2,704 matches
-
vrea să răspundă. Romanul lui Yasushi Inoue devine, astfel, o tulburătoare reflecție pe tema unei metafizici a mimetismului, a interfeței dintre ficțiune/închipuire și realitate, a întîlnirii dintre supoziție, ca act creator, și acele obiecte - corelative obiective - care ne susțin fantasmele. Ceea ce vînătorul, numit cu o recunoscută convenție a arbitrarului Yosuke Misugi, îi pune la dispoziție autorului, despre sine, nu e o confesiune, firește. Nici un șir de evenimente sau fapte care să-l definească. Misugi e, de fapt, un fel de
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
-i lase să bea sângele jertfitului. Nimeni nu-i lua însă în seamă. Râdeau, târând în hău tot eșafodul împreună cu roata torturii care părea un soare al mai multor galaxii..." Trebuie să spunem că viziunea nu este suficient de convingătoare, fantasmele nu capătă consistență, iar pagini care ar fi putut deveni antologice (ca acelea din Cimitirul Buna Vestire a lui Arghezi) eșuează în farsă măruntă și macabră. Există însă și pagini de-a dreptul márqueziene, a căror protagonistă este Elisabeta, soția
Universuri paralele by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17351_a_18676]
-
cu abilitate de stilul indirect-liber, ce lasă să răzbată, autentic și savuros, palpitul limbii vorbite. Frapează, apoi, în triptic, numărul copleșitor de replici săltărețe, acide, de observații vădind un acut simț al realului (ce nu exclude însă împăienjenirea sufletului în fantasme, după cum vom vedea), fraze care vorbesc despre un anumit tip de inteligență și de sensibilitate feminine - ușor de recunoscut în România post-decembristă. Lucidă, ironică și autoironică, tăioasă, capricioasă, cu o puternică și necenzurată inițiativă erotică, experimentînd și înscenînd minuțios, din
Romanul unei fete de tranziție by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/17353_a_18678]
-
masa informă care se percepe vag după ei este de fapt rodul imaginației mele. Ceea ce văd acolo ochii mei slabi nu este decît un pretext pentru visele mele, pentru dorințele și, de ce nu, doar e un cuvînt la modă, pentru fantasmele mele, la care cei care văd perfect n-au acces. Nu au nevoie. Ei văd lumea la fel, identică pentru milioane de ochi". Nu e de mirare, deci, că fără să poarte ochelari își trăiește Mona, la Istanbul, "marea iubire
Romanul unei fete de tranziție by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/17353_a_18678]
-
trebuie să mă hotărăsc, incomodat și de calitatea slabă a imaginii, despre ce grad de realitate este vorba. De ce am însă sentimentul că fascinația lumii de pe ecran crește atunci când scâncetele tehnicii fac percepția vizuală întrucâtva mai obscură, că alunecarea în fantasmă se accelerează cu un sonor nu suficient de bine "lipit" de imagine (venind parcă dintr-o altă spațialitate) și cu lipsa detaliilor nete pe care le aduce culoarea și acuratețea aparatului modern? O a doua impresie puternică o provoacă întâlnirea
Eminescu și posteritatea de celuloid by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17414_a_18739]
-
prăpăstios pe care-l descria, inca acum o sută de ani, prozatorul austriac Grillparzer (citat în cartea menționată a lui Adam Michnik): "dinspre umanism, prin naționalism, spre bestialitate". Toți cei care sunt tentați, în aceste vremuri ale "granițelor spiritualizate", de fantasma zidului împrejmuitor al bietei lui gospodării sunt sortiți fie să retrăiască tragedia unui zbir primitiv, precum Milosevici, fie să se zbată, undeva la marginea lumii civilizate, într-o mizerie morală și spirituală perpetue.
Cu toate pânzele sus, spre Zona Rublei! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17911_a_19236]
-
pe seama celuilalt: "eu locuiam în ochii cuiva". Dezolarea are ca rădăcina o astfel de inconsistenta a eului. Procesul de descompunere a eului e bivalent, deoarece se poate vorbi, cu egală îndreptățire, de o extensie, de o proiecție a subiectului asupra fantasmelor sale care ajung să trăiască în locul său, "reprezentativ", si de o "dezumanizare" a lui în contul acestora, în sensul în care sînt eliminate registrele "naturale" ale sentimentului (Ortega y Grasset: "Plăcerea estetică a artistului modern decurge tocmai din acest triumf
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
ajunge a trata afectele într-un chip autonom, ca pe niște obiecte în sine. Încercînd a transgresa, părelnic, granițele dintre real și fantastic, rămîne de facto, în domeniul ultimului, de unde "experimentează" doar realul că pe o iluzie, ca pe o fantasma a fantasmei. Umanitatea să e fatalmente resorbită de procesul figurat, care-și are ontologia proprie. Ființă e doar fictiv tangibilă. Clamorile ei pătimașe, amintindu-l pe alocuri, pe Federico García Lorca, își au caligrafia lor aeriană, singura care contează, în
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
trata afectele într-un chip autonom, ca pe niște obiecte în sine. Încercînd a transgresa, părelnic, granițele dintre real și fantastic, rămîne de facto, în domeniul ultimului, de unde "experimentează" doar realul că pe o iluzie, ca pe o fantasma a fantasmei. Umanitatea să e fatalmente resorbită de procesul figurat, care-și are ontologia proprie. Ființă e doar fictiv tangibilă. Clamorile ei pătimașe, amintindu-l pe alocuri, pe Federico García Lorca, își au caligrafia lor aeriană, singura care contează, în acest plan
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
capitalismul. Singurul sistem cu adevarat democratic din istorie a fost și a rămas ținta unei contestații exagerate, lipsite de obiectivitate și, filosofic, precară. Murti-bingismul este creația intelectualilor nemulțumiți de liberalismul burghez. Că fascism sau comunism, murti-bingismul este produsul imaginației și fantasmelor unor intelectuali care au refuzat, cu o încăpăținare nemaipomenită, evidență: și anume că nici o orînduire n-a rezolvat într-o măsură mai mare decît aceea burgheza problemele materiale și morale ale oamenilor. Sfîrșitul istoriei, de care vorbea Fukuyama, chiar aceasta
Cine l-a creat pe Murti-Bing by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18019_a_19344]
-
absență conceptului de "dor de casă". Nu importă de unde vii, ci faptul că întotdeauna te afli altundeva decît ai putea fi, sau altundeva decît ai fost înainte. Că și iubirea, nostalgia e nemotivata. Inutil erau nedumeriți medicii secolului trecut de fantasmele unor bolnavi proveniți din locuri modeste, sau chiar sordide, care și le aminteau cu toate acestea în cele mai frumoase culori posibile, ca pe adevărate palate. Nostalgia, ca și dragostea, e irațională, ea își construiește propriul obiect, nu și-l
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
nici o legătură de trama ori personaje cu românele lui Italo Calvino, împărtășește totuși ceva esențial cu ele: acea voioasa și, în același timp, tristă umanitate, care prin puterea unei imaginații miraculoase ajunge să viețuiască pe fîșia subțire dintre realitate și fantasma. Cele trei cărți, Baronul din copaci,Cavalerul inexistent și Vicontele tăiat în două, de curînd publicate în condiții editoriale demne de toată laudă de Univers, pot intra lesne în tradiția literaturii pentru copii, dar și pentru vîrstnici înțelepți, alături de Alice
Jumătate pe pămînt, jumătate în nori by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18076_a_19401]
-
de eroul masculin, sau mai bine zis de eroii-bărbati, pentru că trece de la unul la celălalt, așa cum o seduce propria imaginație creatoare de isprăvi fantastice. De fapt, și ea și toți ceilalți naratori sînt îndrăgostiți de închipuirea lor care concepe asemenea fantasme uluitoare. Fantasticul e sabotat, dar astfel și insinuat cu tertipurile firescului, de umorul conceput că imensă doză de bun simț într-o lume în care se petrec tot felul de ciudățenii. Orice întîmplare supranaturala, orice personaj fabulos, cum e, de
Jumătate pe pămînt, jumătate în nori by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18076_a_19401]
-
fost surprinsă picotind în fața exploziei mulțimii de diferențe neașteptate, ascunse dincolo de el; fiecare dintre acestea - aflată vreme îndelungată în penumbra - a simțit nevoia firească de a atrage atenția, de a-și scoate în evidență unicitatea și deosebirea față de celelalte" (din Fantasmele salvării de Vladimir Tismăneanu, Ed. Polirom). Citînd cartea profesorului Ed Mentă îmi îmbogățesc chipul unui artist mare și drag. Dar se mai întîmplă un lucru. Am retrăit, la alte cote, starea de incandescenta artistică a primilor ani de libertate și
Andrei Serban si lumea magicã by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17451_a_18776]
-
pătruns de geniu, "fără a-i deranja facultățile exterioare, daca temperatura bilei este moderată" (Ioan Petru Culianu: Eros și Magie în Renaștere). Albert Dürer complinește acest distinguo, afirmînd că melancolia fumosa (caldă) prezintă doi factori de o deosebită importantă: mobilitatea fantasmelor în interiorul organismului subtil și marea capacitate de a reține întipărite fantasmele în pneuma (memoria unită cu o excepțională capacitate de analiză). În raprotul geniu-melancolie, Jean Starobinski face o referire la mitul lui Faust: "Pentru omul secolului al XVI-lea, puterea
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
bilei este moderată" (Ioan Petru Culianu: Eros și Magie în Renaștere). Albert Dürer complinește acest distinguo, afirmînd că melancolia fumosa (caldă) prezintă doi factori de o deosebită importantă: mobilitatea fantasmelor în interiorul organismului subtil și marea capacitate de a reține întipărite fantasmele în pneuma (memoria unită cu o excepțională capacitate de analiză). În raprotul geniu-melancolie, Jean Starobinski face o referire la mitul lui Faust: "Pentru omul secolului al XVI-lea, puterea melancoliei era cea a geniului, într-un sens ce include dimpreună
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
niciodată cu adevărat un american, ci rămîne victima unei alte identități, care îl ucide prin procura. Dacă America e țară emigranților prin definiție, ea e totodată și tărîmul la care unii nu au ajuns niciodată, un spațiu simbolic, o năluca, fantasma a unor minți ostenite, cum este și protagonistul lui Nabokov, pentru care Noul Continent e o destinație, nu o lume în sine. O America imaginara sau una ratată, pe pămîntul căreia trăiești fără să o vezi, fără a fi cu
Cele mai frumoase povestiri ale veacului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17456_a_18781]
-
și plutire mistuita în nimic, în fond resorbitie a duratei, stă întreaga opera a lui Chopin. În oglindă care reflectă cele dispărute: portretele lui Couperin, Bach și Mozart. În linia dreapta a perspectivei Debussy, Fauré, Ravel dar și Skriabin împreună cu fantasmele zborului supranatural către stele. Thomas Mann simțea perfect acele multe locuri unde Chopin îl prefigură, armonic și psihic, pe Wagner. tocmai geniul marca unicitatea intimității pianistice: a transforma limită într-un univers de posibilități singulare. Nocturnele simbol al romantismului poetic
Moartea calului alb by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17559_a_18884]
-
ci în mai real decît realul, în triumful simulacrelor?" O întrebare care multora li se va părea, încă, absurdă, dar nu și celor ieșiți dintr-o sala de cinematograf unde au fost asaltați, timp de vreo oră și ceva, de fantasmele unei hiperrealităti electronice precum cea din filmul Matrix, bunăoară. Apăsînd vîrtos caldarîmul, ori pipăind conturile corpurilor solide din jur, pentru a-și garanta că mai sînt, totuși, între limitele unui univers concret și știut, real, aceștia din urmă, spectatorii utopiilor
Viclenii la sfîrsitul lumii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17577_a_18902]
-
într-o lume grăbita, nervoasă, insomniaca, alertă pînă la ultima vlaga de dinaintea finalei epuizări, să dormi în plină zi! Pe de altă parte, știm prea bine că Oblomov e un nefericit, că somnul îl duce departe, spre lumea copilăriei, spre fantasmele nostalgiei sale, ca doarme, așadar, ca să fugă de prezent, de realitate. Dincolo de mecanismele somatice ale somnolentei, în trîndăvie, Oblomovii din toate vremurile, se ascund și își veghează, de fapt, lucid și atent, propria disperare și neputința. Un evazionism banal, cotidian
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
incorporat în viziune proustiană, muzica, jazz-ul, cu notele lui fantomă, literatura, arta sub diversele ei forme, „medialectul”, figura paternă și cea maternă, cu moștenirea de ironie și elegie dată fiului, relația afectivă, relația amoroasă și anticiparea/improvizație, „feminitudinea” și fantasmele legate de ea, procrastinația dragă lui Proust și retro-procrastinația dragă lui Fréderic, relația estetică, subiectivitatea, cotidianul, visul, fantasma, amintirea, coșmarul repetitiv, vîrsta înaintată și, strecurată, ici și colo tema sfîrșitului, a epilogului romanesc dar mai ales existențial. O rețea interculturală
Gérard Genette și jocul de-a epilogul by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2492_a_3817]
-
figura paternă și cea maternă, cu moștenirea de ironie și elegie dată fiului, relația afectivă, relația amoroasă și anticiparea/improvizație, „feminitudinea” și fantasmele legate de ea, procrastinația dragă lui Proust și retro-procrastinația dragă lui Fréderic, relația estetică, subiectivitatea, cotidianul, visul, fantasma, amintirea, coșmarul repetitiv, vîrsta înaintată și, strecurată, ici și colo tema sfîrșitului, a epilogului romanesc dar mai ales existențial. O rețea interculturală deosebit de densă, dată de nume foarte variate, provenind din domenii și arte diferite - Pascal, La Rochefoucauld, Stendhal, Chateuabriand
Gérard Genette și jocul de-a epilogul by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2492_a_3817]
-
și cafea/ dintr-o cofetărie din cluj/ decisă într-un tîrziu să vină/ să-mi acopere ochii cu palmele/ ca și cînd ar fi voit să mă lase fără amintiri” (Privesc în urmă). Ceea ce pentru subsemnatul ar putea fi o fantasmă dolorică, pentru Ion Cocora e o vitrină cu imagini aidoma unor păsări care cîntă de zor în colivie.
Poezia existenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2506_a_3831]
-
în banca stampelor naturiste, senin-melancolice, fiindcă O. Nimigean aruncă în tabla de hârtie cu versuri macaronice (în limbi străine), transcrie sms-uri în limbaj abreviat (într-o serie de sms story), trimite S.O.S.-uri tulburătoare („nu-i decît o fantasmă/ dar doare ca un animal jupuit“), cântă ludic prohodul sobei de tablă, descrie frigiderul Indesit ca pe un personaj de desene animate și, nu în ultimul rând, sub ștergarul curat de țară, cusut cu motive naive, acoperă tensiunea mocnită a
Nanabozo și „poienița druidică“ borgesiană by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2542_a_3867]
-
sunt mărunte și caraghioase, chiar și atunci când îl șochează pe povestașul Carrère (de pildă, episodul în care Limonov e filmat trăgând cu mitraliera înspre Sarajevo, aflat sub asediul lui Radovan Karadžic). Interesant este, însă, că povestea acestui megaloman idealist - și fantasma lui confirmă „diagnosticul”: „iar eu, Eduard Limonov, voi mărșălui în primul rând și toți mă vor recunoaște și toți mă vor iubi” - devine pretextul pentru rescrierea „beletristică” a istoriei Rusiei secolului trecut. Cititorul vede un film cu diapozitive din istoria
„Adevărul“ despre Limonov by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2443_a_3768]