260 matches
-
dibăcie de scrimer ca să pareze a doua Împunsătură, la nici două degete de inima lui, pe care italianul i-o repezise cu cele mai perfide intenții din lume. — O să ne mai vedem noi! strigă spadasinul. Ți-o promit! Și, stingând fanarul cu un șut, o luă la fugă dispărând În Întunericul drumeagului ca o umbră printre umbre. Iar râsul lui se auzi după Încă un moment, din depărtare, precum cea mai sumbră dintre prevestiri. Cei doi englezi Cel mai tânăr nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
o umbră printre umbre. Iar râsul lui se auzi după Încă un moment, din depărtare, precum cea mai sumbră dintre prevestiri. Cei doi englezi Cel mai tânăr nu era grav rănit. Însoțitorul lui și Diego Alatriste Îl duseră mai aproape de fanarul pe care Îl aprinseseră din nou; și acolo, sprijinit de zidul grădinii carmeliților, Îi cercetară rana făcută de italian: una din zgârieturile acelea superficiale, sângerând spectaculos dar fără consecințe, care le permiteau de obicei tinerilor filfizoni să se Împăuneze pe dinaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de-a scrupulele de conștiință În fundătura aia din Madrid, cu urmările bănuite. Ce nu aveau să Întârzie. Englezul În haine gri se ridicase și se uita la căpitan. Astfel putu și acesta să-l studieze În voie la lumina fanarului: mustăcioară frizată și blondă, aer elegant, cearcăne de oboseală sub ochii albaștri. Abia treizeci de ani și calitate cu toptanul. Și, precum celălalt, palid ca hârtia. Sângele nu le revenise Încă pe chip de când Alatriste și italianul se năpustiseră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Alatriste să-i completeze spusele. Dar acesta nu făcu decât să dea din umeri. Chiar atunci rănitul dădu să se ridice, iar numitul Steenie se Întoarse spre el ca să-l ajute. Amândoi aveau acum spadele În teci și, la lumina fanarului care continua să ardă pe jos, se uitau la căpitan cu multă curiozitate. — Nu sunteți un vulgar bandit de drumul mare, conchise În sfârșit numitul Steenie, care Începea să mai prindă culoare. Alatriste Îi aruncă o privire celui mai tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
din primele momente de după lupta din fundătură. Avusese timp să rememoreze, și ideea că fusese la cheremul unui spadasin necunoscut Îi rănea amorul propriu. De aici acea recentă aroganță pe care Alatriste nu i-o văzuse deloc atunci când, la lumina fanarului, Își Încrucișau spadele. Cred că nu mai avem nimic de Împărțit, spuse În sfârșit englezul. Și, Întorcându-se brusc cu spatele, Începu să-și pună mănușile. Alături de el, englezul mai tânăr, așa-zisul John Smith, rămase tăcut. Avea o frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Conțescu. Prezențe de prim-plan, nu numai în Bietul Ioanide, ci și în Scrinul negru, orientalistul Hagienuș și muzeograful Gaittany sunt, unul: intelectualul steril, juiseur bonom și malițios, epicureu grotesc, celălalt: perfectul monden, diplomatul înnăscut, un Talleyrand ieșit din ceainăriile Fanarului. Fauna celor două romane cuprinde zeci de alte personaje, pitorești, unele, ca de pildă, prințul Hangerliu, os domnesc, și mai ales mătușa lui, "Hangerlioaica", de o infatuare comică monumentală, altele sinistre, ca asasinul Gavrilcea. În Scrinul negru apar și muncitori
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
capitaliștii de frunte, oameni înavuțiți din sudoarea poporului: unde le sunt localele de școale construite, bisericile reparate, binefacerile răspândite pe seama populațiunilor rurale? Acestea le lăsați pe sarcina "conservatorilor" a "sincerilor reacționari" Ciocoi! ciocoi! mai străini în patria voastră decât lepădăturile Fanarului! "Îngrijit-au, vă mai întrebați, proprietarii cei liberali, prefecții, subprefecții, deputații și senatorii, conform art. 8 al legei rurale, despre pământurile celor morți fără copii și cari sunt furate de către primari, notari și notabili răpitori ai dreptăței sătenilor" "Îngrijit-au
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
la Paris în ticnă; scopul întregei sale vieți, înstrăinarea totală a României din vârf pîn-în temelii e asigurat pe generații înainte. Peste-o sută de ani poporul latin de lângă Dunăre nu va mai fi decât o legendă cântată în limba Fanarului. [5 august 1882] 160 {EminescuOpXIII 161} ["PRECUM PREVĂZUSEM... Precum prevăzusem la înregistrarea schimbării ministeriale, numirea d-lui Dim. Sturza face cel mai bun efect asupra foilor austriace și ungurești. "Pesther-Lloyd" scrie de ex.: Numirea d-lui D. Sturza ca ministru
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
-n acest chip s-au motivat necesitatea fortificațiunii României în contra Austro-Ungariei (? ) și sporirea artileriei române. E vorba ca Regatul României să devie un aliat căutat și, fiindcă domnii de lângă Dâmbovița n-au pierdut încă cu totul spiritul de afaceri al Fanarului, își zic în socoteala lor că cele trei mărgăritare ce mai lipsesc și pe cari le posedă Austro-Ungaria au o valoare mai mare și sunt mai apetisante decât mărgăritarul basarabian pe care, în cazul unei fidele alianțe [î]l așteaptă
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
fost alături cu cei dentăi Basarabi și Dragoșizi. Acestea au ridicat între ele și alte familii prin încuscrire, dar aci se sfârșește totul. Nu toți pungașii pe cari i-au adus fanarioții, nu toți Cârjaliii și Caragialîii, nu toate stârpiturile Fanarului și ale Orientului, nu toți bandiții lui Pazvan și Ypsilant pot pretinde a fi din societatea romană. Din societatea românilor "Romînului" de cari era încunjurat d. Chițu la banchet da; dar nu din societatea românilor adevărați și în sensul propriu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
dat căruțe și cai de poștă”. Datorită neîncrederii în domnii Țărilor Române, care înclinau către puterile creștine, Rusia și Austria, amintind doar pe Constantin Brâncoveanu și Dimitrie Cantemir (1710-1711), turcii au numit domnitori devotați lor, dintre marii dragomani greci din Fanarul constantinopolitan. În timpul regimului fanariot, obligațiile față de Poartă au fost sporite, fiscalitatea a devenit excesivă, Hotinul ajunge raia otomană(1713), Oltenia este luată de la turci și anexată temporar de Austria(1718), iar Moldova de nord este cedată de Poartă Imperiului habsburgic
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
cea rece și pustie, Înfășurat de slava-mi - simțeam că nu trăiesc {EminescuOpVIII 292} Decât numai în basmu și-n cântec bătrânesc, În mintea cea uitită a unor strănepoți Ce, spurii și nemernici, slăbiți și idioți, Făcea pe ciocoimea căzutului Fanar, Cu mintea cea vicleană, cu sufletul avar, M-am fost uitat din lume ca învechita veste Despre o vreme [care] demult, demult nu este, Ci amintirea-mi numa venea, din când în când, Ca sunetul de clopot pribeag și aiurând
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
semn. — Taci, Constantine, ce semn să fie? Vodă Alexandru când a văzuto atât de slută i-a făcut viața așa fel că Scarlatos a fost bucuros să-și ia fata înapoi, despărțită, și s-o așeze în palatul ei din Fanar. Acolo cică ar fi găsit-o Mavrocordatul, tatăl exaporitului, de-a luat-o pentru banii ei. — Mă gândeam că e un fel de semn... Vezi tu, Marico, tot ce vine de la Stambul, pentru noi ăștia de dincoace de Dunăre, vine
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să i le fi spus eu. S-a făcut târziu, măria ta. — Nu scapi, trebuie să mă descarc și să mă sfătuiești. Am crezut că dacă mă încuscresc cu Bălenii, se liniștesc grecii, și cei de aici și cei din Fanar. Cui i-a mers rău în ăști aproape zece ani? Mai bine fu în Moldova cu patru domnii? Când am fost să mă înțeleg cu vodă Constantin Cantemir să-i dau fata, pe Casandra, pentru Dumitrașcu, mă făcui că nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sfat cu frații răposatului și au hotărât să pornească mortul a doua zi la Cotroceni, după dorința lui când a ctitorit mânăstirea. Acum însă trebuia adunat divanul și ales un domn pământean până s-or dezmetici Bălenii și grecii din Fanar. Poruncile le da sfinția sa, atât către dorobanți, cât și către frații monahi. Spătăria mare se umpluse de neamurile Cantacuzinilor, nepoți, nepoate, cumnați, cumnate. Cei doi frați (că Iordache Coconul era cu aga Bălăceanu în drum spre Viena) primeau condoleanțe și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Vodă, controlată de marele spătar Mihai Cantacuzino, și a doua, nouă, de maximum doi ani, sub ascultarea prințului Ștefan. Dar domnitorului îi mai ajungeau vești care nu aveau cum să fie interceptate decât prin oameni strecurați în rețeaua grecilor din Fanar, care era sub ascultarea Mavrocordaților. Cum aflase Brâncoveanu că sultanul dispusese să fie scos din domiciliul forțat de la Mitropolie și să i se permită să locuiască la Vlah serai? Cine i-a spus că marele vizir dorea să lase impresia
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
iar el, spătarul Mihai, o să vândă sarea și vodă o să ia vămile. Ce o fi vrând exaporitul, ce vrea să spună acum? Spătarul îl privea cu oarecare invidie pe marele dragoman, nu putea să înțeleagă de unde avea grecul acesta din Fanar atâta prestanță. Am trăit s-o aud și pe asta: dumnealui marele dragoman, care era cât pe-aci să-și piardă capul sub secure când Brâncoveanu întârzia pe drum, se roagă de marele vizir să stabilească ziua plecării alaiului spre
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
greu să recunoască transformarea idealurilor, a visului lor de eliberare într-un șir de asasinate politice comise fie direct, fie prin delațiuni către poliția otomană, miza în joc fiind obținerea domniei în una din țările române. Grupări de greci din Fanar susținând pretendenți pământeni, partide valahe sau moldovene susținând venirea pe tron a unor greci sau albanezi, - erau aceștia apărătorii marii idei? Pâri la marele vizir și dintr-o parte și din alta... Idealul lor de a realiza o lume creștină
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
era echivalentul în Țările Române al marelui vizir și acum devenise primul bărbat al țării. Când îi înmână sulul pecetluit, exprimând voința sultanului, Mustafa nu-și putu stăpâni un oftat. Îi părea rău că aveau crezare vorbele care începuseră din Fanar să stăpânească Istanbulul, cum că Vodă Constantin era vinovat de mânia Cantacuzinilor, pentru că îi dăduse la o parte din divan ca să-și ridice fiii. Citește, înălțimea ta vel logofete Cantacuzino, voința stăpânului nostru. Cuvintele arabe meșteșugit alese ca într-o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
înălțimile lor de la Istanbul să gâtuie găina care face ouă de aur... Când au scos mai mult bănet din Țara Românească? Or fi învățat și ei că domnul bogat plătește în haznaua sultanului, iar cel sărac în buzunarele creditorilor din Fanar. Și totuși? Își scoase calpacul cu blană de samur de pe cap și-și îndesă în locul lui o căciulă la întâmplare, a nu știu cui din cei adormiți, se îndreptă de spinare stăpânindu-și un geamăt - îl dureau oasele la fiecare mișcare -, deschise
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
deposeda pe domnitorul valah de averea sa nu avea nici o logică. Brâncoveanu era de fapt singurul om capabil să le dea turcilor cât cereau, până la el practic toți domnitorii fuseseră obligați să plătească dobânzi înrobitoare cămătarilor greci și evrei din Fanar. Cine îi băgase în cap lui Damad Ali că, dacă îi va confisca averea, împărăția sultanului va putea obține mai mult decât i se oferea anual de bună voie prin haraci, dări fel de fel, cadouri și bacșișuri? Era o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ce eliberare e farmecul unei femei care te încîntă fără să-ți inspire nici o umbră de dorință. Când am plecat, era noapte. Noapte fără imixtiunea importună, laică și heretică a vreunui felinar. Aici felinarele sunt ambulante, fiecare călugăr umblând cu "fanarul" lui.) Vilegiaturiștii dibuiau prin întuneric să nu cadă în șanțuri: erau la plimbarea de după masă. Imaginea Adelei îmi oprima inima: acum era ora când aș fi putut să fiu cu ea și lângă ea. Dar o idee, comică în naivitatea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
că bunicul nimerea numai casele unde locuiau familii tinere, avea, pesemne, un scop, poate și acela demografic. Mi-l imaginez pe bunicul Dumitru ca fanaragiu, cu scara și cu bidonul de gaz, cum se urcă pe stâlp, cum șterge sticlele fanarelor cu o cârpă murdară de funingine, și cu alta, mai curată apoi, cum potrivește din foarfecă fitilul, cum ia iasca și amnarul și aprinde fitilul, cum ard aceste felinare primitive în noapte. Cum era Botoșaniul pe la 1870? Cei care au
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pentru decăderea României a fost "balcanizarea" ei în timpul mult hulitei epoci fanariote. La începutul secolului al XVIII-lea Poarta Otomană și-a pierdut încrederea în domnitorii români vasali și i-a înlocuit cu greci ortodocși veniți din Istambul, din mahalaua Fanarului. Până în 1821, timp de peste o sută de ani, treizeci și unu de principi greci au domnit de șaptezeci și cinci de ori pe tronul Muțeniei și al Moldovei. Deși se percepeau pe ei înșiși ca principi reformiști, promovând un fel de iluminism
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
fată care să fi trecut mai repede decât mine din haremul de tranzit în cel de încercări. N-aveam, ce-i drept, ochi verzi, dar Coranul îl știam ca pe Tatăl nostru, la gimnastică nu mă-ntrecea decât o grecoaică din Fanar care-a și murit, săraca, după unii la bârnă, după alții la sol, iar în privința originii n-aveam probleme, că atunci când a văzut viziriul cum mă mișc la aparate, mi-a spus s-o țin eu tot așa, că de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]