3,289 matches
-
-le noaptea...), Minulescu. Primul mergea să țină conferințe prin toată Europa, poetul făcea Turism (cu prietenii I. U. Soricu, Emanoil Bucuța, Nicu Budurăscu etc.): Șoseaua urcă spre Voineasa,/ Iar Lotrul curge spre Brezoi.../ O fată și-a pierdut cămașa/ Prin fînul de curînd cosit,/ Și-acum în poarta casei s-a proptit/ Să-și mai arate-o dată sînii goi/ Și trupul rumenit de soare/ Turiștilor înfometați/ De farmecul unei idile trecătoare/ în pitorescul munților Carpați.../ Așa sînt toate fetele la
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
carte ceea ce vrei și cât vrei din orice parte a bufetului vrei să începi. }i-am oferit libertatea alegerii, iar tu te fâsticești de atâta belșug și libertate ca măgarul lui Buridan care a pierit în fața celor două căpițe de fân neputându-se decide pe care s-o rumege mai întâi. - Nu numai despre tine gândesc așa. Vorbesc despre profesia ta de scriitor. Astăzi ești netrebuincios. Un dinozaur. în ziua de astăzi realizarea supremă în literatură este ca romanele tale să
Celelalt trup - Milorad PavicMantra by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8898_a_10223]
-
vorba poetului, și nu pot trage/ nici o concluzie și-i limpede că nu/ această stare ar putea constitui carnea poemului pe care/ aș vrea să îl scriu;/ și totuși, iată că-l declanșează ca o detunătură în câmp deschis,/ unde fânul n-a fost încă întâia oară cosit." (pp. 151-152) Poezia lui Ioan Flora este una eliptică, esențializată, în care accentul nu cade pe mari virtuozități tehnice sau stilistice, ci pe forța evocatoare a unor înșiruiri de obiecte și fapte, altminteri
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
caravele care s-au avântat să cucerească mări necunoscute; și alta în "munți", pe un impecabil și spectaculos drum în serpentine, printre vestigii istorice și arheologice, mori de vânt și ciudate case circulare de piatră în forma unor căpițe de fân, care ne-a dus în satul Capucho, adevărată rezervație naturală și etnografică. În felul acesta organizatorii - printre care mi-este imposibil să nu-l pomenesc din nou pe neobositul prof. Rui Soares, secondat cu grație de frumoasa și ubicua sa
Et in Algarve ego... by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8970_a_10295]
-
apă. Zilele sunt mai lungi, iar nopțile sunt luminate de milioane de stele. În grădini se coc cireșele, caisele și piersicile; în păduri apar fragii și murele. Lanurile de grâu, galben-aurii, se înconvoaie sub greutatea spicelor. Pe câmp oamenii cosesc fânul, îl strâng cu greblele și îl adună în căpițe. Vara este anotimpul vacanței. Școlarii merg în excursii și tabere la munte sau la mare. Copiii au mai mult timp să se joace, să citească și să se odihnească. Îmi place
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
cu Iasomia, lângă adăpostul copiilor, privind la cerul nopții și povestind basme. Apoi Iasomia a plecat să mai caute niște plante și eu am rămas să păzesc adăpostul copiilor. Dimineața, m-am trezit acolo unde adormisem, lângă o grămadă de fân și crengi... însă în locul crengilor, erau niște pietre. Iasomia se plimba undeva în apropiere, privind în jur cercetătoare. Nici nu-mi mai aminteam dacă dormisem mult și bine până se luminase de ziuă, însă acum, privind în jur, am constatat
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
de timp, după care reintrau în circuitul agricol. Tehnicile de exploatare a pământurilor se bazau pe o serie de reguli stabilite la nivelul operațional și la cel al alegerii colective. Tehnica moinei sălbatice silvo-pastorale presupune culturi alternative de cereale și fân. Tehnica este în moină datorită faptului că terenul nu putea fi exploatat permanent, ci trebuia părăsit un număr de ani. Nu exista o regulă precisă care să stabilească perioada de alternare dintre iarbă și cereale. În intervalul în care este
Reguli şi mecanisme de exploatare a sistemelor de resurse comune în satele din Vrancea. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
ascultare, Doamne-al meu,/ pleacă-ți auzu,- acum, când eu/ întâmpin cazne cu duiumul/ și, Dumnezeule, mi-e greu:/ ard oasele-mi ca un tăciune/ și zilele-mi se șterg ca fumul,/ iar inima,-n amărăciune,/ usucă-mi-se precum fânul;/ din pâine, uit să mai mănânc,/ mi-e geamătu-ntr-atât de-adânc/ că spintecă-mi în două sânul,/ iar carnea-mi doldora de rane/ mi se lipește de ciolane;/ aduc a pelican și-a buhă,-n/ pustietățile Arabiei;/ n-am somn
Șerban al Arabiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9418_a_10743]
-
demonul meu interior - cere muncă și iar muncă, săparea pământului și altele, pe când ăsta, pământul, trebuie lăsat liber, liber, liber! martelează demonul pornit, concurându-l pe vorbitor, adică pe Pipoton... - stepele trebuie să fie lăsate să crească libere, să dea fân pentru cai, pentru cavaleria sălbatică a lui Gingis-han, idee mongolică de nestatornici; Hrușciov a vrut mai târziu să dea o pondere mai mare, americană, dar n-a ținut, ierburile perene, ideologia asiatică a lui Stalin, adânc pătrunsă și în tratarea
Pipoton vorbindu-le lingviștilor idealiști by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9544_a_10869]
-
și intimitatea. Acolo, timpul pare că-și întinde marginile solemn și tandru, că lentoarea unui cîntec strînge, fără grabă, la piept, plînsul și rîsul zilelor și nopților, duioșia liniilor curbe și moi ale dealurilor, fermitatea întinsului și mirosul năucitor al fînului. Felul în care regizorul Mihai Măniuțiu a exploatat, constant de-a lungul timpului, în spectacolele sale ritmurile, poezia cîntecelor, tîlcul lumii de acolo, filosofia ritualurilor și a vieții, felul în care a amplasat, de pildă, povestea Electrei în mijlocul unei lumi
Prizonierat și alienare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9549_a_10874]
-
mine, care nu l-am spus nimănui. Iar când vreau s-o fac nu am loc de tine. Dar nu m-oi împiedica eu de un ciot, ci am să vă povestesc visul și gata...Era vremea primei coase la fân. Am plecat la cosit cu noaptea în cap. Când soarele mi-o zâmbit de după deal, eu trăgeam a zecea brazdă. Mă opream să ascut coasa și să mai răsuflu, dar costișa din fața mea îmi fura privirea... Atâtea flori râdeau la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
a căzut; măgarul Însă, a avut succes!”. Mai există măgarul, animal superior, afirmativ, care face „i-a!” (da, În germană) - cum observă G. Deleuze. Și-n fine, măgarul din montarea lui Purcărete Pilaf cu parfum de măgar, În care păștea fîn calm, pe scenă, un asemenea urechiat. Morala? Nu neapărat nouă : e plină lumea teatrului de măgari!... Că tot am pomenit de regizori : Antoine, clasicul naturalismului, observa că există două regii - una plastică (decor, costume, lumini) și alta interioară - care revelează
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
de iarbă colo, sub copaci, pe urmă la deal, băiete! Mai leneviți oleacă, flăcăii tatei și vă lăfăiți la umbră deasă. De mâine, v-a da stăpânul cel nou, care-o fi, naramze și delicatețuri, nu ca mine, otavă și fân. Da' teamă mi-i ca nu cumva, peste vreun an-doi, să-ți văd pielea pe băț, întinsă la soare, Dumane, și ție, Tălășmane, coarnele cele falnice poleite și bătute-n ținte la vreo intrare de dugheană. Ei, cine poate ști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
eu. Acu' cred c-a rămas tăpșanul gol. DĂNILĂ: Prietene, știi una? ONOFREI: Știu, dacă mi-i spune. DĂNILĂ: Hai să facem trampa: dă-mi carul și na-ți boii! Nu vreau să le mai port grija-n spate: ba fân, ba ocol, ba să nu-i mănânce lupul, ba multe de toate. Gândeam să-mi iau pe dânșii un car și doi boi mai mici. Acu' zic altfel: să iau pe dânșii un car mare care merge singur! Oi fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Au mai fost în polată un hârleț, o greblă, o sapă, dar acum li s-a schimbat locul. În anii ’50-’60, și-au schimbat destinația în urma colectivizării, când au dispărut animalele, hambarele. Odată cu industrializarea, locul în care se ținea fânul pentru animale devine un loc pentru depozitare de fierotănii. În general, a lucrurilor furate, dosite. Altă poreclă. Acioală. În Argeș și Vâlcea. Troița din Burluși, care este tot un obiect ambiguu. Și cu funcție sacră, și utilitară, și stație de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
un glas. Costăchel și-a ridicat cu greu capul, a deschis ochii și, prin ceața lacrimilor, a privit năucit spre locul de unde venise întrebarea. În fața lui sforăia din când în când un cal vlăguit, înhămat la o căruță încărcată cu fân, în vârful căreia tronau un bărbat și o femeie. „De unde au răsărit aiștia? Nu i-am văzut și nu i-am auzit venind. Cine or fi?” se întreba Costăchel... În fața celor din vârful căruței se găsea un bărbat pe care
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
prea tare omătul. Jupâne, pune un băiat să adape armăsarul, după ce termină de ronțăit ovăzul. Da’ să nu fie cu gheață. Asta o să te coste o avere și nu știu de unde ai să plătești. Ia vezi, jupâne Froim, colea în fânul din coșul căruței. Ai să găsești plata cu vârf și îndesat. Dacă-i mâna lelii Zamfira, apoi știu că fac o afacere bună... Moș Dumitru îl cunoștea prea bine pe jupânul Froim, de aceea îi adusese cu asupra de măsură
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
să mergi cu mine. Numai să ai grijă să te îmbraci frumos și să-ți văcsuiești botinele... că altfel... Eu știu că botinele le dai cu cremă când le cumperi și când le arunci. În rest, doar cu șomoiogul de fân și funingine... Seara târziu, când Costăchel și-a terminat treaba și a vrut să iasă pe ușa primăriei, mai să dea nas în nas cu Petrache. Ce-i cu tine aici? Te știam prin sat, pe la datornici. Apoi nu ți-
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
la ceasul ista pe așa o ploaie? Măi Petrache! Ceva nu-i în regulă... Am auzit mers de animal... Ți s-o fi năzărit și ție. Poate. Dar nu cred. Ia spune-mi, ce urmează după livada asta? Stogurile de fân și ograda lui Grigorosu. Ai dreptate. Hai să grăbim pasul, că ploaia asta mi-a intrat și în suflet nu numai în haine. După câțiva pași, un sforăit de cal i-a oprit în mijlocul drumului. „De unde cai aici? Grigorosu are
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
treacă. Înainte, băiete! Înainte!” Atâta spunea și se târa după mine, cu suflarea grea. Nu mă lăsa măcar să-l ajut. „Păstrează-ți puterile, Costăchele! Lasă că eu mai pot încă. Ferească sfântul de mai rău.” Am găsit o căpiță de fân într-un capăt de lan. Părea uitată acolo. Ne-am făcut un culcuș în ea. Am stat acolo aproape o săptămână. Norocul nostru că nu prea departe era o gârlă, de unde aduceam apă. Aveam la noi cartofi copți, morcovi și
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a păscut vitele pe teren, pretinzând că are dreptul să facă acest lucru fiindcă terenul i-ar aparține, cauzându-i astfel pagube pe fânețe, pe care le cosea În fiecare an, iar iarba pe care o obținea o folosea ca fân pentru vitele sale ori vindea surplusul care Îi prisosea. Ocupațiunea este o cvasi formă de posesie asupra unui bun mobil care nu aparține de nimeni, iar prin găsirea și ocuparea lui, nu au fost Încălcate prevederile legii. A nu aparține
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
de mine, ca să mă poată privi mai bine! Începusem să scâncesc și să mă foiesc În scutecul Îngălbenit de vreme și de atâta folosință pentru alți frați, născuți Înaintea mea. Din salteaua ruptă pe alocuri, ieșeau la suprafață paiele și fânul care căpătaseră culori ciudate! Am Început să strâmb din nas din cauza izului de mucegai, pe care l-a sesizat chiar și mama. Ar fi bine să mai schimb, totuși, așternuturile! Cine știe?!” Poate mă trezesc cu vreo vecină curioasă, care
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
nuci, viță de vie... După ora 16.00, mi-am luat o carte și un caiet, poșeta, În care aveam telefoanele mobile și multe altele, și am pornit prin livadă. Iarba era cosită de cel mult două zile. Mirosul de fân proaspăt te Îmbăta cu aduceri-aminte. Merele, abia se pârguiau, ca și prunele, de altfel. De culoare albastru Închis, cărnoase, ușor acrișoare, prunele mi-au făcut cu ochiul. Am cules câteva mai coapte și le-am mâncat mai apoi, la umbra
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cu lucrarea ei de licență, o numea peste tot lucrare de doctorat, ba "una din cele mai serioase lucrări de doctorat din cariera mea didactică". Era obosită, a venit să mai prindă puteri. S-a dus la sapă, la adunat fân, lucra cu spor și cu tragere de inimă tot ce era de făcut pe lângă casă, își lăsase cumva identitatea urbană acolo, în casa unde se simțea mereu prizonieră, și trăia în satul ei natal ca într-un lichid amniotic. Lumina
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
că oamenii din sat vorbesc despre ea că umblă prin târg pe la Năsăud să vândă flori, că în zadar a învățat atâta amar de școală dacă a ajuns în rând cu țigăncile. Șocată, s-a ascuns după o căpiță de fân și a izbucnit încă o dată într-un plâns cu sughițuri. Se zbătea ca o apucată, dar totul îi ieșea pe dos. Am ajuns în sfârșit la Ștefi. O casă modestă, lipită de pământ, dar când am intrat înăuntru am avut
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]