1,988 matches
-
decât tot aurul lor. Așa și voi, vânduții, vreți să ne furați și ultima fărâmitură de mămăligă pentru că nu vă mai ajunge cașcavalul vostru. Dar uitați un singur lucru, unul singur, dar esențial : când noi nu vom mai avea nici o fărâmă de mămăligă, voi veți dispărea, pentru simplu fapt că fără mămăligă nu vom mai fi În stare să vă preparăm cașcavalul. V-ați gândit vre-o clipă la acest aspect ? Nu. Eu vă recomand să vă gândiți, chiar să vă
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
Tot câmpu a rămas în părăsire, atâta amar de grâu s-a risipit, când or să vină toți, după război, n-au să aibă ce mânca. Așa a fost și după primul război: se-ntindea lumea ca râma după o fărâmă de pâine. Ocoliră piața cu statuia Eroului Necunoscut. În urma lor apăru o familie de târgoveți, un bărbat slab, cu-o șapcă soioasă, și-o sacoșă în mână, o femeie corpolentă, într-o rochie decolorată, cu pantofi vechi în picioare, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
îngropați în mizerie și singurătate. Se plâng guvernului, celor de dincolo de hotare, iar în ultimă instanță, lui Dumnezeu. Uneori se hotărăsc să plece. De multe ori, unii nu se mai întorc, iar cei care o fac, revin doar cu o fărâmă de fericire, în sufletele îmbătrânite înainte de vreme. Dar tu, tu cui să te plângi pentru tot ce ți-au făcut? Pentru nepăsarea cu care mai scot, în fiecare zi, ceva din tine, la mezat? Pentru indiferența cu care, sub impulsul
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
se mai trezi și cu porțiile lui Virgil, Vlad, Tomiță și, nu în ultimul rînd, a Bărzăunului. Toți spuseră că... lor nu li-i foame, că au mîncat foarte bine acasă... Ilinca nu voi, însă, sa primească decît cîte o fărîmă de la fiecare. Numai de la Bărzăun luă o bucată mai mare, zîmbind așa de frumos, încît fericitul pescar se trezi zburînd mai sus de vîrful Pietrei Domniței, pe un cer numai al său și al Ilincăi, unde nu mai încăpeau nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
plânge. O inimă duioasă pe care neantu-o doare ! Frumos și trist e cerul, altar fără hotare, Iar soarele-n apune se-neacă-n propriu-i sânge. O inimă duioasă pe care neantu-o doare, Din tot ce-a fost lumină orice fărâmă strânge ! Iar soarele-n apune se-neacă-n propriu-i sânge. Icoana ta în mine potir arzând mi-apare ! Mallarmé, care prin decantarea extremă a realului și prin transmutarea sensurilor cuvintelor datorită contaminării lor sensice și fonemice "divina transpoziție", a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
moarte către o mai înaltă treaptă de ființare. Și astfel, purificați prin cânt, ne menținem pe orbita eternității. Terțina finală a sonetului rezumă ideea poetică a veșniciei umane: suiș sincopat, energizat de chemarea către inexprimabil; clipa ta, care este număr, fărâmă, adaug-o "totalității inefabile" a naturii, pentru a ne pierde, a ne absorbi în Unul universal, idee hindusă, idee goetheană și nietzscheană, idee din finalul operei Tristan și Isolda. Poeziile de mai sus sunt doar câteva exemple de creații din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
vrea să mă întrebe (din ochi) toate lucrurile astea, dar nu poate. Sunt momentele alea, știi, când te simți atât de singur, atât de înfricoșător de singur, de gol, cu păcatele tale, în fața unei perechi de ochi care te face fărâme, fărâme, fărâme, fărâme... și știu că așa îi era ei. Și știu și cum s-a uitat la el, pe urmă, când s-au ridicat genele, grele, grele, grele. Căutau bascheți pentru David. Îi crescuse piciorul cu jumătate de număr
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
să mă întrebe (din ochi) toate lucrurile astea, dar nu poate. Sunt momentele alea, știi, când te simți atât de singur, atât de înfricoșător de singur, de gol, cu păcatele tale, în fața unei perechi de ochi care te face fărâme, fărâme, fărâme, fărâme... și știu că așa îi era ei. Și știu și cum s-a uitat la el, pe urmă, când s-au ridicat genele, grele, grele, grele. Căutau bascheți pentru David. Îi crescuse piciorul cu jumătate de număr în
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mă întrebe (din ochi) toate lucrurile astea, dar nu poate. Sunt momentele alea, știi, când te simți atât de singur, atât de înfricoșător de singur, de gol, cu păcatele tale, în fața unei perechi de ochi care te face fărâme, fărâme, fărâme, fărâme... și știu că așa îi era ei. Și știu și cum s-a uitat la el, pe urmă, când s-au ridicat genele, grele, grele, grele. Căutau bascheți pentru David. Îi crescuse piciorul cu jumătate de număr în ultimele
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
întrebe (din ochi) toate lucrurile astea, dar nu poate. Sunt momentele alea, știi, când te simți atât de singur, atât de înfricoșător de singur, de gol, cu păcatele tale, în fața unei perechi de ochi care te face fărâme, fărâme, fărâme, fărâme... și știu că așa îi era ei. Și știu și cum s-a uitat la el, pe urmă, când s-au ridicat genele, grele, grele, grele. Căutau bascheți pentru David. Îi crescuse piciorul cu jumătate de număr în ultimele două
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ar fi ales, într-un final, să se întoarcă la locurile nașterii tale. Acolo am zăcut și eu, fără cunoștință, multă vreme după ce rivalii m-au atacat mișelește; acolo v-am așteptat și v-am chemat, de îndată ce am căpătat o fărîmă de putere; acolo am sperat, zile și nopți de-a rîndul, că veți apărea. Și nu le doresc nici măcar lor, dușmanilor mei, să trăiască durere ca aceea cu care a trebuit să recunosc că v-am pierdut. Am urît atunci
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
tineri preț de o secundă. — Frumoasă, nu zic - îi veni lui să se repeadă să-i scu ture - mai ales dacă te așteaptă o viață lungă... Hai că spusese o chestie perfect idioată. Dar spera că cineva va prinde o fărâmă din apropoul lui. Mămăița oftă. Che Guevara, nu. — Aveți copii? îl abordă frontal mămăița... — Nu... nu m-am însurat..., se descumpăni el, gândindu-se la ce ar fi însemnat pentru traducerea poemelor în metru antic o liotă de puradei agitați
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ochi întunecați și promițători care mie îmi aminteau de găurile de cașcaval în care îmi vâram fără drept de apel degetele copilăriei și din care rareori mai reușeam să mi le scot țși atunci la insistențele bunicii) fără să fac fărâme întreaga bucată. REPORTAJ DE LA SPATELE LOCULUI Dragii mei preacurioși cititori, încă de la început vă avertizez să nu porniți la drum cu ideea preconcepută că am să vă povestesc fapte cu însemnătate. Întâmplările, puține la număr și sărace în conținut, nu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cu ... moartea acesteia); o culegere de cugetări, de dezvăluiri ale unui om ca toți oamenii ajuns la senectute când mărturisitorul trebuie crezut pe cuvânt... Au sare și piper, umor pentru toate gusturile, aforismele și sentințele venerabilului îndrăgostit de tainele acestei fărâme de eternitate, partea fiecăruia dintre noi, din marele mister cosmic. Veritabilă surpriză, cartea aceasta legitimează un scriitor la vârsta când alții și-au încheiat „lucrarea”, condeier ce are încă multe de spus semenilor săi tineri și mai puțin tineri! Calistrat
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
aducă-un strop de lumină. Abisul, marele abis, e tot așa de greu de pătruns, ca și gândul de taină al omului. Pe palma de pământ sau de cer, unde s-a ivit o viață, s-a născut o nouă fărâmă de adevăr. Locul unde te-ai născut și-ai făcut primii pași în lume, se cade a-ți fi icoana vieții, altfel vei rătăci bezmetic precum neoamenii prin timp. Viața, această viață, când veselă, când tristă ia naștere din dragoste
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
mai multă lumină. Nici prea zelos în viața de fiecare zi nu-i recomandabil să fii ; se cuvine, uneori, a fi mai nepăsător față de toate care îți trec pe dinainte... Unele cărți ascund între paginile lor adevărate comori de gândire, fărâme de adevăr din marele Adevăr... Uneori schimbările (mai ales cele care se fac de dragul... „schimbării”) se lasă cu urmări dure, dureroase care, nu se mai numesc „transformări” (necesare!) doar pure „eliminări”, (exmatriculări, disponibilizări, remanieri...) Iarna, poate, n-ar fi atât
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
mai mult crește lumea malefică. Da, ea există, dar tocmai de asta este greu pentru Noi să luptăm pe Pământ, pentru că această lume este creația fricilor oamenilor. Oamenii, În esență, poartă În ei genomul divin, și când mai există o fărâmă de Întoarcere a omului posedat sau afectat către Lumina divină, nouă ne este foarte greu să intervenim, pentru că am face rău creației divine. Din acest motiv, de multe ori, transmitem semnale celor care mai au șanse de salvare. Aceste mesaje
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
greșit? Iar Vasile a realizat În clipa aceea că o asemenea doleanță intimă, aceea de a nu fi mințit, izbucnește mai cu seamă Între complici, Între Îndrăgostiți, Între doi oameni care au decis să-și asume Împreună un drum, o fărâmă de drum... Și l-a privit pe Siboiu tulbure, cu priviri albe, din care discernământul fusese șters și Înlocuit de perplexitate. Siboiu era un adolescent Înalt, mai Înalt decât Vasile, bine clădit, cu trăsături fine, cu zâmbet clar, ai fi
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
nu realizează în grandomania și autosuficiența propriei existențe, cât de jalnici actori pe scena vulgarității sunt. Este mai mult decât evident că aceste creaturi și comportamentul lor exclud, pe fond, orice doză de spiritualitate, ca să nu mai aducem în discuție fărâma de dumnezeire pe care Însuși Creatorul a dăruit-o speciei umane. Personalitatea lui Dumnezeu este negată total, din ei rămânând, în acest mod, doar o grămadă de carne ce își cultivă, se pare cu succes, propria imagine și singurul principiu
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
Poate că e doar o mică murdărie sub unghia acestui personaj. E o față invizibilă în co rul care murmură în surdină. Nimeni nu i-ar observa absența dacă ar dispărea. Corul ar continua să și murmure litania și nici o fărâmă din ordinea lucrurilor nu s-ar clătina. Mă plimb prin capul omului care a devenit o obse sie pentru femeia asta. Deschid toate ușile pe care stă scris nebuna. Caut momentul în care s au cunos cut. O să-l găsesc
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
atingă. Peste un minut, e înapoi în cameră. Mănâncă încet un biscuit și stă lungită pe pat. Cu ochii în tavan. Să nu uit să mă spăl pe dinți. Închide ochii. Stomacul s-a mai liniștit. Durerea se topește ca fărâmele de biscuiți în sucul gastric. Să nu uit să mă spăl pe dinți. Pleoapele ei rămân închise. Să nu uit să. Nebuna ațipește. Apoi adoarme adânc. Visează că omul din lună bate la ușă și în vis ea se trezește
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
o facă mai mică în ochii lui și în ochii ei. Nebuna ar vrea să riposteze, dar gândurile ei nu mai sunt gânduri acum. Gândurile ei sunt doar lavă fierbinte care-i curge printre picioare. Mintea ei păstrează totuși o fărâmă de luciditate, care o ajută să înțeleagă mesajul evident. Așa că nebuna nu mai comentează gestul bărbatului în nici un fel și se supune. Mâna ei găsește repede sexul deja tare al ucigașului de câini și mâna ei începe să mângâie sexul
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
pasate“, cum am auzit-o ordonând, în care a vărsat viguros și autoritar o sută de votcă și un strat gros de piper. Remediul a fost atât de eficace, încât am rămas o vreme privind în gol, topit de acea fărâmă de umanitate. Spre seară, durerea s-a retras suficient ca să mă pot întoarce la băut normal, fără zvâcnituri. în jurul meu, la terasă, mai erau niște fete din cultura aia a smiorcăielii, pe care și-o merită, pentru că fiecare din ele
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
și mi-a turnat cu un gest sigur, fără să ridice degetul mic. Până și unghiile îi erau brusc convingătoare, nici măcar foarte lăcuite. — Zi-mi cu fragmentarul. Păi uite, i-am zis, e o scriitură făcută din fulgu rări, din fărâme de sens, din zdrențe de Logos... O scriitură atât de dureros muncită, încât economia ei pare natu rală... Să zicem că scriu un fragment cu titlul tulburător... Am făcut o pauză și i-am pus foarte firesc mâna pe mâna
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
erau strălucitor de albe, străjuite de statui, nimfe, satiri, fauni și, în mijloc, trona o fântână arteziană cu pești exotici. Porni pe aleea din stânga și, la primul pas, auzi scrâșnind pietricelele aleii. Se uită mai atent și observă că sunt fărâme de marmoră albă. La al doilea pas, același scrâșnet, același plânset al marmorei. Aici nu poate să intre nici un hoț, gândi. Mai ales că și zidurile sunt înalte. Doar catapultat! Când ajunse la ușă, se întoarse și privi parcul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]