său, unde își depune voluminoasa încărcătură. Deputații opozanți din apropiere îl ajută ca să se descotorosească de cărți. Toți ochii, câteva sute de perechi, sunt îndreptați asupra sa. Toată lumea se așteaptă
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
puse pe niște schele, iar pe deasupra scândurilor tatami și mesele în stil tradițional. Pentru că era cald afară, mi-am răcorit picioarele în apa limpede și rece a râului. Dincolo de râu era pădurea unde se auzeau cântece de păsărele, dar și fâșâitul pinilor când vântul li se strecura printre ace. Am rămas plăcut impresionată de acest popas unde am savurat liniștea, răcoarea și mâncarea foarte bună. Regula casei este de a păși, pe platforma unde servești masa, fără încălțăminte, așa că ne-am
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Cu toată sila mea de camerele mobilate, nițel murdare și banale, îmi dau seama acum că ar fi fost frumos. Îmi sunt mâinile reci, aproape fără viață; las stiloul și le frec una de cealaltă, iar ele scot cu un fâșâit straniu, ca și cum aș merge prin pădure, pe frunze uscate, la Crucea Sandului. [...] M. 83/1948 II 18 octombrie [1948], luni seara [...] Ești cam ciudată, mititico, îmi spui să păstrez secretul și pe urmă te apuci să-i povestești lui Lucy
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
designerul de sunet Leslie Shatz creează un peisaj sonor foarte distinctiv, din care ele să poată răsări ca niște vîrfuri neașteptate, dar nu și nelalocul lor. Atunci cînd Alex face duș, filmat de Doyle într-unul dintre ralantiurile lui rapsodice, fîșîitul apei crește pînă cînd devine diluvian și Shatz mai bagă peste el și un ciripit de păsărele care ar trebui să sune ridicol, dar care se potrivește cu modelul aviar al faianței din baie, poate și cu ciripitul din piesa
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
o nară a nasului cârn, cu coastele trupului de adolescentă arcuite sub pielea palidă, Încrețită de frig, cu gleznele stropite cu mâl negru, cu un pieptene curbat sclipind În părul devenit negru fiindcă era ud, se lupta să scape de fâșâitul și chiuiala tulpinilor de nuferi, pe care o altă fată cu pântecul ca o tobă și rasă În cap, Împreună cu un adolescent excitat fără jenă, având coapsele Încinse cu un fel de sfoară folosită local Împotriva deochiului, le smulgeau din
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Jäger, a cavalcadei lui Faust și Mefistofeles din celebra litografie a lui Delacroix. Afară din comun, oricât ar deveni mecanică, este virtuozitatea onomatopeică, ușurința de a aduna laolaltă, fără silnicie, cu folosirea chiar a cacofoniei, toate zgomotele cu putință, tropotul, fâșâitul, sforăitul, hohotul, bubuirea, într-o febră nebună, cu o orchestrație de tipul Berlioz, aproape genială: Mihnea încalecă, calul său tropotă, Fuge ca vântul. Sună pădurile, fâșie frunzele, Geme pământul; Fug legioanele, zbor cu cavalele, Luna dispare; Cerul se-ntunecă, munții
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
adevăr: cele/ mai multe dispar încet/ Nu înainte de-a-și arăta chipul îmbătrânit// Încheieri: lumini gelatinoase și locuri/ pe unde n-o să mai fii -/ un bocet urcând cu cerneluri/ pentru a strica filigranul/ clipa când scrisa devine ilizibilă// Și nu fâșâitul de mătase al despicării/ ci ruperea meschină și atroce/ a substanței vii». Demonul deconstrucției a pus stăpânire pe spiritul creator. În Interioarele nebune (2002), poetul ia startul într-o competiție și mai gravă cu sine însuși. Ciclul începe cu versul
Ioan Moldovan (scriitor) () [Corola-website/Science/333451_a_334780]