1,101 matches
-
Imperiul Neo-Asirian, care a realizat controlul centralizat și a devenit prima "putere mondială" care s-a extins asupra întregului Corn al Abundenței (Mesopotamia, Levant și Egipt). Mari imperii se vor afirma pe scena istorică datorită inovațiilor militare ca Imperiul Macedonean (Falanga) sau prin disciplină și organizare militară strictă ca Imperiul Roman (Armata romană).
Războiul în Antichitate () [Corola-website/Science/330136_a_331465]
-
și ambițiosul Alexandru cel Mare, ce și-a propus să anihileze amenințarea persană asupra Greciei și să pună stăpânire pe bogățiile orientului. În campania din 334 î.en., a cucerit Asia Mică, apoi Siria și Egiptul. Cu ajutorul disciplinei și organizării falangelor macedonene, l-a învins pe Darius al III-lea în bătăliile de la Issos și Gaugamela.Falanga macedoneană era formată din 16 rânduri de soldați infanteriști care mărșăluiau. Soldații din aceste rânduri țineau în mâini sulițe de 5 sau 6 metri
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
să pună stăpânire pe bogățiile orientului. În campania din 334 î.en., a cucerit Asia Mică, apoi Siria și Egiptul. Cu ajutorul disciplinei și organizării falangelor macedonene, l-a învins pe Darius al III-lea în bătăliile de la Issos și Gaugamela.Falanga macedoneană era formată din 16 rânduri de soldați infanteriști care mărșăluiau. Soldații din aceste rânduri țineau în mâini sulițe de 5 sau 6 metri lungime, numite sarissa. Cu ajutorul acestor sulițe, dușmanii erau ținuți la distanță. În 331 î.en., a
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
superioritatea numerică era cheia pentru victoria persană. În schimb, grecii care erau extenuați, inferiori numeric și expuși, aveau să deschida o noua cale în istoria războiului, o tactică ce presupunea ca soldații să lupte împreuna și să se protejeze reciproc- falanga, o formație de luptă a soldaților pedeștri spartani înarmați cu lănci lungi, care atacau într-o anumită formație în rânduri compacte. Compactându-se cu scuturile grele, hopliții deveneau o mașinărie umană de război, doar lucrând împreună. Îndatoririle hoplitului în antichitate
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
soldați profesioniști înarmați cu săbii gladium, sulițe pilum și scuturi pentru apărare și atac. În asedii utilizau catapulte și turnuri de asedii. Legionarii erau grupați în lupte în formația de luptă testudo, devenind mașini de război mult mai puternice decat falangele macedonene. Cucereau teritorii pentru metale prețioase ca plumbul utilizat în construirea apeductelor; fier, bronz și staniu pentru arme și unelte; lemn pentru construcții, sclavi pentru forță de muncă în minerit și construcții; și aur și argint pentru a-și plăti
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
Antiohus. Timpul câștigat le-a permis sa creeze o armată capabilă de a o confrunta pe cea seleucidă prin recrutarea a numeroși mercenari din lumea elenistică și prin antrenarea a unui numeros contingent de infanteriști egipteni care să lupte în cadrul falangei. Deși această măsură, nemaiîntâlnită până atunci în regatul ptolemaic (unde minoritatea greco-macedoneană domina complet majoritatea egipteană) a avut efectul scontat pe termen scurt, ea a fost unul din factorii ce au dus la izbucnirea a numeroase revolte ale egiptenilor împotriva
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
lui Cnopias din Allaria și a lui Philo Cnossianul. Deasemeni, el mai avea 3,000 de libieni sub comanda lui Ammonius Barcianul și 20,000 de egipteni sub comanda ministrului său principal, Sosibus, ce fuseseră antrenați să lupte în stilul falangei macedonene. În afară de aceștia, el mai dispunea de 4,000 de Traci și Celți din Egipt și alți 2,000 din europa, ambele grupuri sub comanda lui Dionisie Tracul. Cavaleria sa era compusă din garda sa personală de elită (tis aulis
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
precum și o forță de 73 de elefanți nord-africani. Flancul stâng ptolemaic era ocupat de Polycrates alături de cavaleria de sub comanda sa. Între el și falaga din centru se aflau arcașii cretani, aflați lângă cavalerie, și hypaspiștii, ce asigurau extrema stângă a falangei. Falanga din centru începea cu mica unitate de libieni în stânga, grosul trupelor greco-macedonene în centru și cei 20,000 de egipteni în dreapta. Flancul drept continua apoi cu mercenarii greci armați în stil hoplit, urmați de mult mai mobilii traci și
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
o forță de 73 de elefanți nord-africani. Flancul stâng ptolemaic era ocupat de Polycrates alături de cavaleria de sub comanda sa. Între el și falaga din centru se aflau arcașii cretani, aflați lângă cavalerie, și hypaspiștii, ce asigurau extrema stângă a falangei. Falanga din centru începea cu mica unitate de libieni în stânga, grosul trupelor greco-macedonene în centru și cei 20,000 de egipteni în dreapta. Flancul drept continua apoi cu mercenarii greci armați în stil hoplit, urmați de mult mai mobilii traci și celți
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
pentru statele elenistice. El își plasase 60 de elefanți sirieni, comandați de fratele său vitreg Filip, în fața flancului său stâng, unde el se afla personal, alături de o bună parte din cavaleria sa, 4,000 de călăreți. Legătura dintre aceștia și falanga sa centrală era asigurată de arcași 2,500 de cretani și peltaști libieni sub comanda lui Eurylochus și a lui Zelys din Gortyna, precum și de 5,000 de mercenari greci, 3,000 dintre aceștia înarmați în stilul tradițional al hopliților
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
2,500 de cretani și peltaști libieni sub comanda lui Eurylochus și a lui Zelys din Gortyna, precum și de 5,000 de mercenari greci, 3,000 dintre aceștia înarmați în stilul tradițional al hopliților iar alți 2,000 în stilul falangei macedonene. Alături de cei 20,000 de falagiți obișnuiți din centru, sub comanda lui Nicarchus și a lui Theodotus Hemiolius se mai aflau, în stânga acestora, 10,000 de falangiți de elită, așa-numiții scuturi arginitii, soldați aleși pe sprânceană din cadrul întregului
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
Nicarchus și a lui Theodotus Hemiolius se mai aflau, în stânga acestora, 10,000 de falangiți de elită, așa-numiții scuturi arginitii, soldați aleși pe sprânceană din cadrul întregului regat seleucid. Sarcina acestora era să asigur cel mai vulnerabil punct al unei falange, flancul său stâng. Ei erau conduți de Theodotus Aetolianul. În continuare, Antiohus mai avea o forță mixtă de arabi (10,000) sub comanda lui Zabdibelus, persani (2,000 de oameni) - în principal arcași, cissiani, mezi și carmanieni (5,000 de
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
000 de oameni) - în principal arcași, cissiani, mezi și carmanieni (5,000 de oameni) sub comanda lui Aspasianus Medul și peste 2,000 de cardacieni, libieni și traci, trupe ușoare, sub comanda lui Lysimah Galul, care cu toții asigurau legătura între falangă și cavaleria din stânga, în număr de 2,000 de oameni, sub comanda lui Themison, precum și restul de 42 de elefanți. În total, Antiohus dispunea de 62,000 de infanteriști, 6,000 de calăreți și 102 elefanți sirieni, mult mai mari
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
și el, fapt ce i-ar fi putut facilită imens cucerirea întregului regat egiptean cu un efort minim. Potrivit istoricului grec Polybius, cei doi monarhi s-ar fi adresat oștilor lor înaintea bătăliei, punând accent deosebit pe oamenii ce compuneau falanga. În cazul lui Ptolemeu, mesajele sale ar fi fost transmise în special de Andromachus și Sosibus, precum și de sora sa, Arsinoe, pe când în cazul lui Antiohus, comandanții falangei, Theodotus și Nicarchus s-ar fi adresat în mod deosebit armatei. Din moment ce
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
adresat oștilor lor înaintea bătăliei, punând accent deosebit pe oamenii ce compuneau falanga. În cazul lui Ptolemeu, mesajele sale ar fi fost transmise în special de Andromachus și Sosibus, precum și de sora sa, Arsinoe, pe când în cazul lui Antiohus, comandanții falangei, Theodotus și Nicarchus s-ar fi adresat în mod deosebit armatei. Din moment ce nici unul dintre monarhi nu avea vreo realizare notabilă, fiind ajunși abia de curând pe tronurile lor, ambii ar fi făcut referire la faptele și isprăvile predecesorilor și strămoșilor
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
aflați mai în dreapta, în timp ce el își conduce personal cavaleria și flanchează extrema stângă seleucidă, lovind-o în lateral și spate. Atât cavaleria seleucidă și elefanții, cât și contingentele arabe și mede sunt puse pe fugă, expunând astfel flancul stâng al falangei seleucide. Ptolemeu reușise să scape din dezastrul ce avusese loc în flancul său stâng și se repoziționa-se în mijlocul falangei sale, ridicând substanțial moralul soldaților săi. Pe de altă parte, Antiohus nu era nicăieri în prejma propriilor săi falangiți în vreme ce aceștia
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
spate. Atât cavaleria seleucidă și elefanții, cât și contingentele arabe și mede sunt puse pe fugă, expunând astfel flancul stâng al falangei seleucide. Ptolemeu reușise să scape din dezastrul ce avusese loc în flancul său stâng și se repoziționa-se în mijlocul falangei sale, ridicând substanțial moralul soldaților săi. Pe de altă parte, Antiohus nu era nicăieri în prejma propriilor săi falangiți în vreme ce aceștia vedeau falanga adversară, avându-l pe regele său in frunte, avansând. Deși cea mai expusă secțiune a falangei seleucide
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
Ptolemeu reușise să scape din dezastrul ce avusese loc în flancul său stâng și se repoziționa-se în mijlocul falangei sale, ridicând substanțial moralul soldaților săi. Pe de altă parte, Antiohus nu era nicăieri în prejma propriilor săi falangiți în vreme ce aceștia vedeau falanga adversară, avându-l pe regele său in frunte, avansând. Deși cea mai expusă secțiune a falangei seleucide, flancul său stâng, ocupată de unitățile de elită ale Scuturilor Argintii, a rezistat atacurilor din față și flanc, Ptolemeu a reușit să spargă
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
în mijlocul falangei sale, ridicând substanțial moralul soldaților săi. Pe de altă parte, Antiohus nu era nicăieri în prejma propriilor săi falangiți în vreme ce aceștia vedeau falanga adversară, avându-l pe regele său in frunte, avansând. Deși cea mai expusă secțiune a falangei seleucide, flancul său stâng, ocupată de unitățile de elită ale Scuturilor Argintii, a rezistat atacurilor din față și flanc, Ptolemeu a reușit să spargă centrul lui Antiohus după ce o parte din falangiții greco-macedoneni obișnuiți, comandați de Nicarchus, descumpăniți de situația
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
experimentați de faptul ca perdeaua de praf din centrul câmpului de luptă părea să se aproprie de propria lor tabără, acesta încearcă în zadar să galopeze înapoi către centru pentru a incerca să salveze situația. Este însă prea târziu, atât falanga sa cât și flancul său stâng fiind puse pe fugă, forțându-l astfel pe Antiohus să își retragă ce îi mai rămăseseră din trupe înapoi în nord către Raphia, iar apoi în continuare spre capitala sa, Antioh. Antiohus pierduse aproape
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
pe lângă orașul Philippi, apoi pe langă masivul Orbelon, după care trece râul Nestos, și după zece zile ajunge în munții Haemus unde are loc prima confruntare cu tracii, aceștia încercând cu ajutorul carelor de luptă prăvălite de pe munte să destrame formația falangei, insă Alexandru contracarează cu abilitate. Modificându-și planul inițial, Alexandru renunța la debarcarea pe ostrov, îndreptându-și atenția asupra geților de pe malul Nordic. Cu ajutorul corăbiilor de pe fluviu, dar și a monoxilelor care erau din belșug "deoarece locuitorii zonei le foloseau
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
și cu ajutorul unor burdufuri umplute cu paie, Alexandru trece Dunărea noaptea, împreună cu 1.500 de călăreți și 4.000 de pedestrași, înaintează de-a lungul fluviului prin holdele de grâu și își organizează armata în două corpuri: pedestrimea care formă falanga și cavaleria pentru a apăra flancul stâng al falangei. La început geții accepta lupta în câmp deschis, dar mai apoi se refugiază într-o așezare fortificata la o parasangă de Istru. Aceștia abandonează fortificația fără lupta, pentru a nu fi
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
Dunărea noaptea, împreună cu 1.500 de călăreți și 4.000 de pedestrași, înaintează de-a lungul fluviului prin holdele de grâu și își organizează armata în două corpuri: pedestrimea care formă falanga și cavaleria pentru a apăra flancul stâng al falangei. La început geții accepta lupta în câmp deschis, dar mai apoi se refugiază într-o așezare fortificata la o parasangă de Istru. Aceștia abandonează fortificația fără lupta, pentru a nu fi încercuiți, deoarece "fortificația nu era bine întărită". Pe la 300
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
42-46 genuri, răspândite în America de Sud și Centrală, America de Nord, Australia, Noua-Guinee, Eurasia. În Europa trăiește numai genul "Hyla" din subfamilia "Hylinae". În România și Republica Moldova trăiește o singură specie - brotăcelul ("Hyla arborea"). le au o talie mică (20-120 mm). Pe ultima falangă a degetelor se află câte un disc adeziv datorită unei secreții glandulare. Cu ajutorul acestor discuri brotăceii se pot fixa pe frunzele și ramurile arborilor. Centura scapulară este arciferă; maxilarul superior prevăzut cu dinți. Vertebrele sunt procelice, nu au coaste, apofizele
Hilide () [Corola-website/Science/334897_a_336226]
-
și supunerea nobilimii răzvrătite. Filip continuă reformele începute de Arhelau, constituindu-și o armată puternică formată din cavalerie și o infanterie compusă din țărani și mici proprietari. Aceștia, înarmați cu lănci lungi de 5 metri sunt organizați în așa-numitele falange. Tot în cadrul acestor reforme, Filip dezvoltă agricultura și construiește o rețea de drumuri. Odată cu alungarea ilirilor și tracilor, începe unificarea Macedoniei. El însă nu se va opri aici, deschizându-și țara la mare, fapt care va supăra Atena, deoarece marea
Hegemonia Macedoniei () [Corola-website/Science/304846_a_306175]