894 matches
-
dincolo de Cercul Polar de Nord. Baer a descoperit ovulul mamiferelor și a fost primul care a descris coada dorsală prezentă la embrionul vertebratelor. Astfel, monografia "Despre istoria dezvoltării animalelor" (1828 - 1837) marchează o etapă importantă în dezvoltarea embriologiei. A demonstrat falsitatea teoriei preformiste, stabilind că în procesul dezvoltării embrionare, caracteristicile încrengăturii, clasei, ordinului, familiei, genului și speciei apar în mod succesiv. Charles Darwin îl consideră ca fiind un precursor al său în ceea ce privește studiul problemei evoluției lumii animale. Baer a efectuat și
Karl Ernst von Baer () [Corola-website/Science/312665_a_313994]
-
mic funcționar modest sau rege visător și naiv, cu numele de "Berenger" sau "Jean". În aceste piese acțiunea și decorul capătă importanță, limbajul este mai puțin derutant și comicul este înlocuit progresiv cu tragicul. Temele predominante sunt singurătatea și izolarea, falsitatea, vacuitatea. Obsesia morții este marea forță motrice a operei lui Eugen Ionescu, de la moartea gândirii și a limbajului la moartea neînțeleasă și neacceptabilă a individului. Prin ce minune, atunci, geniul autorului creează în mod paradoxal comicul? Nici didactic, nici moralizant
Eugen Ionescu () [Corola-website/Science/297105_a_298434]
-
pentru care dialectica înseamnă logică, adică o știință. În acest sens larg, logica se ocupă cu construirea argumentelor (de ratione argumentorum compenenda), putând fi definită ca știință a discursului (ratio disserendi). Sarcina sa este aceea de a stabili adevărul și falsitatea într-un discurs (atât în sensul de construcție, de descoperire a argumentelor, cât și în cel de confirmare a lor, de identificare a valorii de adevăr). Valoarea de adevăr a unui argument depinde de două lucruri: dispoziția termenilor și natura
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
T implică faptul că recent plouat; dacă nu, săgeata marcat F implică faptul că aspersoarele de apă sunt în uz. Pentru cutiile cu doar o săgeată care își încetează activitatea, adevărul primei propoziții implică adevărul celei de a doua, dar falsitatea primei propoziții nu face nici o predicție despre cea de a doua. Să presupunem că cineva a mers pe jos peste un gazon și a lunecat pe iarbă. Figura 1 reprezintă un fel de cunoștințe de fond pe care victima ar
Rețea semantică () [Corola-website/Science/317206_a_318535]
-
de largă utilizare. „Cearta pariziană” este deci evenimentul pe care condamnarea episcopului Tempier o încheie prin indicarea cu autoritate a acelor teze care fuseseră vehiculate în mediul universitar și care constituiau „erori "evidente și execrabile, ba mai degrabă deșertăciuni și falsități smintite"”. Prin urmare, continuă textul introductiv al condamnării, "„pentru ca o vorbire imprudentă să nu îi atragă în eroare pe cei simpli, noi, atât dintre doctorii în Sacra Scriptură cât și dintre alți bărbați prudenți, fiind întrunit sfatul episcopatului, interzicem cu
Condamnarea din 1277 () [Corola-website/Science/305549_a_306878]
-
pentru viața monastică, iar prin capacitatea sa ca și călugăr, a năzuit să convertească maximele practice învățate de la Pelagius în principii teoretice, pe care le-a propagat cu succes în Roma. Sf. Augustin, în vreme ce-l acuza pe Pelagius de tăinuire, falsitate și viclenie, îl numea pe Caelestius (De peccat. orig., xv) nu doar "incredibil de volubil", ci și deschis la inimă, consecvent și deschis în relațiile sociale. Chiar dacă intrigile lor, secrete sau fățișe, nu au trecut neobservate, cei doi prieteni nu
Caelestius () [Corola-website/Science/313490_a_314819]
-
(*12 ianuarie 1729, Scandiano/Reggio nell'Emilia - †12 februarie 1799, Pavia) a fost un om de știință italian, unul din întemeietorii Biologiei experimentale. A demonstrat falsitatea teoriei "generației spontane". s-a născut la Scandiano, în apropiere de Reggio nell'Emilia, fiu al avocatului Gian Nicola Spallanzani și al Luciei Zigliani. La vârsta de 15 ani este înscris în colegiul iezuiților din Reggio Emilia, unde urmează cursuri
Lazzaro Spallanzani () [Corola-website/Science/299002_a_300331]
-
atunci "axiomatică". În logica booleană propoziția (aserțiunea) este un enunț declarativ căruia i se atribuie una din cele două valori de adevăr "adevărat" sau "fals". O propoziție "adevărată" are drept valoare "adevărul". În această logică, cele două valori "adevăr" și "falsitate" se notează de obicei cu adevărat sau fals cel mai simplu. Deseori valoarea de adevăr a unei propoziții nu este cunoscută. De exemplu, propoziția "Negru Vodă a fost primul domnitor al Țării Românești." este o propoziție în sens logic. Deși
Propoziție () [Corola-website/Science/298470_a_299799]
-
a fost eliberată în primele etape ale Revoluției din februarie 1917, se aflau în închisoare numai nouăsprezece prizonieri recent încarcerați: conducătorii unui regiment răzvrătit din armată, care a trecut de partea revoluționarilor în timpul protestelor în masă din 26 februarie. În ciuda falsității lor, poveștile despre condițiile inumane din închisoare au fost vitale pentru răspândirea sentimentelor revoluționare. Legendele au înfățișat guvernul ca fiind crud și fără discernământ în administrarea justiției, contribuind la coagularea unei atitudini antițariste. Mulți deținuți, după ce au fost eliberați, au
Fortăreața Petru și Pavel () [Corola-website/Science/337604_a_338933]
-
Tiparul a avut un rol important în cadrul mișcării reformiste, datorită climatului intelectual pe care îl favoriza, contribuind la răspândirea bibliei și lucrărilor teologice, dar și a operelor umaniste. Sunt descoperite elemente care zdruncină poziția bisericii oficiale. Lorenzo Valla a demonstrat falsitatea "Donației lui Constantin", document pe care papalitatea își motiva amplasamentul la Roma. Erasmus de Rotterdam a retradus biblia în latină după ce a relevat greșelile traducerii bibliei în secolul al IV-lea făcută de Ieronim. Versiunea tradusă greșit, Vulgata, a fost
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
criticii au apreciat însă calitatea filmului. Într-un studiu publicat în 1976, Alice Mănoiu scria că filmul este conceput într-un „stil-reclamă: «vizitați litoralul și mănăstirile»”, afirmând că aceasta poate distruge emoția spectacolului. Ea afirma că decorurile inspiră grandomanie și falsitate, iar imaginile sunt inundate de „băi de lumină”, criticând faptul că Irina Petrescu apărea în scene „foarte «sexy» ca pentru o reclamă turistico-mondenă”.
Răutăciosul adolescent () [Corola-website/Science/328353_a_329682]
-
adreseze și publicului, în aceeași măsură în care îi vizează și pe actori. Doar așa se poate vorbi despre o schimbare la nivelul percepției. Spre exemplu, următorul pasaj în care tu le vorbești actorilor poate fi oricând adresat și spectatorilor: „Falsitatea voastră și... reticența sunt intense. Sunteți foarte închiși. Ochii voștri nu pot să vadă, inima nu simte, buzele sunt uscate. Mâinile voastre sunt rigide, sunteți puternici, sunteți funcția. Nu aveți bucurie, mirare. Din acest punct unde vă aflați aici și
Scrisoare către Andriy Zholdak () [Corola-website/Science/295749_a_297078]
-
de raportare la principii și așteptări care pot fi verificate prin rezultate. În etică - integritatea este considerată ca onestitate și corectitudine, și este evaluată prin acuratețea acțiunilor cuiva. Așadar, integritatea este opusul unor metehne cum ar fi: inconsecvența, ipocrizia sau falsitatea. a exprimă virtuțile, trăirile și aplicarea convingerilor, fără discrepanțe între afirmații și exemplul trăirii personale. Originea cuvântului “integritate” derivă din adjectivul Latin “integer” (întreg, complet), și în acest context se referă la totalitatea calităților unui individ, exprimate prin onestitate și
Integritate () [Corola-website/Science/328519_a_329848]
-
10 filme românești ale tuturor timpurilor, tânărul critic Andrei Gorzo a avut cuvinte dure la adresa filmului "Neamul Șoimăreștilor", afirmând că acesta din urmă era să-l omoare. El a remarcat faptul că unele secvențe din film ies în evidență prin falsitate și ridicol: prezentarea unei bătălii din care nu reiese din ce motiv câștigă Tomșa, folosirea unui mozaic lingvistic, țipătul „extrem de fals” al femeii răpite, împiedicarea violului în ultimul moment („una dintre situațiile fundamentale ale filmului mut”), starea dichisită a satului
Neamul Șoimăreștilor (film) () [Corola-website/Science/314041_a_315370]
-
artistic”, dar este criticat dur de un țăran, Virgílio, care îl acuză că vorbește în piesele sale despre sângele țărânilor din perspectiva confortabilă a intelectualului din clasa de mijloc.</spân></spân></spân></p> „Acest episod m-a ajutat să înțeleg falsitatea acestei forme de teatru politic „cu mesaj”. Nu avem niciun drept să incitam pe alții să facă ceea ce noi înșine nu suntem gata să facem. Până la întâlnirea respectivă, noi propovăduiam revoluția unui public abstract. Acum întâlnisem „poporul”. Virgílio era „poporul
Teatrul Oprimaților – de la „repetiția pentru revoluție” la „polițistul din cap” () [Corola-website/Science/296107_a_297436]
-
doar de karhideni. Portretizați ca națiunea întunecată, sau Yin (conform ideii taoismului chinezesc), ei folosesc acest concept ca formă de respect, în timp ce în Orgoreyn nu se apelează la shifgrethor, ci se acționează într-o manieră directă, care ascunde în spatele ei falsitatea (aceasta fiind națiunea luminoasă, sau Yang). Carrie B. McWhorter consideră că shifgrethorul poate fi definit simplu ca "un semn al onoarei și respectului care le oferă gethenienilor o cale de a ieși cu fața curată dintr-o criză." O analiză
Mâna stângă a întunericului () [Corola-website/Science/321603_a_322932]
-
Wendy, dezvăluie și multe din secrete grupului - în vacanța de primăvară, Price s-a culcat cu cineva din afara grupului, Jonah și Robert sunt îndrăgostiți unul de celălalt și au dormit împreună timp de trei ani -, realizând că au trăit în falsitate. În următoarea zi de sâmbătă, fiecare din cei șase adolescenți își petrec ziua într-un mod propriu, Jonah și Robert pierd timpul împreună, Wendy gătește alături de fratele ei, Price și Ann încearcă să socializeze cu ceilalți adolescenți, Sean arde cutia
Adolescenți normali () [Corola-website/Science/320536_a_321865]
-
fațada care ascunde o existență trucată. Cu cât aceasta este Însă mai inautentică și mai searbădă, cu atât „victimele” ei se arată mai Înverșunate În a păstra aparențele, În a-și apăra „valorile” de orice intrus care ar putea demasca falsitatea. Când Kit i se confesează lui Lewis În legătură cu violența perversă a tatălui, iar acesta o face publică, reacția celorlalți nu e de revoltă, ci de regrupare pentru a-și apăra propria liniște. Oamenii nu au suficient curaj pentru a lua
ALECART, nr. 11 by Iris Tincu () [Corola-journal/Science/91729_a_92886]
-
ou le Cocu imaginaire" (încornoratul imaginar), pare a fi un tribut atât pentru Commedia dell'arte, dar și pentru învățătorul sau. Subiectul relațiilor conjugale a fost îmbogățit aici de o inserție a unei opinii a lui Molière despre cantitate de falsitate în relațiile interumane, pe care le-a descris cu un dram de pesimism. Această a fost evidență și în lucrările sale de mai tarziu, fiind o sursă de inspirație pentru multi autori de după el, incluzându-l (într-un domeniu diferit
Molière () [Corola-website/Science/299483_a_300812]
-
care alunecă spre tărâmul suprareal ("Constelația Ursului", "Balansoar pentru maimuțe") sau drame polițiste cu accente etice ("Dubla dispariție a Marthei N...", "Plus sau minus viața"). Personajele predilecte ale lui Ștefan Oprea sunt tineri idealiști însetați de adevăr și adversari ai falsității și imposturii, plasați într-o luptă inegală, sumbră sau uneori chiar sinistră, cu lașitatea și obtuzitatea societății. Romanele "Procesul manechinelor" (1974) și "Plus sau minus infinitul" (1978) conțin o literatură polițistă teatrală ce combină investigația proprie genului cu analiza psihologică
Ștefan Oprea (critic de teatru și film) () [Corola-website/Science/337031_a_338360]
-
inițiatorul metodei căutării adevărului prin dialog, dezvoltând astfel investigația dialectică. În cursul dialogului, Socrate reușea prin întrebări țintite și repetate să descopere contradicții logice în argumentele interlocutorului și prin aceasta să-l conducă la formularea unor concluzii care îi demonstrau falsitatea punctelor de vedere inițiale, fără artificii retorice. El denumea această metodă "maieutică" (μαιευτικη: "maieutikè"), afirmând că era capabil, prin felul său de a formula întrebările, să "extragă" din spiritul interlocutorului cunoștințe existente în ei fără să o știe, asemenea unei
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
și greco-catolici, actul este evocat drept "un fals evident". Originalul actului a stat ascuns multă vreme, fiind găsit abia la sfârșitul secolului XIX de marele istoric greco-catolic Nicolae Densușianu. Printre motivele care a determinat un număr de istorici să recunoască falsitatea originalului acestui act sunt: lipsa semnăturii mitropolitului, fără care actul este lovit de nulitate dintru început; nemenționarea așa-zisului sinod în nici un document de epocă; nemenționarea așa-zisului sinod nici în plângerile și nici în răspunsurile din corespondența purtată de
Manifestul de unire cu Biserica Romei () [Corola-website/Science/302578_a_303907]
-
-o a fi ""o traducere din cele mai mișelești și criminale, falsificarea unui tratat politico-bisericesc, pentru a supune poporul român catolicilor și a desființa Biserica română de Alba Iulia"" . Printre motivele care a determinat un număr de istorici să recunoască falsitatea traducerii acestui act sunt: diferențele radicale între textul original românesc și textul tradus latinesc (primul prezintă o unire formală, fără nicio abdicare canonică "din obiceiul Besericii noastre a Răsăritului"; textul latinesc prezintă o unire totală); menționarea în traducerea latină a
Manifestul de unire cu Biserica Romei () [Corola-website/Science/302578_a_303907]
-
de "Rottweiler-ul lui Darwin". La începutul secolului al XX-lea, genetica se dezvoltă ca știință, oferind o explicție a mecanismului prin care se transmit caracteristicile de la o generație la alta și a variațiilor dintre indivizii unei populații și demonstrează definitiv falsitatea teoriei lui Lamarck. William Bateson (1861 - 1926) (primul care a utilizat termenul "genetică") este cel care popularizează ideile lui Gregor Mendel, descoperite încă de pe vremea lui Darwin, și argumentează relația dintre acestea și evoluționism. În a doua parte a secolului
Reacții la teoriile lui Darwin () [Corola-website/Science/314631_a_315960]
-
relația la creier/corp, să considerăm respingerea dualismului minte-corp a lui Descart prin argumentul "stafia din mașinărie" a lui Gilbert Ryle, incontestabilul fin argument al lui Richard Swinburne pentru suflet, și dezvoltările făcute în neuro-știință ce cu fermitate descoperă adevărul/falsitatea conceptului de suflet/minte independentă. Filozofia minții și filozofia identității personale deasemeni contribuie la înțelegerea contemporană a sufletului/minții. Abordarea contemporană nu adresează așa mult existența unui suflet independent, considerând conceptul mai puțin relevant. Progresele făcute în neuroștiință servesc în
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]