269 matches
-
marfa păstrează caracterul „mistic“ pe care îl avea la Marx. Lucrurile secolului al XIX-lea au un caracter fan tasmagoric, în măsura în care ele ascund, traduc, redefinesc continuu relația dintre vechi și nou, dintre diverse subiectivități istorice aflate în conflict. Astfel sunt fantasmagoria pieței, supusă privirii flaneurului și recreată în fizionomiile sale; fantasmagoric este și interiorul, camera locuită ca expresie a iluziilor unei creații cosmologice proprii; la fel, recrearea Parisului de către Haussmann sau recrearea lumii de către Blanqui. Voi relua în capitolul al treilea
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
recreată în fizionomiile sale; fantasmagoric este și interiorul, camera locuită ca expresie a iluziilor unei creații cosmologice proprii; la fel, recrearea Parisului de către Haussmann sau recrearea lumii de către Blanqui. Voi relua în capitolul al treilea cazul cel mai interesant al fantasmagoriei urbane, anume relația flaneurului cu mulțimea care populează străzile marilor orașe și care, ca fizionomie, reprezintă o colecție infinită a tipurilor umane. În fine, „arcadele“ pariziene sunt locul în care mirajul noului, suprapus peste obiectele propriu-zise și creând astfel efectul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
În fine, „arcadele“ pariziene sunt locul în care mirajul noului, suprapus peste obiectele propriu-zise și creând astfel efectul fantasmagoric, este etalat în puritatea sa și valorificat ca atare, devine el însuși o marfă de felul celei pe care o substituie. Fantasmagoriile sunt, în sinteză, imagini ale dorinței (Wunschbilder) și în acestea „in ihnen sucht das Kollektiv die Unfertigkeit des gesellschaftlichen Produkts sowie die Mängel der gesellschaftlichen Produktionsordnung sowohl aufzuheben wie zu verklären.“ Fantasmagoria astfel precizată induce o imagine dialectică, tradusă acum
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
marfă de felul celei pe care o substituie. Fantasmagoriile sunt, în sinteză, imagini ale dorinței (Wunschbilder) și în acestea „in ihnen sucht das Kollektiv die Unfertigkeit des gesellschaftlichen Produkts sowie die Mängel der gesellschaftlichen Produktionsordnung sowohl aufzuheben wie zu verklären.“ Fantasmagoria astfel precizată induce o imagine dialectică, tradusă acum în percepția obiectelor-marfă și a artefactelor lumii urbane. Mecanismul celor două fenomene este același, anume dia lectica reprezentărilor istorice, eliberată de iluzia „păcii“ conceptuale și de coerența unui act reflexiv intențional. Fixa
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de „experiență“, așa cum a fost schițat în primul capitol, nu permite descrierea relației dintre flaneur și oraș ca relație dintre un subiect cunoscător și un obiect cunoscut, ci ca dezvoltare speculativă a conjuncției lor, în întruchipări istorice și literare diverse. Fantasmagoria flaneurului („das Ablesen des Berufs, der Herkunft, des Charakters von den Gesichtern“) îl cuprinde și pe acesta în mecanismul ei. Baudelaire identifică mărcile celui care stăpânește „arta de a se cufunda în mulțime“: „gustul travestirii și al măștii, ura domiciliului
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
our movement“; mai precis, de extinderea logicii mărfii (commodification) asupra experienței urbane ca atare. Metropola este locul în care experiența (Erfahrung) este înlocuită, după cum am încercat să arăt, de trăirea (Erlebnis) punctuală, nesituată istoric, reflecție a „consumului“ de senzații temporare. Fantasmagoria mărfii duce la abstractizarea raportului dintre om și lume, la privatizarea și, concomitent, la uniformizarea trăirilor. Regăsirea experienței istorice în această lume înstrăinată a metropolei presupune o pedagogie a percepției care să recunoască, în obiectul individual, universul pe care acesta
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
natura, ci să ridicăm nivelul moral al întregului popor român 252. (s.a.) scria Slavici în Sămănătorul anilor 1906. Asanarea morală a societății prin artă rămâne scopul și rezultatul creatorului care s-a îndepărtat definitiv de creația sa. De aici până la fantasmagorii ca cele de mai jos nu mai e decât un pas: Rostul artei e nu să ne coboare și să ne rușineze, ci să ne înalțe și să ne facă mândri de a ne ști oameni, și operele de artă
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
reprezentare asupra crizei. Dar, preocupat fiind să readucă la lumină valorile călcate în picioare ale tradiției umaniste, a ajuns inevitabil să considere nihilismul nietzschean cu exaltarea sa romantică a răului și cu a sa distrugere a moralei, drept o primejdioasă fantasmagorie. În raport cu forțele demonice evocate de Nietzsche, în raport cu lupta pe care a dezlănțuit-o dintre instinct și rațiune, Thomas Mann afirmă: Cine îl ia "în serios" pe Nietzsche, cine îl ia ad litteram și îl crede, este pierdut 131. Cu toate
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
profund pe care i-l înfățișa Thomas Mann prin avertizarea sa prudentă: "Cine îl ia "în serios" pe Nietzsche, cine îl ia ad litteram și îl crede, este pierdut". Iar în lupta sa corp la corp cu textele și primejdioasele fantasmagorii pe care acestea le evocă, ajunge să cadă el însuși în ceea ce, de la un anumit moment încolo, va numi "abisul" lui Nietzsche. Experiența nihilismului declanșează în Heidegger o profundă criză, personală și filozofică. În anii imediat următori confruntării cu Nietzsche
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
este delimitat de locurile între care se deplasează indivizii. În acest sens, Giddens se referă la spațiul și timpul virtuale: spre deosebire de era premodernă, în cea modernă indivizi își pot imagina aspectul unor spații nevizitate. "Modernitatea "dislocă" [...] locul devenind o pură fantasmagorie" (id., p. 131). Deîncapsularea înseamnă, în acest context, separarea spațiului de timp: "Prin "deîncapsulare" înțeleg procesul de "transfer" al relațiilor sociale din contextele de interacțiune locale și restructurarea lor pe distanțe indefinite de spațiu-timp" (id., p. 26). Astfel, prin deîncapsulare
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
pentru popor de care se pretinde mânat domnitorul Cuza; ce contradicție! Acest bun popor e atât de iubit încât se menține împotriva lui pedeapsa ciomăgirii, în virtutea proverbului: Cine iubește mult pedepsește mult!" Pe lângă această caritate semnificativă, restul nu e decât fantasmagorie. Dacă ne dăm osteneala de a analiza flecara apologie care a fost publicată în 1864 sub titlul de Discurs princiar sau de mesaj, găsim că fiecare rând merită criticat. Să le lăsăm proprietarilor spoliați, cetățenilor lezați în drepturile lor seculare
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
aparent mitologice același copac uscat, antropomorfizat... Lupta centaurilor cu lapiții, Triumful lui Silen... crengi și scorburi, guri ilare, ochi morți, „fosforescente vârtejuri de întuneric“. Sia cita, cita neobosită... Cărți cu animale, de „o gingășie maladivă“ ! Piero născocea și atâtea alte fantasmagorii. Pictase un monstru marin miraculos, „cu neputință ca natura să fi folosit în operele ei atâta urâțenie și atâta ciudățenie“. Nimeni n-ar fi înfățișat mai bine o Sfântă Margareta din pântecele căreia iese un balaur hidos, vărsând pe ochi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
viață; avocatul, dimpotrivă, căuta să le documenteze că toată "minunea" e numai rezultatul exaltării religioase a copilului... În cele din urmă, neizbutind a-i convinge, Bologa se supără, le impută că vor să-i îmbolnăvească feciorul, umplîndu-i mintea fragedă cu fantasmagorii popești și, fiindcă el, ca tată, e răspunzător de sănătatea sufletească a lui Apostol, interzise pe viitor asemenea exhibiții odată pentru totdeauna. Clasele primare le făcu acasă, având pe doamna Bologa ca instructoare. Bologa îi controla pe amândoi în fiecare
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
să mă mai ispitească viața, poate să mai sufăr, dar... Klapka îl asculta nerăbdător, îngrijorat. Cuvintele lui i se păreau rodul fricii de moarte. În cele din urmă îl întrerupse: ― Dragul meu, nu-ți dai seama oare că aiurezi?... Asemenea fantasmagorii poate să-și îngăduie omul când e acasă, la birou, odihnit, sau în momente de entuziasm, într-o discuție, nu însă în fața morții!... ― O închipuire care împacă sufletul e tot ce poate dobândi omul în viață! murmură Apostol, cu o
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
structură, tipologie)"85. Călinescu însuși, deși practicant profesionist al gazetăriei polemice, în a sa Istorie a literaturii române..., reduce publicistica argheziană la dimensiunea ei alegorică și, eludând texte de polemică literară, consideră argheziene doar "pamfletele sterilizate, ineficiente practic", intens liricizate, fantasmagorii neversificate, care fie iau forma fiziologiilor în maniera lui La Bruyère, fie capătă rezonanțe swiftiene. Subliniem, de asemenea, grila empatică prin care un creator percepe și înțelege un alt creator: "Tudor Arghezi nu este prozator, ci un poet care se
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a platformei program apare ca o organizare coerentă a unui conținut absurd; nu e rizibil antiumanismul, în sine, ci atitudinea și circumstanța ridicolă în care e rostit. Pentru ca o utopie să devină comică, nu e suficient să aibă configurația unei fantasmagorii, ea trebuie inclusă într-un context emoțional, unde contrastele sunt evidente, iar personajul ridigizat perseverează în propriile inepții, sfidând inconștient (prin înfățișare, atitudine și gândire) limitele raționale. O altă ocurență a grotescului, de data aceasta ca manifestare expresivă în text
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
arătat Jacques Perriault, proiecția luminoasă fixă începe în secolul al XVII-lea cu lanterna magică, ea însăși apendice al camerei obscure. Imaginea animată apare în secolul al XVIII-lea odată cu inventarea, sub Revoluția franceză, a travlingului de către belgianul Robertson, inventatorul "Fantasmagoriilor" care făceau să alunece pe șine, în spatele unui ecran, o lanternă într-un căruț 90. El readucea astfel imaginile unor morți iluștri (Voltaire, Lavoisier, Wilhelm Tell). Ca și educația religioasă, popularizarea științifică se face în secolul al XIX-lea cu ajutorul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ci și acelea care îl făceau în stare, ca într-o feerie a unei nopți de vară, să se amestece în însăși viața firii, ca un zeu, și să se joace cu legile și cu făpturile ei. Ostenit de atâtea fantasmagorii, la un pas să creadă în însăși inconsistența universului, el numește toate acestea this rough magic, vrăjitoria asta grosolană, și o abjură, pentru a se întoarce, bătrân, la condiția obștească. Iar clemența lui, capacitatea de iertare și de împăcare, care
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
limbă, minunate / Orații mute“, la care comentariul în aparte al lui Prospero, invizibil, și anume: „Să vedem sfârșitul“, anunță caracterul defel minunat al orației rostite de Ariel ca harpie. O fină trăsătură de spirit din partea lui Ariel, ca autor al fantasmagoriei, este schimbarea de atitudine a acelor făpturi care, când aștern masa, îi îmbie pe naufragiați, cu dansuri și „gesturi grațioase“, să mănânce, iar când o înlătură, apar dansând grotesc și batjocoritor, făcând grimase, în timp ce muzica devenise între timp, în chip
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
ci și acelea care îl făceau în stare, ca într-o feerie a unei nopți de vară, să se amestece în însăși viața firii, ca un zeu, și să se joace cu legile și cu făpturile ei. Ostenit de atâtea fantasmagorii, la un pas să creadă în însăși inconsistența universului, el numește toate acestea this rough magic, vrăjitoria asta grosolană, și o abjură, pentru a se întoarce, bătrân, la condiția obștească. Iar clemența lui, capacitatea de iertare și de împăcare, care
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
limbă, minunate / Orații mute“, la care comentariul în aparte al lui Prospero, invizibil, și anume: „Să vedem sfârșitul“, anunță caracterul defel minunat al orației rostite de Ariel ca harpie. O fină trăsătură de spirit din partea lui Ariel, ca autor al fantasmagoriei, este schimbarea de atitudine a acelor făpturi care, când aștern masa, îi îmbie pe naufragiați, cu dansuri și „gesturi grațioase“, să mănânce, iar când o înlătură, apar dansând grotesc și batjocoritor, făcând grimase, în timp ce muzica devenise între timp, în chip
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
povestea părintelui e istoria propriei mele vieți, spusă de o gură străină, Operam de multe ori fără anestezic, tăiam în carne vie și n-aveam timp de cuvinte, rănile soldaților erau reale, suferința lor era reală, nu cauzată de cine știe ce fantasmagorie a minții, neputincios în fața suferinței, neputincios în fața morții, furios de fiecare dată când trimiteam ordonanța s-aducă preotul la căpătâiul unui bolnav, Umbra părintelui se alungește pe podea înspre mine, după cum luna plină se lasă în cadrul ferestrei înguste pe spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Ardeal, despre grădinile fastuoase ale unor cetăți inventate, planurile tale cehoviene, iluziile tale că te vei plimba Îmbrăcat Într-un costum alb și vei bântui prin Nisa, după ce ți-ai băut cafeaua la Negresco, sub soarele cald al Mediteranei, toate fantasmagoriile posibile despre un desfrâu al libertății, căruia ai să-i dai bice Într-o bună zi, ca și cum pentru asta ai venit pe lume, fără să ai măcar curajul unei atingeri, fără să tragi cu ochiul, privindu-i părul care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
subtile damnări, a unei agonii în care se află pentru a spori puterea otrăvii o picătură de fericire. De unde vine Jorge Riosse? Direct din proza sud-americană înflorind monstruos a unui Carlos Fuentes, din povestirile-ecorșeuri crude ale lui Julio Cortazar, din fantasmagoriile de concert baroc al lui Alejo Carpentier, din universul condeierilor lui Mario Vargas Llosa, enigmaticele nuntiri ale realității cu ficțiunea ale lui Jorge Luis Borges, din tulburătoarea lume de caractere contorsionate a lui Ernesto Sabato, precum Vidal Olmos sau Alejandra
Unde Shakespeare se întîlnește cu Hugo by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8363_a_9688]
-
d-lui Aksalvof, care vede întinzîndu-se panslavismul în miezul Europei, în țările coroanei habsburgice până la Marea Adriatică. C-un cuvânt în loc de-a desfășura activitatea înlăuntru, ochii vecinului nostru sânt pironiți cu flămîngiune asupra Apusului, cercurile culte umplu golul sufletesc cu fantasmagoria unui imperiu care ar ajunge de la Sibir până sub zidurile Veneției și apoi mai departe... tot mai departe. Și această misiune tainică o împlinesc apoi diplomații și baionetele. Existe testamentul lui Petru cel Mare sau nu existe, el există în
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]