2,300 matches
-
luat-o razna, zice Gulie, dați-i o cană cu apă. Tîrnăcop se mișcă ca un titirez, toarnă ceva într-un pahar și i-l întinde lui Gulie, așa ceva n-am mai pățit, dar Roja nu vrea să-și descleșteze fălcile, trebuie să vă întindeți puțin, îl sfătuiește Gulie ca un medic. De unde știți voi ce e mai bine pentru mine? nu se lasă Roja. Pe mine să știi că nu mă impresionezi cu nimic, intervine Curistul presărînd puțină sare pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Înfig fix În buzele alea bătrîne, hidratîndu-le instantaneu! — Chirurgie plastică, Îi spun eu, tehnici moderne. Toată lumea și-o poate permite, Îmi ridic eu cutia În cinstea tehnologiei. Recepționera mă cheamă, iar eu intru și-l văd pe Rossi. Îi cade falca cînd intru și, dacă m-ar fute vreun pic grija, aș spune că e o chestie neprofesionistă faptul că nu știe să se poarte cu un bolnav. El e McDonald-ul medicinei și Îi ia mai puțin timp să pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
strat gros de clăbuc, și privesc plin de admirație punga impunătoare ce i se revarsă peste marginea băncii de marmură pe care șade. Scrotul lui aduce cu fața lungă, zbârcită a unui bătrân, cu câte un ou îndesat în fiecare falcă căzută, pe când al meu ar putea atârna la încheietura mâinii unei păpuși, pe post de punguță rozalie. Cât despre șlongul lui, mie, cu puțulica mea cât degețelul, despre care mama spune în public (o singură dată, ce-i drept, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
O’Hara. Și-apoi: Iu-huu! Am înțeles o poezie! — Ba chiar cu pizda! — Iubițelul meu Pas-Înainte! Faci un geniu din zambilica asta! Ah, Păsuleț, scumpule, linge-mi savarina, strigă ea vârându-și degetele în gura mea și mă trage de fălci în jos, peste ea, strigând: Ah, linge-mi pizda cultivată! Idilic, nu? Sub frunzele alea galbene și ruginii. La Woodstock în cameră, în timp ce eu mă bărbieresc pentru cină, ea face o baie fierbinte, cu Sardo. Câtă putere a înmagazinat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
despre așa ceva e vorba... Aici a urmat o mică încleștare în timpul căreia am împins-o până-n marginea patului. Am întins mâna să-i ating un sân, la care ea mi-a tras un cap zdravăn, de jos în sus, în falcă. — Unde dracu’ ai învățat chestia asta, am strigat eu, în armată? — Da. M-am prăbușit în fotoliu. — Mamă, da’ grozav le mai antrenează ăștia pe fete. Știi, ceva nu-i deloc în regulă cu tine, mi-a zis ea fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
din lanțuri până nu mai pot. Helen Hoover Boyle aruncă o privire spre ledul de așteptare care clipește pe telefon și zice: — Ce-ai găsit ieri la casa spaniolă cu șase dormitoare? Și Mona dă ochii peste cap. Își împinge falca în față, scoate un oftat din rărunchi, care-i ridică părul de pe frunte, și spune: — E o energie pe care am simțit-o foarte bine. O prezență subtilă. Dar casa e foarte bine împărțită. Un șnur de mătase neagră i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
din care ies, la capătul celălalt, muștarul și maioneza. Bea o ceașcă de cafea neagră. Își ține părul slinos legat într-un palmier negru, în creștet. Și atunci? zic. Apartamentul a fost jefuit? întreb. Nash continuă să mestece, rumegând cu falca masivă. Ține sendvișul cu amândouă mâinile, dar privește peste el, în farfuria plină de resturi, de murături și de cartofi prăjiți. Se simțea vreun miros în cameră? întreb. — Tineri însurăței fiind, zice, bănuiesc că a futut-o până a terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
după un cadavru. — Și ție ți-ar fi curs, zice. Frate, ce bucată bună era! Erau obiecte de valoare - ceasuri, portofele, bijuterii - la fața locului? întreb. — Și mai era și caldă, sub plapumă. Suficient de caldă. Fără spasme agonice. Nimic. Falca lui masivă se mișcă fără încetare, mai rar acum, în timp ce se zgâiește în gol. Dacă ai putea să ai orice femeie ți-ai dori, zice, dacă ai putea s-o iei cum vrei tu, nu ai face-o? Asta înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mai toarnă spirt, până când începe să curgă limpede de pe piciorul meu. Își astupă nasul cu mâna. O altă mașină de pompieri urlă, și Mona zice: — Stai un pic să dau drumul la televizor, să văd ce se-ntâmplă. Îmi împing falca înainte, spre tavan, și zic că nu putem... nu putem... Singur acum cu ea, zic: nu putem să avem încredere în Helen. Ea vrea ceaslovul doar ca să poată controla lumea. Leacul pentru prea multă putere, zic, nu e și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
sufletul nostru, fiindcă sufletul Lui este atât de puternic și de ne... — Căcat, zice bărbatul. Se întoarce cu spatele și se duce să se uite pe glasvandul dinspre curte. Chipul i se oglindește în sticlă; i se văd doar ochii, falca țepoasă i se pierde în umbră. Cu voce de evanghelist de la radio, îi zic că Dumnezeu este ștacheta morală prin prisma căreia milioane de oameni ar trebui să-și judece propria viață. El este sabia de foc, trimisă pe pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
poate, să rămânem între patru ochi. Eu stau cu ochii în tavan. Polițaiul cel tânăr zice: — Da’ sigur, dom’ sergent. Și dom’ sergent ia un șervețel și-și tamponează ochii. Apoi polițaiul cel tânăr se întoarce brusc, apucându-mă de falcă și împingându-mă în perete. Cu spinarea și picioarele lipite de cimentul rece. Ridicându-mi capul și dându-mi-l pe spate, strângându-mă de gât cu mâna, polițaiul cel tânăr zice: — Ai grijă cum te porți cu dom’ sergent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
peste un an, hop citație... Îi luăm adresa! hotărăște Pavel. Poate mai trecem prin Valea Brândușelor, îi facem și o vizită... Alte cinci mii pufnește Ovidiu. În gîrlă nu, că-i păcat, e și ea om, dar niște pumni în fălci zău că merită! Cînd mă gîndesc, mă ia cu rău. Crezi că pe mine nu? Dă cu laba în casa de bani, că-i punem noi la loc, da' zău că n-o iert. Vorba ta: niște pumni, da' nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe un covor luat sul la subțioară, pe un perete cojit e un poster cu Arnold Schwarzenegger la bustul gol... Lungana miorlăie în toate felurile cu ochii la Schwarzenegger... Scundacul vorbește înainte la telefon... Prim-plan pe mușchii pătrați ai fălcilor lui Arnold... Lungana culminează într-un suspin țipat... Această secvență, din filmul Patul conjugal, al marelui regizor Mircea Daneliuc, reprezintă, cred, foarte bine relațiile actuale ale României cu SUA. După ce ne-am îndopat cu hamburgeri, pop-corn și Coca-Cola, încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
și pop-corn, tinerii spectatori își înghit și porția de metafizic viu colorat. Și cea mai îndrăzneață imagine din poveștile copilăriei - să zicem un monstru de 30 m înălțime care sare de pe Pământ direct în spațiul sideral pentru a frânge în fălci o navă fotonică - este acum doar o temă cu termen de predare pentru vrăjitorii noilor baghete magice: mouse și joystick. În discuțiile dintre ei pe marginea a ceea ce văd, adolescenții nu rețin aproape nimic legat de scenariu, de motivațiile psihologice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
și-a strivit propriul partid, vrea să se arate altruist, cloșcă peste candidații PD la primăriile altor orașe mari, pe care a încercat să-i promoveze trimițându-l pe Emil Boc la... Constanța și uitând cum îl cheamă pe Ghiță Falcă de la Arad. Afișele publicitare de campanie ale lui Băsescu, concepute de niște băieți deștepți („Vizita Ministrului de Externe al României la București”, „Servieta primarului și un diplomat”, „leapșa” cu „Cine e de votat”Ă, îi transferă primarului o calitate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
cu masca portocalie. Norocul meu și al fratelui Augustin că am tras pe video filmul. Dar în momentul în care am închis telefonul, eram din cale afară de ursuz. Dacă fratele Augustin ar fi fost în apropiere, i-aș fi mutat falca cu două etaje mai sus. Sau să vă dau alt exemplu, cel mai actual: azi-dimineață pe la prânz, când ieșeam din casă să merg la meci, m-a interpelat fratele Eugen. Eu, crezând că e un cerșetor, ceva, căci mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
care nu ești încă în stare (și nici eu) s-o surprinzi. Citind, deci, trebuie să fii în același timp distrat și foarte atent, ca mine, care mă concentrez, ascuțind urechea, cu un cot pe tejgheaua barului și palma la falcă. Dacă acum romanul începe să iasă din imprecizia cețoasă, dând detalii despre aspectul persoanelor, senzația pe care vrea să ți-o transmită este de chipuri văzute pentru prima oară, dar văzute parcă de mii de ori. Suntem într-un oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Arătam îngrozitor de rău, ca o stea de mare la care-ai cusut o coadă de cal. Și-atunci secretarul literar a găsit soluția asta... Stau în pijama, buimac, nu reușesc să scot nici un sunet, deși fac eforturi să-mi mișc fălcile, ca un chitic înghesuit în grilaj, la doi pași de cișmeaua din care picură apă. Îhhh... Abia acum bag de seamă că are o coadă jalnică și cam scurtă, de sfoară împletită. Și coama e rară, a adăugat cineva, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Voci” a spus „sticlă”, voi ați văzut porcăria asta de pahar... Pot să-l sparg... Îl aruncă de podea, dar nu cu destulă putere, așa încât nu se sparge, ci numai se rostogolește până la masa de-alături. - Vrei să-ți mut fălcile, băăăă? se supără un ins neinteresat de noile teorii filozofice. Un discipol îi prezintă huidumei scuze oficiale și-o votcă mică și incidentul a fost depășit. - Acolo unde stau ele e lumea „Vocilor”, acolo-s numai „Voci”, nu poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
te mai suport! țipă. Să te cari din casa mea... Nu vreau să te mai văd! Coincidență. *** În mail mă așteaptă un set de poze de la Mircea, din Arizona. Are vreo sută douăzeci de kile, șort havaian, tricou în dungi, fălci de buldog. E tuns periuță. Ochii i s-au micșorat parcă, seamănă cu două borte într-un bostan. Stă relaxat, adică sprijinit de-un palmier în ghiveci. Lângă el, o miniatură a tatălui, produsă în Americi, zâmbește larg, probabil la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de la stânga la dreapta, fără a face deosebire de sexe. Nostimada e că, dacă redistribui tărtăcuțele, aproape că n-ar fi diferențe notabile. Nu știu cum se întâmplă, dar se ajunge în general la o figură standard, mustață rară, barbă relativ conturată, fălci umflate, ceafă dublă. - ...domnule Ștefan, ar trebui să dați mai multă atenție calității actului didactic, îmi scutură un glas de roabă neunsă ciocănelul din urechea internă. Și asta tocmai când reușisem să-mi duc până la capăt, fără greșeală, o „rupere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nu prea mai știu de ce să mă țin, n-am coada de ceapă. Povestea eternă cu punctul de sprijin, nu? Mă așez lângă ea, îmi vine să râd, oftez ca un țânc luat de mamă-sa la piept când are falca umflată, îi iese măseaua de minte. Halal vânător și animal de pradă mai sunt! Nu încerc s-o sărut, nu mă mișc, căldura ei îmi face bine, parcă toate arcurile acelea întinse de prea multă vreme, gata să se rupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-i spună tot, dintr-o suflare. Asta era prea mult, Radul Popianu era un om de onoare și într-un fel ținea la caraghiosul de Bîlbîie. A luat cana pe jumătate plină și cu o mînă l-a prins de falcă, cu cealaltă i-a vîrît printre dinți marginea îndoită a cănii turnîndu-i cu o mișcare scurtă vinul de-a dreptul în gîtlej. Lui Bîlbîie i-au dat lacrimile, ochii i s-au înroșit, nu mai putea spune nimic, poate se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dacă îi spusese și chestia asta, că n-are încredere nici măcar în el. N-avea, dar îl trimitea în gura lupului. Își spuse că trebuie să fie atît de deștept, încît să iasă din ea înainte de a-și închide fiara fălcile. Ăsta era cu adevărat un motiv serios de grabă. V De la sfîrșitul războiului Radul Popianu nu mai fusese în București. Și nici acum n-ar fi ajuns dacă nu s-ar fi simțit dintr-o dată foarte derutat și mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
i vină rândul ținându‑l În brațe pe Kitmir cel cu ochi brumării. 9. Dinspre fundătură venea o lumină pâlpâitoare, cea din străfundul galeriei, mai degrabă presimțită, iar cea din fața sa, tot mai sfredelitoare, care răzbătea printre dinții tăioși ai fălcii lui Polifem, uriași și cu strungăreață, căci lucrurile stăteau de bună seamă astfel: aceea era vechea intrare În peșteră, Își amintea bine, ca și de povestea pe care i‑o spusese Ioan, cuviosul păstor, În primul său vis sau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]