3,316 matches
-
citează pe Eminescu după Alecsandri: "...în fine poet, poet în toată puterea cuvîntului", avînd "farmecul limbajului". În schimb, tabloul într-un act în versuri Uă noapte pe ruinele Tîrgoviștei de P. Grădișteanu, care conținea versuri ca acestea: "Două împreună/ Noi facil putem/ De ori ce furtună/ Să ne apărăm/ Să cercăm unire/ Aici e speranța/ Căci în desunire/ Nu cunoaștem viața?, sînt citate fără prea multe comentarii, întrucît "d. Grădișteanu e un om de spirit"10). De aici începe polemica lui
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
premieră depășește aceste neajunsuri. Astfel, Căsătoria de Gogol (premiera a avut loc în aprilie a.c.) a înlesnit unuia din cei mai originali tineri regizori - este vorba de Mona Chirilă - o probă de profesionalism. Căsătoria lui Gogol nu este un text facil. El are toate însemnele comicului de situație: parafrazînd l-am putea numi "farmecul indiscret al căsătoriei mic burgheze". Or, tocmai aceste caracteristici i-au provocat Monei Chirilă apetitul jocului buf. Lent la început, în clipele dilematice ale virtualului mire, greu
Aventura conjugală by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/17058_a_18383]
-
este, poate, cel mai mare sculptor al secolului. Ce înseamnă exact acest lucru, văzut de un critic de artă care cunoaște foarte bine arta din acest veac? N-aș spune că e cel mai mare - ar fi un mod cam facil de a privi lucrurile -, dar voi spune că este cel mai important. Pentru că e cel mai cuprinzător și mai complex. A atins un foarte mare număr de chestiuni care privesc arta de astăzi. S-a întors, de exemplu, foarte departe
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
Putem spune că, prin Cafeneaua, și Dragoș Galgoțiu a știut să intre în spațiul goldonian realizînd cu adevărat o comedie savuroasă, structurată pe lanțul clasic ale qui-pro-quo-uri, cu un ludic conținut, nu gros și ostentativ, reușind să nu alunece în facil, în manierism, eliminînd seria de trucuri ieftine care să stîrnească rîsul cu orice preț. Cafeneaua strînge laolaltă oameni, povești, istorii mărunte, afaceri, soluții pentru existență. Încurcăturile provocate nu sînt altceva decît sarea și piperul, ieșirea din rutină și plictis. Cafeneaua
Pe balerină o întreține Contele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17076_a_18401]
-
său spiritual, expoziția lui Sasha Meret avea toate calitățile unui eveniment cultural adevărat, dar, din păcate, și un viciu greu de surmontat: acela de a fi fost organizată simultan cu expoziția Alexandrei Nechita, într-o Românie vulnerabilă încă în fața propagandei facile și înfometată pantraguelic de miracole și de promisiuni căzute din cer.
Transparențele picturii decorative by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17095_a_18420]
-
Alexandru Ecovoiu, tradus în germană, premiat la München, pe cale de a puncta și piața franceză cu o versiune de foarte bună calitate. Stațiunea denotă, ca și cealaltă proză, Saludos, că există un Ecovoiu gata să deseneze epic, insurgent la transparențe facile. Romanul ține la distanță convențiile narațiunii. Un minim de inițiere literară ne ajută să observăm că, de regulă, în ultimele decenii, scriitorii noștri cultivă fie o poveste de iubire fie o dramă existențială în termeni deciși de structuri deja constituite
Un roman despre suicid by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17145_a_18470]
-
construită (și de asemeni recentă: 1996, Tel-Aviv) este cea a filosofului israelian Yirmiyahu Yovel despre complicatul sistem de relații care există între filosofiile lui Hegel și Nietzsche și ideea de iudaitate. Subtitlul ei, O enigmă întunecată, este poate puțin prea facil și melodramatic pentru o scriere atât de lucid structurată și de captivantă prin chiar conceptele dezvoltate. Autorul procedează în fapt la o lectură minuțioasă a textelor celor doi mari filosofi pe "tema evreului". Nu mai puțină acribie este investită în
Doamnele Franței în veacul al XII-lea by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15811_a_17136]
-
profitori care știu să se apere cu o prefăcătorie perfectă. În acești ultimi ani, relațiile dintre autor și editor s-au schimbat mult în raport cu cele pe care le-ați cunoscut la începutul carierei dumneavoastră? Nici pe atunci nu erau simple, facile. Sigur, ele s-au înrăutățit. Cred că astăzi unui tânăr scriitor îndrăzneț îi este mai greu să se facă cunoscut decât i-ar fi fost în urmă cu cincizeci de ani. Faptul e legat de transformarea generală a economiei. În
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
Am coborît în tăcere. încerc să le uit." Surprinzătoare sînt poemele cu rimă. Acestea par scrise cîndva într-un timp trecut și sînt într-un fel produsul unei estetici anterioare. Separația între poemele cu rimă și cele fără poate părea facilă, dar totuși se simt două voci diferite. Poetul pare prins aici iremediabil de sonoritate, versurile se înșiră unul după altul cu o ușurință care parcă nu le stă bine, nu au întîrzierea în același timp ciudată și firească a celorlalte
Poezie, bibelou de porțelan by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15840_a_17165]
-
încercînd să trec la lectura părții "practice" a cărții lui Marin Mincu, am observat cu oarecare jenă că multe dintre comentarii îmi sunau cunoscut. Cine spunea despre Mircea Cărtărescu, aidoma cu Marin Mincu din anul 2000, că poetul "are succesul facil al unui Minulescu actual" și că "nu se accede dincolo de nivelul mediocru"? Ați ghicit, Marin Mincu cel din 1998, în antologia Poezia română actuală. Un lucru e neclar, dacă Marin Mincu are atît de mult tăria propriilor opinii, încît nu
Teorie, critică, poezie - aceleași by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15868_a_17193]
-
Catrinel Popa În ciuda celor aproape șase sute de pagini, cel mai recent roman al lui Umberto Eco se citește pe nerăsuflate. Evident acest lucru nu înseamnă că ne aflăm în fața unei cărți facile, dimpotrivă. La sfîrșitul lecturii persistă impresia vag neliniștitoare că ți-ar fi putut scăpa ceva esențial, că dincolo de desfășurarea rapidă a evenimentelor senzaționale se ascunde un sens mai adînc, poate de aceea cititorul este și tentat să reia anumite pasaje
Baudolino, păsările roq si pădurea narativă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15899_a_17224]
-
publică, Alain Pâris afirma cu același prilej, că rafinamentul, cultura gândirii componistice face ca muzica aceasta să nu poată deveni niciodată populară. "Rapsodiile, da! dar nu Enescu cel adânc; el nu trece ușor rampa, nu este o muzică de acces facil; este greu de înțeles și acceptat. Nu este o muzică pasională, trebuie să intri în ea cu încetul descoperind mereu alte fațete. Este ca și cum ai intra într-un univers din care nu mai ieși niciodată. Este una dintre marile muzici
Oameni care sunt by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15969_a_17294]
-
sînt scene unde stilul acestui actor cu roluri memorabile se strecoară printre manierisme și iese la suprafață într-un amestec ciudat de forță și vulnerabilitate. De prea multe ori însă îi sînt aproape și la îndemînă acele giumbușlucuri ieftine și facile care ne mută în altă zonă. Aceasta poate fi una din explicațiile ratării monologului, terifiant în fond, în care personajul își mărturisește adulația pentru Stalin și deruta care a urmat după moartea lui. Din cauza "acutelor" luate de Dan Condurache, un
Comedie claustrofobă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16018_a_17343]
-
20 de ani, individualitatea personajului dispare aproape complet și cititorul rămîne cu neplăcuta impresie că autorul nu și-a putut reprima nevoia de a 'face pe deșteptul' (ridiculizarea valorilor societății contemporane se face de altfel în acest pasaj prin paradoxuri facile și printr-o diversitate de figuri al căror caracter previzibil ajunge să obosească ' așa cum nu ne-am aștepta de la Queneau...). Interesant că autorul își permite atitudini etice față de civilizația contemporană, dar nu intervine în discursul opresorilor, al celor care nu
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
o dublură efemeră, alegând drumul spinos, autentic, al artei. În momentul în care ia hotărârea aceasta, ea se află pe scena goală, după spectacol, înaintea teatrului pustiu. Amantul bogat (însuși Diavolul) plecase învins după ultima tentativă. Ea a respins gloria facilă, pentru calea justă... Când părăsește scena goală, sala, pustie și ea, începe să aplaude cu frenezie: de peste tot, de la galeria populară, de la balcoanele lumii bune, de la parter, ropote puternice nu mai contenesc. M-a înfiorat!... Deși conflictul etern dintre bine
La scara umană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15663_a_16988]
-
dezvolte notițele până la botezul tiparului. Ideea l-a urmărit însă vreme de decenii, primele însemnări recuperate datând încă din 1921. Replică și complement al celebrului Spațiu mioritic, față de care comparația se interpune irezistibil și generos (și, evident, de la un punct, facil), volumul de față ține, în liniile lui fundamentale, la această familiaritate contagioasă. Nu întâmplător Blaga îl va fi calificat călduros pe Băncilă (el însuși pe jumătate un ardelean) drept primul interpret serios al operei sale; și nici nu se va
Împliniri majore by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15690_a_17015]
-
soi de autism comod. Pe de o parte, Marin Mincu își rememorează "vitejiile critice", pe de alta, Gheorghe Grigurcu face veșnica revizuire. Două confesiuni paralele, fără nici o legătură între ele, doi indivizi prizonieri într-un discurs tiranic, de multe ori facil. Punctul comun ar fi că amîndoi au fost persecutați pentru că au scris "de rău" despre Nichita Stănescu. Complet irelevant. Și acum poți fi persecutat dacă scrii acid împotriva unei mari personalități. Dintotdeauna critica a fost și un risc, pe care
Revizionistul numărul unu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15725_a_17050]
-
acele produse cîndva de genul memorialistic, rezervat pe vremuri doar excepționalilor, exemplarilor. Dacă nu ești o persoană cunoscută, a scrie astfel de moralities e ridicol, deși cîțiva tineri ar putea susține că nu e tocmai greu. Există o tentație a facilului în astfel de elegante dări cu părerea care nu poate trece neobservată. Și în cele mai multe cazuri, astfel de culegeri de articole înlocuiesc în ordine editorială o absență a continuării operei, fie ea critică sau literară, începută în anii comunismului. Cu
Fabule de critic și romancier by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15709_a_17034]
-
aproape de natură" a faptelor, mai puțin încadrată în structurile solide ale obiectivității, deci sînt mai proaste. Proza "subiectivă" a Hortensiei Papadat-Bengescu, în care sufletul feminin în spațiul său privat și nu lumea exterioară reprezintă "obiectul" analizei, este mai "naturală", mai facilă decît construcțiile epice din cele 4 romane de mai tîrziu, acestea din urmă cu siguranță rodul unui efort conștient. Aceasta este, în general, temelia interpretărilor date acestor texte pînă acum și aici intervine Ion Bogdan Lefter cu cîteva precizări pe
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
urmați în secolele XIV-XV, de comentatorii scolastici sub numele Bartoliștilor după cei doi: Bartole și Balde, cărturarii moderni după bezna veacurilor ideologice XII-XIII și atât de vorbăreți, făcând comentarii lungi, verbioase, după cum aveau să și zică urmașii: Verbosi in re facili, in difficili muti, in angusta diffusi... că erau palavragii în lucrurile ușoare, în cele grele, muți, iar în cele ascuțite, împrăștiați... O contradictio in adjecto, însă, însoțea orice universalizare sau generalizare, contrară filosofiei marxiste de mai târziu, pentru că în gândirea
Nemo judex in re suaNemo judex in re sua by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15731_a_17056]
-
literatură. Aici e problema. Critica - o literatură de tip beletristic. Or, critica are multe alte accepții, pe care le-am trecut în revistă în diverse cărți ale mele și care îmi permit să fiu oarecum distanțat de acest impresionism critic facil, pe care profesorii îl practicau cu dezinvoltură și cu un anumit brio. Care însă uneori dădea și efecte caricaturale" etc. Marele adversar al autorului Dicționarului de idei literare rămîne, după cum vedem, critica "alienată" prin "literatură". Este, putem spune, "ideea literară
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
ei, plină de roluri interesante), constrânsă la un doliu imposibil de dispariția soțului ei pe o plajă. Regizorul povestește toate acestea cu simplitate și emoție, practicând un cinema cu mare impact asupra publicului. Un cinema al afectelor și nu unul, facil, al efectelor. Semn că François Ozon, acest copil teribil al filmului francez, s-a maturizat și că are cu adevărat ce spune.
Bucurii autumnale by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15790_a_17115]
-
și Gheorghe Dinică (Cadîr). Numai simpla lor aducere împreună, extraordinară, de altfel, nu este în sine făcătoare de minuni. A miza doar pe mijloacele lor, pe tehnică și, mai ales, pe atracția sigură a numelor lor mi se pare, totuși, facil și la prima mînă. E o accelerare prea bruscă pe o pantă ce coboară de la o întîlnire spirituală a regizorului cu Umberto Eco, de pildă, și cu un univers fascinant pe care a încercat să-l teatralizeze în Numele trandafirului, tot
Viața satului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15788_a_17113]
-
asaltează totuși cu întrebări, bucurîndu-se la gîndul că îi e nesuferit medicului. Poate exagerez, dar scena mi se pare emblematică pentru felul în care Alfred Kazin și-a căutat, întreaga viață, o matcă identitară evreiască, refuzînd totodată identificările demagogice sau facile. Tînărul Kazin, care protesta împotriva antisemitismului din Europa, va fi înțeles că identificarea cu victimele lagărelor de exterminare, în numele unei religii, poate deveni prea repede absoluție facilă. Pentru el, identitatea înseamnă căutare, efort de regăsire personală în spațiul alterității, dar
Jurnalul unei singurătăți by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16150_a_17475]
-
a căutat, întreaga viață, o matcă identitară evreiască, refuzînd totodată identificările demagogice sau facile. Tînărul Kazin, care protesta împotriva antisemitismului din Europa, va fi înțeles că identificarea cu victimele lagărelor de exterminare, în numele unei religii, poate deveni prea repede absoluție facilă. Pentru el, identitatea înseamnă căutare, efort de regăsire personală în spațiul alterității, dar și de descoperire și asumare a unor idiosincrasii ireductibile. Pentru intelectualul și bărbatul Kazin, inteligența e un veritabil afrodisiac - cum o spune la un moment dat. E
Jurnalul unei singurătăți by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16150_a_17475]