1,083 matches
-
de greu să înțelegeți care-i problema? — Chiar mâine aș putea să vă aduc apa de care aveți nevoie! se grăbi să spună pilotul, care părea foarte îngrijorat. Sau chiar în noaptea asta dacă este nevoie. Gacel îl cercetă prin fanta îngustă a vălului ce-i acoperea fața, ochii păreau că-i zâmbesc ușor. În cele din urmă, făcu un gest de aprobare: — De acord! spuse. Am încredere în dumneavoastră. Aduceți mâine toate lucrurile de care credeți că ar avea nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
vorba de ceva atât de delicat, poți avea încredere în el. Ceea ce urmează nu e penibil, ci mă doare. Cu toate că ustensilele sunt perfecte. Aproape de nemăsurat cu etaloanele pământești. Cu o glugă albă, sterilă pe cap. Ochii lui mă străpung din fanta măștii ca o lamă de bisturiu. Mă măsoară din dosul ei, dar, dacă l-aș privi, aș ști și eu totul despre el. — Înțeleg perfect situația în care sunteți, doamnă. Veți avea dureri trupești și sufletești. Probabil că n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
sfârșit ale vieții, se auzeau sunete de neasociat cu nimic din ceea ce era cunoscut de oameni. În fine, John Gaudeamus, regele swing-ului, scoase mai dihai decât toți instrumentul la care cânta, un conglomerat haotic de tuburi, țevi, recipiente și fante ce intrau necontenit în vibrație unele cu altele, transmițând energia rezultată spre o pânză de corabie înfiptă în mijlocul mașinăriei, care, de bucurie, începea să cânte cu voce joasă. - Aha. Bă, incredibil. Absolut incredibil. Aici prietenul meu Vasile, cel în cinstea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Pe cealaltă parte a străzii, mama a încremenit de groază, dar, când copilul ajunge nevătămat lângă ea, îl apucă strâns de mână și chiar acolo, pe loc, începe să-l bată. Copilul se pune pe urlat, cu ochii ca niște fante și cu gura căscată în dreptunghi. Totul îmi este clar: mama se răzbună mișelește pentru spaima pe care a trăit-o din cauza copilului. Dacă așa arată ceea ce are omul mai bun - mama -, atunci cum trebuie să arate ceilalți oameni! Strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
dăduse seama când adormise, pleoapele deveniseră dintr-o dată grele și somnul îl furase pe nesimțite. Cineva se juca cu o oglindă, încăpățânându-se să-l orbească. Deranjat, întoarse capul și deschise ochii supărat. Razele soarelui matinal se strecurau printr-o fantă în perdeaua de la geam. Ileana era aplecată peste el, ștergându-i fruntea transpirată cu o batistă umedă. Încercă să își dea seama unde se află și ce s-a întâmplat. Amintirile îi reveneau încet, Ileana zâmbea bucuroasă, mângâindu-i acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
În nici un caz nu putea fi vorba de un animal. Vlad nu fusese acolo cu el, nu simțise tremurul muntelui și nici geamătul acestuia, care îi băgase groaza în oase. Chestia aceea, fumul negru, ieșise din gaura îngustă, ca o fantă subțire, de sub tavanul galeriei. Se prelinsese de acolo ca un lichid drăcesc. Umbla se prin toate colțurile lumii dar nu auzise de existența unei asemenea vietăți. Vlad nu-i înțelesese întrebarea. Boris știa că, orice ar fi fost ființa aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
reteze posibilitățile de a face rău. Mi se poruncește să aștept, când cu o scurtă cercetare aș putea să Îi descopăr ascunzătoarea. Sfătuiți-mă cum să fac. - Dante Alighieri, șuieră cardinalul, mijindu-și ochii până când și-i transformă În două fante. Iarăși el. Căpetenia Încuviință. - Iubirea pe care papa Bonifaciu o nutrește pentru orașele care Îi sunt credincioase mă Împiedică să intervin În treburile cetății voastre, explică Acquasparta, și ca atare rău aș face dacă te-aș sfătui să nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nu e cu putință! bâigui, venind spre el. Bâjbâia cu mâinile În gol, ca și când ar fi vrut să prindă razele de lumină și să le oprească. Poetul se dădu la o parte, pentru a-i oferi ocazia să privească prin fantă. Astrologul clătină din cap pentru o clipă, dând să se aplece spre ocular. Apoi, cu un salt, dădu Înapoi, strigând și acoperindu-și fața cu mâinile, ca și când o flacără vie ar fi țâșnit din mașinărie. O expresie disperată o Înlocui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
așa Încât fiecărui interval dintre doi dinți ai primei roți Îi corespunde Întotdeauna un dinte al celei de a doua. După punerea În rotație cu mare viteză a axului, se proiectează o rază de lumină spre prima roată: aceasta trece prin fantă, se reflectă Într-o oglindă așezată la o depărtare considerabilă și se Întoarce spre cel de-al doilea angrenaj, care Între timp s-a rotit atât cât să Îi ofere luminii un nou interval. Calculând raportul dintre distanța parcursă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-i întinde celuilalt mâna. În ceea ce fusese camera mea, își stabilise o tabără de apărare, un mic fort din lucruri uzate și un vraf de ziare puse unele lângă altele, care urca până la tavan. Din fereastră nu rămăsese decât o fantă micuță de unde putea zări clădirea în ruine în care locuia Fantin Marcoire. În apropierea fantei zăceau, pe jos, două praștii din lemn de alun cu elastic de cauciuc, cum își fac puștii neastâmpărați pentru a ochi păsările și fesele agentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
un mic fort din lucruri uzate și un vraf de ziare puse unele lângă altele, care urca până la tavan. Din fereastră nu rămăsese decât o fantă micuță de unde putea zări clădirea în ruine în care locuia Fantin Marcoire. În apropierea fantei zăceau, pe jos, două praștii din lemn de alun cu elastic de cauciuc, cum își fac puștii neastâmpărați pentru a ochi păsările și fesele agentului comunal. Lângă acestea, o provizie de cuie ruginite și de șuruburi strâmbe, o bucată începută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
afară, ca și cum te-ar fi provocat să-l pocnești sau să-l săruți. Părul lui blond era bine dat peste cap, deși era ca de bebeluș pe lângă urechi. Nu avea sprâncene, iar ochii îi erau pe jumătate închiși, ca niște fante chiar. Amândouă aceste trăsături îl făceau să pară slab și labil, într-un fel care aducea cu Nero. Poate că nu era nici unul dintre aceste două lucruri, deși mirosul de colonie care îl înconjura, aerul mulțumit de sine și felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
câteva momente în ciudata anticameră... Cufundat în unicul fotoliu, cu inima în ritm galopant, încă fascinat de frumusețea serafică a tinerei femei care m-a primit, privesc spre sursa stranie de lumină albastră, nefiresc de albastră, difuzând ca printr-o fantă din zid, și mă întreb dacă nu trăiesc o iluzie, o născocire a minții: în clipa în care superba făptură a trecut prin perdeaua de lumină, halatul ei alb ca din voal, intim mulat, și-a pierdut materialitatea, s-a
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
scurt și care, dintr-o smâncitură, îl aruncă în tufele de buxus-buxus. Căzu ușor pe-o mână. Când să se ridice, dete cu cealaltă mână de o carte. O apucă bine în mână și și-o trase repede în zăpada fantei de lumină. În clarobscur, avu senzația că nimerise cu șezuta în fecale de om, ca în următoarea secundă să recunoască Goana după aer, mânjit chiar pe prima copertă, de excremente umane. Luă exemplarul cu scârbă și-l aruncă în tomberon
NICOLAE SUCIU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362776_a_364105]
-
melodie foarte cunoscută, Sinu dete deoparte câteva suluri de papyrus, ca să vadă ce se-ntâmplă. Îi răsuna acum în urechi, un vals care parcă împrospăta aerul. Auzi de jos glasul însoțitoarei, ca un ecou: “Coboară, domnule Sinu.” Privi scurt prin fanta creată de scoaterea sulurilor. Văzu la început un perete imens pardosit cu cârlige de măcelărie, în care atârnau, ca niște paltoane, carcase de porc, jamboane de mânzat, jumătăți de oaie, pulpe de vacă, organe interne atârnate de limbă, cârnați neafumați
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
invizibila pădure de podoabe a catedralei noastre dintr-un timp fără bolți și fără acoperișuri. V Dacă steaua aceea, devenită a noastră, iradiindu-și îmbrățișarea de briliante, de chihlimbar, de rubine și ametiste, ar coase cu acul ei de aur fantele și sfâșierile unei nașteri ce se reînnoiește, o barcă navigând spre izvorul dintâi ne-ar realăpta ridicându-și sânii ca niște pilaștri, sub puntea de argint, ce sprijină picioarele rănite, care, după ce-au tot drumețit, se grăbesc spre adăpostul
GOYA GUTIÉRREZ, DESPRE CONVIEŢUIREA NOASTRĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362365_a_363694]
-
Amintiri > PETRECEREA Autor: Mihaela Cristescu Publicat în: Ediția nr. 122 din 02 mai 2011 Toate Articolele Autorului Era vineri seară și începusem să cred că aveam nevoie de un loc comun, de un repaus în plină vâltoare, poate de o fantă, o bijuterie autentică încastrată în icoana de deasupra patului. Liniștea încă nu îmi acoperise privirea deschisă, încercam să ierarhizez evenimentele cu răbdare și conștiinciozitate, prin limită și durere. Înțelepciunea lumii, precum și filosofia ei, se demonstrau încă viabile, mai aveam nevoie
PETRECEREA de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361191_a_362520]
-
la care este supus spiritul, de aceea viața omului, destinul pe care-l parcurgem, este în același timp și un Labirint. Acesta este titlul primului poem, sau al celui de al doilea poem, dacă socotim dedicația un poem-poartă. Un poem fantă, cum ar zice Nichita Stănescu. Iar cum primul vers al acestui Poem („Labirintul”) începe așa, „La început, în ființa-mi de lut”. Așadar suntem la început, este vorba despre Începutul mitic, în care se petrece geneza, când după geneză începe
O CARTE DE POEZIE CA UN AMURG ÎNFLORIT PE DINĂUNTRU de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368468_a_369797]
-
știe sau să nu fie de acord cu aceste simple dar atât de cuprinzătoare cuvinte? Acum totul e bine. Suntem împreună.”? Ca și cum autorul ar privi în urmă fără să se poată desprinde de esența romanului finalul cărții este încă o fantă deschisă către tema centrală a operei, care este sufletul și misterul lui: „Granițele sufletului nu le poți găsi, chiar dacă le-ai căuta pe toate drumurile; atât de adâncă este ființa lui” (Heraclit) Celălalt roman cu care romanul „Deziluzii” formează o
CRONICĂ LITERARĂ: „DEZILUZII” ŞI „VIAŢA CA O ILUZIE” – DOUĂ ROMANE DE BERTHOLD ABERMAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368469_a_369798]
-
în fața căpeteniei. Era o namilă de om cu ținută arogantă, tolănit în mod necuviincios pe scaunul înalt, cu ornamente metalice simbolizând cranii umane. Masca lui era teribil de cumplită datorită trăsăturilor schimonosite și fâșiilor sângerii cu care era împodobită. Prin fantele deschise în dreptul ochilor, nu puteai zări nimic din expresia lor, ceea ce era foarte neplăcut. Ridică mâna, iar în jurul nostru se lăsă liniștea deplină. -- Cine sunteți și ce căutați pe teritoriul Kema? Vocea îi era puternică, vibrantă, cu tonurile modificate de
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
Voicilă Dobre vine sfioasă și cutezătoare, după mai multe popasuri antologice și ajunge până la noi, pentru a-și face loc încet și confortabil, printre culorile curcubeului, cu această carte de autor. Pentru motive bine întemeiate, fata asta, și-a ales fanta de lumină dintre verde și albastru. În acest spațiu de har și descântec, poetesa își deschide sufletul pentru a ne da ocazia să-i admirăm freamătul transparent-diafan al creuzetului literar și zborul senin spre esențele cumpănite și simple ale trăirilor
CARTEA CU PRIETENI (VI)- ION BUCIUMAN de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367351_a_368680]
-
cu mijloacele avute la îndemână se profilează aproape indistinct, ca un abur abia găsindu-și și delimitându-și înfuiorarea spre cerul înstelat pe fațada orbitor de albă și majestuoasă a complexului hotelier-casino Caesar Palace și pierzându-se apoi definitiv în fanta de lumină ce se mișcă măsurând zările, și cerul înstelat ce pornește dinspre “adâncimile” luminoase ale anticului adăpost ale Luxorului faraonic. Vizavi își savurează celebritatea Paris Las Vegas, având port-drapel fălnicia, chiar dacă nu la fel de strălucitoare ca originalul, Turn din capitala
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367120_a_368449]
-
un loc aparte. Dacă iubirile, pe lângă frumusețea lor inefabilă, au uneori „chiar un gust amar”, ori sunt o „povară”, Ana Urma redefinește conținutul acestui sentiment „pe maluri în ape în aer/ sevele calde sunt leac răzvrătirii/ privește și tu prin fanta subțire/ e foșnetul firav aripa la fel/ în flutur albastru renaște omida/ sparg mugurii moi crisalide de jad/ și nimeni nu plânge nu cere/ arginți împrumut sau simbrie” Redefinire, p. 60) Ana Urma oferă în poezie cheia propriei personalități. Se
CRONICĂ DE CARTE: ÎNTRE FIRE ŞI GÂND DE ANA URMA de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368586_a_369915]
-
Publicat în: Ediția nr. 231 din 19 august 2011 Toate Articolele Autorului Stimată doamnă, pic de somn Și veștile mă întristează Că vine iar același domn Și-mi bate-n ușă la amiază Lăsați-mi draperia trasă Și storurile fără fantă Că vin tristeți care m-apasă Cu energie radiantă; Și nu-nțeleg ce tot îmi spune, Adesea bate din picior Eu bănuiesc că nu sunt bune Aceste vorbe care dor I-am arătat și buletinul Da-mi face semn c-
SCRISOARE DESCHISĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364626_a_365955]
-
romantism umoristic, distractiv, de factură eseistică pe teme de viață și iubire înrădăcinate în normalul umanului, însă oglindite frenetic, sub infinitele diviziuni ale stărilor fericite și nefericite, umane! E un generator de veselie, îmbolnăvitor de veselie, dar nu scăpătat prin fanta vieții ci răzbătător la piept cu ea, nu strecurat prin uși cu zăvorul uitat tras, ci trecut peste și pe sub praguri cu mers onest, fără încălcarea ordinei răsplății pe muncă și merit! Ți-e drag de el pe scenă ca
RADU ILLE. SPECTACOLUL ÎNTRE LABIRINTURI, ARANJAMENTE ŞI VALOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364757_a_366086]