705 matches
-
coc peste noapte, nici nu se abat din rădăcina lor. Ideea uniunii românilor sub un singur sceptru e, precum am relevat-o și altă dată, o veche idee austriacă, concepută în ultimii ani ai domniilor noastre naționale, imediat înaintea venirei fanarioților. Așadar numai din această rădăcină ea ar fi putut crește și realizarea ei deplină ar fi fost într-adevăr o Daco-Romînie, însă, sau sub o secundogenitură austriacă, sau c-o poziție autonomă înlăuntrul monarhiei. Din momentul în care {EminescuOpXI 275
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de la venirea la putere a patrioților, România e aservită politicește și economicește mai mult decât oricând și poartă coada alianței austro-germane; cu toate acestea, fiindcă patrioții sânt mari și tari, toate sânt bune și frumoase. Cu toate acestea, nici sub fanarioți chiar atârnarea intereselor statului român de caprițiile vecinilor n-a fost mai mare decât astăzi. O probă dintr-o mie și-o sută ar fi de ajuns. "L'Independance roumaine" a publicat bunăoară, mai zilele trecute, un comunicat al Ministerului
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
nerecunoscuți oficial, ci oficios și cu titlu personal. Privită din marile capitale europene, politica externă a domnitorilor din Principate părea derizorie, comandată de Poartă sau atașată manevrelor de culise. Viziunea este alta de la Iași și București (chiar și pentru unii fanarioți mai puțin „vanitoși” ajunși în scaunul domniei), de unde orice acțiune în plan extern, fie ea și subterană, se confunda cu exercitarea unui drept interzis abuziv de Poartă. Cine urmărește cu atenție relațiile externe ale Principatelor Române (oficiale prin ordine ale
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
bucurau de autonomie, adică de o administrație proprie. În ciuda faptului că această autonomie era grav încălcată de otomani și primejdios știrbită prin instaurarea regimului turco-fanariot, ea le-a fost întotdeauna recunoscută și reconfirmată în plan internațional, iar domnitorii, inclusiv cei fanarioți, aveau capacitatea să ducă, în limite restrânse, o anume politică proprie, ceea ce a sporit mult interesul general, politic și nu numai politic pentru Principate. Fără implicarea marilor Puteri europene este însă de neînțeles chestiunea orientală. Or, acești atotputernici parteneri ai
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de început al regimului sau domniilor fanariote. Nu puțini sunt însă și acei pentru care (mai întâi A. D. Xenopol, continuând cu N. Iorga și sfârșind cu Andrei Pippidi) defecțiunea domnitorilor români n-a fost cauza instituirii domniilor fanariote (recte regimului fanariot - mai mult o stare de spirit pentru Andrei Pippidi), de vreme ce domniile fanariote pe tronul Principatelor au precedat anul 1711. Veniamin Ciobanu, unul din cei mai recenți exegeți ai epocii, observă că, „deși învingătoare în 1711, Poarta Otomană a devenit pe
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
noi politici, modificarea substanțială a statutului juridic al Principatelor, concretizată în instaurarea domniilor fanariote. Se cuvine să accedăm însă la evidența că domniile fanariote (ca origine a domnitorilor) precedează anul 1711 și că domnitori de origine română vor urma „domniei fanarioților” instaurată în 1711 (Racoviță, Callimachi, de pildă). Problema constă în corecta deslușire a termenilor. Pe domnitori, nu atât etnia, cât administrația lor îi definea, și anume: executori mai mult sau mai puțin fideli ai unui regim, chiar sistem, care trebuie
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
împotriva spiritelor realiste, dacă doriți și romantice, utopice și „criminali” în spaima exagerată atunci a testamentarilor decedatei „Sfintei Alianțe”. 2. Pletora etniilor și națiunilor, în parte amalgamate prin înrădăcinări originare sau strămutări benevole ori silite, prin îndeletniciri sau servicii privilegiate (fanarioți, greci etc.), prelungirea (cu o durată necunoscută vreunei zone europene) a dominațiilor și stăpânirilor străine, amânarea dincolo de granița ce desparte secolul XIX de cel de al XX-lea a rezolvării construcției național-statale au făcut din sud-estul continentului un focar al
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
patrie a apăra”. Revoluția lui Tudor Vladimirescu a fost opera poporului, un „atlet - spune N. Bălcescu - ce de veacuri se părea adormit, se deșteaptă și se arată în arenă. Poporul se scoală mare, puternic și îngrozitor și mătură țeara de fanarioți”. Pentru prima dată în istoriografia noastră, poporul devine principalul obiect de studiu și-și ocupă locul cuvenit în evoluția societății române. Este un mare merit al lui N. Bălcescu, căruia, și din acest punct de vedere, istoriografia noastră contemporană îi
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
opinii în ceea ce privește conținutul sau rolul său. Transformarea în timp a noțiunii face dificilă găsirea unei definiții universal acceptată. Acest termen este folosit pentru a descrie orice este dureros. În limba română cuvântul pedeapsă provine din limba greacă, fiind introdus de fanarioți. Deoarece dascălii greci nu concepeau învățătura fără pedepse, termenul de pedeapsă derivă din verbul a învăța. De aceea, și astăzi găsim în dicționarul limbii române următoarele sinonime: calvar, canon, caznă, chin, creștere, cultivare, durere, educare, educație, formare, instrucție, învățământ, învățătură
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
ce ilustrează discursul teoretic. Ca și Umberto Eco, A. abandonează studiul teoretic erudit în favoarea romanului pseudoistoric. Calpuzanii (1987; Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române), folosește trucul romantic al manuscrisului găsit din întâmplare, pentru a înfățișa o cronică a domniei lui Mavrogheni, fanariotul smintit de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Datele reale, preluate din scrieri de epocă sau din studii istorice moderne, se împletesc cu cele fanteziste, romanul interesând mai mult prin calitatea stilistică a evocării decât prin linia epică, simplă în sine
ANGELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285366_a_286695]
-
www.larousse.com http://www.larousse.fr http://www.linternaute.com http://www.mediadico.com http://www.rfi.ro În colecția EFIGII au apărut: Maria CHETAN Ștefan Aug. Doinaș Ipostaze ale operei: evocări, proza, teatru, aforisme Dumitru LAVRIC De la ultimul fanariot la ultimul Caragiale Maria OCTAVIAN PAVNOTESCU O viziune a poeziei Alina-Iuliana POPESCU O poetica a deconstrucției. Neomodernismul: Ana Blandiana Adrian-Dinu RACHIERU Românul politic și pactul ficțional Theodor Codreanu în imaginarul criticii Ediție îngrijita de Lină Codreanu În honorem Elvira Sorohan
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
lui Dimitrie Cantemir și Miron Costin, se resimte de pe urma formației lor clasice și în construcția frazei, modelată de sintaxa latină. Normele spiritului clasic originar, grec, au orientat, în toate componentele lui, învățământul public și privat din Țările Române în epoca fanarioților, nu fără a se menține, cu adaptările necesare, și după aceea, când limbii grecești i se substituie franceza și româna. Toți oamenii de cultură și scriitorii prin care s-au așezat temeliile culturii moderne s-au format sub egida modelului
CLASICISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
mai curând succinte tablouri istorice, fanteziste în mare parte, cu deosebire când au în vedere „viața zbuciumată și moartea silnică a comisului Ionică Tăutu”, dar apropiate de verosimilul artistic atunci când se referă la Ioniță Sandu Sturza, primul domn pământean după fanarioți. Adevărata ivire a „izbăvirii naționale” pare a fi considerată însă epoca lui Iordache Darie Dărmănescu, a cărui trepidantă viață a fost transpusă de B. în romanul Conspirația Dărmănescului (1936). Desfășurarea narațiunii este aceea a romanului istoric tradițional, deviată, în final
BARNOSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285651_a_286980]
-
și ironică), „cuconași” iuți la mânie, „arțăgoși și tulburători”, zavergii de la 1821. Tablouri de epocă: ciumă, tâlhării, „ziafeturi” și țara în jaf domnesc, fanariot (Din vremea lui Caragea), eșecul Eteriei și uciderea „domnului Tudor” (Din timpul zaverei), trecerea din ghearele fanarioților „sub cizma moscalilor”, „nacealnici și pazarnici” (Bârzof), realități de altădată, cu culoarea lor (Bucureștiul vechi, Școala acum 50 de ani, Un bal la Curte în 1827, O călătorie de la București la Iași înainte de 1848), destrămarea averii Dudescului, oameni-idei (Teodor Diamant
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
spaniolă sau franceză. După versiunea franceză, bazată pe textul lui Croce și pe poemul Academiei, s-a făcut o traducere germană (1751), prescurtată într-o ediție populară. În literatura română există două redacții ale romanului: după intermediare neogrecești aduse de fanarioți s-au tălmăcit, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, Istoriile lui Bertold, rămase în manuscris (cel mai vechi, anterior anului 1775), iar după ediția germană prescurtată, adusă de sașii din Transilvania, s-a tradus Viața lui Bertoldo
BERTOLDO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285710_a_287039]
-
cântec bătrânesc, Icoanele ce-n sufletu-i ca-n paraclis trăiesc; Trăiam în doina tristă[-a] voinicului din munte, În visul țărei drage, în stîncele-i cărunte, În rîurile-i cari spumînde din munți gem, Într-a colibei triste întunecos blăstăm. Pe când fanariotul, pe tronu-mi de mărire, Rânjea cu râsul morții - și-n oarba lui cumplire, Ateu din nedreptate și de aur orbit, Domnea ca ciuma stearpă în tristul Răsărit Și-ntocmai ca păcatul cel strigător la cer El aducea în urma-i foamete
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fi preluat ca moștenire inclusiv vița-de-vie și băutura amețitoare a lui Dionysos. Unele manifestări și ceremonii dionisiace au supraviețuit până târziu în spațiul balcanic. O atestă unele texte juridice din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, dedicate domnitorilor fanarioți Mihai Racoviță (1765) și Grigore al III-lea Ghica (1766). Astfel, era interzisă Brumaria - „sărbătoarea în cinstea zeului mincinos Dionysos, supranumit brumu, patron al beției”. „Aceste sărbători - explică legile din secolul al XVIII-lea - se țineau de păgâni, ca să aibă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Volks-Garten), cum consemna boierul Dinicu Golescu, regula era : „bez [= fără] ciubucile, care nu sunt slobode” (192, p. 87). Aceeași situație era în Transilvania, parte atunci a Imperiului Habsburgic. În acei ani, și „pe străzile orașului [Brașov] fumatul era interzis - notează fanariotul Nicolae Suțu - și oricine se credea îndreptățit să smulgă pipa contrave- nienților”. Pe la 1821, principele Suțu a avut chiar o altercație în cartierul brașovean Șchei cu un paznic de noapte care i-a smuls din mână o pipă aprinsă (193
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
1716, el trimitea în dar patriarhului Ierusalimului, Hrisant Nottara, un „panzehr” (antidot) și un „magiun” (electuar) de opium „socotit [= preparat] ca pentru noi înșine, când eram la Cotroceni” (194). Obiceiul de a face acest tip de daruri l-a preluat fanariotul Mavrocordat de la înalta Poartă, unde exista o asemenea tradiție, mai ales cu ocazia anului nou persan, Nevrűz (21 martie). Cu acest prilej, „medicul- șef al palatului (hekîmbași) - scrie Luminița Munteanu - prepara o pomadă pe bază de ambră, opium și diverse
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
al XVIII- lea, Nicolae Mavrocordat Vodă era extrem de critic la adresa celor care, abia „sculați de dimineață”, se simt mânați „ca de o teribilă nebunie [...] ca să tragă o doză [de tutun] și să-și umple măruntaiele cu funingine” (228). Chiar contemporanul fanariotului Mavrocordat, Dimitrie Cantemir, obișnuia - povestește fiul său, Antioh - să bea o cafea și să „tragă din narghilea, după obiceiul turcesc”, dis-de-dimi- neață, imediat ce se scula din pat (257, p. 101). Fumatul „pe burta goală” mărea efectul narcotic și psihotrop al
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
păsurile țării, cărora pururea Domnii vechi țineau, urechea deschisă [la] primejdia ce amenință moșia și munca lor, [la] turburarea vârâtă oficial în raporturile de bună credință ce le au cu muncitorii. Nu în particular au a șopti ceva, ca îmbunătorii fanarioți, aceste urechelnițe care se furișează în auzul și farmecă mintea Domnilor, ci pe față și verde erau să vorbească și să arate M[aiestății ] 48 {EminescuOpXIII 49} Sale că " sub pretextul de reformă a legii tocmelelor, un consiliar al M
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
se aliază nepedepsit cu nulitățile catilinare ale țării sale în contra talentelor și trecutului ei și să-i fie silă că a existat o zi în viața sa în care-a putut da mâna cu tot ce epoca de tranziție între fanarioți și istoria națională a putut produce moralicește mai bolnav, intelectual mai sterp și mai felin. Iată ce i-ar rămânea de făcut daca mai e în stare s-o facă. [27 februarie 1882] ["CA SĂ CUNOASCĂ CINEVA"] Ca să cunoască cineva din
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Ardeal, și aci i s-au superpus pături de străini cari falsifică și împiedică dezvoltarea lor. Lupta în contra rămășițelor fanariote de la noi, pentru cari patriotismul și naționalitatea sunt niște mărfuri ce se cumpără la mezat prin pensii reversibile, propuse de fanariotul Giani și primite de fanariotul C. A. Rosetti, e o luptă foarte grea și existența acestor dușmani ai românimii, predominarea lor în politica statului include pericolul permanent de-a vedea drepturile noastre pe Dunăre trădate străinului. Dar să sperăm că
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
au superpus pături de străini cari falsifică și împiedică dezvoltarea lor. Lupta în contra rămășițelor fanariote de la noi, pentru cari patriotismul și naționalitatea sunt niște mărfuri ce se cumpără la mezat prin pensii reversibile, propuse de fanariotul Giani și primite de fanariotul C. A. Rosetti, e o luptă foarte grea și existența acestor dușmani ai românimii, predominarea lor în politica statului include pericolul permanent de-a vedea drepturile noastre pe Dunăre trădate străinului. Dar să sperăm că nu vor mai izbuti a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
veche superioară, rea - bună cum o fi fost, seamănă în toate cu mult mai mult poporului; că are mai multă francheță de caracter și incomparabil mai multă onestitate, că sunt în ea rămășițe de vrednicie dintr-o vreme anterioară epocii fanarioților. Se putea oare să nu conchid că pătura superpusă de roșii nu e nici româna de origine, nici asimilabilă măcar? Dovada cea mai strălucită despre aceasta mi-a dat-o banchetul d-lui C. A. Rosetti, la care mesenii erau
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]