4,085 matches
-
cu experimentul, aud că n-ar mai fi fost pusă și întoarcerea în țărână. Cu gândul că asta ar fi venit de la sine... Cert e că s-a făcut o eco nomie... Acum, mai marii lumii trec totul în contul facerii de bine, omenirii. Cică ne-ar fi pregătit să fim gata îmbălsămați, pentru joia de joi când o să vină judecata de apoi. Mă întreb însă dacă, până atunci, o să avem loc și noi, ca morți, aici pe pământ? Că de
Scrisoare către niciunde, dintr-o lume doar cu lacrimi şi bani. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/95_a_372]
-
este sătul iar Paștele este fudul'. Principala grijă a oamenilor înaintea Paștelui este aceea de a-și primeni hainele, fiecare gospodină trebuind să aibă o cămașă nouă, cusută în mod special, iar bărbații măcar o pălărie nouă. Momentul ritual al facerii pascăi, în Sâmbăta Paștelui, dar și în Joia Mare, capătă frecvent valențe magice deosebite: fie că trimite la nașterea lui Iisus, fie la moartea lui (prin forma care i se dă aluatului), femeia căpătând astfel, prin repetarea unor gesturi foarte
Care sunt tradiţiile de Sâmbăta Mare () [Corola-journal/Journalistic/23090_a_24415]
-
în poemele lui Cassian Maria Spiridon; e Lunafemeia, Alergătoarea, Păzitoarea , însîngerată și vag îmbujorată, încăpățînată, fruct exotic, închipuind vremea erosului; „o Lună preocupată/ se ridică galben/ într-un halou roșu/ uriașă pe ecranele cerului/ cu botul în mareele vieții/ ale facerii/ un mesager hermetic/ cu molatecă lumină/ îmblînzitoare a nopții/ vestește/ din adîncuri/ din încremenitele izvoare hibernale/ se ridică iarba/ cu lance ascuțită sfîșie platoșa/ mugurii își deschid ochii/ au puteri nucleare/ astru veghetor/ tot mai aproape de stele/ cu aripi numeroase
Cum ai șterge din viață neantul by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2832_a_4157]
-
SAVA (A)frica românilor s-a tratat „Cu papucii prin deșert“ Cinci expediții umanitare în inima Saharei dezvăluie o lume în care totul se vinde, totul se cumpără Africa - denumită și continentul negru - este, de fapt, galbenă-auriu. Și, în zorile facerii lumii, a fost albastră. Pe locul unde astăzi zac sub teroarea fierbinte a soarelui dunele de nisip, odinioară era, spun specialiștii și o demonstrează în reportaje transmise pe Discovery, apă cât nu puteai cuprinde cu ochii. Sărăcia e la ea
Agenda2004-28-04-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/282639_a_283968]
-
apărut sculptura-tainiță, în al cărei interior sunt nișe, sertare și pereți glisanți, care pot tăinui mai mult decât o idee... „Formele mele nu au valențe pur estetice. Ele ascund. Sculptura, pe lângă faptul că se desfășoară în tridimensionalitate, conține material al facerii ei, lemn, metal, plastic. Prin definiție, ea este compactă. Sculptura gotică aduce personaje religioase care, pentru o mai bună conservare, erau golite de miez. Prin golirea lor se crea o a patra dimensiune, ascunsă privitorului. Rolul sculpturii în epoca noastră
Agenda2004-29-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282649_a_283978]
-
vine cu plusul ei de ființă și pune înțelesuri în lume în loc să le găsească în ea. Nici o ordine misterios construită nu ne preexista și nu poate exista independent de noi. Ne aflăm pe nisipurile mișcătoare ale unei lumi în continuă facere. Ea este orizontul a ceea ce Noica numește "devenire intru ființă". "Dar cînd te desfaci de lume, de prejudecată, de obiect - spune Noica - , abia atunci începe răspunderea. Trebuie să te descoperi purtător de sensuri valabile, și doar așa regasești nu obiectul
Despre donquijotismul lui Noica by Laura Pamfil () [Corola-journal/Journalistic/17664_a_18989]
-
care însoțește această formă de donquijotism: "E cea mai înaltă înțelegere a vietii istorice, poate, sa simti tot ridicolul ei, tot ridicolul culturii, să te simți tu însuți ridicol, tu care încerci să te faci, care trebuie să încerci singur facerea ta - cînd tot restul este" 17. Dar această modalitate de a rezista în fața curgerii, a vietii oarbe care te destrăma aglomerînd în tine conținuturi întîmplătoare, nu este singura formă de donquijotism prezența la Noica. Să vedem cum și-l reprezintă
Despre donquijotismul lui Noica by Laura Pamfil () [Corola-journal/Journalistic/17664_a_18989]
-
continuu/ unde se încearcă materia dacă e bună/ de facut din ea stele amare/ pești triști viețuiesc în adîncuri/ doar aici flăcările rănesc/ ling și scurma un ținut al fărădelegilor/ se dezagreghează concluzii/ trec în catastife legi nerespectate/ din cauza căldurii facerea geme/ nici un embrion nu răsare/ doar tendoane vechi și ispite/ minereuri tandre se desprind/ dintr-un conținut ce nu tinde/ spre ceva anume, ci spre destrămare: (Stele amare). Un pesimism futurologic prelungește infernalul "peste miliarde de ani", cînd "în locul acesta
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
Domnul pe care mi-ai cerut să ți-l prezint este Matei Popa, cel mai mare gazetar ar târgului, un fel de Atila al presei, spaimă escrocilor și a oamenilor cinstiți deopotrivă. Îi este ciuda că n-a participat la facerea lumii, să-i dea câteva sfaturi Creatorului despre diversitatea oamenilor. Lovește fără milă, dar nu știi niciodată pe cine nimerește." Anca Negru, de curând despărțita de soțul ei, devine ascultătorul ideal al ziaristului, care simte nevoia să se confeseze și
REVENIRE SPECTACULOASă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17842_a_19167]
-
fi tata? El ce-o fi făcînd?" În ciuda tradiției onorabile în care se înscrie (blagiană - Blaga cel din primele volume sau, alteori, soresciană), scufundarea în esențele lumii naște uneori umor - involuntar: "Nopțile mele/ Fără tine?/ Întreabă o mamă/ Despre durerile facerii" (p.107) sau caragialesc: "Mergeți șcuvinteleț/ Și spuneți-i că o ador" (p.35). Dar un ludic discret trece prin unele poezii de dragoste coborîndu-le spre "deșertăciune": "Îmi ceri să fiu bărbat/ Dar sunt!/ Mă bat cu cei de dinafară
Poezia și deșertăciunea by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17229_a_18554]
-
felul cum așează Purcărete accentele, mă fascinează și pe mine să descopăr mereu din ce elemente este făcută povestea, ce suprafață culturală cuprinde, cît pot eu cuprinde din ea, ce mă provoacă să citesc și să aflu mergînd pe urmele "facerii" scenariului. Mărturisesc că cel mai tare m-a incitat acest ultim spectacol al lui Purcărete, găsindu-l cel mai împlinit în rafinamentul său absolut din tot ce-am văzut. Celebrul Marchiz de Sade trăiește. Cel puțin corpul corpul său care
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
Mai mult, acestei experiențe îi urmează, în cele din urmă, o "supraviețuire miraculoasă", adică recuperarea memoriei prin scris în casa moșierească a bibliotecarei din sat. Astfel, în procesul de vindecare printr-o veritabilă "cură de vorbire", o operă în permanentă facere, figura lui Aristotel se amestecă cu cea a tatălui, prezentul cu memoria, realitatea cu ficțiunea. Punctată de narațiuni și imagini asemeni unor memento mori, Grijania devine, am putea spune, o meditație barocă asupra morții: Când azi, ca și ieri, ca
O meditație pentru zilele noastre by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17279_a_18604]
-
Și un roman, dacă imperiul roman ar dăinui, s-ar considera și el contemporan cu Chaldeea, tot cu șapte secole fiind mai avansați, cifric, decît noi, creștinii. Nu mai vorbim de evrei, care socotesc anul 4000 dinainte de era noastră ca Facere a lumii, și al căror calendar începe cu cinci mii și multe sute, - nu mi le mai amintesc corect. Dar chinezii, cu cele 16 secole înainte de e.n.; dar indienii... Dacă cei două mii de ani, numărați de noi cu atîta venerație
Nedemni de un potop by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17416_a_18741]
-
atacurilor care, cele mai multe, se refereau la episodul de tinerețe cu lipsa banilor de la regimentul unguresc unde slujise, a trebuit să se spovedească public și, apoi, scîrbit, să renunțe la direcția "Educației Poporului", redevenind ceea ce fusese, un prozator mereu în chinurile facerii creatoare. În toată vara lui 1932 muncise nopțile la Răscoală, în casa viei sale de la Valea Mare. La 2 iulie notă: "Dacă în noaptea de joi spre vineri am scris puțin, azi-noapte a mers mai bine, fără însă a ajunge
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
-
neapărat noțiunea de feminism - susceptibila de încriminări "militantiste", cît un portret (defel "robot") al feminității însăși. Lucru cu atît mai tulburător cu cît imaginea această globală este pe cît de complexă, pe atît de simplă, trimițînd cu gîndul la momentul Facerii cînd Omul era androgin, coabitînd într-o unică ființă bărbatul și femeia. Odată separate, entitățile antagonice au păstrat fiecare nostalgia complementarității inițiale. De unde și ironia din titlul unuia dintre filmele spaniole, Să încerci să fii femeie și să mori, în
Femei despre femei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17990_a_19315]
-
ea, cu geamuri înalte, ca încăperea unei case de orășeni; iar în tevatură iscata de naștere, nimeni n-o observase cum ședea pitita după un scaun peste care atîrnă o rochie... Cînd dăduseră de ea, în timp ce femeia urlă în chinurile facerii și voiseră s-o alunge... O fetiță de 4 ani să nu vaza o asemenea oroare. Nu izbutiseră. Încăpăținata, fetița refuză să plece. Era numai curiozitate, cu viitorul ei înainte gata încărcat, gata suprasaturat de întîmplări și evenimente, cu foamea
Ochiul interior al trădării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18058_a_19383]
-
Materialitatea poetica e un factor ce testează misticismul de bază, prin contradictoria-i compoziție resignata, avînd ca fundal resurecția: "Prin scuarurile din Marais și în Jardin du Luxembourg/ mierle surori celor de-acasă și totuși un pic altfel/ negre de la Facere toate și cu/ aurul regal în ciocul demn,/ dar cu o nuanță cenusiu-lucioasă (să fie de la hornurile/ hoffmanesti, de la smog?) acestea de pe Sena și din Tuileries,/ unde un maghrebin, acum douăzeci de ani, încerca să-mi vîndă/ pasărea lui da
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
cap cu oamenii. În fine, după lunga șovăială, lăsînd să se audă doar hîțîitul frînghiilor clopotului, ritmice, prevenitoare, Clopotul numărul unu al catedralei de la 1230 scoase deodată un Bang colosal. Poate că la fel răsunase și Bangul universal, cînd cu facerea lumii, răspîndindu-și de atunci și pînă astăzi vibrația concentrică, infinită, înscrisă în materia, în substanța primă a începutului... Se spune,... se mai spune că, auzind primul dangăt al clopotului vestind moartea lui Stalin,...un activist bătrîn mai slab de înger
Lacrima clopotului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17398_a_18723]
-
siguranță că aceste merite îi vor fi recunoscute mai tîrziu președintelui de azi, la fel cum vor fi recunoscute și meritele actualului ministru de Externe, Andrei Pleșu. Deocamdată, dl Constantinescu se vede pus pe picior de egalitate cu Ceaușescu în privința facerii de rău. În această gîndire se află, din păcate, o mare confuzie în privința rolului președinției de ieri și de azi. Constantinescu e acuzat de rele pe care nu le poate face, si asta la zece ani de la căderea totalitarismului în
Facerea de rãu în procente by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17458_a_18783]
-
Stănescu cuvintele ăncep să se vadă, ăn sine, el vede ănsăsi structura metaforei care configurează altfel lumea*) și prin vorbirea poetica. Acest moment neomodern al generației de la '68 vede prin Nichita Stănescu cuvintele schimbându-se an necuvinte izvorând astfel o "facere a lumii fără lume" (Cain și Abel). Trebuie o ăncăpătânare de citadin, cum ar fi spus Rilke - si Nichita Stănescu este un astfel de citadin - pentru a ăndrăzni să scrii ăntr-un vers că "existența nu există" ori să pretinzi că
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
Dar oamenii întîrziau să urce./ ăAsta nu-i o corabie că toate corăbiile/ ziceau încercînd în mîini carcasa de litere/ fierbinți/ asta e o corabie de silabe/ asta e o corabie umpluta cu lacrimiă" (Corabia). Trist megaloman amețit de satisfacția "facerii" sale verbale, își recunoaște "nerușinarea", id est impostura artefactului estetic în raport cu trăirea ca atare: "Pe zi ce trece tot mai al tau/ pămîntule prieten./ Am inventat cîntece de adormit universul/ am îndulcit catapetesme/ m-am lăsat devorat de cuvinte/ călcîndu-te
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
care sînt doar simple mesaje ale generozității față de poezie. Din generozitatea personală față de poezie Passionaria Stoicescu speră să facă obiectul unui studiu poetic, acesta fiind mai degrabă rolul acestui volum de versuri. Poeta îl invită pe cititor să participe la facerea poeziei, dar raporturile ei cu poezia sînt regizate în așa fel încît, datorită vinovăției pe care ea declară că o simte textul, să fie eliminat orice interes subiectiv. Siguranță de sine a poetei este pur conjuncturala, contextul poetic nu mizează
Poezie si studiu poetic by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17605_a_18930]
-
argintiu-albastrul depărtărilor, rugina ghetei abandonate pe mal. Trimiterea la Jakob Boehme e mai mult decât evidentă: misticul german e cel care a identificat măreția Creației dumnezeiești în felul unic de a amprenta realitatea, în formele, însușirile și semnăturile lăsate asupra facerilor sale. În Signatura Rerum („Semnătura tuturor lucrurilor”), Jakob Boehme a vorbit într-un limbaj pe care Stephen Dedalus și l-a apropriat până în cele mai mărunte inflexiuni: „Tot ceea ce e vorbit, scris sau învățat despre Dumnezeu e prostesc și lipsit
Cam așa scriu despre Ulysses by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2482_a_3807]
-
spunea gînditorul german, că nu ne vom putea debarasa de Dumnezeu cît timp mai credem în gramatică". De fapt, atacul împotriva limbajului nu e decît un atac împotriva lui Dumnezeu, atîta vreme cît, potrivit tradiției creștine, Cuvîntul divin exista înainte de facerea lumii. Conform afirmației Sfîntului Ioan, Verbul a venit pe lume, trimis de Dumnezeu tatăl pentru a-i transmite un mesaj de salvare, urmînd ca, după împlinirea acestei misiuni, să se întoarcă la Dumnezeu tatăl. Mai înainte de aceasta, pentru filosofii stoici
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
Culoarea lui/ stridentă/ mi-a colorat unghiile/ Am adormit cu mîna/ pe rana ta/ Cînd m-am trezit/ și te-am întrebat/ "te doare?"/ deja muriseși" (Sîngele tău). În prelingerea sîngelui tău din acest admirabil text e "curgerea" poemului însuși, facerea lui, rostogolirea literelor, sintagmelor, versurilor, pînă la forma - și culoarea! - finale; odată mai mult, se confirmă trecerea de la estetica celui-ce-scrie-trăind (specifică generației '80) spre estetica celui-ce-trăiește-scriind (care pare a fi una dintre "flamurile" acestei noi promoții literare). Un poet rus
Un debut by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17054_a_18379]