1,785 matches
-
nimic. Nu făcu nici un comentariu, dar În acea după-amiază, cînd Oberlus citea pe culmea falezei, spionîndu-i din cînd În cînd pe prizonierii săi cu ajutorul lunetei, observă trupul adus de spate al bătrînului, care suia Încet povîrnișul domol ce conducea la faleza abruptă dimpotriva vîntului. Ajunse pe culme, la mai puțin de patru sute de metri de locul unde se afla el, și, după ce contemplă o vreme marea care săruta dulce pietrele lăsate descoperite de reflux, trase aer În piept pentru ultima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mai mare intensitate decît ar fi putut-o avea uciderea unei broaște-țestoase, prinderea unui rechin sau Înfigerea harponului Într-o balenă. Simțea mai multă afecțiune și respect pentru orice bătrîn mascul al uneia dintre focile care Îl Însoțeau pe culmea falezei abrupte decît pentru oricare om de pe lume și, bineînțeles, n-ar fi dat viața celui dintîi pentru cel din urmă. Și de fapt, Într-un anumit fel, se simțea identificat cu acei masculi condamnați la singurătate pînă În ziua morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Își venea În fire, Își pierdea iarăși cunoștința, oripilată. Cu numai o jumătate de oră Înainte de revărsatul zorilor, Oberlus se ridică În picioare, o legă cu putere de mîini pe noua sa victimă și se cățără cu agilitate pe culmea falezei, unde Își lăsase descoperite tunurile. Le Încărcă pînă la refuz, Își puse la Îndemînă alte muniții și așteptă răbdător zorii zilei. Echipajul și pasagerii Încă mai dormeau cînd un proiectil șuieră pe deasupra capetelor lor. Al doilea pătrunse prin tribord, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ziua În care se trezise legat, cu căluș la gură În fundul unei peșteri, alarmat repetatul zgomot al tunurilor, răpitorul său, Iguana Oberlus, părea să-și fi slăbit mult teribila vigilență. Petrecea acum mult mai multă vreme pe culmea stîncii de pe faleza Înaltă și de două ori renunțase la ritualul de a le inspecta lanțurile la fiecare trei zile. Chiar și metisul Mendoza părea să fie conștient de schimbarea din comportamentul stăpînului său și, cu toate că nu avea nici acum Încredere și păstra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
le Îngăduia să-l aibă, intră În mare și, croindu-și drum, cu apa pînă la brîu, Împiedicîndu-se și căzînd, dar străduindu-se să nu lase nici o clipă din mînă securea sau dovleacul, Înaintă foarte Încet spre sud-vest, spre poalele falezei abrupte. Curînd avea să se crape de ziuă. O oră mai tîrziu, Iguana Oberlus deschise ochii, se ridică de pe salteaua pe care dormea, În fundul peșterii, la mai puțin de doi metri de punctul-limită la care ajungea lanțul Niñei Carmen și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fiecare două zile se vedea nevoit să elibereze temporar restul prizonierilor, a căror stare fizică și mentală se deteriora văzînd cu ochii, murdari, slabi și terorizați - și Își dorea cu ardoare să se Întoarcă la rutina zilnică, lungit pe culmea falezei, veghindu-și regatul, citind ore Întregi și bucurîndu-se de frumosul trup al prizonierei sale. Se gîndi chiar la posibilitatea ca portughezul să se fi sinucis, dar ideea i se păru improbabilă, fiindcă pentru asta nu s-ar fi străduit atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
avertismentele lui Oberlus și curînd se angrenă În discuții prelungite cu chilianul, cu care, În chip firesc, se Înțelegea cel mai bine În limba lor comună, cu toate că acesta se arăta rezervat cînd i se adresa, uitîndu-se pe furiș pe culmea falezei, de unde Oberlus Îi veghea cu ajutorul lunetei de care era nedespărțit. — Nu puteți trăi permanent În teroare, Îi atrase ea atenția. Nu e un zeu atotputernic. Metisul Îi arătă mîna de la care Îi lipseau două degete și arătă spre catargul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
copiii? — Nu vreau un copil. Nu vreau să Îndure ce am Îndurat eu. — Nu trebuie neapărat să semene cu tine. Dar cum să aflăm asta? — Nu putem afla decît atunci cînd se va naște. Erau așezați pe stînca de pe culmea falezei, uitîndu-se cum norii negri se apropiau dinspre nord, amenințînd cu furtuna. Iguana Oberlus rămase cîteva clipe tăcut, ca și cum ar fi studiat norii, străin de orice temă de discuție, dar În cele din urmă, fără să se Întoarcă, Îi atrase atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
tăcut, ca și cum ar fi studiat norii, străin de orice temă de discuție, dar În cele din urmă, fără să se Întoarcă, Îi atrase atenția: Dacă seamănă cu mine... Dacă nu e un copil normal, am să-l arunc de pe culmea falezei. — Ți-ar fi plăcut să facă cineva același lucru cu tine? — Bineînțeles. Nu ți-e de-ajuns că ești regele unei insule? Ochii lui scînteiară de furie: — Păstrează-ți ironiile pentru tine, o avertiză. Ai prostul obicei de a mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe coastele și plajele Insulei Hood, zisă și Insula Spaniolă, În Arhipelagul Galápagos sau al Insulelor Vrăjite, și Începură să purice, de sus În jos, suprafața minusculă și accidentată. Dar cînd, o jumătate de oră mai tîrziu, ajunseră pe culmea falezei și contemplară abisul de la picioarele lor, se priviră Între ei, nedumeriți. Secundul Stanley Garret, care naviga de opt ani la ordinele colericului căpitan Lazemby, pufni zgomotos: — Înapoi toată lumea! ordonă el. Ridicați pietrele, dacă e nevoie, dar individul ăsta trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fiara cu chip de om care-i stătea Înainte. De multă vreme nu mai ieșea din peșteră, nu numai pentru că abia mai Încăpea prin acea deschizătură, ci mai ales pentru că nu avea curaj să se cațăre pe peretele abrupt al falezei, și rămăsese prin urmare acolo, ca o matcă Închisă În stupul ei, așteptînd ca ființa care dădea acum din picioare cu putere Înăuntrul ei să se hotărască să iasă. Avea la dispoziție ceasuri Întregi pentru a se gîndi la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
E un ordin! Ordinul fu respectat, iar căpitanul Lazemby deschise din nou ochii cînd se afla deja foarte departe, În larg, cu puțin Înainte ca Iguana Oberlus să se hotărască să-și părăsească ascunzătoarea și să se cațăre pe culmea falezei abrupte, pentru a se asigura că nu mai era nici o urmă din Adventurer. Ținu să se convingă, răbdător, că nu lăsaseră nici un detașament pe insulă și o străbătu apoi foarte Încet, descoperind furios că munca lui de ani de zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Îi ignora existența, se sfîrșise. Pe de altă parte, cei trei prizonieri Îi cunoșteau acum ascunzătoarea, știau cum să intre sau să iasă din ea, și le-ar fi fost de ajuns să se așeze În fiecare dimineață pe culmea falezei pentru a-l Împiedica să urce, aruncînd cu pietre În el, atunci cînd ar fi Încercat s-o facă. Îi blestemă pe englezi, dar și mai mult se blestemă pe sine că se lăsase surprins de neașteptata sosire a navei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe care altădată Îl folosise pentru Niña Carmen. Dar era pe deplin conștient că, dacă Într-o noapte ar fi reușit să smulgă lanțul toți trei și să se elibereze, le-ar fi fost de ajuns să urce pe culmea falezei pentru a sfîrși cu el, și de aceea Își făcu obiceiul de a se Înfățișa pe nepusă masă, la orele cele mai neașteptate, să verifice că nu făcuseră nici o Încercare de a evada... Sentința, În legătură cu care Îi avertizase dintru bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
transforme Într-un iad; că, odată sfîrșite rezervele de carne de broască-țestoasă, fără apă sau hrană, supraviețuirea avea să se devină tot mai dificilă și zilele de liniște și bunăstare, În care nu trebuia decît să se așeze pe culmea falezei și să se uite prin lunetă la sclavii lui, păreau să rămînă definitiv În urmă. Triumful lui nu durase mult. Albatroșii uriași nu se Întorseseră Încă din a treia migrație de cînd se proclamase „Regele Insulei Hood” și totul părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
șase mile de coastă, dar, cu toate că ridică În mare grabă pînza și navigă direct spre golful adăpostit de vînt, fiind de-acum avertizat, Oberlus Îl descoperi, pricină pentru care Își adună iarăși prizonierii, Închizîndu-i Încă o dată În grota de lîngă faleză. Vreme de cinci zile, oamenii lui Arístides Rivero străbătură insula pas cu pas, constatînd că o parte din depozitele de apă fuseseră reparate, iar ici-colo se distingeau urme proaspete care trădau o prezență omenească, ceea ce i-a dus la convingerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
atunci nu avea să-i mai rămînă altceva decît de făcut decît să moară de foame acolo, Înăuntru, ca un iepure Înhățat de dihori. Nu exista portiță de scăpare, le-ar fi fost de-ajuns să se așeze pe culmea falezei și să aștepte. Se hotărî prin urmare că sosise clipa să dea bătălia cea mare și În acea noapte o legă de mîini chiar și pe Niña Carmen, le puse căluș la gură celor patru și, luîndu-și armele și harponul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
are unde să se ducă, veni explicația acceptată de toți. La Întoarcere o să-l scoatem din ascunzătoarea lui cu ajutorul cîinilor. Dacă a așteptat atîta timp, poate să mai aștepte trei zile. În acea noapte, cînd Oberlus se cățără pe culmea falezei pregătit să facă noi victime, fu surprins să constate că vaporul lipsea și, mai grijuliu ca niciodată, străbătu insula, temîndu-se de o nouă momeală pe care ar fi putut-o lăsa țintașii ascunși, dar nu descoperi nici urmă de viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pupa, un fel de cort scund, Împletit din trestii și ramuri, care proteja perfect de soare, și sfîrși prin a Înlocui ultimele două bănci cu patul pe care Îi obligase pe Souza și Ferreira să-l aducă din peștera de pe faleză. Încărcară mîncarea, apa, armele și sacul greu care conținea bijuteriile și banii găsiți la bordul lui Madeleine, al Mariei Alejadra și al lui Río Branco și la apusul soarelui totul fu pregătit pentru plecare, cu toate că Înainte de asta Oberlus trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și alta din belșug. Se spunea despre el că nu reușise să se însoare tocmai din această pricină cine și-ar fi legat viața în Tulcea de unul care dimineața și seara, în loc să meargă la biserică ori să iasă pe faleză, ori să se ducă la cafenea și să-i ardă o tablă, ori să răspundă invitațiilor la petrecerile organizate prin rotație de împuterniciții Comisiei Dunărene, se pierdea în stufărișuri ca să prindă broaște, țipari, lipitori și alte jigărănii scîrboase? Umbla în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
acolo. Atâta pagubă. Nu mai aveam stare, am îmbrăcat rochia mov, mi-am răsucit părul și l-am încolăcit în mijlocul capului, am cutreierat stațiunea de la un capăt la altul, acele ceasului se târau anevoie, mă exaspera plictiseala, am coborât pe faleză, dar mi s-a făcut repede frig așa că am grăbit pasul înapoi spre hotel. În cameră am constatat că recepționera nu-mi plasase pe nimeni, probabil că cei veniți dimineață erau perechi, perechi. Bravo lor! Când am coborât la masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
gurii lui fermecătoare și a dat scurt din cap și din umăr a nimic important. Mi-a fost milă de Mihai în final, când a plecat în Canada să scape de el, îl înțelegeam, el eram eu la mare pe faleză noaptea, atunci, singură în dreptul cortului unde anul trecut aveam alt câine și Aveam un bărbat cu care nu Eram și pe care îl Aveam, Greșit! Mă seacă lumina asta albă și schela pe peretele de beton din aerul ferestrei, cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
mele uitându-se de deasupra, de ce nu se poate? De ce poate fi mai bine decât cu mine? tu nu ești bărbat, tu nu ești bărbat, mă enervează că nu e nimic posibil și că am și stricat, merg mult pe faleză, până la graniță, până în dreptul cortului unde anul trecut aici eram cu Dragoș și cu alt câine, lupul, mă uitasem și ieri, nu a mai venit la mare, mă uit și acum și nu e, merg ca și cum aș fi într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
multă în fața mea și e umbră, paznicul se tot uită de sus, stai liniștit, îmi place viața și sunt curioasă, o Doamne, ce trebuie să înțeleg? ce trebuie să înțeleg? cine are nevoie de dragostea mea? și plec înapoi pe faleză cu gândul puțin liniștitor, Tu ai nevoie de dragostea mea, Tu, adorm cu spatele și Păianjenul nu mă mai ține în brațe. Hai, suie-te tu peste mine, mă trage Red, cel pe care l-am întâlnit pe strada goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Fiicele sale, stelele, și-au făcut apariția și ele, împodobind cerul cu prețioase nestemate și făcându-l să semene cu un candelabru uriaș atârnat deasupra planetei dragi. Întreaga natură amorțită își începu visul de noapte, încălzind sufletele ființelor ce colindau faleza întunecată a teritoriului fantasmei și care luau parte, prin cărări de păcură la plămădirea acestui izvor al vieții, fantasme ce întretăiau negura serii și care dispăreau în noaptea înspumată până la nemărginire în apa umbrită de întunecimi ce se înfățișa solemnă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]