409 matches
-
oprește, toate juruințele ei vor rămîne în picioare, și toate făgăduințele prin care se va fi legat ea, vor rămîne în picioare; 12. dar dacă bărbatul ei nu le primește în ziua cînd află de ele, orice juruință și orice făgăduială ieșite de pe buzele ei nu vor avea nici un preț, bărbatul ei nu le-a primit; și Domnul o va ierta. 13. Bărbatul ei poate întări și bărbatul ei poate desființa orice juruință, orice jurămînt cu care se leagă ea ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
bărbatul ei poate desființa orice juruință, orice jurămînt cu care se leagă ea ca să-și mîhnească sufletul. 14. Și anume, dacă nu-i zice nimic zi de zi, după ce află de lucrul acesta, el întărește astfel toate juruințele și toate făgăduielile cu care s-a legat ea; le întărește pentru că nu i-a zis nimic în ziua cînd a aflat de ele. 15. Dar dacă nu le primește, după ce a trecut ziua în care le-a aflat, va fi vinovat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
prietenii când vă vor cere să fiți sincer cu ei. O fac numai în nădejdea că-i veți întări în excelenta idee pe care o au despre ei înșiși, oferindu-le o certitudine în plus, pe care o află în făgăduiala dumneavoastră de a fi sincer. Cum ar putea fi sinceritatea o condiție a prieteniei? A spune, cu orice preț, adevărul este o pasiune care nu cruță nimic și căreia nimic nu-i rezistă. E un viciu, uneori un confort, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
să nu mai fiu iubit, ceea ce m-ar fi făcut să sufăr. Cu cât era mai în primejdie sentimentul în care nădăjduiam să-mi găsesc liniștea, cu atât îl ceream mai imperios de la partenera mea. Eram, așadar, silit să fac făgăduieli din ce în ce mai explicite și să pretind inimii mele un sentiment tot mai adânc. Am făcut astfel o falsă pasiune pentru o femeiușcă nostimă, care citise cu atâta sârguință revistele pentru femei, încât se pricepea să vorbească despre dragoste cu siguranța și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
de treizeci de ani mă iubeam numai pe mine. Cum aș fi putut nădăjdui să pierd o atare deprindere? Adevărul e ca n-am pierdut-o câtuși de puțin și că am rămas doar un veleitar al pasiunii. Am făcut făgăduieli în dreapta și în stânga. Am contractat iubiri simultane, așa cum, odinioară, avusesem legături multiple. Am nefericit mai multe făpturi chiar decât pe timpul splendidei mele indiferențe. V-am spus că papagalul meu, în culmea disperării, a vrut să facă greva foamei? Din fericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
ziua spovedaniei. Mureau de frică, tremurau ca varga cînd le sosea rîndul. Veneau cu lista de păcate Învățată pe dinafară și unii dintre ei le numerotaseră, temîndu-se să nu uite vreunul și pe urmă să dea de bucluc. Au făcut făgăduieli de Îndreptare pe un ton hotărît și definitiv; n-o să-i mai spună majordomului metis tîmpit, n-o să-și mai bată niciodată sora și n-o să mai șterpelească niciodată creionul colegului de bancă; n-o să mai dorească să dea boala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și Își aduseră aminte de Arminda și-i simțiră prezența așa cum o văzuseră pentru ultima dată, odihnindu-se acolo sus, moartă. Bobby n-a mai ieșit În seara aceea. Nici a doua zi. A fost cuminte și și-a ținut făgăduiala de a sta cel puțin cinci ore În capela cu luminările aprinse. Ce-i drept, de fiecare dată făcea pauze tot mai mari Între răstimpurile de priveghi, dar a izbutit să completeze cele cinei ore și chiar să se simtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
amețitoare - mirosul puternic și odihnitor de pielărie, mirosul de benzină, de ulei și de vaselină, care era atît de puternic, de cald și de pătrunzător, Încît parcă transmitea un fior de viață și de bucurie Întregii lumi. Toate ascundeau parcă făgăduiala tainică a unui lucru ciudat și minunat, care stătea gata să se Împlinească și care făcea parte din noapte, din misterul și bucuria vieții, din bucuria Întunericului violet, așa cum făcea parte din ele și parfumul fiorilor, al frunzelor, al ierbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu atâta trudă. Singura lui speranță era acum să iasă afară, în noaptea spațiului. Începu să alerge pe coridoarele pustii, printre pereții strălucitori, care păreau să-și bată joc de el întreaga lume a acestei nave, atât de plină de făgăduieli până mai adineaori, devenise un cazan drăcesc, ale cărui flăcări puteau să țâșnească în orice moment. Răsuflă ușurat când văzu în fața lui o ecluză pneumatică. Trecu fulgerător prin primul ei compartiment, apoi prin al doilea, prin al treilea - și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
aline o inimă ca a lui. Când se învechiseră toate astea? Ghazal auzise povestea lor când avea șaisprezece ani și își promisese că nu se va mărita, însă apăruse Omar. Glasul lui și sprâncenele arcuite o făcuseră să își lase făgăduiala. Și-acum, uite că, la ani când bunică-sa se simțea aruncată ca o cârpă între vechituri, venise unul de un sânge cu ea, care îi șoptea: „Ești frumoasă“. Putea să îl creadă? Avusese femei cam câți sâmburi puteai număra
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ar reprezenta cunoștințele pentru ființa umană medie și chiar pentru cea de tip superior. N-am să spun nici un cuvînt, nici Consiliului, nici altcuiva. Hedrock se simți ușurat. Îl cunoștea pe acest om și-i cunoștea total integritatea. Îndărătul acestei făgăduieli nu se ascundea frica, ci doar o onestitate deplină a concepției, pe care n-ar fi putut-o depăși nimeni. Văzu că Gonish îl studiază atent. Apoi negatistul spuse: ― Dată fiind instrucția pe care am primit-o, în mod firesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
râdea, ceea ce a sfârșit prin a-l scoate din minți". Domnul Andrei m-a rugat stăruitor să păstrez pentru mine acest secret. Se temea de Mopsul. I-am promis și o singură dată am fost pe punctul să-mi încalc făgăduiala când am făcut o insolație și m-a cuprins amețeala în timp ce vorbeam. M-am oprit să-mi revin. Se auzeau zgomotele valurilor, țipetele pescărușilor și, când bătea vântul, foșnetul bălăriilor. Încolo nimic. Bătrânii nu scoteau nici un cuvânt, parcă ațipiseră cu toții
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
funcționau doar legile sîngelui și ale solului, ci și acelea ale dorinței și fanteziei! „Nu uitați că poveștile lui Andersen au fost scrise În daneză“, a conchis el. Oare pe unde s-o fi aflînd acum? I-aș putea aminti făgăduiala. Dacă m-aș fi născut În Danemarca, aș fi putut spune la școală: „Eu sînt viking, vikingii erau niște regi foarte puternici, au atacat Parisul!“. Numai că eu m-am născut În Provența, lucru care Îi face geloși pe danezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
râdea, ceea ce a sfârșit prin a-l scoate din minți”. Domnul Andrei m-a rugat stăruitor să păstrez pentru mine acest secret. Se temea de Mopsul. I-am promis și o singură dată am fost pe punctul să-mi încalc făgăduiala când am făcut o insolație și m-a cuprins amețeala în timp ce vorbeam. M-am oprit să-mi revin. Se auzeau zgomotele valurilor, țipetele pescărușilor și, când bătea vântul, foșnetul bălăriilor. Încolo nimic. Bătrânii nu scoteau nici un cuvânt, parcă ațipiseră cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Altădată, când mi se făcea frig, era de ajuns să întind mâinile spre foc. Sângele cald îmi dădea, repede, o stare bună, fericită. Acum, totul e altfel. Uneori, până și lumina care mi-e atât de dragă e ca o făgăduială de care îmi amintesc. Mai ales la amiază, când chiparoșii pâlpâie întunecați. Poate că mi-a fost hărăzit ca, după o viață care m-a răsfățat, să rămân atât de singur încît să nu mai împart această singurătate cu nimeni
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
termen lung, să-și creeze o legătură stabilă. De cînd era doar un puștan, nu visa decît la un singur lucru: să cutreiere mările. Văzîndu-i bărbia pe care și-o Înălța ca s-o Împiedice să tremure, Îi făcuse o făgăduială pe care ea n-o mai uitase niciodată: dacă avea să se Însoare odată și odată, cu ea avea să se Însoare, și cu nimeni altcineva. La cincisprezece ani, ea intra la internat la liceul Kérichern din Brest. Christian, socotit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se simțise abandonat. - Mi-e teamă că uiți de toate proiectele noastre: călătorii, casă, copil... Nu mă părăsi, Marie, am nevoie de tine... Ea protestase, dar, Îmbărbătîndu-l pe el, nu se mai simțea atît de sigură că Își va ține făgăduielile pe care le reînnoia acum pentru a-l alina. Marie oftă ca să alunge ușoara stinghereală pe care i-o dădeau gîndurile. Coborî ușor din pat ca să nu-l trezească. 7 Cu toții simțeau absența din scaunul rămas gol. Un minut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vreau să te simți legată de vreun jurămînt, Marie. Te vreau liberă și consimțind din toată inima. Acum treizeci de ani, ți-am făgăduit că dacă m-aș căsători Într-o zi, ar fi cu tine, și cu nimeni altcineva. Făgăduiala asta ți-o reînnoiesc. Scoase cutioara cu verighetele și i-o Întinse. - Păstrează-le. Acordă-ți un timp de reflecție. Te voi aștepta cît va fi nevoie. Dar nu uita niciodată, Marie: orice hotărîre ai lua, am să te iubesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
momentul În care am știut că Vela nu mă iubește, instinctul meu de inventivitate biologică m‑a făcut să scormonesc Îndărătul biroului și să finalizez o serie de proiecte Îndelung amânate - citându‑l În gând pe Robert Frost: „Căci am făgăduieli a Împlini Și mile de parcurs, până a adormi” Uneori, pentru mine, acesta se transforma În: „Căci am mâncăruri a găti Și drum lung până a mă trezi” Ironia mi se adresa mie, nu lui Frost - un tip sentențios a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și Eva. Fata povestește cum au fost izgoniți aceștia din rai, din pricina ispitirii Evei de către satana, apoi cum puse Dumnezeu pe arhanghelul să păzească cu sabie de foc tărâmul fericirii, apoi cum diavolul îi ceru lui Adam să-i dea făgăduială în scris ca să se învoiască să-l lase să lucreze pământul, ce diavolul zicea că e al lui, în schimbul copiilor pe care-i va avea. Adam puse mâna pe o piatră și urma mâinii lui rămase întipărită pe acea piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
a avut nici o intenție să facă așa ceva. — Hm, am zis eu. — Ne mirăm ce s-a întâmplat cu lumea..., a conchis el, ei bine, chestiunea asta a chimicalelor este un indiciu foarte important. CAPITOLUL PATRUZECI ȘI DOI LIPSEAU PORUMBELUL ȘI FĂGĂDUIALA MÂNTUIRII... Am luat-o în sus spre jalnica mea mansardă, urcând pe spirala de stejar și tencuială a casei scărilor. În vreme ce coloana de aer închisă în acest spațiu purtase în trecut povara prafului de cărbune, a mirosurilor de bucătărie, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
ia, dar... de ce trebuie să treacă pe aici? E drumul cel mai scurt... — Uneori, pentru noi, drumul cel mai scurt străbate teritoriul huanga, dar nu-l folosim niciodată. Așa spune Tratatul. — Albii nu sunt ca yubani-i! Albii nu-și îndeplinesc făgăduielile. Spun una și fac alta. — Tu ești alb? — Da, desigur. Sunt alb, dar mă țin de cuvânt. Indianul se angajă din nou într-o lungă convorbire cu ai săi. Nu păreau excesiv de îngrijorați, ca și cum ar fi fost convinși de puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
gazete și din documentele de Partid, umplând, cu miile, gâtlejurile canalelor de scurgere, ținând și, cu fiecare ghiorțăitură, ștergând încă o dâră din îngrijorările Sinistratului, ce dormi, curățat și descrețit, până a doua zi dimineața. Atât de învrăjitorit fu de făgăduielile și întortochelile dezvăluite de somnul său cel aprins, încît duminică, 24 aprilie 1988, când un papițoi gătit în țoală de stofă bleumarin, cu nasturi metalici, se apropie furișîndu-se c-un cuțit de bucătărie și tăie, dintr-o singură despicătură, și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Să nu mai dai și să asculți numai de glasul lui Domnu-lDum-nezeu. Să faci încă douăzeci de mătănii pentru asta. - Fac, sfinția-ta. - Stai, să-ți citesc dezlegarea... Și iar se ruga popa pentru păcatele ei. Baba Marghioala asculta înspăimîntată făgăduielile făcute păcătoșilor pentru lumea cealaltă și-i picau lacrimi din ochi. Părintele o descosea mai departe: - Da case de oameni ai stricat? - Nu, sărut dreapta. - Să nu strici, că mânii pe Dumnezeu. - Nu stric. - Argintu-viu îl trimeți? 139 - Nu, părintele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
un zugrav își pavase bucata lui de curte cu bolovani și nu 1-a spus nimeni. Au venit și alegerile, a ieșit și domnul primar Rigo, mahalagiilor ce să le pese? Așteptau să sosească lucrătorii să le paveze străzile, după făgăduială. A trecut și vara, sosea toamna, urâta, cu mâzgăleala cerului și ploi. Zidarii înjurau în gura mare: - Să te mai iei după gura mincinoșilor! Într-o dimineață -lau văzut pe nătâng cu doi căruțași strângând ce mai rămăsese: câțiva bolovani
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]