345 matches
-
și totodată Îl apără de violența istoriei. A povesti este Într-un anume sens, a supraviețui. Dar a povesti mai este și o tentativă de umple golul lăsat de amnezia istorică a Omului”(). În Pe strada Mântuleasa „eroul narațiunii, Zaharia Fărâmă (nume ce sugerează fragmentarismul, fragilitatea și incoerența omului modern, a omului care a pierdut Înțelegerea sensului lumii și a legăturii dintre lucruri) reușește să depășească o probă dificilă, să se salveze prin fabulație ca și În 1001 de nopți (de
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
mai multe lucruri: un individ biologicește vârstnic, dar și mesagerul unei lumi vechi, „Înțeleptul”), ca „Întruchipare a timpului, sau mai degrabă a memoriei” (/156) crede În adevărul propriilor povestiri, pe când ofițerul Încearcă să găsească În spatele lor o semnificație pragmatică, politică. Fărâmă (Bătrânul) și Dumitrescu ( Ofițerul) reprezintă două moduri de a gândi existența, două moduri de a fi În lume, dar este inexact a spune „că unul reprezintă sacrul (miticul) În totalitate, iar altul profanul (raționalismul, politicul)” (/184). Fărâmă este un tip
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
este semnul unei biologii sacre. Este nucleul mitic central al narațiunii, acela În care elementele de basm (de mitologie greco latină) pătrund În cadrul obișnuit al prozei. Ele nu sunt fără legătură cu ideea fundamentală a perpetuării, supraviețuirii miticului. În jurul Oanei, Fărâmă țese o altă plasă de povestiri care Împing narațiunea centrală spre anul 1700: „Cum să vă povestesc urmarea, fără să mă Întorc Înapoi ?” (), spune el, exasperat, anchetatorilor. „Întoarcerea” vrea să spună: la originea Întâmplărilor, În starea În care oameni ca
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
Informații, Dări de seamă. Semnau articole: Ion Georgescu, Zoe Georgescu, Dim. D. Scorpan, Filaret Doboș, Gh. Cotor, Alexandru Dănicescu, V. Drafia, iar poezii: Mărășel Georgescu, Gh. I. Tudor, Gh. Stănculescu. Mai semnau cronici de cărți și reviste: I. Marțocea, Emilia Fărâmatu, Mărășel Georgescu semna și Rubrica gospodarului. * A se vedea și articolele: „Naționalism discutabil?” și „Pe marginea unui articol... de Epaminonda Rodinciuc din ziarul „Viața școalei” din 10 și, respectiv, 25 decembrie 1936. * Revista Doina Nistrului, organ al Societății „Doina Nistrului
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
unii, într-o nouă viață, dar noi: s-o folosim pe care o avem acum cu entuziasmul tinereții, cu vigoarea maturității și cu înțelepciunea vârstelor. Bine ați venit ! Noi, cei de azi și de aici, venim fiecare cu câte o fărâmă de suflet cu speranța alcătuirii celui primordial: integru, cu iubire de oameni și de credință. Tocmai de aceea biserica „Sf. Voievozi” poate fi adoptată ca simbol cu mare putere de reprezentare: aici iubim, putem fi chiar îngropați, dar nu trebuie
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
și piper după gust, apoi se formează perișoarele. Borșul se fierbe separat timp de câteva minute. După ce a fiert zarzavatul, osul se scoate, se adaugă borșul și pastă de tomate. Apoi, se dă drumul perișoarelor cu grijă să nu se fărâme. Se lasă să tragă câteva clocote până fierb perișoarele, se trage oală de pe foc, se lasă să se răcească și se drege cu gălbenușul bătut cu smântână și se presară leușteanul și frunzele de țelină tocate fin. 1 gălbenuș de
Plante Aromatice și Bucătăria specific Moldovenească by Marinescu Magda, Ţibulca Eugenia [Corola-publishinghouse/Science/91519_a_92392]
-
S-au sugerat apropieri de formula fantasticului și de anumite scrieri ale lui Mircea Eliade. Meteorologul Luca - protagonistul narațiunii - este și el un traficant de istorii, cele mai multe cumpărate de la alți fabulanți la conacul din Valea Plânșii. La fel ca Zaharia Fărâmă al lui Eliade, el este o șeherezadă punându-și în încurcătură ascultătorii, care nu știu cum să aleagă fabulosul de real. Poveștile au o țintă regresivă și urmăresc în aparență să reconstituie identități obscure, pierdute îndărăt pe firul timpului și mai ales
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]
-
desemnate să amplifice șocul cititorului și să sublinieze diferența față de Satana umanizată care binecuvântează pământul. În loc de asta, cititorului îi rămân posibilitățile interpretative cum ar fi atât de mecanicul "cuptor nesățios", care este o metaforă amplă, sugerând probabil inexorabilitatea vieții care fărâmă sufletele oamenilor. Această posibilitate vorbește mult mai convingător - chiar dacă nu mai profund - decât mesajul didactic care acompaniază povestea publicată. O asemenea concluzie ar fi fost mult mai convingătoare tocmai pentru că se referă la cititor și la ceea ce acesta nu știe
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
un conținut diferit de cel al solului, trebuie să aveți tot timpul grijă să nu le amestecați. Puteți proceda în felul următor: când ați dat de subsol după prima tranșă înlăturată, puneți pământul deoparte, la marginea stratului, săpați-l sau fărâmați-l imediat, având grijă să sfărâmați complet bulgării; apoi, puneți din nou pe subsolul astfel lucrat pământul din a doua tranșă și așa mai departe. Fiecare brazdă, bine delimitată cu grebla, este acum gata să primească semințele sau răsadurile și
[Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
albastre mănăstiri de scrum/ În care toacă luna de vecernii...”. Alteori adâncimile subconștientului sunt sondate în căutarea unei identități autentice. Sub suprafețe calme, eul profund apare, nu o dată, devastat: „Mi-e sufletul o năruire de statui,/ Le-aud cum cad, fărâmă cu fărâmă,/ Vecii de vis în mine se dărâmă,/ Făclii aprinse-n templul nimănui.” Dorința, tragică, de extincție a romanticului sau chemarea, mai relaxată, de dispariție care îl „soarbe” pe simbolist fac loc unei cavalcade înspăimântate spre moarte: „E vremea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
nemaivăzută pînă atunci. În finala din Germania, Alexa al nostru s-a dat lovit la un degețel și a refuzat să mai boxeze în finală, scutindu-și fața de o reparație îndelungată și de o adormire fără somnifer. Eu îl fărîm pe adversarul meu, gîndea Vasilică cu optimism. Nu fi așa de sigur, spunea antrenorul. Încă n-ai dat ochii cu cubanezii ăștia în ring. Lasă, n-or fi chiar draci cu cornițe. Dacă îi prind una, îl termin! Dar trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
focului mistuitor al lăcomiei) fără să bănuiască consecințele. Salamandra îl sfătuiește să bea, pentru a stinge “mare arsura mațelor”, ouăle șarpelui numit “ohendră”. însă răul proliferează grotesc în măruntaiele Hameleonului și “embrionați puii ohendrei după a lor fire pântecele îi fărâma și, pentru ca în lumină să iasă, vintrele îi spinteca”. Cantemir nu se sfiește să folosească aici formele consacrate ale urâtului - dezgustătorul, hidosul, scârbosul - ca într-o înspăimântătoare viziune medievală: “Puii ohendrii, din pântece-i ieșind, peste trup i să împleteciia
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
obiectivează ura în imagini din ce în ce mai respingătoare. Prin “spurcate și năpăstuitoare basne”, Hameleonul îl prinde în cursă pe Inorog. Momentul este ritmat hiperbolic prin participarea afectivă a întregii naturi, în note de bocet popular: “Munți crăpați, copaci vă despicați, pietri vă fărâmați! Asupra lucrului ce s-au făcut plângă piatra cu izvoară, munții puhoaie pogoară, lăcașele Inorogului, pășunele, grădinele, cerniască-să, păliască-să, veștedzască-să, nu înfloriască, nu înverdzască, nici să odrăsliască, și pre domnul lor cu jeale, pre stăpânul lor negrele, suspinând, tânguind, neîncetat
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
tata. Dar ne rugam lui Dumnezeu cu toată credința noastră să ni-l aducă acasă între noi. "Făclii aprinse-n templul Nimănui! Mi-e sufletul o năruire de statui Vecii de vis în mine se dărâmă Se-aud cum cad, fărâmă cu fărâmă." (Al. Philippide) 3. O scurtă și edificatoare vizită în subsolul iadului După nouă zile de viscol, timp în care am suferit privațiuni de tot felul, corpurile noastre erau palide, anemice, străvezii. Doar încrederea totală în Dumnezeu, rugăciunile zilnice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
acceptat al tuturor priete nilor de la Ideea Europeană. Am putut duce casă bună cu o lume Întreagă de colaboratori cu caractere, firi, temperamente, titluri și pretenții, fizionomii fizice și morale cu umori, bizarerii și capricii, oameni cu talente, competențe și fărâmi de geniu - atât de feluriți! - respectând, menajând sau Înlăturând În fel și chip susceptibilitățile unora, gâdiliciunea altora, competițiile și rivalitățile abia aparente sau născânde ale acestui neam al scriitorilor, reputat genus irritabile vatum; mai introducând În redacția Noii Reviste Române
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
te-o mai otânjit păgânu' Mi s-o întunericit soarele de mi-or steclit numai stele-logostele, răspunde bătrânul clipind șmecherește. M-o miruit el harapu' la scăfârlie, da' și eu când am dat odată cu capu'... mamăă!! Numai surcele i-am fărâmat sărăcia ceea de măciucă, spune el fonf, scuipând cu sânge și câteva măsele. Gheorghiță hâhâie schimonosindu-se de durere: 'Mnetale, bădie Toadere, și când o suna Apocalipsa, tăt a șugui ț-a arde... Și zi așa, că eu dormeam somnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
împărțirea Lumii în ținuturi ale Islamului: "Dar el Islam"... Știi care e strigătul de luptă al ienicerilor? "Aiaia Mehmet, Mehmet!! Roma!! Roma!!" Să recunoaștem, e un sultan mare. Profeții mincinoase!! izbucnește mânios Alexandru, strângând spătarul unui scaun gata să-l fărâme în pumni. Nu vom îngădui!! Nu zice vorbă mare! Teamă mi-i să nu se adeverească, îi domolește Țamblac avântul eroic. În palatul său de pe malurile Bosforului, privirile lui se pierd în largul Mării Marmara legănat în vise de mărire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Cu folos însă... Altă drăcovenie, mormăie Stanciu în barbă. O "drăcovenie". Am născocit o capcană la poarta cetății. Am poreclit-o "capcana de șobolani". Iaca cum facem: mutăm lanțul podului în așa chip, încât, atunci când vrăjmașul s-o buluci să fărâme poarta, podul să cadă și să-l verse într-o groapă plină cu apă și țepușe bine ascuțite. Vă închipuiți bulucbășie?!... O grozăvenie! Altă "năzdrăvănie"! Năstrușnică! Diavolească! Ștefan râde, închipuindu-și "bulucbășia". Da' stați! Stați! "Că nu dau turșii!" V-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se lipi de el cu tot trupul, cu tot sufletul, cu tot dorul îndelung adunat în ea. Mi-a fost dor de tine, Maria, îi șoptește Ștefan înlănțuind-o cu brațele ca și cum ar fi voit s-o absoarbă, s-o fărâme. Maria își culcă fruntea pe umărul lui plângând încetișor și de prea mult dor dezăgăzuit nu putu scoate decât un gângăvit slab, un scheunat. Mâinile lui îi pipăie părul, scoate ac cu ac, le aruncă și părul eliberat se revarsă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
patimă, nimeni, nu-l poate urî mai mult ca mine. Eu am fost, cândva, am fost mare, am fost cineva... M-a decăzut din toate dregătoriile. Ce sunt acum?! Nimeni! Un nimeni tăiat în două, în patru! scrâșnește să-și fărâme măselele. Ai fost Mare vornic. Și nu mai sunt! Și Mare Sfetnic în Sfatul Țării... Și nu mai sunt! Și-i ești cumnat doar... Îi sunt... și n-aș mai fi! De ce atuncea? Pentru că Vodă nu m-a prea avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
i antipatic din cauza știutei lui lăcomii, i-am urmărit atent slujba. Ca trecere de la starea de păgîn la cea de creștin, botezul echivalează - am înțeles - cu un legămînt, girat de nași, de a respecta niște norme de viață despre care fărîma de om habar nu are încă. Se spune să oricît de agitat ar fi înainte, după această „lepădare de Satana”, copilul se liniștește. Ce minunat ar fi - mă gîndesc - să se potolească și nervii nașului! Dar ți-ai găsit! M-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am prezentat pașapoartele și ne-au pus viza pentru 48 de ore în Egipt. De la frontieră ne-a luat un egiptean cu microbuzul lui și ne-a dus prin Egipt. În drum spre Muntele Sinai am mai vizitat două mănăstiri: Fărâm și Oază, unde au slujit Sfinții doctori fără de arginti Cozma și Damian. Am intrat și noi un pic și ne-am închinat. Am văzut obiecte străvechi care se mai păstrează și în zilele noastre. Atât de simple și modeste erau
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
care vin din exterior. Nu, ceea ce am putea numi greșit „ochii tăi” sau, și mai pretențios, „privirea ta” nu este decât o... cum să-i spun?.. Da-da, o frumoasă, o puternică amintire, puțin amețitoare deoarece conține, ca să zic așa, fărâme din propriul nostru trecut. Și, e lucru știut, trecutul nostru se fâstâcește mereu, ca o posesie involuntară, puțin jenantă, ceva pe care nu te’nduri să-l arunci, Îl păstrezi deși nu mai folosește la nimic; ba mai mult te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
D apoi cum ? Asară când tocmai ieșeam de la făgădău, am luat-o fain frumos ca omu cumsecade către casă. Și cînd să dau colțu’, toaieșul cela de Pavăl trece în goană, fără să bage sama unde calcă, și mi-o fărâmat dosu palmei cu cizma, no !». Confuzie Intr-o altă bună zi, de februarie de data aceasta, îl întreabă acelaș Gheorghe pe acelaș Ion : Ia zâi măi Ioa, cum ți-o ieșit rachiul ?» -« D’apoi să știi tu că mi-o
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
mână, cerceii, patru brățări, mărgeluțele, oglinda de pe pervazul ferestrei, trei pălăriuțe, un rest de vată medicinală, două ace de siguranță, cana de apă, lingurița și medicamentele, papucii de casă, rujul de buze, pila pentru unghii, un cuțitaș cu care își fărâma mărul ca să-l mănânce, o proteză dentară demult defectă și o lanternă care îi servise ca sursă suplimentară de lumină... Spuneți și dumneavoastră, în democrația de astăzi, mai funcționează Codul Familiei, bunul simț, măcar ? ne întreba pe noi doamna Adriana
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]