216 matches
-
Uite, vreau să cumpăr și eu o coadă de pește, dar tu ce faci? - Eu, precum vezi, tai frunze la câini. - Rău ai ajuns mo, râse ea, dar dacă spui tu, doar te-ai școlit pentru meseria asta, nu!? Măi fălosule, mă uit la tine și mai, mai să nu te cunosc. Ai lepădat straiele noastre și ți-ai luat boarfe domnești. - Ce tot croncănești acolo, Diamanto! Ce știi tu ce vânturi îmi usucă mie sufletu’! Hai, nu fi rea, spune
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ba, când era cazul, eram chemați și la câte o înmormântare pentru a aduce cuvinte de alinare pentru sufletele îndoliate. La început bărbații erau cam supărați pentru fudulia mea de a nu merge la băut cu ei dar nu eram “fălos” ci, pur și simplu, mă dăruiam și ne dăruiam școlii și familiei și, în definitiv, munceam pentru obște. * Dar să revenim la gard. Spre sfârșitul lunii mai orzul era strâns (în Bugeac recoltarea păioaselor se făcea foarte devreme), s-a
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
și ale vrăjmășiei. Definiție Dragostea este imaginație dezlănțuită, este azimă pentru inimile înfometate, este băutura dulce-amară ce potolește arșița sufletelor însetate, este simțământul fierbinte care încălzește inimile aride, este balsamul ce alină durerile și dorurile clocotitoare. Bărbat Bărbatul frumos și fălos Arareori în dragoste e credincios. Probabilitate Din părinți săraci cu duhul este puțin probabil să rezulte urmași cu potențialități intelectuale deosebite. Armonie Se pare că armonia și tihna sufletească în viața de familie se întâlnește mai rar la trăitorii în
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
Înăuntru toate abjecțiile pe care le vînturau În gînd, unele răzbăteau În afară, cînd se ivea un anume prilej; destui dintre aceștia chiar lăsau slobod totul, nu aveau nici o teamă; se mîndreau cu multe porcării pe care și le puneau, făloși, În seamă. Și deveneau așa și alții, tot mai numeroși. Mizerabili, criminali, stricați; cu ultimii mai ales avea ce avea. Antonia. Rusoaica. Cerkasova. Contesa Cerkasova. Niciodată nu se mai gîndise Thomas atîta la ceea ce, cîndva, fusese - așa socotise pînă de
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
V-o predică, căci trebui să fie brațe tari, A statelor greoaie cară trebue-mpinse Și trebuesc luptate războaiele aprinse, Căci voi murind în sânge, ei pot să fie mari. {EminescuOpI 57} {EminescuOpI 58} {EminescuOpI 59} Și flotele puternice ș-armatele făloase, Coroanele ce regii le pun pe fruntea lor, Ș-acele milioane, ce în grămezi luxoase Sunt strânse la bogatul, pe cel sărac apasă, Și-s supte din sudoarea prostitului popor. Religia - o frază de dânșii inventată Ca cu a ei
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mai puteam întoarce nici la Consul, vechea mașină mecanică, care mai risca și să trezească vecinii cu rafalele ei noaptea, când inspirația venea nestăpânită. Scrisul la mașină includea mai ales travaliul steril, ridiculizat în filmele americane, cu scriitori-ziariști, care așterneau fălos pe-o filă albă un titlu ori în cel mai bun caz o propoziție simplă de început al unei opere ori chiar și numai propriul nume, după care smulgeau barbar foaia aproape virgină din carul mașinii, o ghemuiau pe dușumeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și Cocone, până când într-o zi din te mir ce fălindu-se prin ogradă, s-au luat la sfadă. Cocone era tânăr, frumos și mândru de tinerețea lui, de aceea când se afla prin ogradă totdeauna mergea și se purta fălos, fapt ce îl deranja pe Pripone. Pentru că era mai în vârstă, Pripone nu arăta ca și confratele lui; de aceea îi purta pică, motivând că acesta nu știe să se poarte cum trebuie cu găinile. Într-o dimineață, înainte de a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
uitat către cer și, cum era puțin timp după ridicarea soarelui de la orizont, a propus crăiesei: -Să mergem, că timpul își face datoria. Și acum pe care din cei șapte cai îți alegi? arătând către caii săi, în cale afară de fălos. Crăiasa cercetă din ochi pe fiecare în parte: iapa era slabă, noroc de piele care îi ținea oasele să nu se împrăștie, mânjii erau frumoși dar prea sprinteni, de aceea s-a temut. Pentru că era în încurcătură, a cerut părerea
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
considerați vinovați de moartea fiicei ei. Mai târziu, populația urieșilor și alte comunități, azi partea de Nord-Est a României, s-au unit formând marea populație a dacilor liberi, numiți Costoboci, aparținând Daciei Libere înainte de cucerirea de către Romani. POVESTIRI CREDINCIOSUL ȘI FĂLOSUL S-a întâmplat între doi prieteni din Cristinești. Cei doi erau parteneri de table, plimbări prin sat, la câte o bere, la magazin sau la biserică. Pe unul îl chema Fănică, pe celălalt Costică. Când treceau pe lângă biserică, Fănică evlavios
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ajuns din urmă pe cei doi prieteni cu care a intrat în vorbă de una, de alta și înainte de a se despărți de ei, le-a zis: -M-aș bucura dacă la mărturisire o să doriți să recunoașteți care dintre dumneavoastră este fălos și care este credincios. A trecut o bună bucată de vreme, după care Fănică îi spune lui Costică: -Mă bucur foarte mult că am un așa prieten. -Nu am înțeles la ce tereferi, îi răspunse Costică. -Deși te-am jignit
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Dacă drumul vieții îți e necunoscut, fii măcar atent pe unde calci! Omul care zâmbește tot timpul, fiind și cam gălăgios de felul lui are sumedenii de ascunzișuri! Omul reținut, sobru cam posac, e-n sinea lui un ins mândru, fălos, vanitos. Cel care zâmbește rar, întotdeauna cu un rost anume este un observator sever al celorlalți spre a le descoperi punctele slabe! Amator de „fructe oprite” și „sensuri interzise”, omul își caută de lucru tocmai în atari zone pentru că nu
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
stea printre robi. Privea de departe bicele, uneori le auzea șuierând, și îndurerat își dădea seama cât e de neputincios. Sclavii vorbeau între ei, arătîndu-și mirarea că nu toți bărbații fuseseră înscriși pe cioburile scribilor. Nici Tela, vrăjitorul gras și fălos, nici nătângul și bolnavul de picioare Nzua, nici alți câțiva nu stăteau adunați lângă scribi. Tot așa se mirau că aveau să plece în țara depărtată și niște oameni foarte bătrâni ca Agbongbotile și Tankoko, se mirau că Tatrakpo ședea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
picioare, uluită și îngrijorată și se vedea bine după ochii și după gura ei că de nu s-ar fi aflat alături de bărbatul ei, ar fi țipat de frică și poate ar fi fugit. - Este șiretenia și înțelepciunea mea! răspunse fălos băiatul, căutând să scape de întrebări și, văzând că nimeni nu se mai uită la el, o zbughi spre capătul maidanului și se pierdu pe după ziduri. Abia atunci deschise gura și Mai-Baka. - Uite, Ntombi! zise el. A venit zeul nostru
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
din fund, pe hârtie, tot îngerii își răspund: "Poezia!! Poezia e cea mai necuprinsă minune de pe lume și cea mai adâncă descoperitoare de taine!... Poezia dezleagă orice!" De gâtul poeziei adevărate stă atârnată lumea spirituală, așa cum de gâtul femeii făloase stă atârnat bărbatul și de beregata pâinii stă atârnat cuțitul de pîine!... Deasupra fiecărei fapte ce stă să se întîmple, coboară un demon însoțit de un înger. Întrecîndu-se în poeme puternice, să câștige pentru tabăra sa, respectiva faptă... 82 DANIEL
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sicriu de ghiață în noapte-nfășurat Cu giulgiul nepăsării, un fulger iaca trece Și de-a virtuții raze tot templu-i decorat. În nimbul ce-ncunună mormântul se zărește: Lipnițul, Grumăzeștii și Balta și Ciceu, Dumbrava roșă, Baia și cum îngălbinește Făloasa semilună la Racova de greu. Dar printre fum și lupte în cercul de lumină Se văd cerești casteluri de-a lui Hristos tării, Și între ele-i Putna în care-adînc se-nchină Lui Ștefan Vodă astăzi ai României fii. Aice
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
corpul svelt al tău, Prin a ei falturi lin pătrunde A tale membre dulci rotunde. {EminescuOpIV 486} 28. O LUME ZACE (cca 1872) O lume zace În roș oțel. Ce vreți a face Făceți din el. Voiți coroană, O regi făloși! Mișcați ciocane Pe fierul roș. Urrah! Voiți popoare Și mândre țări Și sânta mare S-aveți sub scări, Să mișce toate L-a vost cuvînt? Intunecate Și tremurând, Săriți ciocane Să bată fier: În el coroane În el puteri. Hurah
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
unde au început să apară mici expoziții stradale cu imagini de arhitectură rurală și fermecătoare bisericuțe de lemn pe care le privesc (și nu sînt singurul) de fiecare dată cu încîntare. în satele noastre, acestea sînt înlocuite însă de casele făloase, iar bisericile de lemn se dărîmă sub povara timpului și în indiferența totală a preoților și enoriașilor. Pretutindeni, trecutul pare să fie tot mai evocat pe măsură ce este revocat... Dar această atitudine poate fi regăsită și în cu totul alt gen
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
industrializare să producă o proletarizare integrală a țărănimii, mulți se așteptau acum ca mecanismele de piață ale migrației internaționale să producă în ritm alert și definitiv o (post-)modernizare a satului românesc. În schimb, acesta s-a umplut de „case făloase”, un soi de gospodării votive, transformînd capitalul economic de pe piața mondială într-un capital simbolic de pe piața locală a lumilor rurale. Iar acum, din cauza crizei, vechile rețele de schimb ale gospodăriei difuze par să cunoască o nouă tinerețe. Nimeni nu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
condiții, cred că vechea vorbă din popor ar trebui răsturnată și ea : numai tată să nu fii !... Rostul casei și paradigma feminină a umanului Totdeauna m-a fascinat înfățișarea caselor. Înțelegător pînă la fanatism cu țăranii mei și casele lor făloase, desconsideram însă cu egală măsură toate aceste vile și pălățele, gated communities și alte cartiere rezidențiale care se întind pretutindeni în jurul orașelor mai mici sau mai mari din România : „Eh, niște parveniți !”, gîndeam în sinea mea, distant și generic. Zilele
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
socială electivă. Amenajările interioare exprimă, cu tăceri diferite, tipul de oameni chemați să le populeze, genul de relații și de conversații pentru care au fost făcute, un întreg univers uman de referință fără de care devin inexplicabil mute. Ca și casele făloase din mediul rural, vilele urbane își reclamă astfel, cu alte mijloace și alt orizont, recunoașterea celorlalți : ele au fost făcute pentru a fi privite - și eventual împărtășite - de către cei care ne pot oferi și de la care așteptăm cu emoție recunoașterea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
acestei societăți se concentrază în mare măsură într o morală a bunului gospodar. Iar gospodăria „îndestulată” exprimă toate acestea după coduri clare și împăr tășite, reclamînd recunoașterea „bunului gospo dar” în ochii satului. De aici și pînă la actualele case făloase - trecînd inclusiv prin „Casa Poporului” - poate fi identificată destul de ușor o continuitate simbolică, dincolo de evidentele prefaceri materiale. Mai complicat este de lămurit ce înseamnă „recunoaștere” în toate aceste cazuri. Povestea este din nou mai veche. Ea începe cu Hegel și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
înșine în mod diferit - și, probabil, mai sincer. Căci, revenind la casele noastre, oare cît interes egoist și alegere rațională și cîtă dorință ascunsă de recunoaștere socială se află în spatele locuințelor noastre ? și ce rost ar avea o asemenea casă făloasă, oricît confort și siguranță ne-ar oferi ea, pe o insulă pustie ? Grijile îngrijirii — Să vezi cît o să dureze acum și șantierul ăsta ! se vaită o doamnă între două vîrste ieșind de la Matache. — Lasă, că oricum era o mizerie pe
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
să fie șapte..., îi aducem noi la cunoștință, după o inspectare minuțioasă a casei. — Ei, da’ n-o să rămînă așa, mi-au venit alte idei... — Care ? ne interesăm noi. — Nu știu, mai vedem, ne răspunde omul, misterios. În altă „casă făloasă” din Cajvana, neterminată și ea, în camera centrală care pare a fi un living este depozitată, deocamdată, o căruță de grîu. Proprietarul nu este acasă, lucrează în Italia și vine doar rar în sat. Este una dintre numeroasele „case prin
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
plictisesc la un moment dat, o să mai fac o casă, ne răspunde acesta, după un moment de gîndire. — Păi, de ce ? ne minunăm noi. — Ca să vadă lumea că sînt om muncitor ! ne răspunde acesta, fără să ezite. În Certeze, polul „caselor făloase” din România, se pare că unii dintre primii proprietari de astfel de case au început să și le dărîme pentru a face alte case, mai „făloase”. „Lupta în căși”, cum spun ei, nu le dă pace... Casa ca proiect - rezumă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
că sînt om muncitor ! ne răspunde acesta, fără să ezite. În Certeze, polul „caselor făloase” din România, se pare că unii dintre primii proprietari de astfel de case au început să și le dărîme pentru a face alte case, mai „făloase”. „Lupta în căși”, cum spun ei, nu le dă pace... Casa ca proiect - rezumă Bogdan Iancu. În literatura de specialitate se spune de mult că locuința trebuie privită ca un proces permanent, și nu ca o structură, o entitate încheiată
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]