824 matches
-
cerb. Siniliu-negriu, negriu - Siniliu ți-i penetul. Bătăioasă, zgârcită, înfocată Semințenie. Au mai fost doi De același neam - s-au stins ca fulgerul negru! - Lermontov, Bonaparte. Te-am volnicit în ceruri, Zboară în voia ta, zboară, durerosule! Smeriți, blagosloviți Porumbei fâlfâie argintii, Argintii deasupra ta. (1916) Tihon CIURILIN (1885-1946) MOZART ȘI FERESTRAUL La ușă, în patru mâini Se cânta arta lui Mozart Cu ardoarea unui chin de aur Se-ncălzeau un leu, o ciută și-un ghepard. Și tandru rânjindu-și
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
de ușor să ajungi la el acasă. Urcând și alunecând întruna pe coline, am zărit în întuneric silueta impasibila a lui Novoa, ghidându-ne. Era un barbat impunător, cu barbă deasa și mustăți groase. Poalele largi ale hainei lui negre fâlfâiau că aripile pe misterioasele crește pe care le urcăm orbi și amărâți. Vorbea întruna. Era un sfânt nebun, canonizat doar de noi, poeții. Și firește, era naturalist. Și vegetarian. Laudă legăturile tainice, doar de el cunoscute, dintre sănătatea trupeasca și
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
sunt musculițele prin frunze/ Și împlu aerul cel cald cu o lumină/ Verzuie, clară, aromată. Fluturi -/ Copile sunt cu ochi rotunzi și negri -/ Cu părul de-aur și cu aripioare/ De curcubeu - în haine de argint/ Din floare-n floare fâlfâiesc și-și moaie/ Gurițele-umede și roșii în potirul/ Mirositor și plin de miere-al florilor./ Tufe de roze sunt dumbrăvi umbroase/ Și verzi-întunecoase, presărate/ Cu sori dulci înfoiați, mirositori -/ E-o florărie de giganți. Într-un loc/ Crăpată-i bolta
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
pleoapele-n jos, să nu vază, petalele lor delicate. El auzise de Ionică. De tâlharul de Ionică. Dar nu-l văzuse până atunci pe cotoiul Ionică. Iar cotoiul Ionică apare de după peretele de flori cu o turturică în bot. Vie. Fâlfâind în botul lui. Scoțând țipete de protest; de protest dragă Nelule. Și penajul acela... pur, gri cu alb... zbaterea aripilor ca pălăria de seară a unei marchize din secolul trecut, făcându-și vânt cu evantaiul la operă... N-o omorâse
Cotoiul Ionică by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6517_a_7842]
-
astru de gheață sub focul clamărilor impecabile poeticești. Am mai scris întâmplarea. Ne întorceam vreo cinci-șase înși de la Vaslui, Huși... Pe la Buzău, ieșisem pe coridorul trenului și stăteam rezemat de fereastră deschisă a vagonului lăsând să mă bată vântul... Perdelele fâlfâia de curent. Era zgomot mare. Nu l-am auzit venind pe coridor pe Nichita de la toaletă... Am simțit că cineva trecând prin spatele meu se apleacă asupra mea și mă săruta pe ceafa spunând: Dublez singurătatea cu un sărut - și
Momente cu Nichita by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6549_a_7874]
-
la al cărui mormînt de piatră cenușie/ abia cioplită puțin mă închin de cîte ori ajung în Parisul visurilor mele/ de adolescent neterminat”, Queneau și „ion de la gară”, subiectul „dă rîs”, cum îi zice autorul, Poe al cărui corb chiar „fîlfîie strîmb și aterizează forțat fără victime”; astfel, nu cu opera, ci cu pasul: „și cum veneam eu așa noaptea prin ploaia de noiembrie/ pe geamul unei case mici l-am văzut pe george bacovia/ și clavirista cîntîndu-i/ cu un sîn
Sufletul mărunțit pe un tocător by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/4559_a_5884]
-
un motiv cunoscut, al păsării suflet, stâlpului funerar ținându-i locul, în alt timp și în altă mentalitate, un copac îmblânzit prin condiția lui de pom fructifer, (vezi Gheorghe Pavelescu, Pasărea Suflet, Editura Altip, Alba Iulia, 2009): „Deodată niște aripi fâlfâiră undeva într-un prun și încă o dată un cocoș cântă prelung. Când sfârși, în clipa următoare, satul răsună a doua oară ca o alarmă nesfârșită de glasurile celorlalți cocoși.” A fost al doilea cântat, subliniat de narator, al treilea însă
Ilie Moromete și dublul său by Mircea Moț () [Corola-journal/Journalistic/4580_a_5905]
-
al Uniunii și pe care l-am înfipt pe plajă cât am putut de bine, revendicând astfel pământul acelui neam în numele glorioasei Națiuni reprezentate de stindard. Când însă mi-am isprăvit salutul și mi-am înălțat mândru privirea, am văzut fâlfâind deasupra nu drapelul, ci așternutul locotenentului Bowen, o bucată de pânză îngălbenită și umbrită de norișorii prelungi ai după-amiezilor de dor dintre acesta și prințesa samoană Lalla-Rookh. Am primit șapte ani pentru furt din proprietate personală, alți paisprezece pentru insubordonare
RICHARD FLANAGAN - Cartea cu pești a lui Gould () [Corola-journal/Journalistic/5659_a_6984]
-
ei, asta merge cât merge, vreo două - trei imagini, acolo, pentru ca apoi un demon de duzină (cine n-are nevoie de așa ceva) să deturneze textul spre o modulație bufă, dar nu flecară, după care solemnitatea primelor imagini, repliindu-se, revine fâlfâind cu grandoare, își cere drepturile de la alt nivel și vocea roz-bombon a sentimentalității, ulterior straturile superioare ambetate cumva și, oricum, consternate își mobilizează forțele vizionare, încercând să dea lovitura de grație, prin tactica vocii dizgrațiate, asumându-și oarece biografism, dar
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
cu incursiunile lor de trei săptămâni cu barca ne vor strica vara și probabil că ar trebui să le fie tăbăcite fundurile pentru asta. Desigur, Djarf Fairhair 2 își arătase colții încă înainte ca soția lui să remarce dragonii ăia fâlfâind pe teritoriul aflat departe de coastă. El era șeful bărcii noastre și un nebun într-ale războiului. Apetitul lui pentru acțiune era atât de înspăimântător și de contagios, încât odată a ațâțat o bandă de sclavi franci și i-a
Să distrugi și să arzi tot by Wells Tower () [Corola-journal/Journalistic/5802_a_7127]
-
fie domesticiți și apoi să fie concediați fără nici un fel de forme...” (73). Copleșitoarea poveste de iubire din Kabul se petrece printre ruine și străzi împuțite, în care fâlfâitul burqcăi murdare îți aduce aminte că, totuși, în lume există și fâlfâit de aripi de rândunele. Și atunci, cum de a fost posibil? Cum de este posibil? Care este resortul acela intim care ne face vulnerabili la promisiunile totalitarismelor? Khadra, Yasmina. Les hirondelles de Kaboul [Rândunelele din Kabul]. Paris: Julliard, 2002. Mihaela
Dragoste la Kabul by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/5585_a_6910]
-
semn extrem de rău. Atunci împăratul nostru a văzut ce n-ar fi vrut să vadă vreodată. Un înger a coborât din ceruri - suntem în joia din Săptămâna luminată - cu sabia de foc în mână. A rotit-o deasupra capului. A fâlfâit zgomotos din aripi sub semicercul unui curcubeu splendid (...) Atunci a început ploaia” (p. 31). Nu este vorba de un exemplu unic, scos din context. Iată încă o bucată, vreo 300 de pagini mai încolo: „la 1674 au dispărut moaștele muceniței
Nici un schepsis by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3667_a_4992]
-
adolescentului sau, în fine, tînărului care o scrie; dar nu și unui autor inerțial, evazionist cu sistemă și temător cu tropi. Imagini ale violenței pot fi găsite în primele două strofe și ele au aceeași țintă: „îngerul” transcendent, vizionarismul poetic fîlfîind din aripi pe deasupra mizeriilor și minciunilor din realitatea cotidiană, Poezia cu majusculă refugiată în turnul de fildeș al unei arte fără aderență la ceea ce o înconjoară. Astfel poate fi înțeles „obscenul” plasat, oximoronic, lîngă „purul” pentru a ne da atributele
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
mai puternice emoții; ședeam cufundat în meditațiile mele obișnuite, cu foaia de hârtie albă dinainte, așteptându-mi inspirația, când auzii un foșnet de aripi ca de liliac pătrunzând prin fereastra deschisă; o lumină opalină pătă amurgul; un înger se lăsă fâlfâind din văzduh ca mesagerii divini ai poeților antici, cu aripioare la picioare. Căzut în extaz, prosternat în fața antreului, i-am ascultat ca în vis dojana și îndemnul: Ai cântat neamul și tradiția, dar ai uitat ortodoxia, piatra unghiulară a existenței
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
care nu arde nu arde ci doar încălzește și mîngîie 2. atît de ușoară atît de pufoasă apa imponderabilă spumoasă ca pielea unei copile 3. trei morți aliniați ca la morgă pregătiți de nuntă ca niște miri îmbrăcați sufletele lor fîlfîiau din aripi sufletele lor erau răvășite de popoarele de frunze barbare din brumărel trei morți, trei bărbați morți pregătiți de călătoria în munți stăteau aliniați pentru a fi împușcați timpul nu se mai urnea devenise alb-stacojiu translucid-transparent apocalipsa pentru ei
Poezii by Dorin Ploscaru () [Corola-journal/Imaginative/16409_a_17734]
-
mi pune în urechea inimii puricele Adevărului. Ghemul de șerpi, ”Ovum Anguinum” al păcatului originar, se răscoală, Tripla alianță - trufie, ambiție, răzbunare - se ridică-mpotrivă, Voluptatea de a trai își arată chipul păgân, Împovărate de plumbul dorințelor impure aripile visurilor fâlfâie jos, Inteligența se ceartă cu sine. Și totuși, din fâșia de lumina a Arhanghelului apare micuța Pasăre a Paradisului, care in „Hora incerta” ne duce sufletele din cușcă, pe ramul celest al Pomului Vieții. În timp ce bătrânețea, complice a morții, Fierăstruiește
Un poem de Camilian Demetrescu by Camilian Demetrescu () [Corola-journal/Imaginative/3353_a_4678]
-
și firele de iarbă, firele de păr și mucurile de țigări adunate de pe străzi, duceam într-o parte și alta mormintele morților noștri ca să ne binecuvînteze țărîna, duceam și apele, și vîntul, momeam norii de pe cer și păsările ce-și fîlfîiau aripile deasupra sîrmei ghimpate; dresam porumbeii călători să facă drumul acolo și îndărăt; le legam sub aripi cenușa străbunilor adunată în urne ce fumegau încă, le legam de gheare bucăți de parpuri și cruci și le trimiteam ca pe niște
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]
-
dispare leneș în intimitatea pădurii. Primii copii adoptați care au făcut de gardă foarte serioși. Au găsit... li s-a oferit acest lucru de garanție , iar copiii aceștia cred în el mai mult decât cei normali , (probabil) , sub catargul care fâlfâie în briză. * Societatea spartană totdeauna a avut mai bine grijă de copii. Se face de gardă tot timpul , cu schimbul , minus noaptea. Paiele albe de la Vama-Veche în soare pe malul mării în care ședeam culcat. Echilibru perfect. Lanul de grâu
Cu taxă inversă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10679_a_12004]
-
fără conștiința, Marin Voican-Ghioriu). Foarte puțini știu că Zavaidoc s-a aflat în 1919 alături de soldații romani care au ocupat Budapesta, legând cu nojițele eroismului opinca românească pe parlamentul maghiar, lăsând totuși să fluture flamura ungureasca roșie-verde-albă. Multă vreme a fâlfâit pe cerul Budapestei steagul maghiar cu opinca românească deasupra lui. A murit sărac cel care strânsese averi uriașe, cel după care alergau casele de discuri, dar și damele care au apreciat și iubit pe micuțul cu ochii căprui, par negru
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
plopilor îl duce; nu sunt nici prapuri și nici cruce și nicio vama prin oraș. Nici o logodnică nu plânge în urmă mortului uitat, ci din văzduhu'nvolburat o pană galbenă se frânge. Noi stăm la geam, privim în zare cum fâlfâie aripa morții și ne'ntrebăm: pe mâine, care o să-l atingă zarul sorții? OFRANDA Din rănile și'nfrângerile noastre întindem punte noilor destine o punte de mărgean peste dezastre, s-o urce pașii lumii care vine. Cu orișicare rană care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
dau câteva exemple de astfel de atomi de cuvinte. Spre exemplu fâl, care este sunetul aripii păsării când Își ia zborul Îl regăsim În sute de cuvinte care au ceva În comun cu noțiunea de ușor, mișcare a aerului: a fâlfâi, floare, fum, făină, flux, suflet, fluier, flaut, flamă, flacără, foc, foale, fantomă, fantastic, a umfla, vânt, fân, dar și plin, plămân, pluș, etc. Exemple găsim firește În toate limbile europene. Îm sau mî este lagat de pământ, urâciune, necurăție: pământ
Limba română – limba europeană primordială. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_393]
-
să văz niscai făpturi oneste. Tot mai arar îi scriu și lui Serghei, Lui George, idem: bașca, lu' Ilie, Deși îmi sunt prieteni câteștrei, Chiar și acum când am vrăjmași o mie. Nu mai recurg la grabnici olăcari Să-mi fâlfâie spre suple pieride, Cu câte-un madh în stih de zile mari, Din aquarela slovei translucide. Parcă-i cenușă-n călimara mea (Să-i zicem tuf), ori pusă-i pe torpoare (?), Sau prea mi-i duhul oploșit, colea, într-un
Gheorghe Azap by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/10091_a_11416]
-
și descoperă pe rând răsăritul și apusul, adumbrește și luminează - să fii sigur că îți va ajunge capul într-un burduf plin de sânge; făptura jumătate om, jumătate pasăre va alege un altul să-i apară în vis, să-i fâlfâie pe dinaintea ochilor, lumină în umbră. La început ești om; la sfârșit, pasăre. Acum, privește: capul ți se îneacă în sânge și mâna în loc de degete are pene, până la umăr s-a umplut de pene - și fâlfâie! Asemeni cîmilei Să împrejmuiești cetatea
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/10010_a_11335]
-
apară în vis, să-i fâlfâie pe dinaintea ochilor, lumină în umbră. La început ești om; la sfârșit, pasăre. Acum, privește: capul ți se îneacă în sânge și mâna în loc de degete are pene, până la umăr s-a umplut de pene - și fâlfâie! Asemeni cîmilei Să împrejmuiești cetatea cu șerpi - și caii să-i mănânce! Să trimiți călăreți în apărare - și caii să fugă înapoi de mirosul cămilelor! Să te bizui pe zidul înconjurat de leu - și, după paisprezece zile, să-l urce
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/10010_a_11335]
-
iar în ezoterice arcane mâniosului ce-și iese din fire îi pleacă îngerul, zilele noastre par a nu mai fi vizitate, pe la bordeie și conace, de acei doi bătrâni cu toiag, cutreierând în basme, nici îngeri nu mai sunt văzuți fâlfâind între turnuri, către meri înfloriți - Benvenuto Cellini a fost, poate, ultimul care a zărit, la crăpare de zori, dar nu îngeri, ci o puzderie de draci, sorbindu-se prin hornurile palatelor florentine. Deschizând Mai aproape de îngeri 1, antologia de traduceri
Lirică religioasă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/13324_a_14649]