389 matches
-
forte al termenului, scrie Sirota, ca alături de sine să existe persoane care conservă legături sociale, dezvoltă cooperări, muncesc și produc fecund. Pentru a anihila aceste proiecte, el „creează tensiuni și seamănă zâzanie” (p. 50). El este mânat de o „dorință fantasmatică” de a ocupa un loc central și nimic nu-l poate opri să atingă acest obiectiv, mergând până la distrugerea unei umanități construite. În scenariul său, altul nu reprezintă decât un lucru, o ustensilă, o realitate desubiectivată. Ce-l Împinge spre
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
rafinament nesănătos. Situațiile excesive răscolesc potențialul malign al unui psihic predispus la aberante distorsiuni. De aici, nevoia (detectabilă și în subtext) de despovărare printr-o mărturisire care nu întotdeauna se produce. Ceva o inhibă, și atunci impulsul se propulsează în fantasmatic. Însă, ca pentru a se institui un echilibru - oricum iluzoriu -, magnetismul stringent al realului (profesorul Gordan, din Fratele meu cu solzi de aur, tânjește după o „baie de realitate”) ține trează nostalgia unei vieți ocolite de tenebroase complicații. Simplă și
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
interpretează cu talent al disimulării „roluri” mai mult sau mai puțin apropiate de adevărul întâmplărilor din realitate. Sub masca romancierului se simte omul de teatru atent la modulațiile vocii, la gesturi și fizionomii. În piesele lui O. lirismul generează fie fantasmaticul alegoric (ilustrat prin personaje simbolice lunecând, cu un mister căutat, dinspre tărâmul suprarealului), fie patetismul bine temperat al somației etice, care, asimilând sugestia livrescă - J.B. Priestley, Friedrich Dürrenmatt -, îmbracă veșmântul piesei polițiste, ca în Dubla dispariție a Marthei N... și
OPREA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288553_a_289882]
-
doar ceea ce am numit în altă parte „principiul promisiunii” organizează utopismul, ci și ipocrizia prin care utopia, lacomă de ființă din capul locului, își ascunde ambiția de a dezlocui realitatea și a o înlocui cu pseudorealitatea opresivă a unei ordini fantasmatice pe care imaginarul social n-o mai poate conține 7. Pentru partizanii săi, liberalismul este unica excepție de la regulă, fiindcă, așa cum spuneam mai sus despre sistemul lui Nozick, ar fi antiutopic. Marii doctrinari liberali de toate nuanțele s-au delimitat
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și ea învăluită în aburii simplelor presupuneri: În mod clar, există momente când ar dori să nu fie detectiv, așa cum există momente când eu însumi aș dori să fiu orice altceva în afară de scriitor. Detectivul particular din romane e o creatură fantasmatică, dar care se comportă și vorbește asemenea unui om în carne și oase. El poate fi real în absolut toate sensurile, în afară de unul singur, și anume că în viața pe care o cunoaștem noi un astfel de om nu ar
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
determinat de inconvenientele tehnicilor unilaterale. Propunând analiza apărării, A. Freud nu consideră inutile celelalte tehnici și nici nu le dă deoparte. Dimpotrivă, ea precizează că studiul asociațiilor libere 27, al gândurilor latente din vis, al interpretării simbolurilor și conținuturilor transferului (fantasmatic sau tradus în act) ne permite să avansăm în cunoașterea sinelui. Dar această cunoaștere este unilaterală, la fel ca și aceea pe care ne-o oferă analiza rezistențelor, a activității de cenzură din timpul viselor sau a diverselor modalități defensive
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
faptul de a le „trăi, măcar pe canapeaua psihanalistului”, în loc de a „nu le trăi”, de a le „mortifica”. O contribuție importantă a lui Lagache privește descrierea elementelor caracteristice degajării: 1) recunoașterea, considerată esențială, de către subiect a dorințelor și apărărilor sale fantasmatice; 2) rolul important pe care-l îndeplinește conștiința - sau, în termeni psihanalitici, „eul conștient” -, rol care, fără a fi exclusiv, este totuși determinant; 3) îndepărtarea apărării, ca element prealabil degajării. Operațiunile de degajare „presupun «dezinvestirea» contrapulsiunii defensive, amânarea ei și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ar fi un punct de plecare pentru o anticipare mai activă. Putem însă lua drept anticipare ceva ce nu este decât pură reverie, fapt remarcat de Winnicott (1971/1975) la una dintre pacientele sale: „Era incapabilă să distingă între activitatea fantasmatică, prin care acțiunea e paralizată, și proiectele reale, care comportă un program de acțiune”. De multe ori însă, cel care visează nu se înșală cu totul. Deși bolnav de sida, Dreuilhe (1987) continuă să-și facă proiecte, „să viseze cu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
început, primul obiect, sânul mamei, ar cunoaște pentru copil un clivaj în „obiect bun”, sursă de plăcere păstrată în interior, și în „obiect rău”, sursă de frustrare proiectată în afară. De aici decurg idealizarea și persecuția care ar însoți viața fantasmatică a bebelușului, îndeosebi în timpul poziției schizoparanoide. Klein consideră astfel că clivajul obiectului este concomitent cu clivajul eului explicat de Freud: „Cred că eul este incapabil să realizeze un clivaj al obiectului - intern și extern - fără ca un clivaj corespondent să se
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
este bolnavă și se însănătoșește greu”. Astfel este necesar un „obiect bun”, salvator, care, în persoana lui Winnicott, ajută copilul să-și constituie niște bune imagini parentale. Pe măsură ce starea copilului se va îmbunătăți, vom asista la disiparea proiecțiilor acestor personaje fantasmatice înspăimântătoare rezultând din clivaj, care parazitau relația mamă - copil. Prin procesul clivajului, terapeutul poate deveni purtătorul unor aspecte negative ale obiectului, în scopul protejării părintelui „bun”, extern sau intern. Declarațiile Melaniei Klein (1932/1978), evocând experiența sa de terapeut cu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
a unui aparat psihic, instaurarea principiului realității grație clivajului eului, pornind de la principiul plăcerii în care predomină fantasma: „Aspectul gândit (dorit) era pur și simplu susținut în mod halucinant”. În practica sa, Klein a reușit să pună în lumină relațiile fantasmatice pe care sugarul le întreține cu mama. În articolul intitulat „Note asupra câtorva mecanisme schizoide” (1946/1980), ea evocă identificarea proiectivă, alături de clivajul eului și al obiectului, ca fiind ansamblul defensiv precoce al eului, instalat pentru a lupta împotriva angoaselor
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
al mamei îi va permite bebelușului să efectueze mișcarea de întoarcere, constând într-o identificare proiectivă și pozitivă cu o mamă bună internă, „care gândește în interiorul lui situațiile de conflict, suferință și angoasă” (1962/1979). Consecința acestei ipoteze de dus-întors fantasmatic se sprijină pe afirmația Melaniei Klein conform căreia nou-născutul nu poate avea o viață psihică decât în relație cu activitatea psihică a unei alte ființe umane. Exempletc " Exemple" Spre a înțelege mai bine acest mecanism de apărare complex, propunem două
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
proiectivă actuală este o reactualizare a mecanismului legat de idealizarea mamei infailibile din copilărie, care s-a prelungit în cursul adolescenței, în ciuda nemulțumirilor exprimate de Jack ca reacție la influența stăruitoare a mamei. Este interesant de notat că ruptura legăturii fantasmatice idealizate cu psihanalistul, prilejuită de plecarea acestuia, este evenimentul care pune în evidență identificarea proiectivă cu mama idealizată, cu rol de apărare împotriva angoaselor de separare. Părțile bune, ca și părțile rele internalizate depind de acest mecanism rămas fixat în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
medicului generalist consultat, părțile bune ale sale pentru a le pune la adăpost (Begoin-Guignard, 1991). De asemenea, este posibil ca, o dată cu instalarea vindecării somatice și întreruperea relației medicale, ceva din aceste aspecte bune atribuite celuilalt să rămână exclus în mod fantasmatic, blocând evoluția favorabilă și antrenând o nouă cădere, ca în exemplul lui Jack (Gamill, 1992). Intelectualizaretc "Intelectualizare" Definițietc "Definiție" Recurgerea la abstracție și generalizare în confruntarea cu o situație conflictuală care l-ar angoasa prea tare pe subiect dacă acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
nu sunt anulate după ce au scos eul din încurcătură în anii dezvoltării sale” un infantilism, întrucât „eul de acum puternic al adultului continuă să se apere împotriva unor pericole care nu mai există în realitate”. Introiecțietc "Introiecție" Definițietc "Definiție" Includerea fantasmatică - a obiectului, a unei părți a acestuia sau a legăturii cu el - care servește eului drept reper pentru înțelegerea obiectului exterior de care detașarea devine astfel posibilă. Discutarea definițieitc "Discutarea definiției" Mecanismul introiecției (proiectarea în interior) nu poate fi conceput
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
nu în Egipt, când ești un Joseph 49 care vrea să pară mai mare în ochii fraților? Dacă examinăm mai îndeaproape motivele politice ale tânărului general, vom afla, fără îndoială, că nu erau altceva decât raționalizări violente ale unei idei fantasmatice”. Putem remarca, în acest exemplu, înlănțuirea mai multor mecanisme de apărare. Transformarea în contrariu a pulsiunii ostile împotriva lui Joseph devine o identificare cu fratele mai mare. Dar a face un război doar pentru că „ești Joseph/Iosif” este un lucru
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
o duc nicidecum mai bine decât cei care fug de realitate. Pentru ei, lumea nu este decât o realitate la care trebuie să se adapteze și să se ajusteze. Sunt niște pseudonormali, a căror „normalitate este o carență a vieții fantasmatice” și care, în opinia lui McDougall (1978), „se îndepărtează de lumea imaginară pentru a se orienta exclusiv spre realitatea exterioară, factuală și dezafectată”. Pentru școala lui Marty, această lipsă de fantasmare, această hiperadaptare conduc spre o patologie, pentru că ele îi
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
prelungiri nu numai în retenția scaunelor, ci și în retenția în vorbire și în exprimarea sentimentelor, copilul arătându-se atunci foarte rigid. Acest proces regresiv inconștient permite abandonarea poziției oedipiene riscante, constând într-o rivalitate față de tată și o dorință fantasmatică de posedare a mamei, în favoarea unei poziții pre-oedipiene pe care Pierre o cunoscuse anterior și de care el se agață. Regresia implicată aici servește drept adaptare și, în același timp, drept apărare, erijându-se chiar în simptom patologic, întrucât nu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Pompiliu Constantinescu). G. Călinescu se oprea la voluptatea muzeală a scriitorului, apreciind că pretutindeni „gustul colecționarului e desăvârșit”. Numai E. Lovinescu îl fixa restrictiv sub semnul neosămănătorismului ardelean. În povestirile din Legătura roșie, se încheagă, în orizontul rustic, o lume fantasmatică, aproape aproape ca de umbră, bântuită de un blestem al pământului de care, cu sau fără voie, oamenii se înstrăinaseră. Timpul, supus unei noime străvechi, ființele împietrite în nenoroc, retezate de un trai „apăsat și fără zâmbet”, cu văzul imobil
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
spațiu al morții. Ambele sunt incluse în cele din urmă în ceremonialul vieții, perfidul mesager al extincției, al golului. Mai întâi, Cetatea și Dunărea, realități interferente, puncte de reper în peisaj (exterior și interior), apar disputate de viață și de fantasmaticul ei dublu. Și în nebuniile de-o clipă ale lui Șefki, în învălmășeala gândurilor, în visele sale treze, reverberează concomitent impulsul spre viață și simțământul zădărniciei. Cea mai rezonantă și somptuoasă imagine a întâlnirii vieții cu nemișcarea o răsfrânge un
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
naștere. Poezia scrisă în spaniolă de B., mai ales cea din Poemas patéticos - după cum remarca Virgil Ierunca în 1949 - dă la iveală și o altă dimensiune lirică, aproape deloc vizibilă în versurile românești: cea sentimentală, dominată până la obsesie de plăsmuirea fantasmatică a femeii ideale, „descinsă de pe tărâmul florilor de zăpadă” (aluzie la un tulburător eveniment biografic). E o poezie a simțurilor și a vibrațiilor erotice, dar eliberată de patimă, de pasiunea carnală, cu desprinderea de material specifică motivelor platonice. Cel mai
BUSUIOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
semnificație afectivă și spirituală. Ea apare, din această perspectivă interpretativă, ca o tentativă de a recrea legătura primordială, de a repara ruptura originală, traumatismul nașterii. Utilizarea metaforică referitoare la căsătorie - «a-și băga capul în laț» - se explică prin proiecția fantasmatică a alianței dintre două persoane, generată de frânghie. Corp Corpul întreține cu sufletul o relație simbolică complexă. Îi este în același timp opus, reprezentând elementul profan, chiar impur, dar și strâns legat, deoarece este învelișul de care nu se poate
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
dimensiunea intelectuală a crizei sale, pe eroul tragic al timpurilor moderne. Asupra abisurilor interioare ale personajelor se fac deducții subtile, cu substrat psihanalitic; în Hamlet, supune discuției caracterul obsesional al aparițiilor supranaturale iar în Macbeth, amestecul de sens și de fantasmatic din nebunie. Tragicul este legat de neputința, general umană, de a ajunge la real. Bibliografia pe care o pune la dispoziție e una de referință. În opoziție cu Shakespeare, creator în dimensiunea umanității eterne, pe G. B. Shaw îl analizează
BOTEZ-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285832_a_287161]
-
cu precădere în romanul Hidra (1996; Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca) și în Oniria. Jurnal de vise (1985-1995) (1999) în tradiția novalisianului „cobor în mine și găsesc lumea” (sau „lumea ca trup al spiritului”). Oniria încearcă exorcizarea realului prin supralicitarea fantasmaticului. Autoscopiile infinite, ca un soi de levitație morală, bine îmbibată cu lecturi, fac din halucinație o realitate la puterea a doua. Dominantă este senzația de lichefiere („ceasurile moi” ale lui Dalí pot să ilustreze perfect un volum de B.): „Lumea
BRAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285856_a_287185]
-
acută, de scurtă durată și trecătoare, lipsită de pericol vital; bă durerea provocată, mai nuanțată, mai complexă și care poate fi o durere provocată de alții, sau o durere autoprovocată; că durerea imaginară, care este o durere psihică, cu caracter fantasmatic sau chiar net delirant, raportată la o suferință sau la o suită de suferințe imaginare, dar care au autenticitate pentru individul respectiv; cea mai tipică formă este cea Întâlnită În cursul stărilor ipohondrice, fiind Însoțită de o stare de regresiune
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]