238 matches
-
savantului care nu-și trăise tinerețea. Mă duceam pentru întîia oară la un spectacol de teatru și cum citisem piesa, am fost uluit să văd ce pot face actorii cu un rol. Faust, un savant, era dinamic pe scenă, puțin fanfaron, oricum gălăgios, în timp ce eu îl credeam meditativ, cel puțin până nu i se reda tinerețea, totuși îmi plăcea, avea grandoare, iar Mefisto, cu Bălțățeanu în rol, insinuant, viu, inteligent, însuși spiritul diavolesc, mă înfiora. Tragedia Margaretei apărea însă ștearsă, din pricina
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Stătea foarte bine, cel puțin la nivelul ÎCCJ, la nivelul șefilor din Poliția Capitalei și din Inspectoratul General al Poliției, era un tip cu relații în multe medii. Dar, pe de altă parte, se și lăuda mult, era și un fanfaron, în opinia mea. Avea alură de escroc. — Adică le promitea acestor oameni mai mult decât putea să livreze? — Tot timpul supralicita. Chiar și avocata lui a zis: atâta fanfaronadă n-am mai văzut la un individ pe care l-am
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
autorii de literatură pornografică. În plus, Maxim Crocer se comportă uneori și el asemenea acelor bărbați care se laudă cu aventurile lor amoroase, ceea ce îl face să-și piardă aureola de suveran al scrisului și îl prezintă ca pe un fanfaron. El povestește, de exemplu, cum mergând pe stradă a dat „peste un cuplu care făcea dragoste cu fervoare“. Apoi... apoi totul decurge ca în povestirile „vânătorești“ ale bărbaților de proastă condiție: „M-am oprit doar o clipă să îi privesc
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
chestiunea cu Wells - cu Shaw și la oameni precum Marx, Jean Jacques Rousseau, Marat, Saint-Just, oratori, scriitori excepționali, pornind În viață fără capital În afara capitalului mintal și ajungând să aibă o influență imensă. Și la toți ceilalți, avocați mărunți, cititori, fanfaroni, pamfletari, oameni de știință amatori, boemi, libretiști, ghicitori, șarlatani, paria, bufoni. Un avocat de provincie nebun care a cerut capul regelui și l-a și căpătat. În numele poporului. Sau Marx, un student, un tip de la Universitate, scriind cărți care cuceresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
aranjamente și scuze firave, obișnuite și simplifică totul cu brutalitate. Nu chiar cum a spus domnul Brecht, Erst kommt das Fressen, und dann kommt die Moral 2. Asta e fanfaronadă. Aristotel a spus ceva În genul ăsta și nu era fanfaron sau nu se purta ca unul ce-ncearcă să te intimideze. În orice caz, prin forța Împrejurărilor, a trebuit să-mi pun Întrebări simple, precum „O să-l ucid? O să mă ucidă el? Dacă adorm, mă mai trezesc vreodată? Chiar sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
stresului. Mirosul de urină se amestecă Încet cu cel de rouă. Razele soarelui transformă jeturile În curcubeu. În fiecare picătură, chipul Mathidei strălucește zâmbind tot mai trist, tot mai Îndepărtat. De unde a apărut această pocitanie? Ia uite cum se Înfoaie fanfaronul? Ce potlăgării se mai coc În mintea lui? Încotro a pornit-o? Și de ce Noimann se ține scai de urma lui, odată ce-și dă seama că totul nu-i decât o halucinație ieftină, o scamatorie? Stând picior peste picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
gândi la eșafod și la capete retezate însemna să privesc frica în ochi. Cândva, avusesem o vorbă. "Nu te purifici de frică decât lăsînd-o să-ți pârlească mîinile", spuneam. Dar niciodată această formulă n-a fost decât o deviză de fanfaron. Făceam caz de ea fără s-o urmez. Acum, în schimb, eram hotărât s-o aplic. Mă luptam să rămân om, sper că ați înțeles. Mai greu era să-i explic Eleonorei. După primul proces, când mă înverșunasem împotriva ei
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
erau cei care declanșau atacul. „E-he, o încurcă bramburitul! Geaba toate pilele lui, geaba toate limbile lui păsărești, geaba toate fițele. Că iar vin verificările. Cu rudele în străinătate, cu trecutul familiei burgheze, ca să nu mai vorbim de prezentul fanfaronului. Cât despre morală... știm noi destule despre slăbiciunile colegului. Și despre faptele lui. Fapte condamnate, fapte pedepsite prin lege. Prin lege!...“ Ăsta era Titi, desigur, apretat și oblic, cu ochelarii lui delicați, argintii și chipul osos, electrizat. Tirbușonul Titi, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
viitor, adică spre moarte? N-avem nemuritori, nici posteritate... Un veac fără nemuritori și fără posteritate? Cum își reîntâlnesc trecutul, părinții, premisa. Adică viitorul, adică moartea. Bolborosea fără șir, ca un bătrân senil, și erapalid, bătrân, supt de insomnie. Un fanfaron, o gogoașă, asta era, un fâs, ce să mai vorbim. Un înlocuitor, într-o lume de înlocuitori. Neimplicat, un intermediar, un palavragiu cabotin și imatur. Dar zurliul care dă din mâini și lovește din greșeală paharele poate atinge, cine știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nas. Își continua imperturbabil treaba, dar cuvintele începeau, instantaneu, să curgă. „O lume obscură, veche, peste care se tot însămânțează altceva. Produsul dintre alb și indigenă este indecis. Rătăcește, de sute de ani. Îndrăzneț, mitocan, greu de supus, ca lumpenii. Fanfaroni! Fanfaronul are un simț teatral înnăscut.“ Despre fanfaroni vorbea, să nu-ți vină a crede! El, Tolea Dominicus Anatolea vorbea despre fanfaroni! Ca la o teză de doctorat vorbea fanfaronul. Să te apuce năbădăile, nu alta. Privirea brusc mărită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Își continua imperturbabil treaba, dar cuvintele începeau, instantaneu, să curgă. „O lume obscură, veche, peste care se tot însămânțează altceva. Produsul dintre alb și indigenă este indecis. Rătăcește, de sute de ani. Îndrăzneț, mitocan, greu de supus, ca lumpenii. Fanfaroni! Fanfaronul are un simț teatral înnăscut.“ Despre fanfaroni vorbea, să nu-ți vină a crede! El, Tolea Dominicus Anatolea vorbea despre fanfaroni! Ca la o teză de doctorat vorbea fanfaronul. Să te apuce năbădăile, nu alta. Privirea brusc mărită a ascultătorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
instantaneu, să curgă. „O lume obscură, veche, peste care se tot însămânțează altceva. Produsul dintre alb și indigenă este indecis. Rătăcește, de sute de ani. Îndrăzneț, mitocan, greu de supus, ca lumpenii. Fanfaroni! Fanfaronul are un simț teatral înnăscut.“ Despre fanfaroni vorbea, să nu-ți vină a crede! El, Tolea Dominicus Anatolea vorbea despre fanfaroni! Ca la o teză de doctorat vorbea fanfaronul. Să te apuce năbădăile, nu alta. Privirea brusc mărită a ascultătorului nu îl intimida, bineînțeles. „Simț teatral înnăscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dintre alb și indigenă este indecis. Rătăcește, de sute de ani. Îndrăzneț, mitocan, greu de supus, ca lumpenii. Fanfaroni! Fanfaronul are un simț teatral înnăscut.“ Despre fanfaroni vorbea, să nu-ți vină a crede! El, Tolea Dominicus Anatolea vorbea despre fanfaroni! Ca la o teză de doctorat vorbea fanfaronul. Să te apuce năbădăile, nu alta. Privirea brusc mărită a ascultătorului nu îl intimida, bineînțeles. „Simț teatral înnăscut, asta e. Carnaval, circ, tristețe. Politicianul, armata sunt în aceeași lume. Și football-ul, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sute de ani. Îndrăzneț, mitocan, greu de supus, ca lumpenii. Fanfaroni! Fanfaronul are un simț teatral înnăscut.“ Despre fanfaroni vorbea, să nu-ți vină a crede! El, Tolea Dominicus Anatolea vorbea despre fanfaroni! Ca la o teză de doctorat vorbea fanfaronul. Să te apuce năbădăile, nu alta. Privirea brusc mărită a ascultătorului nu îl intimida, bineînțeles. „Simț teatral înnăscut, asta e. Carnaval, circ, tristețe. Politicianul, armata sunt în aceeași lume. Și football-ul, desigur. O viață mereu în așteptare, amantissime... Când aștepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu câte o torță în mână, pe coama taluzului, la colector, până la vărsarea în râul rece, negru... printre ei, l-aș descoperi. Da, aș recunoaște unul ca el, ca mine, ar trebui să pot atâta lucru. Anatol Dominic Vancea implicat? Fanfaronul, gogoașa, palavragiul cabotin? Tot provocând, magnetizând, doar-doar va declanșa mișcarea, brambureala, ciocnirea, scânteia de pornire? Orașul stins, acceptând noaptea. Clădiri și străzi moarte în pustiul nocturn. Nici o arătare, nici o inimioară fraternă. Rareori, se auzeau pași. Rondul de noapte, patrulele Utopiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nedeclarate, brânză, legume, carne, petele de grăsime trădau prezența cozonacilor, untului și măslinelor și brusc în cărțile de literatura română pentru clasele a X-a și a XI-a, în locurile mentorilor importanți, criticilor și poeților, apăreau V.I.P.-urile TV, fanfaronii politici, prezentatoare de știri, horoscop, curs valutar și reclame la telefonia mobilă. Când trecea Ea. Localnicii traversau distanțele dintre blocuri cu curelele de la pantaloni pe cablurile TV. Telefericele umane erau urmate de telescaune pentru sicrie, care trebuiau să ajungă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cunoscută a direcției populare a comediei, a oferit celei culte câteva tipuri de personaje comice: Pantalone (tatăl nerod, soț încornorat), Colombina (Smeraldina - fiica lui Pantalone) ce formează cuplu cu Arlechino, Brighella (șmecherul intrigant), Pulcinella, Pollichinelle (intrigantul), Trivellino (servitorul intrigant), Scaramuccio (fanfaronul mincinos sau bărbierul), Tartaglia (bâlbâitul), femei prețioase, ridicole, savante, gaițe. Cele câteva exemple oferite mai sus ne îngăduie să afirmăm că personajul comic a fost conceput și realizat în mod diferit pe parcursul etapelor literaturii. Varietatea imensă a tipurilor este în
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
redus intelectual, dar cu pretenții, primește replica prin Mitică Popescu, iute la minte, cinstit, curajos, simpatic. Însumând calități și defecte, Mitică Popescu e comic prin compunerea sa din interseâcții paradoxale de serii sociale și psihologice: trăznitul, naivul, fermecătoarea pușlama sentimentală, fanfaronul loial, licheaua cinstită. Caracterele care declanșează comicul sunt luate din lumea birocrației, a afacerismului și a saloanelor. Ca și la Caragiale, numele sunt elocvente: Buiac, Valtezeanu (Vârtejeanu), Bernigrădeanu. Patroana care se numește semnificativ Georgette Demetriade, e genul „femeii vesele” sau
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
acel simț care să poată percepe mersul timpurilor - n-ar fi suferit o asemenea prăbușire în final. În comparație cu Nobuo, care era de o prostie credulă, Nobutaka era o idee mai curajos. Dar nici el nu era mai mult decât un fanfaron incapabil. În acea a șaptea zi, Hideyoshi plecă spre Azuchi, oprindu-se la Castelul Sakamoto în ziua a unsprezecea. În Ise, Takigawa Kazumasu capitulă și el. Hideyoshi îi dădu o provincie din Omu în valoare de cinci mii de banițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mă scuzi. N-am îndrăznit să ți-o spun mai devreme, de teamă că nu mă vei mai plăcea, că nu-mi vei mai arăta înțelegere - și cătă nevoie am de înțelegerea ta. Nu-mi pot permite să o pierd. Fanfaronul de Napoleon - porcului ăstuia îi plac merele. Am găsit în buzunar un plic de chibrituri La Zelda - Braserie și salon de dans. Unde am mai fost? Poate că ar trebui să o întreb pe femeia care mă urmărește prin New York
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
face acomodarea de la casă-la-mașină mă ia de mână - și iată-mă plecat, conducând pe Sunset Boulevard, ca un cap plin de astroturf, cu o gură plină de cobalt și stronțiu 90 - și un mini-echipament computerizat de un milion de dolari, fanfaronul ăsta bionic care mi s-a cuibărit între coapse. Operația a fost un succes imediat. Cred că e minunat modul în care m-am putut schimba. Știi, uneori, știi, mă simt de parcă aș fi fost deja în California - și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
șansa lor de a se ridica mai repede la cer și fără aripi este considerabilă! Natura („mama natură”!) are multe feluri de a se răzbuna și a-i pedepsi pe cei care îi tulbură echilibrul ecologic! Vezi câte-un demnitar, fanfaron, căruia îi plac... băile de mulțime - mulțime pe care o va batjocori la prima ocazie, când „băile” cu pricina dau să-și închidă porțile! Artistul adevărat mulțumește „Celui de Sus” în numele semenilor lui, pentru darurile și talentul ce i s-
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
al meu, să-i transmit ceva Angelinei? mai întreabă. M-ați despuiat, hoților, zice Părințelul cu jumătate de gură, nu vreau să mai aud nimic, puteți să vă duceți la dracu’ amîndoi, înghite în sec. — îi mai așteptăm mult pe fanfaronii ăia? zice Roja dînd primele semne că începe să-și piardă răbdarea, privind în gol la pereții separeului îmbrăcați de sus pînă jos în pluș vișiniu. — Unde te grăbești? Doar nu-ți plîng țîncii acasă, zice Curistul ridicîndu-se greoi de pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și discret, se îmbracă cuviincios, câștigă îndestulător. 170 DANIEL BĂNULESCU Pe Calea Victoriei, trăsuri, blagoslovite multe cu doi până la patru ponei, se lasă-n genunchi și cuprind, în căușurile lor articulate, doamnele în pantofi de mătase. Moștenitori, mutilați, pești, cartofori, primadone, fanfaroni, parașute, tiribombe de lux, crupieri și galanți înăbușe locul. La Pielea Goală, celor ce cred în salvarea lumii de către o bucățică de cur li s-a adus varieteu. La Buh, Aliat, Talmeș-Balmeș, cele mai cosmopolite terase din lume, alături de trupele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
frumoasă, care trezea dorința, și lăsase deja să se înțeleagă că și ea îl dorea. O astfel de disponibilitate i se părea ușor descurajatoare. Intangibilul îl fascina mult mai mult, iar Elfrida, cu atașamentul ei îdeclarat adesea) față de piticul ei fanfaron, Elfrida era mult mai aproape de intangibil. Vultur-în-Zbor nici măcar nu era sigur că ea e atrasă de el. între ei nu se spusese nimic. Bărbatul își baza speranțele doar pe câteva priviri, câteva atingeri ale pielii, câteva ezitări ale ei atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]