342 matches
-
Gravitația lunii, 161 cm/sec2, a pământului, 981 cm/sec2. Falii și crevase În substratul de rocă și În munți cauzate de extreme de temperatură. Desigur nu există vânt. Cinci miliarde de ani fără vânt. Cu excepția vântului solar. Piatra se fărâmă, dar fără eroziunea obișnuită. Piatra crăpată e lentă În cădere, forța gravitațională fiind mai mică, iar unghiul de cădere corespunzător mai ascuțit. Mai mult de atât, În vacuumul lunii, pietre, nisip, praf sau corpurile exploratorilor ar avea toate aceeași rată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
stropite cu felurite colori, se chemau de pe vârfuri de nuielușe mlădioase; erau stigleți cu pete de sânge, pițigoi rotunzi cu pene cenușii și negre, cintezi cu piepturile cărămizii. Se priveau cu ochișori sticliți ca vârfuri de ace, deschideau pliscuri și fărâmau melodios chemările, fâlfâiau apoi ușurel și-n urmă-le nuielușele se clătinau, tremurându-și frunzele lucii. Înfiorarea vieții mărunte se strecura prin marginea aceasta de pădure, ca-n orice dimineață de vară. Zboruri de gâze cu aripi străvezii, cu aripioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
plop cu coajă cenușie abia își clătea rămurelele subțiri și-și tremura bănuții frunzelor, care luceau în două ape. Căprioara suia pe pârău, la deal. La dreapta și la stânga malurile creșteau. Undele veneau mai repezi, murmurau printre pietre ascuțite, săreau fărâmându-se în bulgărași de argint. Ea schimba copitele negre ca abanosul de pe piatră pe piatră, și urca încet, pe când pe picior i se scurgea sânge cald. Sus, pe pisc, se înălța în cer albastru bradul, vestitor al vânturilor. Mai jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ușa care însemna în lumină o pată neagră. Liniștea plutea peste marginea aceea de pădure, liniște ușoară pe care o tremura parcă strălucirea luminii; și tăcea frunzișul nesfârșit. „Nu mai bătea inima codrului și erau priponite și vânturile...“ Pârăul curgea fărâmând lumina și clătea ușor ierburile și florile și treceau albine prin soare ca niște scânteietoare de aur. Și mi se umplea sufletul de pace, acolo, într-un colțișor de lume. Treceam destul de des prin aceste locuri cu afacerile mele: ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lâna Purtând un ban de la-mparatul. Domol, în mijloc se așază, Si sprijinind încet toiagul, Clipind din genele cărunte, Începe-a povești moșneagul. Întreg poporul ia aminte, Ascultă jalnică poveste, Si fusul se opreste-n mâna Înduioșatelor neveste, Moșnegii toți fărâma lacrimi Cu genele tremurătoare, Aprinși, feciorii strâng prăseaua Cuțitului din gingatoare. Atâtea pătimi plâng în glasul Cu vânătorului părinte, Si-atâta dor aprind în inimi De clipă răzbunării sfinte, Bătrânul mag înaltă fruntea, Ce sfânt e graiul gurii sale; Din
APOSTOLUL. In: Apostol fără vârstă by Octavian Goga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/304_a_601]
-
amic în bucurii și balsam în rostiri funebre. Cântecul trezește în suflet orice amorțire, împodobește lumini și împrăștie speranțe, înfruntă cotropiri și răpune șovăiri. Cântecul potolește jarul oricărui însetat. Cântecul înfruntă moartea pe câmpul de luptă. Cântecul înalță fruntea noastră, fărâmă cătușele oricărei dureri și urcă la cer simfonii feerice. Cântecul te însoțește oriunde, în adâncimi de ocnă, în singurătate, înflăcărează inimi. Cântecul doboară pe mișei, cântecul te însoțește în omenești petreceri, cadelniți de leagăn și dor. Cântecul legionar, eternă cuminecătură
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și a-și întări credința. Astăzi, cu aceeași perseverență, cu aceeași perversitate diavolească, suntem osândiți, ținuți în afara legii de aceiași dușmani lipsiți de viață sufletescă, corbi care rod din carnea noastră chinuită, pângărind sfintele oseminte ale morților noștri sfinți, oase fărâmate de aprige prigoane sau grele bătălii pe care le-au purtat ostașii crucii cu lupii beznelor, lipsiți de lumina cerului, rătăcitori în noapte ca într-o afundă pădure fără cărări, turmentați de noi cuceriri pământești. Câte crime înfiorătoare, câte răni
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
clipă a vieții. Chiar dacă ne place sau nu, trecutul trebuie să ni-l asumăm! Prezent Prezentul este clipa ce zboară bezmetic spre trecut, este secunda născătoare de veșnicie, este câtimea minusculă de timp ce poate avea încărcătura unui veac, este fărâma de viață cu care nu te mai întâlnești niciodată. Prețuiește-o și bucură-te de ea! Din clipele faste de viață, clădește-ți coloana fără de sfârșit a fericirii, înainte de a trece, inevitabil, în eternitate. Cu fața spre viitor Știe cineva
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
la tabăra turcească au mersu. Acolo dacă l-au dobânditu, cu multă mânie l-au mustrat și l-au dat de viu, de l-au legat de coadele a doao cămile și l-au slobozit prin tabără de l-au fărâmat (atunci zic să fie zis Ioan vodă: <Caută că eu multe feliuri de morți groaznice am făcut, iar această moarte n-am știut să o fiu făcut>)” Când s-a întâmplat aceasta, fiule? La 1574, părinte. Apoi plângerile bietelor călugărițe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
de nebunia omenească, Nathan. Atelierul care făcea lespezile de marmură se afla imediat la poalele unui rambleu de cale ferată. Chiar când piatra era pe terminate, a deraiat un tren care s-a răsturnat în curtea atelierului și a făcut fărâme lespedea, iar pentru că ruda nu a avut bani să comande alta, Poe și-a petrecut următorul sfert de veac într-un mormât anonim. De unde știi toate astea, Tom? — Sunt lucruri pe care le știe toată lumea. — Eu nu. Tu n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
la vreo șapte picioare înălțime de la pământ, aproape de tavan. Fairlynn propune ca eu să iau placa și ea să ia patul. Eu nu sunt ca tine, ușoară ca un fulg, zice ea. Scândura n-o să-mi țină greutatea - o să-ți fărâm oasele, de cade. Când mă uit la placă, mă ia imediat durerea de cap. Ca să ajung la ea, trebuie să urc mai întâi în patul ei, ca pe o treaptă, apoi să-mi depărtez picioarele ca să mă cațăr pe stâlpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Mao vrea ca oamenii să fie răniți, Kuai Da-fu și-a dat seama cam ce ar vrea Mao să li se facă. Strig slogane alături de Kuai Da-fu. Învățătura lui Mao e tunetul care despică văzduhul și vulcanul care fărâmă fundul oceanului! Învățătura lui Mao e adevărul! Mao m-a lăsat să înțeleg secretul conducerii. Mareșalul Peng De-huai a fost un loialist care cândva a jucat un rol-cheie în crearea republicii. Cu toate astea, Mao mi-a spus că asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
aleargă spre Fairlynn. Își leagănă trupul, cu bărbia spre cer. În spatele ei, norii s-au prăbușit la pământ, rostogolindu-se ca niște ghemotoace de bumbac. Șeful plutonului de execuție strigă ultimul ordin. Într-o tăcere deplină, Fairlynn vede cum se fărâmă fața lui Lotus. Sângele împroșcat îi vopsește pe față o crizantemă înflorită. Experiment pentru cimpanzei! Fairlynn leșină. Deși Fairlynn supraviețuiește Revoluției Culturale, în clipa în care vede chipul lui Lotus devenind o crizantemă însângerată, explodează și un compartiment important din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
să-ți miști brațele strâns pe lângă șolduri, iar Între mâna care ține Cartea și cea cu care o răsfoiești aproape că nu trebuie să existe loc, și dacă-ți umezești degetele trebuie să le duci vertical la buze, ca și cum ai fărâma azimă, atent să nu pierzi nici o firimitură. Cuvântul trebuie mâncat cu cea mai mare Încetineală, Îl poți muia și recombina numai dacă-l lași să ți se topească pe limbă, și fii atent să nu-l scapi pe caftan, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Îmi adusese, învelită în hârtie argintie, o crenguță cu frunze, presată, parfumată, uscată. Am avut o nestăvilită pornire de furie văzîndu-le și le-am luat, am încercat să le privesc disprețuitor, dar nu m-am putut stăpâni și le-am fărâmat în palme, mușcîndu-mi buzele. ― Și el tot așa a vrut să facă, îmi mărturisi Maitreyi. Dar pe el nu l-am lăsat... Îngălbenii. Vasăzică, și el tot așa de mult a iubit-o și tot atât de crâncen a suferit ghicindu-se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
el să începem șanțurile. Von Balthasar îl privea fermecat. - Așa se va întîmpla și cu voi. După o mie de ani de întunerec, o să vă aduceți aminte. Și o s-o luați de la început... Moșu a dat de pietrele smulse și fărâmate de dinamită, și-a plecat genunchii și a întins mâna, a început să pipăie. Lua în mână, una câte una, pietrele pe care le găsea. A ajuns așa în marginea gropii pe care o făcuse prima încărcătură de dinamită. A
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
e subliniat în observațiile de la pag. 140. Deci, „Iubirea, cel mai sfânt din darurile firii/ A încăput la fiecare/ Atât cât a putut/ Și câte lacrimi/ Mările vor strânge/ Iubirea înșelată/ nu pot plânge.” în lume, porunca e veche/ Orice fărâmă să aibă pereche. în mersul nesfârșit,/ eternitatea-i clipă... Doar veșnică-i iubirea/ cu-alaiul ei de dor. Din iubire s-au scris poemele/... s-au înălțat piramidele/... s-au sădit grădinile/ și tot... Din iubire pentru putere s-au
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Acum, urletul asurzitor al vânturilor, care se roteau în vârtejuri la peste 161 Km/h, începu să atace clădirile din jurul nostru. Puteam auzi geamurile care se spărgeau, mașinile care erau ridicate și mototolite ca niște jucării și clădirile cum se fărâmau și cădeau în bucăți ca și cum ar fi fost din plastic. Cum intensitatea maximă de 24,38 m și raza de 8 m a furtunii de nisip lovise cu toată furia, structura parkingului în care intrasem începu să se legene și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
că pentru mine este foarte important acest sentiment? Și că dacă este, vreau să fie intens, imens, infinit, nemaipomenit de adevărat și exagerat! Adică să fie. Altfel, înseamnă că nu este... Adică dacă este, ori este într-adevăr, ori nu - fărîme de impresii de iubire nu înseamnă o iubire. Trebuie să le pui laolaltă ca să ai certitudinea că există? Și chiar dacă iubirea e doar o impresie, o iluzie, tot ar trebui să fie extraordinară și intensă la momentul în care simți
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
să se fi născut, clădirea fusese vândută, iar noii proprietari o restauraseră. Fără Însă a cheltui prea mulți bani, mergând Înainte - de fapt, culoarea roșie de pe fațadă se desprindea ca și coaja de pe un cartof, marmura falsă a scărilor se fărâmase, iar lemnăria se deteriorase repede, iar acum Îți era greață doar la gândul de a atinge balustrada unsuroasă. Din apartamentele Închise venea pe scări miros de broccoli. Familiile erau acasă, În fața televizoarelor. Valentina recunoscu vocea lui Mister Verità. — Dragostea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
a urca, strecurându-se din ce În ce mai sus, de parcă ar fi fost șarpele pe care Îl văzusem când l-am cunoscut pe Enkim. Curând, am ajuns pe o potecă abruptă de capre, acoperită ici-colo de iarbă deasă și grea. Pământul se tot fărâma sub pășitorii noștri, dar Runa mă Îndemna, icnind abia auzit, să nu mă las. Din vale se ridicau strigăte din ce În ce mai puternice, dar nu știam dacă erau din cauza focului sau pentru că băgaseră de seamă că fugisem. Ne-am trezit pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
să-ți frâng oasele, răcni el. Azvârli un picior care mă izbi În piept, aruncându-mă În spate dar, când dădu să-și abată bâta, mișcările lui se Încetiniră, așa că m-am ferit cu ușurință din calea loviturii. Bâta lui fărâmă un mușuroi când buși În pământ, iar Eklu se aplecă În față, dus de forța izbiturii. Atunci, i-am Împlântat sulița În gât, deasupra osului ce ține brațul, spintecându-l acolo unde știam că-l voi da Umbrei repede și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Înțepenind. Strânsoarea lui se slăbi și atunci, mi-am Înfipt dinții În beregata lui, mușcând precum pisicile cele mari pe care le zărisem pe tărâmul Dogonilor. Mușcam și-mi răsuceam capul dintr-o parte În alta, smulgând bucăți din carne, fărâmând oase și spintecându-i vinele și tendoanele. Când m-am sculat de sub el, nu mi-am mai găsit sulița. Omul acela frumos pe care avea să-l ia Umbra se târa pe coate, ținându-se cu amândouă mâinile de beregată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
apoi adânc În piept. - Tată din cer, strigă el, Încercând să-și scoată săgeata din trup cu mâna sănătoasă. I-am smuls sulița din mână și m-am repezit În vâltoare. În trecere, l-am izbit cu genunchiul În gură, fărâmându-i dinții. Încă horcăia când, un pietroi colțuros mă plesni În frunte, iar sângele prinse a-mi curge În valuri, acoperindu-mi ochii. M-am trezit că merg buimac, Într-o parte. M-am șters pe față, dar sângele tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
într-o zi cât într-o lună, într-un singur ceas omul îmbătrânește cât într-un an, capul de aur i-a căzut, pieptul de argint s-a făcut praf, șoldurile de bronz s-au nimicit, picioarele de lut se fărâmă ele singure. Dar și viteza asta e tot relativă. De exemplu: se ia un iaz cu un număr n de pești. Fiecare pește ocupă un spațiu, să zicem v. Spațiul din iaz, deși mare față de spațiul unui pește, e finit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]