208 matches
-
se oprea să se odihnească, aproape luptând cu greutatea aerului foarte cald, care se întunecase brusc. În scurtă vreme va începe să plouă. Am rămas afară așteptând răcoarea care poate se apropia. Scaunul, deși tapițat, nu era deloc confortabil. Un fâlfâit negru de aripi îmi trecu pe deasupra capului, pasărea reușise în sfârșit să-și ia zborul spre cer. În curte aerul era din nou nemișcat și greu. Furtuna va rămâne departe. M-am întors în casă și m-am spălat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ar fi fost, din punct de vedere vizual, bune de tipar; de asemenea, corectase fără o vorbă greșelile mele de ortografie. Ne vedeam cât de des se putea. Piciorul ei care rămânea puțin în urmă nu mă deranja. Fața și fâlfâitul mâinilor vorbeau destul de atrăgător. Firavă, stătea subțire la poarta minei, își aștepta tatăl și poate și pe mine. Atât era de delicată și de ușurică, încât puteam să ridic corpul ei zvelt până la înălțimea potrivită și să pătrund în el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Cerul se umple de stele și sori care, într-un vîrtej gigantic, își încep perindarea parcă vrăjită. Și-ntr-o sclipire mai apare-o zi în care ideea prinde a se mișca. Iat-o: înoată, zboară. Cerul se umple cu fîlfîit de aripi iar apele mustesc de mulțimea clocotitoare a peștilor. „-39,2˚”-răsună o voce ce nu primește nici un răspuns. În jur, pămîntul se umple de animale nemaivăzute. Și văd Treimea chibzuind, hotărînd îndelung cum să mă facă luîndu-i mai
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
la fel în miez de noapte? Mâine nu vei mai ști nimic. Dormi! Mâine nu mai știa nimic. Dar și mâine era la fel de pustiu. Însă, în vălătucii de abur de cafea, toate acestea nu durau decât o clipire, ca un fâlfâit ușor, le știa mult prea bine și nu erau amuzante, ea voia să revadă cu nerăbdare clipele care o înduioșaseră de câțiva ani încoace, să fi fost patru, să fi fost cinci, de când apăruse Andrei Vlădescu. Asta era povestea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
iute spre piață, cu coșuri cu legume proaspete pe umeri, s-a dus în apropierea mării adulmecând boarea sărată și ascultând valurile sparte în dig. Pe plaja pustie, câțiva îngrijitori greblau nisipul umed, speriind pescărușii care se ridicau țipând, în fâlfâit leneș, pluteau un timp și se reașezau, îngrămădiți unii într-alții, ca o turmă îmblânzită. Până în 2 Mai a mers pe jos, erau câteva sute de metri, peste podul glisant, în urma unei căruțe cu coșuri mari de nuiele care săltau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
crenguțele subțiri și firave trosnind la fiecare adiere a vântului uscat. În fața lor, lacul înghețase într-o mișcare ușor încrețită, verzui-albicios, deasupra pluteau în elipse largi cârduri de ciori și de corbi croncănitori și se părea că li se aude fâlfâitul rar al aripilor puternice când coborau pe întinderea de gheață, săltau țopăind un timp, apoi se înghesuiau unii în alții, încremenind cu ciocurile în vânt în jurul câtorva găuri ce vor fi fost copci părăsite. Nici o altă mișcare. Toate erau înghețate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pardoseală. Cărțile și bibelourile zăceau pe jos, total distruse. Iar În baie, oglinda de pe perete atîrna cu o față ciudată, pentru că sticla fusese spartă și căzuse, umplînd chiuveta cu sute de bucăți arginti. CÎnd ajunseră În mansardă, se auzi un fîlfîit, un zgomot de plecare bruscă. — Porumbei sau șoareci, se Întoarse Julia și zise Încet: Nu te deranjează, nu-i așa? — Nu-s șobolani? Întrebă Helen cu teamă. — O, nu. Cel puțin, nu cred. Merse mai departe și deschise o ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
din spate și spre garajul de lîngă casa năruită de incendiu. Am părăsit platforma și am pornit către livadă, cercetînd terenul pietros În căutarea vreunei posibile urme lăsate de incendiator. Chiar deasupra capului meu se auzi la un moment dat fîlfîitul prelatei. Curios să vadă cine eram, pilotul deltaplanului, cu ochii ascunși În spatele vizetei, plutea atît de aproape deasupra mea, Încît aproape Îmi atingea creștetul cu ghetele. I-aș fi făcut cu mîna de n-aș fi fost atît de preocupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
gândurile lui intrase brusc vocea ofițerului procuror. Locotenent, execută sentința! Fără nici un fel de tragere de inimă pentru treaba la care fusese pus, se îndreptase către condamnat desfășurând bandoul negru. Soldatul refuzase. Dorea să vadă viața. Până în ultimul moment. Zgomotul fâlfâitului unor aripi a făcut pe amândoi să ridice privirea către cer, acolo unde se rotea un porumbel. Pată albă pe cel mai frumos albastru văzut vreodată. Pluton drepți! Încărcați arm'! Închizătoarele au țăcănit sinistru, anunțând intrarea glonțului pe țeavă. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nu o voi mai putea face. Îți jur că voi face orice pentru a salva copiii. În urechi aude un "Te iubesc" abia șoptit, apoi buzele vinete ale fetei se deschid într-un surâs chinuit. O respirație ușoară ca un fâlfâit de aripi îngerești mărturisește ușurarea unui suflet zbuciumat care acum se liniștește, odată ce auzise ceea ce dorise atât de mult să audă. Smaranda are ochii ațintiți asupra lui dar nu îl mai vede. Vălul rece al morții înghețase lumina lor iubitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
altă parte bucuros v-aș lăsa, că-s român creștin, bucuros de oaspeți, cum poruncește și legea noastră românească. Se conturează o atmosferă propice venirii ursitoarelor: cântecul cocoșilor este urmat de o vîjâietură ușoară ca un vântișor lin , ca niște fâlfâituri de aripi moi de păsări și zgomot, glasuri subțiri, ca de clopoței de argint . Ursitoarele vin de ursesc copilului umbletul, soartea și norocul În lume . Boierul aude cum cea dintâi ursitoare Îi menește copilului să fie voinic, frumos, tăcut, Înțelept
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
În care omul Încearcă să se opună destinului nefavorabil este aceea relatată În narațiunea Ursita, unde o femeie naște o mândrețe de băiat, să-l sorbi Într-o lingură de argint și nu alta. Oaspetele aude la miezul nopții un fâlfâit de aripi la fereastră. Ursitoarele Îi prezic noului-născut: să trăiască cât tăciunili acesta din sobă; o să aibă mare noroc, dar n-o să se bucure de el. Moșul reușește să schimbe cursul destinului multă vreme. Ia tăciunele din sobă, Îl Înfășoară
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
altă parte bucuros v-aș lăsa, că-s român creștin, bucuros de oaspeți, cum poruncește și legea noastră românească." Se conturează o atmosferă propice venirii ursitoarelor: cântecul cocoșilor este urmat de "o vîjâietură ușoară ca un vântișor lin", ca niște "fâlfâituri de aripi moi de păsări" și zgomot, glasuri subțiri, "ca de clopoței de argint". Ursitoarele "vin de ursesc copilului umbletul, soartea și norocul în lume". Boierul aude cum cea dintâi ursitoare îi menește copilului să fie "voinic, frumos, tăcut, înțelept
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
încearcă să se opună destinului nefavorabil este aceea relatată în narațiunea Ursita [Păun și Angelescu], unde o femeie naște ,,o mândrețe de băiat, să-l sorbi într-o lingură de argint și nu alta." Oaspetele aude la miezul nopții un fâlfâit de aripi la fereastră. Ursitoarele îi prezic noului-născut: "să trăiască cât tăciunili acesta din sobă"; "o să aibă mare noroc, dar n-o să se bucure de el". Moșul reușește să schimbe cursul destinului multă vreme. Ia tăciunele din sobă, îl înfășoară
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
local, Săcueni-Roman a doua oară îți fac semn cu lanterna, mînă, nu e nimeni! multă rutină la deschiderea înțelegerii, blestemul semnului în grotescul oamenilor-semne din preparatul organic, stația Galbeni cînd a ieșit ea la peron, cu pantofii lustruiți! fundal studiat fîlfîitul de tricolor peste tabela cu mersul trenurilor, te șterg faldurile, continuă manevra, lași un moment scena goală, mergi la mecanic, o întreagă stație lăsată așa, la voia gîndurilor, întorcîndu-te ai arcuit spinarea, lunci pe uscătură Bacăul, vai, cît oraș, cît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Culcați pe o parte, sprijinți în coate, respirau cu nesaț răcoarea nopții.. ascultau și, se uitau în foc, cum împroașcă scântei. Deodată, un greiere începu încet încet... parcă o doină. „Hu-hu... hu-hu..!”, se auzi în vârful unui brad... Apoi, un fâlfâit greu, de aripă, trecu pe deasupra lor. Cârțu făcu un semn cu mâna, parcă ar fi alungat un gând urât și, trase mai adânc din țigară. Prin minte le treceau fel de fel de gânduri... cele mai multe erau rele. Alistar, noul venit
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
întunecau mai tare pădurea. Toți erau numai ochi și urechi... îi așteptau. Așteptau ca vietățile la pândă... Nici o suflare... Pădurea părea pustie,.. Doar tăcerea codrilor, cu clătinarea crengilor, chemări în răstimpuri de sălbăticiuni, păsări de noapte croncănind, ori câte un fâlfâit greu de aripi... Țipătul unei păsări de noapte, spintecă tăcerea.. ca un tăiș de sabie. Căpitanul Baltă tresări... Era semnalul dat de Sofronie, care din punctul de observație supraveghea Cheile și marginea pădurii. „Țipătul păsării”, venea cu vești rele. De
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
a minunilor. Pătrunzând în minunata împărăție a cărților, simți cum treptat-treptat părăsești lumea realului și te afunzi tot mai mult în lumea imaginarului. Simți pănă-n adâncul sufletului cum cuvintele ei curg lin ca apa cea neobosită, îngână șoaptele vântului și fâlfâitul mătăsoaselor aripi și ai plăcerea călătoriilor imaginare. Am avut un vis sălbatic. Eram în Împărăția Cărților. Mergeam pe o cărare.Deodată intru într-o încăpere cu 13 uși. Am deschis una și am întâlnit-o pe Vitoria Lipan, plângând alături de
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
de furnici care își clădesc mușuroiul. Armonia cărții are profunzimea vieții, iar parfumul podoabelor argintii răscolit în negura vremii are un farmec inedit. Foile cărții sunt harfe mânuite de brotăcei, cuvintele ei curg lin ca apa, îngânând șoaptele vântului și fâlfâitul mătăsoaselor aripi. De aceea, o cameră fără cărți este ca un trup fără suflet. Cărțile din bibliotecă reprezintă o potecă presărată cu pietre scumpe care duce spre Paradisul cunoașterii, spre lumea visurilor și a minunilor. Citind o carte, părăsești treptat
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
imagini, cartea este un univers al închipuirii și al esențelor greu de definit. Prin aceasta, ea devine unică, una dintre marile plăceri ale tuturor oamenilor. Cuvintele cărții curg lin ca apa cea neobosită, ne încântă cu freamătul de frunze și fâlfâitul aripilor ce le îngână și ne îndeamnă să citim cât mai mult pentru a ne hrăni sufletul și mintea. Andrei Obreja BUCURIA DE A CITI A venit toamna cea bogată și cu frunze presărată. Regina mândră în culoare arămie aduce
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
să te bucuri, să râzi și să plângi. Când o citim, simțim bucuria de a învăța lucruri noi. Ea se oferă ori de câte ori avem nevoie, răspuns la fiecare întrebare. Cuvintele ei curg lin ca apa cea neobosită, îngână șoaptele vântului și fâlfâitul mătăsoaselor aripi. Trebuie să avem dragoste pentru carte, deoarece ea ne instruiește și, dacă ne deschidem inima în fața ei, ea ne oferă câte un răspuns la toate întrebările. Oana Tiron BUCURIA DE A CITI Era vară. Aveam 6 ani când
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
sunt podoabe de cuvinte și imagini, înduioșate de culori calde. Simt întotdeauna că mă aflu printre imaginile fiecărei cărți desenate cu podoabe ale naturii. Imaginația cutezătoare a scriitorilor aduce în fața noastră o adevărată lume. Cuvintele parcă îngână șoaptele răsăritului și fâlfâitul mătăsoaselor aripi, iar bucuria de a citi devine adevărată piramidă a inimii noastre. Mulțumesc autorului care a făcut cartea și, de aceea, îi dau răsplata înapoi, promițându-i că voi învăța. Monica Zaharia SCRISOARE CĂTRE ÎNVĂȚĂTOARE Au trecut mulți ani
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
fermecat decât lumea minunată a cărților? După ce am trecut de vârsta fragedă a copilăriei, am lăsat în urmă lumea de vis a basmului, cu tot farmecul ei. Din cărți, poveștile curg lin ca apa cea neobosită, îngânând șoaptele vântului și fâlfâitul mătăsoaselor aripi... Cărțile bibliotecii reprezintă o potecă presărată cu pietre scumpe care duce spre paradisul cunoașterii, spre lumea visurilor și a minunilor. Când citesc o carte, îmi este greu să mă dezlipesc de ea, pentru că tainele cititului mă atrag, parcă
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
să te bucuri, să râzi și să plângi. Când o citim, simțim bucuria de a învăța lucruri noi. Ea se oferă, ori de câte ori avem nevoie, răspuns la fiecare întrebare. Cuvintele ei curg lin ca apa cea neobosită, îngână șoaptele vântului și fâlfâitul mătăsoaselor aripi. Trebuie să avem dragoste pentru carte, deoarece ea ne instruește și, dacă ne deschidem inima în fața ei, ea ne oferă câte un răspuns la toate întrebările. Oana Tiron CARTEA-UN UNIVERS ÎN AȘTEPTARE Cartea este o lume magică
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
imagini, cartea este un univers al închipuirii și al esențelor greu de definit. Prin aceasta, ea devine unică, una dintre marile plăceri ale tuturor oamenilor. Cuvintele cărții curg lin ca apa cea neobosită, ne încântă cu freamătul de frunze și fâlfâitul aripilor ce le îngână și ne îndeamnă să citim cât mai mult pentru a ne hrăni sufletul și mintea. Andrei Obreja *** Subliniind importanța pe care cultura o are în evoluția unui popor, un mare îndrumător al culturii spune că aceasta
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]